Adevarata Fata a Uniunii Europene

Psywar – Treziţi-vă !

 

Pericolul drogurilor

 

Ce se va întâmplă de Revelion la biserică?

Preotul Danu Florin a acordat un interviu în exclusivitate pentru DC News în care a vorbit despre anul 2014, despre credință, despre ceea ce se va întâmpla în noaptea dintre ani la biserică, dar și despre cutremurul care ar putea șterge Capitala de pe fața pământului. 

Ce ar trebui să facă oamenii care nu pot ajunge la biserică în noaptea dintre ani?

Preotul Danu Florin

Fericitul Augustin spune că în afara bisericii nu există mântuire. Din păcate, mulți oameni se consolează cu ideea că nu au nevoie de biserică și se roagă la ei acasă. Este ca și cum te-ai trata de o durere de măsea acasă, fără să mergi la cabinetul stomatologic care dispune de toate dotările. Este bine primită și rugăciunea făcută acasă, dar nu se compară cu cea din biserică, acolo unde este Dumnezeu.

Ce se va întâmplă de Revelion la biserică?

În primul rând, se face un Te Deum, o slujbă prin care se mulțumește lui Dumnezeu pentru anul ce-a trecut. După ora 0.00, se săvârșește slujba de liturghie. Este puțin diferită pentru că este Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Cu ceva timp în urmă, după Sfânta Liturghie, se citeau moliftele Sfântului Vasile (se blestema diavolul). Patriarhia a hotărât să nu se mai citească din următorul motiv – trebuie pregătire sufletească și trupească pentru aceste rugăciuni și dat fiind faptul că acum nu mai este post, lumea nu mai este atât de strictă.

De ce se face slujbă în noaptea dintre ani ținând cont că Revelionul este o sărbătoare păgână?

Trebuie să reținem faptul că anul bisericesc începe la 1 septembrie și se încheie pe data de 31 august. Biserica a decis să facă slujbă în noaptea dintre ani nu pentru a pune în balanță sau pentru a contopi obiceiul păgân cu cel sfânt. Pur și simplu este bine ca omul să fie la biserică pentru a se bucura de binefacerile lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură spune că acolo unde te va găsi sfârșitul – pentru că sfârșitul poate să fie și marți seară , nu cunoaște nimeni momentul – acolo Cel de Sus te va judeca. Pe omul păgân, nespovedit și neîmpărtășit poate să-l prindă sfârșitul la biserică și atunci se va mântui. Și așa va dobândi Raiul, în al doisprezelea ceas, la fel ca tâlharul de pe Cruce.

Ce părere aveți despre profețiile care se fac cu priviri la anul 2014?

De exemplu, să ne gândim la preotul Arsenie Boca. Tot ce a spus s-a împlinit până acum. A pictat în anii ’80, la biserică, clădiri mari în flăcări – ceea ce reprezintă atentatele care au avut loc la 11 septembrie 2001. Tot părintele Arsenie Boca spunea că vor pleca foarte mulți oameni din țară, (lucru care se întâmplă și acum) și când vor dori să se întoarcă nu vor mai avea unde. Nu se știe ce a vrut să spună părintele, dacă va fi urgie mare sau nu se vor mai întoarce din cauza situației din țară, a locurilor de muncă care nu vor mai fi. Tot părintele zicea că va fi un cutremur puternic în București, iar blocurile vor cădea unul câte unul. Mult timp nu ne va mai răbda Dumnezeu. Nimeni nu știe ce va fi – cutremur, urgie, inundații sau orice altceva. Ceva va fi.

Cum ne putem salva din calea urgiei?

În primul rând, oamenii trebuie să se spovedească. Atunci când va veni sfârșitul, trebuie să avem o relație cu Dumnezeu. Dacă nu ai nicio relație cu Dumnezeu, în momentul în care vine urgia, mai rău te înrăiești. Omul care este spovedit primește altfel încercările vieții. Atunci când sunt urgii sau necazuri mari, omul care și-a mărturisit păcatele, trece mai ușor prin greutăți.

Ce mesaj aveți pentru credincioși în prag de An Nou?

Pocăiți-vă pentru că s-a apropiat Împărăția Cerurilor, așa cum spune și Sfântul Ioan Botezătorul. Dumnezeu ne-a răbdat destul, El știe cât ne va mai răbda, dar pocăința înseamnă spovedanie și doar așa ne putem salva.

sursa

http://www.dcnews.ro/2013/12/interviu-cu-preotul-danu-florin-sfarsitul-poate-sa-vina-marti-seara-al-doisprezecelea-ceas-ne-putem-salva-ce-se-va-intampla-de-revelion/

Sa fim crestini nu numai cu numele

Teorii ale conspiratiei care s-au intamplat cu adevarat

Au existat numeroase teorii ale conspiratiei de-a lungul anilor, insa acestea au fost greu de verificat din surse oficiale. Iata ca acum documente declasificate dezvaluie conspiratii ale guvernului SUA care s-au intamplat cu adevarat.

Dintre aceste conspiratii mentionam realizarea unei operatiuni secrete care implica folosirea drogurilor asupra cetatenilor americani sau falsificarea unor incidente din Golful Tonkin pentru a crea premisele declansarii razboiului din Vietnam, potrivit Business Insider.

Otravirea alcoolului in timpul prohibitiei

Al 18-lea amendament care a intrat in vigoare in ianuarie 1920 a interzis producerea, vanzarea si transportul alcoolului. In ciuda eforturilor guvernului, consumul de alcool „la negru” a crescut foarte mult in aceasta perioada.

Pentru a tine pasul cu cererea mare de alcool din America, contrabandistii au creat bauturi care contineau anumite substante chimice nocive industriale (alcool metilic). Pana la jumatatea anului 1927, guvernul SUA a adaugat substante chimice mortale – kerosen, cloroform, acetona, dintre cele mai cunoscute – ceea ce a facut ca alcoolul sa fie mult mai dificil de consumat.

Desi medicul Charles Norris din New York a incercat sa faca publice pericolele, in anul 1926 din cauza alcoolului toxic au murit 400 de persoane, iar in anul urmator inca 700.

Tratament neadecvat pentru sifilis

Serviciul de sanatate publica al SUA a mintit cu privire la tratarea barbatilor de culoare care erau bolnavi de sifilis, mai bine de 40 de ani. In 1932, acesta a colaborat cu Institutul Tuskegee pentru a inregistra cazurile de sifilis din comunitatea de negri, cu scopul de a justifica un program de tratament.

Studiul a inclus 600 de barbati de culoare. In timp ce oamenilor li s-a spus ca vor primi un tratament, cercetatorii nu au prevazut niciodata un tratament adecvat bolii. Desi planul era prevazut sa dureze doar 6 luni, el a continuat vreme de 40 de ani.

Vaccin contaminat cu un virus

Aproximativ 100 de milioane de americani au primit un vaccin polio contaminat cu un virus care putea cauza cancer. Intre 1954 si 1961, virusul simian (SV 40) a aparut in vaccinurile poliomielitice, potrivit American Journal of Cancer. Cercetatorii estimeaza ca 98 de milioane de persoane din SUA au fost contaminate.

Incidente din Vietnam care nu au avut loc

Parti ale incidentului din Golful Tonkin, care a dus la interventia Statelor Unite in Vietnam nu s-au intamplat niciodata. Nava americana USS Maddox a avut un incident cu trei vase vietnameze in 2 si 4 august 1964 in Golful Tonkin.

Desi nu au existat victime in randul americanilor, evenimentul a determinat Congresul sa adopte o rezolutie care permitea presedintelui sa declanseze razboiul.

Documente declasificate arata ca al doilea incident din 4 august nu a avut loc, imaginile radar prezentate fiind false.

Conspiratia pentru declansarea unui razboi impotriva Cubei

In anul 1962, liderii militari ai SUA au elaborat un plan secret, denumit Operatiunea Northwoods care prevedea crearea unui alibi pentru declansarea unui razboi impotriva Cubei, care avea ca scop eliminarea liderului comunist Fidel Castro.

Documentele declasificate arata ca se preconiza raspandirea unor zvonuri privind niste victime false si aruncarea in aer a unui vas american la Guantanamo Bay si invinuirea Cubei.

Teste cu LSD asupra cetatenilor americani

Operatiunea care a avut numele de cod „MKUltra” a reprezentat un program initiat de CIA, iar cercetatorii au testat efectele hipnozei, ale torturii si a LSD-ului asupra cetatenilor americani si canadieni.

Pentru a efectua aceste experimente, CIA-ul a platit inchisori, spitale si alte institutii sa taca in privinta acestora. Peste 30 de universitati au fost implicate in diverse studii. In ianuarie 1973, directorul CIA, Richard Helms a ordonat distrugerea tuturor documentelor referitoare la proiectul secret MKUltra.

Recuperarea unui submarin sovietic scufundat

In anul 1974, CIA a organizat in secret „Proiectul Azorian”, care avea drept scop readucerea la suprafata de pe fundul Oceanului Pacific a unui submarin sovietic, in vederea recuperarii celor trei rachete nucleare ale sale. Cu aprobarea presedintelui Nixon, directorul CIA, Richard Helms a pus toate planurile intr-un fisier secret denumit „Jennifer”.

Guvernul american a vandut arme Iranului

Guvernul SUA a vandut arme Iranului, incalcand embargoul si a folosit banii pentru sprijinirea militantilor din Nicaragua. In 1985, inalti functionari din Administratia Reagan au facilitat vanzarea de arme catre Iran.

Evenimentele au inceput cu luarea a sapte ostatici americani de catre un grup ostil din Liban, care avea legaturi cu Iranul. SUA au planificat sa vanda arme Iranului, in schimbul eliberarii ostaticilor.

sursa

http://www.ziare.com/international/america/conspiratii-teribile-ale-guvernului-sua-dezvaluite-de-documente-secrete-1274438

si un film foarte bun pe aceasta tema

http://www.filme-net.com/2012/06/conspiracy-theory-1997-teoria-conspiratiei.html

 

Tradiţia sărbătoririi Crăciunului

Bucureştii de odinioară și obiceiurile de Crăciun

Bucureşteanul din toate timpurile, mult mai ataşat de valorile satului de unde provenea, s-a simţit mereu apropiat de tradiţia sărbătoririi Crăciunului, păstrând cu credinţă şi sfinţenie tot ce învăţase de la părinţi. Cu toate acestea, oraşul a adăugat treptat sărbătorii elemente noi, care au prins rădăcini, rămânând să coexiste cu cele tradiţionale. Că vorbim de secolul XIX sau de anii dintre cele două războaie mondiale, Crăciunul a reprezentat pentru locuitorii Bucureştilor un prilej de pietate, dar mai cu seamă de bucurie şi petrecere.

Încă din timpul postului, pe care unii îl ţineau cu sfinţenie, iar alţii mai puţin, fiecare familie începea pregătirile pentru întâmpinarea marii sărbători, muncind din greu pentru a face curăţenia generală a casei (fapt consemnat şi de călătorii străini veniţi la noi, exemplu fiind Paul Morand), pentru ca apoi să urmeze îndeletniciri mai plăcute, precum înnoirea hainelor şi prepararea mesei de sărbătoare.

Un rol important în pregătirea mesei de Crăciun îl aveau băcăniile de odinioară de unde bucureşteni mai cu stare cumpărau carne, mezeluri, icre, măsline, vinuri fine, fructe exotice şi câte şi mai câte alte bunătăţi. În general, însă, oamenii îşi preparau mâncărurile tradiţionale în casă. Gospodinele înfăşurau sarmalele, umpleau caltaboşii, tocau şi condimentau cârnaţii şi nu uitau nici de „fiertul şuncilor şi al limbilor afumate”. Dulciurile erau şi ele la mare cinste. Făcute cu trudă, dar şi cu multă bucurie, cozonacii, plăcintele, baclavalele şi sarailiile care urmau să împodobească masa de sărbătoare erau scoase aburinde şi răspândind o aromă ameţitoare din cuptoarele încinse.

 

Foto: Cu Irodul pe străzile Capitalei, anii ’30

Copii aveau şi ei preocupările lor, hotărând unirea în cete şi învăţând cu multe zile înainte colindele tradiţionale pentru a le spune apoi din casă în casă, la sorocul potrivit. Nici împodobirea Stelei, cu care aveau să colinde în nopţile Crăciunului, nu avea să fie uitată de cei mici, dar şi de tineri, după cum nu era uitată nici pregătirea straielor specifice Vicleimului mahalalei unde trăiau. Hârtia colorată şi lipiciul din făină se găseau din belşug în perioada Crăciunului, tocmai pentru astfel de îndeletniciri.

Intelectualii români au reclamat intruziunea bradului împodobit în sărbătoare

Un element nou, adus de oraş în marea sărbătoare, l-a reprezentat bradul de Crăciun, căruia românii i-au spus, mai simplu, pomul de Crăciun.

Bradul împodobit a fost un împrumut din sfera apuseană. El a aparţinut lumii germane păgâne, pătrunzând treptat şi în tradiţiile popoarelor creştine. A fost preluat, cu timpul, de întreaga Europă, ajungând inevitabil şi la noi.

Foto: Cântece de Stea, în seara de Crăciun

Pentru români, încă din vechime, bradul constituia un element deosebit de important la nunţi şi înmormântări, aşa încât n-a fost prea greu ca un astfel de obicei străin să se muleze pe o credinţă de-a noastră existentă. Numai că la noi brad împodobit nu se făcea decât la înmormântări. Adus aici prin a doua jumătate a secolului al XIX-lea, bradul împodobit de Crăciun se întâlneşte la Bucureşti, mai întâi în casele „nemţilor”, apoi în acele ale orăşenilor avuţi pentru care inovaţia părea mai tentantă decât tradiţia. Semnale de alarmă ale intruziunii acestui obicei străin nouă au fost trase de intelectualii vremii, exempu elocvent fiind Petre Ispirescu, dar fără prea mare succes, deoarece ideea împodobirii bradului cucerea tot mai mult.

Un factor important în promovarea acestui element alogen se pare că l-au avut, curios lucru, chiar şcolile noastre, care l-au propagat „cu toată pompa oficială”, pomul de Crăciun „devenind chiar punctul principal al întregii sărbători a datinilor de Crăciun”. Treptat, pomul de Crăciun a fost integrat firesc în sărbătoarea Crăciunului, extinzându-se de la casele mai avute la întreg oraşul; şi nu numai în locuinţe, dar şi în feluritele instituţii bucureştene. Cumpărarea bradului rămânea şi ea un eveniment în viaţa familiilor bucureştene, la fel ca împodobirea lui cu „panglicile cele mai sclipitoare, cleştii şi lumânările colorate, jucărioarele cele mai hazlii şi pachete cu tot felul de cofeturi (dulciuri)”.

Colinde la Palatul Regal

Un vechi obicei păstrat până astăzi îl reprezintă colindul. Dacă uliţele satelor răsunau de glasul micilor colindători de la miezul nopţii şi până în zori începând cu noaptea de 23 spre 24 decembrie, la oraş colindătorii îşi începeau colindul de seara şi îl continuau până în miez de noapte.

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, Ajunul era considerat semnalul general al intrării bucureştenilor în sărbătoarea Crăciunului. Onorurile erau făcute mai întâi de către corurile de bărbaţi: corul Mitropoliei, cel de la „Domniţa Bălaşa”, precum şi corul operei Teatrului Naţional. Cântecele acestora de colind începeau la ora 8 seara, iar primul popas era făcut la Palatul Regal. Acolo se aşezau în faţa scării palatului şi începeau colindele cu emoţie şi talent, căci auditoriul era dintre cel mai ales: Majestăţile lor, împreună cu principii moştenitori şi copii lor

 

După ce terminau de colindat, uşile erau larg deschise şi oaspeţii erau poftiţi în „sala de aşteptare din josul aripii stângi a palatului”, unde îi aştepta o masă încărcată cu covrigi, mere, nuci poleite, portocale, ceai din belşug la fel ca şi prăjiturele de toate soiurile[6]. Colindătorii se alegeau şi cu sumedenie de daruri date de suverani care, la plecare, le urau „sănătate şi voie bună de Sărbători”. De la palat, corurile plecau spre reşedinţa mitropolitului pentru a-l colinda şi pe acesta. O oră mai târziu, Bucureştiul era împânzit de glasuri cristaline de copii care, împărţiţi în cete de câte trei, patru ori cinci ţânci, cântau cu bucurie „Bună dimineaţa la Moş Ajun!”.

„Suntem trei, mititei, ca bobul de mei“

Copii din mahalalele bucureştene, văzuţi de autorii vremii, cu „picioruşele îngreunate de cizmuliţe sau de şoşoni, cu paltonaşele aproape până la glezne, înfofoliţi cu şaluri de lână până peste nasuri, cu căciuli ţuguiate de oaie înfundate pe ceafă şi pe sprâncene, cu desagile de covrigi pe umăr şi cu mânuţele înmănuşate în lână şi înfundate în buzunare, luptând din greu cu zăpada moale ce cădea fără contenire din văzduh…” nu se deosebeau cu nimic de cei de la sate.

Bună dimineaţa

La Moş Ajun

Ne daţi

Ori nu ne daţi?

Aşa strigau micii colindători, aşteptând zgribuliţi să fie primiţi de către gazde. Gospodarii îi întâmpinau cu drag şi-i întrebau:

Câţi sunteţi?

Iar copiii, şireţi, răspundeau:

Suntem trei,

Mititei

Ca bobul de mei!

Treptat, farmecul colindelor ce întâmpinau Naşterea lui Hristos învăluia cu evlavie întregul oraş. Veche şi frumoasă datină răspândind fericire şi smerenie, colindul rostit de copii şi de tineri prindea viaţă şi înduioşa sufletele creştinilor. Voci curate răsunau în noapte, aducând în toate casele vestea cea minunată a naşterii pruncului sfânt. Şi Iisus se naşte în fiecare an, iarăşi şi iarăşi, pentru fiecare, în inimile şi în casele tuturor.

Ia sculaţi boieri sculaţi, florile dalbe,

Că v-aduc pe Dumnezeu, mititel şi-nfăşăţel,

Curge mirul de pe el

Faşă albă de mătasă, Dumnezeu în astă casă.

Şi:

O, ce veste minunată

În Betleem ni s-arată!

Astăzi s-a născut

Ce-l făr-de-nceput

Cum au spus proorocii.

Că la Betleem, Maria

Săvârşind călătoria,

Într-un mic sălaş,

Lângă-acel oraş,

A născut pe Mesia.

Pre Fiul în al său nume

Iată l-a trimis în lume

Să se nască şi să crească

 Să ne mântuiască.

La fel ca la ţară, şi la Bucureşti gazdele primeau colindătorii cu covrigi, mere şi nuci poleite. Pe drum copiii primeau şi bani de la trecători, bani care se duceau adesea pe un ceai cald cu scorţişoară sau pe o ceaşcă de salep, după care îşi continuau colindatul.

Corul bisericilor din Bucureşti, în seara de Crăciun

Tot în ajunul Crăciunului, dar în vremuri ceva mai vechi, dascălii bisericilor mergeau din casă în casă cu „icoana”, cântând troparul şi condacul Naşterii Domnului. Paul de Alep, însoţitorul patriarhului Macarie în Ţara Românească şi Moldova în anii1650-1660, spunea că „se obişnuieşte ca în seara spre naşterea lui Hristos, toţi preoţii din diferite târguri, însoţiţi de Germani, de citeţi şi de corişti, să se adune în bande, purtând icoane şi să umble toată noaptea dinspre naşterea Domnului şi în noaptea următoare”. Alte surse povestesc despre obiceiul de a merge a doua zi cu icoana. Un copil purta în braţe icoana acoperită cu o maramă, iar în urma lui mergea dascălul. Împreună intrau din casă în casă.

Foto: Covrigii, indispensabili în sărbătorile de acum şi de altădată

Odinioară, întregul Bucureşti era învăluit, în seara Crăciunului, în sunetele profunde şi atât de diferite ale clopotelor multelor biserici existente în oraş. Efectul era copleşitor: unele clopote sunau falnic şi maiestuos, pe când altele, tainic, stins, ori vesel şi zglobiu. Astfel, se auzeau „glasul tânguitor al clopotului de la Sfântul Gheorghe, sunetul jalnic şi mândru al Antimului, bătaia rară şi falnică a Sfântului Spiridon cel Nou, îngânându-se cu Sărindarul şi cu sunetul clopotului de la Curtea Veche”, după cum aminteşte Ion Ghica în scrierile sale.

În ziua Crăciunului, din nicio casă din Bucureşti, oricât de săracă ar fi fost, nu lipsea de la masă friptura de porc, sarmalele, vinul roşu, ori de ce culoare preferau stăpânii, şi cozonacii rumeni şi gustoşi. Nimeni însă nu mânca înainte de a da de pomană pentru sufletul morţilor din familie. Pomana era dată rudelor şi vecinilor, dar şi celor nevoiaşi.

Vicleimul, obicei adus de saşii din Ardeal

După slujba bisericească, fiecare îşi petrecea diferit ziua de Crăciun. Copiii ieşeau la săniuş ori să se dea pe gheaţă, tinerii plecau la petrecere, iar bătrânii mergeau şi ei să mai stea de vorbă cu prietenii. Pe la unele casepetrecerea era în toi, căci se auzeau lăutarii[10]. Ziua trecea repede şi seara copiii se duceau cu Steaua. Treptat, uliţele oraşului prindeau a răsuna de cântece de Stea.

În paralel cu Steaua, se mai umbla şi cu Vicleimul sau Irozii. În frunte mergea Irod, urmat de cei trei magi: Balthazar, Gaspar şi Melchior. Veneau apoi Îngerul, Călugărul, Ciobanul şi ostaşii. Era un obicei adus probabil tot de către saşii din Ardeal, la fel ca şi bradul de Crăciun. Primele forme, încă rudimentare, în care versurile colindelor de Stea se împletesc cu Vicleimul, sunt menţionate din secolul al XVIII-lea.

Aproape un veac, Irozii s-au bucurat de mare cinste, deoarece cântau colinde vechi şi frumoase şi apoi erau şi strălucitor îmbrăcaţi. Cu timpul, obiceiul decade, căci locul tinerilor de altădată e luat de tot soiul de haimanale, care urmăreau doar câştigul şi să se încaiere între ei; iar scandalurile nu mai conteneau. În anul 1896, ocârmuirea Capitalei interzicea oficial Vicleimul, fără niciun rezultat însă, căci acesta a continuat să se practice încă mult timp după aceea.

sursa: http://www.historia.ro

Sursa: Istorie și Cultură.ro

Evitați al III-lea Război Mondial ~ Discurs către umanitate

La ce-i folosește cuiva să aibă confortul material în timpul vieții dacă nu poate să își salveze sufletul?

Mama Salvării: Le vor fi acordate titluri onorifice în noua biserică renovată a falsului profet

Miercuri, 11 decembrie 2012, 22:05

Copila mea, lumea va fi înșelată de multe fapte considerate a fi opere de mare caritate. Caritatea față de ceilalți va fi declarată ca fiind însușirea care în Ochii Lui Dumnezeu este cea mai măreață și mai dorită.

Atunci când cei care controlează guvernele, bisericile și statele se unesc, ei vor deține mare control asupra copiilor Lui Dumnezeu. Controlul asupra celor mai nefericiți în societatea voastră poate însemna două lucruri. El este folosit fie pentru a lua măsuri bune, fie în scopuri greșite.

Trebuie să vă cer tuturor ca, în această călătorie dificilă spre salvare, să vă concentrați  toată atenția asupra dorinței Fiului Meu. Mulți slujitori loiali ai Lui Dumnezeu, deși bine intenționați, vor fi prea slabi pentru a rămâne pe drumul spre salvare. Atât de puternică va fi presiunea inamicilor Lui Dumnezeu pentru a-L acuza pe Fiul Meu, încât ei se vor îndepărta de la Adevăr.

Falsul profet va introduce o credință ecumenică puternică și acest lucru va fi pe placul oricărui eretic. Majoritatea celor din Biserica Fiului Meu vor fi înșelați, însă aproape jumătate din slujitorii sfințiți ai Fiului Meu vor refuza să depună jurământul final, care va fi declarat în mod fals ca fiind unul pentru Sfânta Euharistie. Sfânta Euharistie și pângărirea acesteia vor fi esența tuturor nemulțumirilor și a disidenței. Apoi, pentru că  îi vor fi atribuite multe miracole false, multe dintre celebritățile lumii îl vor înconjura pe falsul profet căutând favoruri la curtea sa. Atunci el va elabora o listă de onoare, și li se vor acorda titluri onorifice în noua biserică renovată a falsului profet, cea care va fi doar învelișul celei inițiale. Toți își vor accepta premiile pentru marile opere de caritate pe care le-au condus sub îndrumarea impostorului. Fiecare îl va lăuda pe celălalt până când îl vor declara public pe falsul profet ca fiind sfânt în viață, din cauza așa-numitelor miracole despre care vor spune că el le-a creat deoarece este slujitorul Lui Dumnezeu. Și atunci, el și anticristul vor controla mare parte a lumii, însă Rusia și Asia nu vor fi implicate, căci aceste două imperii se vor răscula împotriva Noului Babilon până când Roma va fi distrusă.

Toate aceste evenimente se vor întâmpla, și când îi veți vedea folosind bisericile ca locuri unde își vor declara cu mândrie măreția, operele de caritate; atunci veți vedea clar ca intențiile lor sunt dictate de mândrie. Când Roma va cădea, vor fi mai multe nenorociri, dar acestea vor fi de scurtă durată. Apoi va fi timpul pentru întoarcerea Fiului Meu, Iisus Hristos.

Nu trebuie să ignorați aceste profeții. Odată ce veți trece de partea noii credințe false, care va fi declarată curând, vă veți lepăda de Fiul Meu, Iisus Hristos, și vă veți îndepărta de Milostivirea Lui. Să nu renunțați niciodată la dreptul vostru la Viața Veșnică, indiferent cine încearcă să vă conducă spre erezie.

Mama voastră iubită

Mama Mântuirii

 

Nu puteți răspândi Adevărul dacă urmăriți popularitatea

 

Marți,10 decembrie 2013, 23:00  

Mult iubita Mea fiică, Mă doare mult să văd atât de mulți oameni acceptând falsa umilință care se ascunde în spatele umanismului atât de lăudat de cei din Biserica Mea.

 

Rolul Meu ca Salvator și Mântuitor al rasei umane a fost deja uitat. Falsa umilință din Biserica Mea va continua să se manifeste și toți îi vor aplauda pe aceia care promovează nevoia de a se preocupa de bunăstarea materială a celor săraci. Toate acestea vor duce la o falsă religie.

 

Voi, cei care vă numiți pe voi înșivă slujitori ai lui Dumnezeu, când v-ați hotărât să înlocuiți Adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu cu propria voastră interpretare eronată? Când v-ați hotărât să înlocuiți Creștinismul cu umanismul în care nu se pomenește nimic despre Mine? Nu știți că nimic nu se naște din ceea ce nu e de la Dumnezeu? Cât de puține ați învățat și cât de lipsiți de înțelepciune sunteți când credeți că așa-numitele fapte bune ale voastre – și mai ales accentul pus pe binefacerile materiale – pot vreodată să înlocuiască Adevărul.

 

Dacă veți ignora menirea voastră principală – doctrina cea mai importantă: de a salva sufletele copiilor lui Dumnezeu – atunci nu veți putea spune vreodată că sunteți un slujitor al Meu. Cât de ușor este pentru voi să îndemnați la salvarea săracilor, a celor nefericiți și a membrilor defavorizați material ai societății! Urmând această cale greșită, prin care căutați admirația lumii pentru așa-numitele fapte bune ale voastre, uitați menirea voastră cea mai importantă, cea pentru care ați fost chemați: de a Mă sluji pe Mine, Isus al vostru. Menirea voastră nu este aceea de a căuta popularitatea personală în Numele Meu Sfânt. La ce-i folosește cuiva să aibă confortul material în timpul vieții dacă nu poate să își salveze sufletul? Dacă veți căuta admirația lumii laice prin acte publice menite să vă facă populari, atunci voi nu duceți Crucea Mea. Dacă nu Mă imitați pe Mine, atunci nu puteți vorbi în numele Meu. Nu puteți răspândi Adevărul dacă urmăriți popularitatea.

 

Dacă uitați Sacrificiul pe care Eu l-am făcut pentru a salva sufletele voastre, atunci nu Mă puteți sluji pe Mine. Dacă un preot uită motivul pentru care a devenit un slujitor al Meu, căderea lui din starea de har este de zece ori mai mare decât cea a unui suflet obișnuit. Pentru că atunci când el se desparte de Mine, el ia cu el sufletele pe care le influențează și care au încredere în discernământul său. Slujitorii Mei, ascultați acum această Chemare a Mea de a salva sufletele tuturor celor peste care ați fost numiți prin Sacramentul Sfânt al Preoției. Dacă voi nu veți repeta ceea ați fost învățați, atunci nu propovăduiți Adevărul. Atunci când promovați umanismul și îndemnați acele suflete din dioceza voastră să facă la fel, voi Mă respingeți pe Mine. Voi Mă înlocuiți pe Mine, Iisus Hristos, cu dorința nu numai de a promova justiția socială, ci și de a căuta în ochii celorlalți admirația pentru faptele voastre bune. Admirația lor și dorința voastră de a fi popular înseamnă că voi nu Mă mai slujiți pe Mine. Dacă nu Mă mai slujiți pe Mine veți cădea ușor în greșeală și în curând nu Mă veți mai recunoaște deloc pe Mine, așa cum ar trebui să Mă recunoașteți.

 

Doar cei puțini, cei aleși, Mă vor servi până în ultima Zi. În acea Zi, mulți dintre aceia care se consideră slujitori în Biserica Mea de pe Pământ vor plânge și vor striga implorându-Mă să le arăt Milă. Până atunci ei Îmi vor fi pierdut Mie miliarde de suflete și mulți dintre ei vor fi atât de cuprinși de abominațiune încât nu vor reuși să înțeleagă adevărul destinului lor decât atunci când va fi prea târziu.

 

Treziți-vă, voi cei care sunteți tulburați de sentimentul de pustiire și confuzie care vă înconjoară în aceste timpuri pe voi, ca slujitori ai Mei. Rămâneți întotdeauna înrădăcinați cu hotărâre întru Adevăr. Amintiți-vă că, fiind slujitori sfințiți ai Mei, menirea voastră este aceea de a hrăni Turma Mea cu Adevăr și de a vă asigura că ei primesc Hrana necesară pentru a-și salva sufletele.

Rolul vostru este să Îmi aduceți suflete. 

Al vostru Iisus

SURSA

http://avertisment.ucoz.com/news/mesaje_recente/2013-09-15-7

Tămâia, răşina produsă de arbustul Boswellia sacra distruge celulele canceroase

Tămâia distruge celulele canceroase. „Această descoperire are un potenţial enorm”, anunţă cercetătorii

Arbore de tămâie de pe insula Socotra ( Tămâia distruge celulele canceroase. „Această descoperire are un potenţial enorm”, anunţă cercetătorii

Tămâia, unul dintre darurile aduse de cei trei magi la naşterea lui Iisus, ar putea fi folosită ca terapie împotriva tumorilor ovariene, au descoperit cercetătorii de la Universitatea Leicester din Marea Britanie, în urma unor teste, informează dailymail

Cancerul ovarian nu prezintă simptome în fazele timpurii, fiind de obicei diagnosticat atunci când este prea târziu.

Tămâia, răşina produsă de arbustul Boswellia sacra – care creşte în Oman, Yemen şi Somalia -, este cunoscută pentru proprietăţile sale antiinflamatoare şi a fost utilizată multă vreme în medicina populară.

Cercetătorii care au studiat efectul răşinii de tămâie asupra mai multor tipuri de cancer au descoperit că aceasta conţine o substanţă ce distruge celulele canceroase din tumorile ovariene.

„Această descoperire are un potenţial enorm pentru testele clinice din viitor, care ar putea duce la tratamente suplimentare pentru cancerul ovarian”, au afirmat oamenii de ştiinţă.

Surse: Mediafax, Daily Mail

Tămâia are de partea sa o lungă istorie în care a fost considerată un ingredient important în cadrul ritualurilor religioase şi al preparării diverselor parfumuri naturale. Cu toate acestea, răşina frumos mirositoare, celebră încă din Egiptul Antic, este pe cale să dispară total în viitorul apropiat, dacă nu se iau măsuri care să oprească dispariţia arborilor din răşina cărora se extrage tămâia.

Tămâia, al cărui miros este fie dulce sau condimentat, în funcţie de amestecul de esenţe de pin sau lămâie folosit, va deveni curând o relicvă a trecutului, dacă nu vor fi protejaţi copacii care o produc.

Copacii respectivi aparţin genului Boswellia şi cresc doar în Peninsula Arabiei şi în Cornul Africii.

Pentru extragerea tămâiei, populaţiile locale crestează scoarţa copacilor Boswelia şi colectează răşina.

Studiile de teren au evidenţiat faptul că această practică de colecatre a răşinii duce în timp la secarea rezervelor de carbohidraţi necesare creşterii şi dezvoltării arborilor, ducând în final la reducerea puterii de germinaţie a seminţelor de Boswelia.

Pentru a studia efectele pe termen lung ale colectării răşinii, cercetătorii din Olanda şi Etiopia au studiat circa 6.500 arbori de Boswellia dintr-o regiune izolată din nord-vestul Etiopiei. Când au comparat parametrii vitali ai arborilor sălbatici cu cei ai arborilor crestaţi periodic pentru extragerea răşinii, rezultatele obţinute au fost îngrijorătoare pentru viitorul acestei specii.

Dacă declinul arborilor va continua în acelaşi ritm, producţia de răşină pentru tămâie se va reduce la jumătate în decursul viitorilor 15 ani. Peste 50 de ani, numărul arborilor va scădea cu peste 90%, dacă nu se iau măsuri urgente de protecţie.

Cu toate acestea, se pare că pericolele cele mai mari nu sunt reprezentate de crestarea scoarţei, cum s-a crezut până în prezent, ci de incendii, atacurile albinelor şi păşunatul excesiv. Dacă se vor implementa măsuri de protecţie eficiente, copacii vor putea fi salvaţi în proporţie de 75%.