Despre bioenergie

„De când fac exerciţii cu bioenergie m-am lăsat de fumat”l

Îţi garantez că puteai să te laşi şi dacă făceai „exerciţii” cu spovedania sinceră. Aşa diavolul fumatului a plecat din polite­ţe, ca să cedeze locul unui diavol mai mare… Şi ce bioenergie, frăţioare? Ai auzit tu că sfinţii noştri au făcut cursuri speciale înainte de a vindeca? Istoria Bisericii nu cunoaşte astfel de tehnici vindecătoare, dar în acelaşi timp istoria ereziilor este plină de aşa ceva. S-au trezit toţi ereticii plini de „puteri dumnezeieşti”, şi spun că au aceleaşi puteri pe care le-au avut sfinţii doctori fără-de-arginţi… Chiar aşa să fie? Înseamnă că este mai importantă vindecarea trupească decât păstrarea învăţă­turii de credinţă.

Numai că Hristos nu a fost doar Doctor al trupurilor; El a vindecat trupurile numai atunci când aceasta se făcea şi spre tămăduire sufletească. Orice tămăduire „miracu­loa­să” ce presu­pu­ne practici vindecătoare străine expe­rien­ţei Bisericii se face cu puterea diavolului. Pentru tă­mă­duirile trupeşti Biserica are Taina Sfântului Maslu, unde până în zilele noastre au loc tă­mă­duiri minunate, numai că din smerenie nu sunt trâmbiţate peste tot. Ca să nu mai vorbim despre Părinţii cu viaţă sfântă, pentru ale căror rugăciuni sunt uşurate atâtea şi atâtea suferinţe…

„Da, vor zice unii eretici, dar noi nu tot prin rugăciune vindecăm? Şi doar tot lui Iisus ne rugăm.” Pot ereticii să se roage până obo­sesc, erezia lor stă ca un perete între ei şi Dumnezeu. Şi faptul că bolnavul pentru care s-au rugat se vindecă este pentru ei semn că ruga le-a fost ascultată. Nu îşi dau seama săracii că cel care le-a „ascultat”-o era chiar duşmanul adevăratei sănătăţi.

Ţine minte: vechile predanii spun că ereticii nu au voie nici măcar să intre în vreo biserică, pe atât de mare este rătă­cirea lor. Chiar dacă în zilele noastre mai intră, de obicei fără ca preotul să ştie cu cine are de-a face (sau, chiar dacă ştie, îi îngăduie doar-doar or porni pe drumul cel bun).

La un părinte de lângă Moscova, care nu vroia să facă uitată nici una dintre predaniile Părinţilor, a venit la slujbă un „mare învăţător” (nu-mi amintesc numele lui) cu vreo cinci discipoli. Ştiind că nu au venit să ia aminte la slujbă, ci numai ca să se „încarce” de energie, părintele a oprit Sfânta Liturghie şi i-a rugat să iasă afară, precizând că nu are cum să continue slujba câtă vreme ei se află în biserică. Au făcut gălăgie, că în alte biserici sunt primiţi (unul i-a arătat chiar o icoană pe care o ţinea în braţe), dar părintele nu i-a băgat în seamă. Au plecat de bunăvoie, ameninţându-l că îl dau la ziar. Dar pe părinte l-a ferit Dumnezeu de asemenea spectacol.

După vreo săptămână la el au venit doi dintre acei disci­poli: „Părinte, noi simţeam că este ceva în neregulă, dar dacă ne tot ducea pe la slujbe, ce era să facem… De-acum vrem să fim ai Bisericii.” Şi i-a primit cu multă dragoste. Unul dintre ei, care era student la filozofie, a intrat apoi şi la Teologie.

6. „ştiu că totuşi sunt oameni care au primit de la Dumnezeu talantul vindecării şi care nu au fost condi­ţionaţi să se lase de fumat.”

Îţi spun un lucru despre aceşti vindecători: deşi pozea­ză în mari sfinţi, puţini dintre ei duc o viaţă curată – cel pu­ţin din punct de vedere moral; cei mai mulţi dintre ei ori trăiesc în curvie, ori fumează, ori cine ştie de care alte păcate mai sunt stăpâniţi (mândria se simte „la ea acasă”; vindecătorii neştiind ce însemnă adevărata smere­nie, ci doar confundând-o cu un altoi între politeţe şi iubire dulceagă…).

Totuşi oamenii nu sunt conştienţi că aceşti vindecători nu au cum să vindece cu putere de la Dumnezeu. Bine, unii afirmă că bioenergia pe care o folosesc nu are nimic în comun cu Dumnezeu, că este o energie cosmică pe care o poţi folosi indiferent de credinţa pe care o ai.

7. „dacă mă convingi că este ceva greşit în mulţimea de practici spirituale în care m-am implicat, nu voi şovăi să le părăsesc şi să mă spovedesc după aceea; dar numai dacă mă convingi.”

Semeni cu oamenii care sunt atraşi de „vindecările” pe care le fac falşii tămăduitori, şi nu vor să ţină cont de detaliile care le-ar putea trezi neîncredere (deşi astfel de detalii există); vor să se vindece şi după aceea, dacă li se pare că au greşit când au apelat la „doctori” care folosesc puteri demonice, se pocăiesc. Consideră că aşa rezolvă situaţia: s-au vindecat de boală, s-au spovedit apoi şi totul e bine. Aşa fac şi cei care din diferite motive merg la „ghicitoare” (ca să afle cine le vrea răul, dacă sunt înşelaţi de soţiile lor,…), şi apoi aleargă victorioşi la spovedanie. Au aflat ce vroiau şi acum consideră că pocăinţa va şterge tot, ca un burete. Acesta este însă un mod pueril de înţelegere a pocăinţei.

Atunci când cazi din cauza slăbiciunii, prin spovedanie poţi primi de la Dumnezeu iertarea păcatelor. Dar când cazi premeditat, gândindu-te că apoi te vei pocăi, lucrurile sunt ceva mai complicate. E ca şi cum ai ucide cu gândul că te vei spovedi ulterior (cam aşa era la catolici în perioada de vârf a indulgenţelor, când pentru o sumă de bani ţi se iertau unele păcate – printre care şi crima – înainte să le săvârşeşti).

Dacă ar fi atât de simplă obţinerea iertării păcatelor, atunci să ştii că oamenii ar cădea mult mai uşor în păcate şi spo­ve­da­nia ar fi „deznodământul” fiecărei aventuri pătimaşe. Că doar nu „costă” nimic.

Fiecare cădere în păcat – şi mai ales în păcatul căderii în ră­tă­cire, înseamnă părtăşie cu diavolul. Chiar dacă preotul poate da iertare de păcate unui beţiv, de multe ori beţivul revine la sticla sa iubită… Importantă este nu numai iertarea păcatelor, ci şi îndreptarea vieţii – şi acesta este rostul pentru care duhovnicii dau anumite canoane celor ce se spovedesc.

De foarte multe ori cei care vor să se pocăiască au de dus lupte extrem de dure cu patimile care au pus stăpânire pe sufle­te­le lor. Cu atât mai dură este lupta pe care o ai de dus îm­potriva demonului rătăcirii căruia i-ai fost fără să vrei prieten.

sursa

http://www.marturieathonita.ro/scrisoare-catre-un-prieten

 

„Evangheliile” Noii Ere

          Noțiuni generale despre „evangheliile” Noii Ere

          Astăzi Noua Eră, ca mișcare religioasă[1], a fost introdusă în vocabular. Începând din anii 1970, mișcările care au apărut brusc au început să dobândească o recunoaștere publică și mulți oameni au căutat în ele o împlinire spirituală. Renașterea spiritismului și preocuparea cu spiritualitățile orientale desigur nu este ceva nou. Noua Eră, în anii 1960-70, în lepădarea valorilor morale tradiționale, în societatea materialistă, în reexaminarea modelelor occidentale de gândire și anumite evenimente războinice, cum a fost războiul din Vietnam, au constituit motivele de bază care au contribuit la începerea unei schimbări și a unei alte evanghelii. Această „evanghelie”, vestea cea „bună”, susține că desăvârșita și veșnica fericire depinde de legătura mistică cu divinul care se află înlăuntrul omului. Experiența corectă a acestei legături și posibilități, îl conduce pe om să afle identitatea sau principiul divin care guvernează universul. Iar consecința acestei teorii este faptul că omul este parte a ordinii cosmice universale.

            Învățătura „evangheliei” Noii Ere constă în faptul că Dumnezeu a fost dat deoparte, Hristos este mărginit și pune accent pe dorința omului de a fi centrul realității universale. Mișcările Noii Ere în general sunt religioase și nu se concentrează în Dumnezeu, ci în om, prin dorințele și simțămintele sale. De fapt „evanghelia” se referă la concepția păgâna a omului. Se referă la crearea autoaprecierii sau a unei anumite autoaprecieri, auto-iubire, auto-realizare ș. a.

            „Evanghelia” Noii Ere este un nou front de luptă pentru creștin ortodocși și Biserica lui Hristos, care trebuie să-l înfrunte. Noua Eră, ca o nouă mișcare religioasă, depășește toate hotarele religioase, politice, sociale și nu are nici un șef principal, care s-o reprezinte, precum și nici un oraș concret ca reședință. Această situație este haotică pe internet, prin existența a mii de organizații, grupări și asociații care proclamă și au drept stindard Noua Eră. În această căutare mulți filozofi care aparțin ei includ și Sfânta Scriptură, precum și învățăturile lui Hristos. Aceasta desigur constituie un element fin de răstălmăcire al adevărului și a Credinței Ortodoxe. Această răstălmăcire și încercare de a folosi elemente ale lui Hristos este considerată de unii teologi creștini drept „referință spirituală la Sida”[2], adică boală mortală.

            Astfel a trebuit să se formuleze noul mesaj sincretist și interreligios sub forma „evangheliilor”, pentru că acestea sunt mai accesibile omului. Deci, așa cum există Evangheliile canonice, tot astfel există și contemporane, cele ale Noii Ere. Scopul acestor evanghelii este exaltarea căutării mistice și răstălmăcirea mai ales a vieții lui Hristos. Diferitele subiecte pe care cititorul le citește în ele, sunt istorisiri luate din Vechiul Testament, precum și din cel Nou, referitoare uneori la anii lui Hristos, despre care nu se spune clar în Sfânta Scriptură. De asemenea, folosirea cuvântului „evanghelie” are o raportare vădit orientală, așa cum este ”evanghelia lui Avraam”. Și alte evanghelii, pe care le folosește Noua Eră, au o proveniență și elemente din vechile evanghelii gnostice și din cele care provin, imitând pe evangheliști și începând de la dascălii hinduși și budiști. În sfârșit, toate „evangheliile” au de-a face și cu constelațiile, cum ar fi „evanghelia Vărsătorului”, prin excelență, sau „Cealaltă evanghelie”[3].

          Metodologia „evangheliei”

            Două caracteristici de bază constituie modul prin care se prezintă în lume „evangheliile” newage-iștilor. Primul se referă la faptul că fiecare învățătură are propria ei abordare. Deși oamenii nu sunt la fel, pot însă să aplice „evanghelia” în același mod. Astfel caracteristicile de bază ale fiecărei grupări politice, sociale, religioase, economice au nevoie de o singură metodă specifică de aplicare. Însemnătatea fundamentală este combinația caracteristicilor psihosociale care intră în Noua Eră. Motivația este analogia dintre ceea ce caută fiecare om pentru a-l satisface. Nevoile, teama, dorințele și nădejdile sunt aceleași în toate vremurile. În baza referirii Apostolului Pavel încearcă să ofere mesajul lor[4]. Însă pentru scriitorii „evangheliilor” Noii Ere, Apostolul Pavel a folosit un element comun privind deosebirea dintre evrei și păgâni pentru a arăta superioritatea Evangheliei și ecumenicitatea mesajului creștin. Tocmai în acest mod prin care Apostolul Pavel îi caracterizează pe evrei și pe elini, discipolii Noii Ere se străduiesc să prezinte pseudo-evanghelia. În societatea de astăzi distincția Apostolului este prezentată de către Noua Eră în două tipuri diferite de personalități. Primul este a celor care urmează obișnuința evreiască de a fi nemulțumiți de felul de viața de zi cu zi și au intenția de a fugi de mentalitatea comună a oamenilor din jurul lor. De aceea vor să descopere o nouă lume și să încerce ceva metafizic. Astfel de oameni ai Noii Ere sunt dispuși să participe la astfel de experiențe. Al doilea grup sunt cei nemulțumiți de religia tradițională a Occidentului, adică de Creștinism. Acești oameni au o orientare filozofică și se află în căutarea unei filozofii care să răspundă la întrebări și să dea explicații despre soarta omenirii. Această căutare a „înțelepciunii”, așa cum făceau și vechii elini, în Noua Eră se află într-o combinație sincretistă din toate credințele religioase și date științifice, din fizica modernă. Iar dintre acești oameni mulți sunt politicieni, alții au o conștiință ecologică, iar alții sunt susținători ai rasismului.

Trei principii generale ale „pseudo-evangheliilor”

1. Se străduiesc să descopere caracterul vieții lui Hristos în viața oamenilor. Newage-iștii au o profundă îngrijorare privind descoperirea lui Dumnezeu în lume. De aceea asprimea, cuvinte dure, priviri de gheață sau o demonstrație de educație academică vor închide ușile oamenilor. Pentru ca misiunea lor să fie eficientă în atingerea scopurilor lor prin prezentarea Persoanei lui Hristos, arată o afecțiune și o dragoste față de fiecare creștin. Newage-iștii au ca aliat străduința de a trăi în înțelepciune, fără însă să pricinuiască înrâurire.
2. Respect și evitarea confruntărilor cu martori, fie particulare, fie publice. Conferințele publice împietresc inimile creștinilor. Singurul mod prin care oamenii vor conștientiza nevoile lor este numai atunci când unul este împreună cu altul, o întâlnire a lui Hristos pe Golgota.
3. Evitarea discuțiilor ideologice. Amenințări, acuze și critica trebuie evitate, deoarece creștinii se vor întări în credință și nu vor fi receptivi.

„Evanghelia Vărsătorului”

Tematologia pseudo-evangheliei newage-istă

1. Scriitorul „evangheliei Vărsătorului”

Proclamarea Noii Ere ca o căutare spirituală nu pare a fi atât de nouă. O recentă reeditare a Evangheliei Vărsătorului ne descoperă marea contrafacere a diferitelor tradiții religioase, accentul pe cunoaștere sau, mai mult, pe cunoașterea spirituală, ca cea mai bună metodă de eliberare a omului și armonizarea lui într-o nouă viață. Diferitele teorii păgâne, deși constituie moduri pe care le imită tehnica de căutare a Noii Ere, ar fi o încercare de a demonstra continuitatea acestora.

Evanghelia Vărsătorului lui Iisus Hristos: baza filozofică și practică a religiei Noii Ere a lumii Vărsătorului și a Bisericii Universale[1], așa cum este titlul complet, menționat în cartea lui Levi H. Dowling[2], care a fost publicată pentru prima dată în 1908. În editarea Evangheliei Vărsătorului se menționează într-un mod ciudat și ascuns numele de „Levi”. În prolog se menționează că „Levi” este cel care a descoperit această evanghelie. Însă despre personalitatea sa nu se îngăduie să se scrie multe, așa cum menționează scriitorul[3]. Descoperirea „Evangheliei Vărsătorului” a fost profețită de acum 2.000 de ani, înainte de Elihu, care a fondat o școală de profeți Zoan în Egipt[4].

Levi H. Dowling este considerat discipol al lui Hristos, care de la vârsta de șaisprezece ani slujește ca și capelan în armată. Este medic de homeopatie, absolvent a două facultăți de medicină, a unei școli de mistică și a unei de teosofie, un lider al Mișcării Noii Ere, a Erei Vărsătorului. Levi H. Dowling a publicat această „evanghelie” sub pseudonumele de „Levi” și susține că i s-a descoperit fiind numai în stare de extaz, lucrarea fiind o căutare spirituală de o viață. „Levi” a fost consfințit ca „hierofant național” al „Comunității Aquarius”, o Societate ocultă socialistă nou formată.

În această Evanghelie, prin descoperirile din perioada celui de-al Doilea Război Mondial a Manuscriselor de la Marea Moartă și din Biblioteca Nag Hammadi, experiența spirituală este o compoziție – evanghelia sa personală -, prin care vrea să prezinte publicului propria sa înțelegere, mesajul adevărat și real al lui Hristos. Însă acest mesaj, așa cum el însuși susține, este dincolo de denaturarea care s-a făcut de către Biserică.

Scrierea pseudo-evangheliilor nu este un fenomen nou în istoria Bisericii, ci a existat de foarte devreme. Acesta este un aspect al Noii Ere, însă nu nou. Ci este o veche tactică cu un conținut nou, care combină noile cunoștințe științifice ale astrologiei cu vechea înțelepciune religioasă. Tocmai acest este motivul pentru care este considerată drept evanghelie nouă de către discipolii ei. Femeia lui Levi explică în introducere că noua astronomie presupune existența unui soare central, în jurul căruia se rotesc toate planetele. Aici se află și ciudatul amestec al noii științe cu vechea religie. Adam s-a născut în era Taurului, Avraam în era Berbecului și Iisus în era Peștilor. Deși femeia lui accentuează Era Peștilor, însă se referă la intrarea în Era Vărsătorului. Însuși „Levi” menționează că textul provine din textele Akasha, un pseudo-compendiu al cunoașterii mistice. Titlul său provine din practica astrologiei, cu împărțirile în ere din poziția constelațiilor. În baza acestei practici se apropie Era Vărsătorului. Este o pseudo-evanghelie cu compoziție idolatră și sincretistă. Este considerată drept evanghelia spirituală și se ocupă cu amănuntele vieții lui Hristos, care nu sunt cuprinse în Evangheliile din Noul Testament. De asemenea, el Îl prezintă pe Iisus ca o persoană care a călătorit mult în diferite țări, cum ar fi Egipt, Tibet, India, Persia și Ellada.

De la această pseudo-evanghelie a primit denumirea și așa-numita „Biserica Creștină Universală a Vărsătorului”. Membrii ei se numesc simplu vărsători. Numele de „Creștină” se folosește în denumirea acestei biserici pentru a arăta că Biserica este Mireasa lui Hristos. Această „biserică” a fost întemeiată în 2006 și nu are o preoție. Învățătura „evangheliei Vărsătorului” este un amestec de teosofie, Nouă Eră, religii orientale și gnosticism. „Pseudo-evanghelia” poartă titlul de „Sfânta Evanghelie a Vărsătorului”, căreia i se face publicitate de către însăși biserica lor și cuprinde subiecte ca: „evanghelia nașterii Mariei, potrivit Apostolului și Evanghelistului Matei” și „viața Sfântului Issa”, un personaj misterios din spiritualitatea ocultă budistă. Unii consideră, de asemenea, că „evanghelia Vărsătorului” provine din Evanghelia lui Iacov.

Arhim. Grigorie Konstantinou,

Doctor în Teologie

sursa

http://www.marturieathonita.ro/evangheliile-noii-ere-ii/

Metoda de la Pitesti se va aplica acum in toata lumea

DESPRE EPOCA LUI ANTIHRIST: Stramtorarile vor fi mult mai grele decat in comunism. Metoda de la Pitesti se va aplica acum in toata lumea (VIDEO)

Interviu din 2006 realizat de Radu Gaina – TVR, “Universul credintei”:

“Acuma toata lumea isi da seama ca a inceput epoca lui Antihrist. Adica stramtorarile vor fi mult mai grele decat in timpul marxismului, pentru ca antihristii de acum, care conduc toata lumea acuma, ne urasc mult mai mult Ortodoxia decat chiar marxistii… Falsifica si Evanghelia, falsifica tot adevarul si creeaza un haos, ca lumea sa nu stie cum sa se orienteze si sa nu stie sa-si faca asa, un mic plan de nadejde, cum sa se apere…

Legile se schimba vertiginos, de pe o zi pe alta, se desfiinteaza zi de zi tot ce mai are o pregatire legala – armata desfiintata, toate se vor desfiinta, ca sa ramana numai legea calailor…

Mantuitorul a spus ca LIBERTATEA inseamna sa cunosti Adevarul. Cunoaste intai bine Adevarul si apoi esti liber in constiinta ta sa hotarasti orice. [Relatarea episodului din Iov in care este aratat cum Dumnezeu nu l-a lasat pe diavol sa se atinga de sufletul lui Iov, de constiinta si liberul lui arbitru]. Eu, dupa liceu, am studiat intai Dreptul si am invatat ca toate popoarele, in epoca crestinismului, au respectat, in constitutia lor, liberul arbitru si libertatea constiintei. Acuma nu se mai respecta, acuma se face inocularea cu forta…

Diavolul a incercat de multe ori sa se ridice peste tronul lui Dumnezeu si impotriva lui Dumnezeu: prima data in fruntea cetei [ingerilor cazuti], a doua oara la Turnul Babel, si a treia si ultima data, cand nu mai respecta [libertatea, constiinta omului], cum a respectat pana acuma – de frica de a fi trimisi de Dumnezeu in fundul iadului. Pentru ca a spus clar Dumnezeu: ‘Sa nu te atingi de constiinta, de liberul arbitru’. Acuma ei trec si peste asta, ca sa faca inocularea asta cu forta. De aceea si prigoana va fi mai mare. Si spune Mantuitorul ca va intra un fel de panica si dragostea crestina se va raci, se vor vinde, se vor uri si se vor ucide unii pe altii, cum a fost la Pitesti, metoda care acuma este aplicata peste tot, in toata lumea de catre aceiasi tortionari sau de aceiasi fii ai Satanei… Deci cine e naiv si se increde in ei sau cine ajunge la o stare de panica, de teama poate sa ajunga in deznadejde si sa faca ceea ce s-a prorocit… Dar cine se roaga bunului Dumnezeu si-si pune nadejdea numai in El.., spune Mantuitorul ca“vremurile lui Antihrist se vor scurta pentru cei alesi”…

[Mai departe parafrazeaza Evanghelia dupa Matei, cap. 10, 29-31]:

“Au nu se vand doua vrabii pe un ban? Si nici una din ele nu va cadea pe pamant fara stirea Tatalui vostru.

La voi insa si perii capului, toti sunt numarati.

Asadar nu va temeti; voi sunteti cu mult mai de pret decat pasarile”.

Deci cine isi pune nadejdea in Dumnezeu, cum spune Biserica noastra,

“Ridica-voi ochii mei la cer, de unde va veni ajutorul meu; ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a facut Cerul si pamantul…

parintele Adrian Fageteanu

sursa

http://www.aparatorul.md/parintele-adrian-despre-epoca-lui-antihrist-stramtorarile-vor-fi-mult-mai-grele-decat-comunism-metoda-de-la-pitesti-se-va-aplica-acum-toata-lumea-video/

Adevărata libertate se fondează pe posibilităţile de alegere

 Cardul cu cip si sfarsitul Libertatii

Adevărata libertate se fondează pe posibilităţile de alegere, indiferent dacă natura lor este una politică sau socială. Introducerea cardului cu cip reprezintă o lezare a adevăratei libertăţi deoarece nu oferă alternativă, astfel noi vom fi obligaţi să alegem între nişte variante care duc în acelaşi punct, anume punctul în care alţii vor decide pentru noi împotriva voinţei noastre, punctul în care nu va exista o cale de întoarcere.
Propaganda de implementare a cipului sună în felul următor:

“Acceptând cipul vei ajuta statul în lupta împotriva corupţiei şi astfel securitatea financiară va creşte”;

– Acest argument este unul fals deoarece existenţa corupţiei nu se datorează statului, ci a celor care-l conduc, existenţa corupţiei se datorează ” cozilor de topor ” din politică, se datorează tâlharilor care joacă acum rolul moraliştilor. Acceptarea cipului nu va opri tâlharii să ne jefuiască în continuare prin metode legale, ci doar le va oferi tâlharilor şi mai mult control financiar asupra noastră. Practic acceptând cipul vom fi în totalitate dependenţi de sistem, iar astfel libertatea noastră individuală va rămâne doar un deziderat, nu o realitate deoarece singura realitate va fi cea a pierderii libertăţii.

“Acceptând cipul nu vei mai fi nevoit să-ţi toci nervii stând la coadă”;
– O vorbă înţeleaptă şi aplicabilă în acest caz este următoarea: “Nimic nu este pe gratis“. La ce foloseşte puţin timp în plus, dacă pentru acea scurtă perioadă de timp dai la schimb propria libertate , pur şi simplu nu rentează, indiferent din ce punct de vedere ai privi. Libertatea nu este de vânzare!

“Acceptarea cipului va favoriza creşterea securităţii datelor”;

– Într-un mod oficial se spune că telefoanele ne sunt ascultate sub pretextul protejării contra terorismului , însă neoficial, această acţiune nu este menită să protejeze împotriva terorismului , ci este menită să sporească controlul sistemului asupra noastră . Situaţia este similară în cazul implementării cipului, deoarece ni se spune că în urma implementării cipului securitatea datelor va creşte, însă de fapt situaţia va fi similară celei legate de ascultarea telefoanelor , anume că nu securitatea datelor va fi sporită , ci doar controlul sistemului asupra noastră .
Concluzia acestui articol este următoarea : Cardul cu cip reprezintă un prim pas, anume tranziţia către pasul final , cel al introducerii cipului menit să fie implantat sub pielea purtătorului . Cei care cred că implantarea unui cip sub piele reprezintă „ un pas către evoluţie ” să nu uite că şi animalele sunt însemnate pentru a fi mai uşor de controlat. În actualele timpuri moderne, însemnarea nu va mai fi făcută cu fierul roşu , ci ea va fi facută prin intermediul cipului , un mod pe cât de subtil , pe atât de criminal.

Sursa: Blog de istorie si politică

 

Nanotehnologia alimentara se experimenteaza in Romania!

Din 2015, pe piata din Romania va intra mancarea cu nanotehnologie, produsele de acest tip avand o inscriptie speciala.Asta pentru ca… nanotehnologiile sunt periculoase in industria alimentara. De ce se pun totusi in rafturi asemenea produse?

La finele anului trecut a fost modificat Regulamentul privind informarea consumatorului, in virtutea unei directive europene. La unul dintre capitole, normativul impune o regula in privinta tuturor ingredientelor prezente sub forma de “nanomateriale fabricate”: trebuie specificate in mod clar in lista ingredientelor, denumirile acestora fiind urmate de cuvantul “nano” intre paranteze – (NANO).

Prin “nanomaterial fabricat” se intelege un ingredient produs prin nanotehnologie, ce contine unul sau mai multe elemente de dimensiuni de ordinul a 100 nanometri (un metru are un miliard de nanometri).

Efectele pot fi devastatoare

Normativul mai sus-mentionat avertizeaza: “Nanomaterialele ofera oportunitati tehnice si comerciale, insa pot prezenta riscuri pentru mediu si pot ridica probleme de securitate si sanatate pentru oameni si animale, de aceea, consumatorii trebuie informati corespunzator”. Cu alte cuvinte, materialele in discutie conserva bine alimentul, dar pot omori consumatorul…

Profesorul universitar dr. ing. Eden Mamut, de la Institutul de Nanotehnologii si Surse Alternative de Energie din cadrul Universitatii Ovidius din Constanta, ne-a declarat ca nanoelementele sunt particule foarte mici, care transporta substantele active, adica E-urile, cele care maresc rezistenta in timp a alimentului.

Nanoelementele maresc eficienta E-urilor. Astfel, alimentele au o durata de viata mai lunga, lucru indispensabil in industria alimentara actuala.

“Trebuie mentionat ca tehnologiile nano eficientizeaza actiunea substantelor active pe care le transporta, prin modificarea structurii materiei, lucru care le face imprevizibile si extrem de periculoase. Inca nu se stie ce pot produce in domeniul alimentar si nu numai, pentru ca au fost prea putin testate! Este posibil ca prin aceasta tehnologie sa se fi deschis o cutie a Pandorei!” a subliniat profesorul Eden Mamut.

Si nu e singura voce avizata care trage un semnal de alarma.

“Din anul 2009, Romania a fost supusa unor experimente cu tehnologii care par eficiente din punct de vedere economic, dar pot avea efecte devastatoare pe viitor. S-ar putea ca in scurt timp sa nu mai avem controlul sanito-genetic asupra oamenilor si animalelor”, ne-a spus despre nanotehnologie prof. dr. Florina Bran, prodecan al Facultatii de Economie Agroalimentara si a Mediului din cadrul Academiei de Studii Economice Bucuresti.

Ideea a aparut in anul 1959

Istoria nanotehnologiilor s-a nascut in anul 1959, cand fizicianul Richard Feynmann a pus la bataie un premiu de 1.000 de dolari pentru echipa de cercetatori care va reusi sa manipuleze un material la nivel atomic.

De atunci s-au investit sume uriase, in primul rand pentru a imbunatati optica microscoapelor electronice. Rezultatele au aparut in 1990, cand atomii de xenon au fost aranjati sub o anumita forma pe o placa de nichel. Abia dupa anul 2000 s-a constatat ca tehnologia nano nu inseamna doar aranjare spatiala a materiei, ci si modificare a proprietatilor acesteia.

“Nanotehnologiile pot schimba astazi functionalitatile obiectelor. Sa dam un exemplu: pana la nanotehnologie, cel mai bun conductor de caldura era diamantul. Astazi, nanotuburile de carbon sunt de trei ori mai bune conductoare de caldura decat diamantul. Anul trecut, pe nanoparticule de argint si aur s-au pus straturi extrem de fine de extract de venin de albina. Aceasta combinatie a fost injectata unui bolnav de cancer in zona afectata. Substanta injectata a atacat selectiv celulele bolnave si l-a vindecat pe pacient. Aceasta este varianta buna! Au inceput insa sa se fabrice nanoroboti militari, care pot scapa foarte usor de sub control. Iata doar un exemplu pentru care lumea stiintifica priveste cu mare precautie aceasta tehnologie. Nu stim ce surprize neplacute ne poate produce in viitor”, ne-a declarat profesor dr. inginer Eden Mamut.

Reprezinta un risc si o amenintare pentru securitatea nationala

“In momentul de fata, mai multe firme introduc elemente de nanotehnologie in produse farmaceutice si aditivi alimentari, care accentueaza sau produc maladii si boli foarte grave. Savanti renumiti au atentionat ca nanotehnologia utilizata fara discernamant poate afecta durata de viata a oamenilor si, scapata de sub control in zona industriala, poate provoca dezastre ecologice. Repet, folosita fara discernamant, nanotehnologia reprezinta un risc si o amenintare pentru securitatea nationala”, a declarat pentru Libertatea generalul in rezerva dr. Emil Strainu, fost consilier parlamentar pe probleme de amenintari neconventionale si asimetrice.

Nanorobotii ar putea fi cei mai buni spioni sau luptatori din lume

Realizarea nanorobotilor a avut de la inceput o latura medicala si una militara. Cea medicala se refera la capacitatea acestor masinarii micute de a repara omul pe interior, repede, eficient, fara urme. Latura militara se refera la posibilitatea de a spiona fara a lasa urme sau chiar la a ataca anumite obiective fara ca acest tip de atac microscopic sa poata fi anihilat in vreun fel – asta pentru ca nu exista, deocamdata, contramasuri!

Sursa : http://www.stiri-extreme.ro/?p=3324

O calatorie in Iad

Monahul Teodot- Cuvinte de folos

Publicat pe 16 apr. 2014

Operator Imagine Editor Montaj : Dacian Aniței. Mulțumim Monahului Teodot pentru realizarea acestui interviu!

 

 

În timpurile lui antihrist oamenii vor aştepta salvarea din cosmos

PROFETIILE
ARHIM. GAVRIIL DESPRE ANTIHRIST

 

Tot ceea ce e rău în om e doar accidental. Nu dispreţuiţi pe nimeni!”

Gavriil s-a născut undeva aproape de Marea Neagră, în Georgia aflată până nu demult sub dictatura ateistă a regimului comunist.

Următoarea relatare descrie persecuţia pentru adevăr a monahului Gavriil petrecută în anii ’50 ai secolului trecut. Mai precis, în anul morţii lui Stalin, 1953. Gavriil era pe atunci un tânăr ieromonah. In piaţa centrală din Tbilisi – capitala Georgiei – se desfăşura un miting şi reprezentanţii puterii erau de faţă. In spatele lor, pe o faţadă a clădirii, întinzându-se pe două etaje, atârnau afişe uriaşe cu conducă-torii partidului stând în picioare. La un moment dat, în toiul mitingului, când întreaga piaţă era ticsită cu oameni şi un membru al conducerii îşi ţinea discursul, uriaşul portret al lui Stalin a fost cuprins de flăcări.

Ce se întâmplase ? Reuşind să ajungă la intrarea de la etajul întâi al clădirii guvernului, Gavriil deschisese o fereastră, turnase benzină pe spatele portretelor şi le dăduse foc. Portretul lui Lenin a ars şi el foarte curând. întreaga piaţă a fost cuprinsă de spaimă; mulţimea încremenise de frică şi pretutindeni se aşternuse liniştea. In timp ce chipurile conducătorilor ardeau în flăcări, părintele Gavriil rostea de la o fereastră a etajului doi aceste cuvinte: „Domnul a spus: să nu-ţi faci idoli sau chipuri cioplite… Să nu ai alţi dumnezei! Oameni buni, veniţi-vă în fire ! Cei ce au vieţuit pe aceste pământuri au fost dintotdeauna creştini. Aşa că voi de ce vă închinaţi idolilor ? Iisus Hristos a murit şi a treia zi iarăşi a înviat… Dar idolii voştri nu vor mai învia niciodată. Chiar din timpul vieţii lor ei erau morţi…” E de neînţeles cum de l-au lăsat să mai rostească vreo frază! Uşile clădirii guvernamentale erau închise, însă el pătrunsese dinainte la mansardă şi a aşteptat acolo până când a început mitingul. L-au dat jos, e adevărat, destul de repede, aducând nişte maşini de pompieri, cărora le-au înălţat scările. Aducându-l jos, mulţimea s-a năpustit asupra lui, rupând toate cordoanele de protecţie… Îl loveau cu picioarele, îl izbeau cu paturile puştilor, îl băteau cu furtunurile pompierilor şi strigau: „Lăsaţi-mă pe mine să-1 termin pe păduchele ăsta!” Fiecare voia să-1 calce în picioare pe „duşmanul poporului”, ca să-şi arate zelul. Pompierii l-au scos cu greu din ghearele mulţimii. Motivul pentru care nu l-au împuşcat imediat a fost că, atunci când l-au târât, arăta deja ca un cadavru: faţa nu i se mai cunoştea şi întreg trupul îi era plin de sânge. Avea o fractură pe craniu şi alte şaptesprezece fracturi de oase în trup. O lună de zile a zăcut aproape inconştient. In tot acest timp a fost foarte aproape de moarte, însă n-a murit. După mai mulţi ani, când l-au eliberat din închisoare, s-a bucurat foarte mult s-o afle pe mama sa în viaţă. A locuit la ea, eliberându-i-se un certificat de alienat. Nimeni nu-1 primea în casă pentru vreo muncă sau vreun câştig; toţi îl cunoşteau şi se temeau de el. Nici el, nici mama sa nu puteau ieşi afară în timpul zilei; dacă ieşeau, vecinii asmuţeau câinii pe ei. Mulţi ani la rând a fost văzut pe treptele unei biserici, stând cu mâna întinsă. Gavriil a petrecut multă vreme în felul acesta, fiind respins, părăsit şi urât de oameni, dar cu toate acestea nu şi-a uitat niciodată ţelul. Se retrăgea într-o mică grotă pe care o săpase pe o latură a unei stânci şi se ruga adeseori până la lacrimi. Dacă n-ar fi fost nestinsa lui dragoste de Dumnezeu, ar fi înnebunit. La mulţi ani după incendierea portretelor, fiind întrebat despre protestul cu arderea „idolilor”, Gavriil a răspuns: „Înălţaseră un idol şi voiau ca oamenii să se închine în faţa lui. Era un chip al Antihristului, o imagine a omului sau, mai degrabă, a unei fiare, iar ei voiau să i se acorde cinstea care I se cuvine numai lui Dumnezeu. Nu puteam îngădui ca aşa ceva să mai continue”. După ce vremea prigonirii credincioşilor a încetat şi în inimile oamenilor a încolţit dorinţa de a primi un răspuns spiritual la problemele acestei lumi nefericite, foarte mulţi oameni au început să-1 caute pe ieromonahul Gavriil pentru îndrumare duhovnicească. El a devenit părintele duhovnicesc al multora, inclusiv al unei întregi mănăstiri de maici. Toată suferinţa prin care a trecut şi pe care a îndurat-o cu dragoste i-a deschis poarta către cealaltă lume. In suferinţa lui pentru adevăr, Dumnezeul adevărului S-a apropiat foarte mult de el şi i s-a deschis vederea duhovnicească. În următoarele câteva cuvinte ale părintelui Gavriil putem distinge intensitatea vieţii sale de suferinţă şi a iubirii sale jertfelnice pentru adevăr: „Tot ceea ce e rău în om e doar accidental. Nu dispreţuiţi pe nimeni, chiar dacă vedeţi oameni agitaţi, indecenţi, beţi sau înjurând într-un limbaj obscen. Chipul lui Dumnezeu se păstrează chiar şi în ei, însă la un nivel poate prea profund, de care ei înşişi nu sunt conştienţi. E normal ca vrăjmaşul să pângărească acest chip şi să-l acopere cu murdării. Nu e deloc uşor să vezi chipul lui Dumnezeu în cei care te ocărăsc şi care se arată sub chipul unei fiare. Dar cu atât mai mult trebuie compătimiţi, fiindcă sufletul lor e desfigurat, poate fără a mai putea fi refăcut vreodată, sfârşind în chinuri veşnice… Cât de greu e acest lucru: să-şi iubească cineva vrăjmaşii!”

==============================

Niciodată să nu vă pierdeţi
nadejdea!
din “Stareţii despre ultimele vremuri”

În perioada vremurilor de pe urmă nu vă uitaţi la cer: aţi putea fi înşelaţi de minunile ce se vor petrece acolo – puteţi să greşiţi şi să vă
pierdeţi.

Adepţii lui antihrist vor umbla dezgoliţi. Creştinii însă vor
fi îmbrăcaţi cuviincios. Conform canoanelor bisericeşti femeia nu trebuie să poarte haine bărbăteşti. Îmbrăcămintea omului arată starea lui duhovnicească.

Diavolul are 666 de mreje. În timpurile lui antihrist oamenii vor aştepta salvarea din cosmos. Aceasta va fi cea mai mare înşelare (momeală) a diavolului: omenirea va cere ajutor de la extratereştri, neştiind că aceea sunt demoni.

Despre lupta sfinţilor proroci Enoh şi Ilie cu antihristul se va transmite la televizor.

Când
icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Iviru („Portăriţa”) va purcede să părăsească Athosul, va începe dangătul clopotelor, bisericile în mod văzut i se vor închina, pentru a o petrece. Toate acestea vor fi arătate la televizor.
Aceasta-i mila Domnului”, spunea stareţul.

Va veni timpul, oamenii vor pleca în munţi. Dar să nu vă duceţi câte unul… În păduri şi munţi să mergeţi în grupuri mici.

Pentru creştini cel mai mare chin va fi faptul, că ei singuri vor pleca în păduri, apropiaţii lor însă vor primi pecetea lui antihrist. Produsele pe care pun semnul lui antihrist nu vă pot dăuna. Aceasta încă nu este pecetea. Trebuie rostită rugăciunea „Tatăl nostru”,
de însemnat cu sfânta cruce, de stropit cu aghiasmă şi astfel se va sfinţi orice hrană.Dacă vei fura, vei încălca una dintre cele zece porunci. Cine va proceda astfel îl va primi pe antihrist.

Omul credincios va nădăjdui în Dumnezeu. Iar Domnul în ultimele vremuri va săvârşi aşa minuni pentru poporulsău, încât o mică frunzuliţă din copac îi va ajunge pentru o lună întreagă. Şi pământul nu va scădea; îi vei face cruce şi îţi va da pâine.

Nu vă temeţi. Principalul este să nu fie primită pecetea lui antihrist pe mâna dreaptă şi pe frunte. Nu mâncaţi pâinea celui care a primit pecetea lui antihrist.

În ultimele vremuri adepţii lui antihrist vor umbla la biserică, se vor boteza şi vor predica poruncile evanghelice. Însă nu-i credeţi pe cei care nu au fapte bune. Doar după fapte se poate recunoaşte adevăratul creştin.

Credinţa adevărată îşi află loc în inimă, şi nu în minte
(raţiune). Antihrist va fi urmat de cel ce are credinţa în minte, iar cel ce are credinţă în inimă, lesne îl va recunoaşte.

Acum se încep evenimente importante. Astfel de pericol n-a fost pe pământ de la facerea lumii.
Este ultimul… Imaginaţi-vă mama a cinci copii: cum poate să-i
hrănească, fără a primi pecetea lui antihrist? Vedeţi ce curse întinde
antihristul oamenilor.

La început aceasta se va face benevol. Dar când antihristul se va înscăuna şi va deveni stăpânul lumii, îi va impune pe toţi să
primească această pecete. Pe cei care nu o vor primi îi va declara trădători. Atunci va trebui de plecat în păduri; grupuri a câte zece-cincisprezece oameni. Însă nu vă duceţi câte unul sau doi: nu vă veţi salva… Veţi fi păziţi de Duhul Sfânt. Niciodată să nu vă pierdeţi nădejdea. Dumnezeu vă va da înţelepciune cum să procedaţi.

La sfârşitul vremurilor oamenii se vor mântui prin dragostea, smerenie şi bunătate. Bunătatea va deschide porţile Raiului, smerenia îi va duce încolo, iar dragostea îl va arăta pe Dumnezeu.

Arhimandritul Gavriil
(Urghebadze) 1929 -1995