Monthly Archives: octombrie 2012

EPIDEMIILE ŞI RĂZBOAIELE, METODE CRIMINALE DE CONTROL AL POPULAŢIEI

Cineva are grijă să nu fim prea mulţi…
Problema suprapopulării planetei a fost enunţată încă din secolul al XVIII de demograful şi economistul englez Thomas Robert Malthus. În lucrarea „Eseu despre p”, publicată în 1798, Malthus susţine că numărul de oameni principiul populaţieii creşte în progresie geometrică (ex: 2, 4, 8, 16, etc), pe când resursele alimentare cresc doar în progresie aritmetică (ex: 1, 2, 3, 4, etc). Din acest motiv, afirmă Malthus, va veni un moment când resursele Terrei nu vor mai fi suficiente pentru a susţine întreaga populaţie planetară. Soluţia propusă de guvernul din umbră? Genocidul!
Deşi au existat mulţi gânditori care au contrazis aceste ipoteze ale lui Malthus, ele au fost repetate până la saturaţie pentru a face oamenii să accepte anumite metode de control al populaţiei planetei noastre. Malthus însuşi a avansat câteva idei în acest sens: el propune controlul creşterii populaţiei realizat, printre altele, prin căsătorii la vârste înaintate şi abstinenţă sexuală. Faptul că Malthus cere impunerea acestor metode de control doar pentru clasa socială săracă este semnificativ. Conform teoriei sale, doar muncitorii şi clasele de jos poartă responsabilitatea pentru bolile societăţii. În lucrarea citată, Malthus propune şi abolirea anumitor legi, lucru ce a dus la o degenerare a condiţiilor de viaţă a săracilor din Anglia şi la scăderea numărului lor, scăzând astfel şi sărăcia raportată la nivel global.
Acapararea resurselor de hrană şi omorârea celor slabi
Ideile lui Malthus marchează gândirea multor sociologi şi analişti politici moderni, reprezentanţi ai curentului neo-malthusian apărut în SUA în anii ’60 ai secolului trecut. Aceştia vorbesc despre „bomba demografică”, „creşterea nulă” şi „raritatea resurselor naturale”. Thierry Millemann, doctor în economie şi consilier al unor mari corporaţii este autorul zguduitoarei lucrări „Faţa ascunsă a lumii occidentale”, publicată în ianuarie 2005. În această carte el afirmă că strategia ţărilor dezvoltate (numită şi „Prima lume” – în opoziţie cu „lumea a treia”), în implementarea căreia Statele Unite joacă un rol crucial după ce au făcut tot posibilul şi au reuşit să preia conducerea mondială în 1945, se defineşte succint prin trei direcţii de acţiune complementare:
– ţările dezvoltate au asigurat accesul exclusiv la resursele energetice mondiale, pentru a evita ca să se confrunte cu penuria,
– ţărilor sărace sunt împiedicate să se dezvolte pentru ca să nu devină consumatori de energie,
– eradicarea „suprapopulaţiei”.
Punerea în aplicare a acestui plan este uşor de observat în jurul nostru. Spre exemplu, dobândirea accesului predilect sau exlusiv al Statelor Unite la anumite resurse naturale este realizată prin diferitele intervenţii militare în zone strategice din punct de vedere economic, sub pretextul realizării unor misiuni de apărare a păcii, cum ar fi cele din Kuweit, Irak şi probabil în viitor şi Iran.
Populaţia planetei ar ajunge la 41 miliarde în anul 2100
Problema este tratată cu maximă atenţie de cei aflaţi la vârful puterii mondiale. În 1953, preşedintele Dwight Eisenhower primeşte rezultatele unor studii comandate de predecesorul său, Harry Truman. Perspectivele sunt atât de catastrofale încât numeşte imediat o comisie senatorială pentru a ancheta problemele demografiei mondiale şi a rezervelor de materii prime. Rezultatul îl sperie şi îl face să treacă la măsuri extreme. Statisticile anunţă mai mult de 41 de miliarde de locuitori ai planetei înainte de finele secolului XXI. Această estimare se bazează pe analiza ratei de creştere a populaţiei globului. Au fost necesari 150 000 de ani pentru ca populaţia Terrei să ajungă la un miliard de oameni, apoi doar 90 de ani – din 1850 până în 1940, pentru ca ea să se dubleze. După doar 35 de ani, în 1975 populaţia s-a dublat din nou ajungând la patru miliarde de oameni. Cifra de cinci miliarde a fost atinsă 13 ani mai târziu, în 1988, iar cea de şase miliarde peste doar 11 ani, în 1999.
Cum procedează experţii statelor dezvoltate pentru a opri creşterea exponenţială? Prin a doua şi a treia din direcţiile de acţiune enunţate mai sus, şi anume: împiedicarea ţărilor sărace să se dezvolte pentru a nu consuma din resurse (metodă considerată ineficientă) şi eradicarea supra-populaţiei.
Programe de sterilizare şi avortare în Asia, America Latină şi Africa
Pentru strategii oficiali de la Washington, pământul nu poate suporta mai mult de 10 miliarde de oameni. Neoficial, se ştie că planurile diabolice ale francmasoneriei mondiale vizează o şi mai drastică reducere a populaţiei planetare, la 1 miliard de locuitori. Pentru aceasta s-a trecut la eradicarea suprapopulaţiei.
Sub masca planningului familial sau a combaterii SIDA (boală a cărui virus a fost creat în laborator şi răspândit cu bună ştiinţă), statele dezvoltate se reorientează spre o politică brutală de reglare a naşterilor în ţările din ceea ce ei numesc „lumea a treia”. Cu ajutorul Agenţiei pentru Dezvoltare Internaţională (AID) şi al unei reţele de organisme particulare, cum ar fi fundaţiile Ford şi Rockefeller, sunt realizate programe de avortare şi sterilizare în Asia, America Latină şi Africa.
Discreţia cu privire la aceste activităţi este impusă ca regulă absolută, după cum scrie Henry Kissinger în NSSM 200(2) – National Security Study Memorandum, pe care l-a redactat în aprilie 1974 pentru preşedintele Gerald Ford: „Există pericolul ca ţările mai puţin dezvoltate să considere motivele ţărilor bogate ca fiind o formă de imperialism economic sau rasial. O asemenea percepţie, adaugă el, ar putea crea serioase repercursiuni asupra proiectului de stabilitate populaţională”. Pe de altă parte pericolul creşterii necontrolate a natalităţii din ţările sărace îl face pe Kissinger să afirme: “reducerea populaţiei ţărilor sărace este vitală pentru securitatea Statelor Unite”.
În august 1974, cu ocazia Conferinţei mondiale asupra populaţiei, care a avut loc chiar la Bucureşti, a fost propus de către Washington un plan mondial de acţiune în acest sens. Acesta conţinea afirmaţii atât de grave încât Vaticanul, Europa de Est şi China (considerate ca făcând parte din lumea a doua) s-au opus în mod energic.
Războiul, infanticidul şi epidemiile – metode de control populaţional
Sociologul american Gerhard Emmanuel Lenski, profesor emerit la Universitatea Carolina de Nord din ChapelHill, este cunoscut pentru contribuţiile sale din domeniile sociologiei religiei, inegalităţii sociale şi teoriei sociale ecologic-evoluţioniste. El susţine faptul că producţia de alimente a unei ţări este cea care limitează mărimea populaţiei, menţinând-o la numărul de indivizi care pot fi hrăniţi. Pe scurt, scrie el, societăţile trebuie întotdeauna să caute modalităţi de a produce mai multă hrană pentru a putea fi susţinut un număr mai mare de indivizi, şi pentru ca “metode draconice de control populaţional, cum ar fi războiul şi infanticidul, să nu fie necesare”. Iată cum aflăm că războiul şi infanticidul sunt de fapt metode de control populaţional.
La acestea se adaugă o altă armă infernală: epidemiile provocate intenţionat prin crearea în laboratoarele de inginerie genetică a unor virusuri mortale. Încă din anii ΄60 cercetătorii au observat că în momentul în care componentele unui virus care au fost în prealabil separate sunt puse toate la un loc într-un mediu specific, virusul se re-asamblează. Pornind de la această constare s-a descoperit că pentru a crea un nou virus se pot utiliza părţile componente a două sau mai multe virusuri. Acest lucru este posibil întrucât ingineria genetică permite la ora actuală tăierea din genomul unui virus a genelor responsabile cu anumite efecte biologice care se doresc a fi manifestate de noul „produs”. Ceea ce rezultă se testează ulterior pe culturi celulare şi pe animale de laborator. Dar chiar şi cu aceste testări, nu se poate cunoaşte cu precizie efectul produs asupra fiinţei umane. De aceea este necesară testarea pe oameni prin crearea de mini-epidemii, pentru a se observa atât virulenţa virusului nou creat, cât şi rapiditatea de transmitere de la om la om. Pentru ca opinia publică să nu reacţioneze violent în cazul unei epidemii de proporţii, ea poate fi „pregătită” printr-o campanie susţinută de informare / dezinformare.
Campania mediatică privind gripă aviară
De anul trecut, mass media întreţine o astfel de campanie referitoare la eventuala epidemie de gripă aviară care ar putea apare prin transmiterea la om a virusului H5N1 modificat. Această posibilitate de infestare masivă este făcută să pară foarte veridică atât prin argumente practice – exemple referitoare la „epidemiile” cu virus H5N1 care au avut loc în ultimii ani în diferite ţări asiatice şi est-europene, cât şi prin tot soiul de documentare ştiinţifice referitoare la modul în care virusul gripal aviar ar putea suferi anumite modificări genetice. Ceea ce omit acestea este tocmai faptul că din punct de vedere biologic este imposibil ca virusul să devină patogen la om. El se poate modifica doar printr-o intervenţie umană ce vizează acest scop.
Ipoteza unei “reasortări” a virusului nu stă deloc în picioare. Millemann demască şi el această intoxicare: “Se uită faptul că virusul nu se poate reproduce. El doar se duplică. Deposedat de orice mecanism metabolic, el nu este o fiinţă vie. Pentru a “deturna” o celulă în folosul său, agentul infecţios viral trebuie să fie înzestrat cu aceeaşi cheie ADN. Iar cel uman şi cel aviar sunt absolut incompatibile. Este ca şi cum aţi dori să deschideţi seiful Băncii Franţei cu cheia de la pivniţa dumneavoastră.”
Alte intoxicări mass-media
Cu câţiva ani în urmă, o propagandă de proporţii similare a fost realizată referitor la „boala vacii nebune”. Dar se pare că oamenii nu au tras nici un fel de învăţăminte, unii mai aşteptând şi astăzi ravagiile promise. Referitor la epidemia de gripă aviară, se repetă cu insistenţă că este suficient ca virusul aviar să se “re-asorteze”, adică să se combine cu un virus gripal specific unui mamifer, spre exemplu cel al gripei porcine, pentru ca specia umană să fie decimată în mare parte. Totuşi, nimeni nu este în măsură să explice cum s-ar putea produce acest lucru în mod natural, deci fără o intervenţie umană în sensul mutaţiei.
Oameni de ştiinţă remarcabili îşi arată uimirea în faţa intoxicărilor răspândite de mass-media. Jeanne Brugere-Picoux, profesor la Şcoala Natională Veterinară Maisons-Alfort, specialistă în păsări, scrie că: “problema este specific animală, iar cea a pandemiei umane care poate apare, nu va avea probabil nici o legătură cu virusul H5N1 asiatic, ci cu altceva”. Evident, lumea trăieşte suspendată de acest “probabil”. Iar campania mediatică lasă impresia că avem de-a face cu un fel de loterie, în care la un moment dat apare „din întâmplare” un nou virus transmisibil la om.

Şi atunci, dacă virusul H5N1 nu este periculos pentru om, la ce bun atât tam-tam? Pentru Millemann, răspunsul este evident: când va apare pandemia, opinia publică o va asocia cu pretinsa mutaţie naturală a virusului şi nu va bănui deloc o manipulare. Din momentul apariţiei microscopului electronic, în anii 50, toate laboratoarele militare din lumea dezvoltată au început cercetări pe virusuri. “Începând cu anii 60, precizează Millemann, omul ştie să manipuleze virusurile. Şi începând cu anii 70, armata americană ştie cum să îi creeze”. “Geniul” negativ în genetică este capabil să crească virulenţa oricărui agent infecţios. Din punct de vedere tehnic, nimic nu se opune războiului biologic.

„Epidemia” SARS
Înţepenirea în ignoranţă poate conduce la un fenomen identic celui apărut în China în 2002: SARS. Despre acesta s-a spus că a apărut în urma combinării „întâmplătoare” a unui virus ce provoca gripa la un mic mamifer cu virusul gripei umane. Ceea ce a rezultat a infectat un porc şi apoi s-a transmis unui om care a luat contact cu animalul respectiv. Cum întâlnirea dintre cei doi viruşi nu putea avea loc, intervenţia umană a fost descoperită imediat. Savanţii ruşi Serghei Kolesnikov de la Academia de Ştiinţe Medicale şi Nikolai Filatov, şeful serviciului de epidemiologie din Moscova au demascat-o într-un comunicat către agenţia de presă Reuters pe 11 aprilie 2003. De-abia atunci mass media a dezvăluit că virusul fusese creat într-un laborator din Hong Kong unde fusese modificat prin integrarea unei catene de ADN uman unui virus care determina apariţia simptomelor de insuficienţă respiratorie la animale. Şi ca şi cum nu era destul, cercetătorii au realizat şi modificarea codului genetic pentru ca transmiterea să nu se facă doar pe cale respiratorie, ci şi prin atingere.
Când va fi declanşată epidemina criminală?
O ultimă întrebare, pe care toată lumea o aşteaptă: pentru când se preconizează? Conform informaţiilor culese din mediul militar american, dr. Millemann se aşteaptă la iarna 2007-2008, începând cu o ţară din Asia, dar nu neapărat China, probabil Vietnam. Se preconizează cel puţin 500 de milioane de morţi. De aceea, crede Millemann, Colin Powell a cerut în 2004 să nu mai fie ales în funcţia de secretar de stat, altfel ar fi trebuit să poarte responsabilitatea unui genocid biologic.
Plauzibil sau delirant? Din păcate, asemenea acţiuni realizate cu intenţie diabolică sunt greu de conceput, iar pertinenţa avertizărilor poate fi verificată doar a posteriori, de către supravieţuitori, aşa cum a fost în cazul SIDA sau SARS.
Soluţiile găsite de cei care conduc planeta în acest moment nu arată decât un nivel rudimentar de conştiinţă, tipic unei jungle în care animalele luptă pentru supravieţuire distrugând exemplarele slabe şi acaparând sursele de hrană. Precum observăm, modalităţile de rezolvare a problemelor acestei planete, propuse de cei care sunt pe primele trepte ale ierarhiei economice, nu vizează nicidecum îmbunătăţirea nivelului de trai al tuturor locuitorilor planetei.

O PROFETIE PRIVIND SIRIA SI SITUATIA DE ACOLO

Cel puţin 146 de morţi în prima zi a armistiţiului temporar din Siria

Cel puţin 146 de persoane au fost ucise vineri în violenţele din Siria, în prima zi a armistiţiului temporar, propus de emisarul special internaţional în Siria, Lakhdar Brahimi, cu ocazia Eid al-Adha /Sărbătoarea Sacrificiului/, relatează sâmbătă Observatorul sirian pentru Drepturile Omului (OSDH), preluat de AFP.

ONG-ul, care îşi bazează informaţiile pe o reţea de militanţi şi de cadre militare din spitale civile şi militare din întreaga ţară, a identificat 53 de civili, 50 de rebeli şi 43 soldaţi ucişi vineri – un bilanţ care depăşeşte 100 de morţi, aşa cum se întâmplă în fiecare zi din momentul în care revolta împotriva regimului lui Bashar al-Assad s-a transformat în conflict armat, în ultimele luni.

Cu ocazia sărbătorii musulmane Eid al-Adha, care durează patru zile, rebelii şi forţele armatei regulate s-au angajat să înceteze conflictul, însă cele două părţi au declarat că îşi rezervă dreptul de a recurge la represalii dacă partea adversă va încălca încetarea focului.

Cu toate acestea, sâmbătă, patru civili, dintre care un copil, au fost ucişi în zonele bombardate de armata siriană în cea de-a doua zi de armistiţiu, indică OSDH. AGERPRES

===================================================

 O profetie

ΑΠΟΚΑΛΥΨΗ : „…όταν αρχίσει το κακό από την Συρία…”

https://i0.wp.com/2.bp.blogspot.com/_C0SH2ZSXX4U/S2ibHgMRk5I/AAAAAAAAChM/5tu0oHbXqvs/s640/%CF%83%CE%AC%CF%81%CF%89%CF%83%CE%B70001.jpg

Δεξιά ο μακαριστός Επίσκοπος Σισανίου & Σιατίστης και αριστερά ο επίσης μακαριστός Παπά-Γιάννης Καλαΐδης

Επέστρεψα πριν λίγο από τον πνευματικό μου, πνευματικό τέκνο του μακαριστού Αντώνιου Σισανίου & Σιατίστης, τον οποίο τιμούν οι περισσότεροι ως σύγχρονο Άγιο. Ο πάτερ είναι προσηλωμένος στην σωτηρία της ψυχής και μόνο, αποφεύγοντας τις αναφορές για το μέλλει γεννέσθαι αλλά συζητώντας για τον μακαριστό Επίσκοπο, απεκάλυψε μερικά πράγματα των οποίων ήταν μάρτυρας ο ίδιος και δείχνουν ότι ο μακαριστός πέραν όλων των χαρισμάτων που είχε, έγινε δέκτης μεγάλων αποκαλύψεων από τον Θεό.

«Μας έλεγε, συνέχεια και πολλές φορές με στενοχώρια, τον καιρό της ευδαιμονίας „μεγάλη πείνα θα πέσει στην Ελλάδα, παιδί μου, μεγάλη πείνα…” κι εμείς δυσκολευόμασταν να τον πιστέψουμε…

Τον καιρό δε που ήταν στο νοσοκομείο στα τελευταία του, μετά την τελευταία εγχείρηση (το 2005) που έκανε μόλις τον φέρανε στο δωμάτιο κοιτούσε απέναντι την εικόνα του Εσταυρωμένου Χριστού και έκλαιγε σαν μικρό παιδί λέγοντας με την γνωστή ταπεινότητά του”πώς με αξίωσες Χριστέ μου, εμένα και μου απεκάλυψες αυτά τα πράγματα!”, προφανώς κάτι σοβαρό είχε δει πιο μπροστά…

Όταν τον ρωτήσαμε „τι είδες Δέσποτα;” με δυσκολία μας απάντησε γιατί είχε πρόβλημα με την φωνή του,”όταν αρχίσει το κακό από την Συρία να αρχίσετε να προσεύχεστε!” και το επανέλαβε πολλές φορές „εκεί, από την Συρία όταν ξεκινήσει…” εννοώντας ότι μετά θα πιάσει η μπόρα και εμάς… Τον ξαναρωτήσαμε „τι άλλο είδες Δέσποτα;” και μας είπε „θα σας πω μετά…” αλλά μετά εκοιμήθη…»

Αυτό ήταν προφανώς το θέλημα του Κυρίου…

M-am întors chiar acum de la ideea mea spirituală, de Anthony târziu & Siatistis Sisanion, care este considerat ca un sfant al perioadei recente. Tatăl isi lucra mântuirea sufletului in singuratate, evitând referiri la viitor, dar gennesthai a discutat cu Episcopul  mai târziu, iar acesta a descoperit câteva lucruri la care el a fost un martor și arată că dincolo de toate  darurile cu care a fost binecuvantat are darul inainte vederi in viitor.

SI TRADUCERE

„Noi spunem,  cu tristețe, de zile de nefericire „foamete mare va cădea în Grecia, băiatul meu, foame mare …” vom avem dificultati sa-l cred …

În momentul în care a fost în spital,  după intervenție chirurgicală ultima (în 2005)  l-au adus în salon si acolo a privit la icoana lui Hristos răstignit și a plâns ca un copil mic si spune cu smerenie  „cum să pretindă Iisus la mine șa- mi reveleze aceste lucruri! ” , evident, ceva grav văzuse înainte …

Când l-am întrebat „ce ai văzut, Doamne?” Cu greu ne-a spus ca avea  probleme cu vocea lui, „atunci când porneste răul din Siria sa începi să te rogi!” și a reiterat de mai multe ori „acolo este începutul atunci când Siria .. „. sensul că, după furtuna ne va prinde și … Îl întreb din nou: „Ce altceva ai mai vedea, Doamne?” Și el a spus : „Eu voi spune mai tarziu …”,dar apoi am adormit … „

Traducerea este aproximativa care cunoaste greaca poate sa o faca mai corect eu am folosit gooogle translate folosind originalul.Eu inteleg ca din Siria se va porni cel de-al 3 lea razboi mondial acolo este inceputul raului.Vedem cu toti ce sufera si va suferi Grecia cum se cauta sa i se rapeasaca suveranitatea.Aceste doua semne din Grecia si Siria sunt cred destul de convingatoare ca profetia din 2005 e pe cale sa se implineasca.Armatele aliate se pregatesc sa intervina in Siria probabil dupa alegerile din SUA unde Obama va fi sigur ales.Rusia sta in asteptare pentru a interveni ca putere militara.

Părintele Ghelasie de la Frăsinei.

Repere iconice spre depăşirea crizei contemporane.

Mitropolitul Serafim (Joantă)

În scurtul cuvânt despre Părintele Ghelasie, apărut în cartea „Ghelasie Isihastul – iubitorul de Dumnezeu”, mărturiseam că nu cunosc pe nici unul din ucenicii acestui cuvios pentru „ca să pot judeca în ce măsură aceştia sunt integraţi în Biserică şi au duhul Ortodoxiei”. Acum, după ce l-am cunoscut pe fratele Florin Caragiu şi am citit cărţile publicate de dânsul în editura Platytera cu mărturii despre Părintele Ghelasie, mă bucur să pot afirma cu toată convingerea că ucenicii Părintelui aparţin cu trup şi suflet Bisericii şi au duh autentic ortodox. Mai mult, ei sunt buni teologi şi misionari, prin tâlcuirea şi popularizarea gândirii Cuviosului Ghelasie de la Frăsinei – unul din cei mai profunzi monahi români – gândire care se înscrie pe linia înnoirii teologice lansată la noi de Părintele Dumitru Stăniloae – Teologul. Dacă scrierile Părintelui Ghelasie par multora greoaie, datorită stilului şi vocabularului său foarte personal, ceea ce poate descuraja lectura lor, iată că ucenicii lui ni le fac accesibile prin „tălmăcirea” lor, pentru ca de ele să se bucure cât mai mulţi.Cred că tocmai stilul şi vocabularul său aparte au făcut pe unii să se grăbească să-l condamne ca dezvoltând o mistică nebuloasă, netradiţională, un fel de gnosticism modern. Că nu este deloc aşa o dovedesc nu numai ucenicii săi, ci şi dezamăgirea celor care, ispitiţi de tot felul de sincretisme şi gnosticisme, la modă în zilele noastre, s-au apropiat de Părintele cu nădejdea că vor găsi în el un mentor. Rezultatul a fost că pe mulţi din aceştia, Părintele i-a câştigat pentru singura mistică sănătoasă care este aceea a Bisericii.Am putea spune chiar că, prin stilul lor, scrierile Părintelui Ghelasie sunt ca o capcană în care se prind tocmai cei ce caută în ele esotericul, ocultul, sincretismul religios.În fond, în scrisul său, Părintele încearcă o actualizare a tradiţiei mistice ortodoxe într-o viziune iconică prin întoarcerea de la teologia scolastică la teologia biblic-patristică. El a sesizat ca nimeni altul până acum, caracterul iconic al spiritualităţii româneşti ca o pecete inconfundabilă a Tradiţiei ortodoxe în general.În lucrările Cuviosului Ghelasie se poate urmări o neîncetată strădanie de a concretiza şi prelungi în deschideri mistice chipul liturgic al Ortodoxiei. Ritualul de închinare personal izvorăşte din ritualul eclezial şi în asemănare cu acesta, având ca finalitate prefacerea duhovnicească.O importantă contribuţie a Părintelui Ghelasie constă astfel în viziunea sa unitară, nefragmentată asupra vieţii creştine: astfel, părintele abordează din numeroase unghiuri legătura dintre viaţa liturgică a Bisericii şi trăirea personală, de taină. Liturghia însăşi a Bisericii este privită după asemănarea Iubirii Intratreimice dumnezeieşti.Ca un exemplu, înţelegerea biblic-patristică a chipului omului ca şi icoană a Chipului Fiului lui Dumnezeu este concretizată de el în practica isihastă prin rugăciunea iconică, ca gest ce cuprinde omul întreg, suflet şi trup, gest de închinare după asemănarea dăruirii de Sine a Fiului către Tatăl, întru bucuria Preasfântului Duh. Viaţa se descoperă astfel ca o liturghie a prefacerii duhovniceşti.În contextul devalorizării crescânde a tainei trupului într-o lume asaltată de „valorile de consum”, Părintele Ghelasie oferă deschideri spre regăsirea ethosului creştin, în care trupul are menirea de „altar al întrupării-împărtăşirii dumnezeieşti”.Asceza creştină atât de puţin înţeleasă într-o lume a comodităţilor şi exploziei informaţionale care ne asaltează şi ne copleşesc, ni se descoperă tocmai în această finalitate de „refacere a condiţiei euharistice”, de „învăpăiere de dumnezeiescul dor” şi pregătire pentru împărtăşirea cea fără de osândă cu Trupul şi Sângele lui Hristos.Cititorul este sensibilizat printr-o înţelegere mai profundă şi detaliată asupra unor aspecte cu care se confruntă în mod dramatic lumea de astăzi. În consideraţiile sale, Părintele Ghelasie stăruie asupra „chipului teologic” al omului, ce-şi are originea în iubirea dumnezeiască şi împlinirea în taina naşterii duhovniceşti.Căsătoria este zugrăvită în aceeaşi modalitate iconic-liturgică ca taină a naşterii. Copiii, arată Părintele Ghelasie, poartă în ei prin moştenirea genetică memorialul – afectat de distructivităţile păcatului – al părinţilor, neamului şi întreg trupului umanităţii. Totodată, ei au menirea şi darul de la Dumnezeu spre a curăţi şi sfinţi memorialul moştenit sau dobândit, prin Sfintele Taine ale Bisericii şi rodirea personală într-o viaţă de rugăciune.Înţelegerea de către omul de astăzi a acestui adevăr este fundamentală pentru propria sa însănătoşire şi creştere duhovnicească, pentru evitarea unor greşeli tragice ce duc la amplificarea memorialului anarhic şi distructiv. În acest sens, uciderea pruncilor zămisliţi are în acelaşi timp pentru părinţi un caracter de autodistrugere, căci copiii sunt purtători tocmai ai darului lui Dumnezeu spre mântuire.Trauma avortului” ce survine mai devreme sau mai târziu şi afectează viaţa celor părtaşi la această faptă, în special pe a mamei, a fost semnalată de numeroşi cercetători din domeniul medicinii, sociologiei, psihologiei şi psihiatriei. Pruncuciderea îl aruncă pe cel răspunzător într-un con de umbră, pe povârnişul unui destin tragic, marcat prin tulburări psiho-fizice din care numai harul dumnezeiesc, prin participarea la Tainele Bisericii, îl poate scoate şi reînnoi.Pe de altă parte, se descoperă importanţa căsătoriei tocmai ca taină a naşterii ce împlineşte chipul omului. Relaţiile trupeşti în gol de naştere poartă pecetea neîmplinirii, a lipsirii de darul dumnezeiesc, de chipul naşterii ce încununează viaţa conjugală. Căsătoria este înţeleasă de Părintele Ghelasie ca „liturghisire a tainei naşterii”. A naşte şi a creşte după cuviinţă copii sfinţi este taina sfinţeniei conjugale. Această perspectivă oferă generaţiilor actuale reperele creştine spre a înţelege şi depăşi criza relaţiilor familiale, prin resacralizarea înţelegerii trupului şi reînceperea liturghisirii personale în Trupul Bisericii, spre rodirea în viaţa noastră a Tainelor dumnezeieşti.În acest sens, este important ca părinţii să participe cât mai mult la Tainele Bisericii şi să se facă părtaşi cât mai mult în viaţa lor sfinţeniei Bisericii, nu numai pentru ei, ci şi pentru ca să nu dea copiilor şi tuturor celor pe care-i iubesc o moştenire încărcată de „memorii distructive” sau un „dar otrăvit”. Păcatele Părinţilor slăbesc fondul genetic al copiilor. Avorturile „încarcă” nu numai pe părinţi, ci adaugă şi la „zestrea-crucea” copiilor pe care i-au născut sau îi vor naşte. Astăzi, asistăm la o creştere fără precedent a bolilor pe fond genetic. Numărul de îmbolnăviri de cancer la copii este într-o îngrijorătoare creştere.Părintele Ghelasie atrage atenţia asupra responsabilităţii omului privind propria menire, propria creştere în drumul său spre „hotarul veşniciei”. Înţelegerea sobornicească a acestei responsabilităţi ajută la ieşirea din tragedia egoismului ce-şi caută în lume o satisfacere oarbă şi individualistă şi susţine dorul după transfigurarea duhovnicească. Soluţia de oprire a derapajului vieţii este una singură: intrarea în baia curăţitoare şi rugul sfinţitor al Tainelor dumnezeieşti.De asemeni, Chipul monahal este înfăţişat de Părintele Ghelasie lumii de astăzi, în măreţia şi importanţa lui dumnezeiască. Părintele îl descoperă pe acesta ca „taina naşterii de la hotarul veşniciei”, „taina veacului viitor”, a „refacerii şi desăvârşirii chipului de rai în icoana de împărăţie, chipul unirii euharistice şi al vederii eshatologice, al stării faţă către faţă cu Dumnezeu”.

 Strădania neobosită a Părintelui Ghelasie de a da „repere iconice” omului contemporan, dezorientat de „pierderea chipului printre cele ale lumii”, grija sa iubitoare de Părinte pentru alinarea şi reîmbisericirea omului de astăzi este o pildă vie şi ziditoare pentru împlinirea menirii creştine de „aluat ce dospeşte toată frământătura” lumii.

 Îmi exprim încă o dată bucuria că ucenicii Părintelui Ghelasie s-au angajat în acest demers important al cercetării şi clarificării scrierilor sale, spre folosul şi zidirea noastră, a tuturor. Cele trei volume publicate până acum: „Iconarul iubirii dumnezeieşti”, „Cuviosul Ghelasie Isihastul” şi „Ghelasie Isihastul, Iubitorul de Dumnezeu” au stârnit un viu interes şi au pus în lumină o viaţă exemplară şi un cuget imprimat de duhul rugăciunii, plin de pătrundere spirituală şi aplecat asupra problemelor presante ale vieţii actuale. Chipul Părintelui Ghelasie se adaugă la pleiada marilor duhovnici şi mărturisitori ai Bisericii Ortodoxe, de Dumnezeu dăruiţi nouă spre „a umbla întru înnoirea Duhului”, întăriţi fiind pe „Piatra cea din capul unghiului, Hristos, Domnul nostru”.

 Nürnberg, 11 aprilie 2005

La praznicul Sf. Ierarh Calinic de la Cernica

 (Cuvânt introductiv la volumul „Avva Ghelasie, Cuvântătorul de Dumnezeu”, Ed. Platytera, Col. Isihasm, Bucureşti, 2005)

Părintele Ioanichie de la Frăsinei, despre Părintele Ghelasie

Un dialog cu Avva Ioanichie de la Sf. M-re Frăsinei, despre Avva Ghelasie (consemnat de Florin Caragiu şi Florin Ganţă, 26 februarie 2005)

Florin Caragiu: Blagosloviţi şi iertaţi.
Pr. Ioanichie: Domnul!
F. C. Ce frumos e, Părinte, astăzi!
Pr. I. Da, aţi văzut? Ca la munte!
F. C. Mai mult ca la munte, ca la Dumnezeu ne simţim aici, la sfânta mănăstire.
Pr. I. Da, e foarte frumos.
F. C. Vă rugăm, dacă se poate, să ne spuneţi câteva cuvinte despre Părintele Ghelasie.
Pr. I. Părintele Ghelasie era un părinte de o mare asceză. Eu, când îl vedeam aşa slab, îi spuneam: „Mai mănâncă şi tu ceva, ca să te mai îngraşi”. Dar el zicea: „Lasă, bă, sufletul e mai important!”
F. C. L-aţi cunoscut de mult timp pe Părintele Ghelasie?
Pr. I. Da, de mult timp. Păi eu am venit aici prin ’70 şi Părintele Ghelasie în 1973. El a fost mai înainte în Apuseni, ucenic la un Părinte Arsenie, pustnic. Şi de acolo a deprins el asceza asta deosebită. La masă venea, dar mai mult de formă, lua aşa, puţină ciorbă, dar ouă sau peşte nu mânca.
F. C. Eu am înţeles de la dânsul că avea chiar un canon primit de la Părintele său, Arsenie Praja, referitor la hrană, la alimentaţia pustnicească. Un canon pe care i l-a lăsat Părintele lui pentru toată viaţa.
Pr. I. Probabil că da.
F. C. Avea mare bucurie să slujească, nu-i aşa?
Pr. I. Oooo! Da, slujea şi atunci când nu era de rând, împreună cu ceilalţi preoţi slujitori.
F. C. Cum l-aţi cunoscut?
Pr. I. El fusese asistent medical şi făcea injecţii la cei din mănăstire, îi îngrijea pe bolnavi.
F. C. Am auzit că aţi fost odată, împreună cu Părintele Ghelasie, la Părintele Arsenie Boca pentru sfat. Ce i-a spus Părintelui Ghelasie Avva Arsenie?
Pr. I. Da, am fost. I-a zis: „Să ai grijă, bă, că tu întărâţi spiritele cu scrisul tău!”
F. C. Scria deja pe atunci Părintele?
Pr. I. Nu, dar Părintele Arsenie era văzător cu duhul.
F. C. Am înţeles că se ducea şi pe la Techirghiol, pe la cursurile de ghizi.
Pr. I. Da, acolo învăţau mai multe lucruri. Cum să prezinte istoricul mănăstirii, cum să vorbească şi să-i îndrume pe oameni şi alte lucruri. Părintele Ghelasie avea darul acesta deosebit al convingerii. Veneau la el mulţi oameni. Veneau şi securişti şi-i puneau întrebări şi Ghelasie le răspundea şi ei nu aveau ce să mai zică nimic. Cum făcea, cum nu făcea, tot în picioare cădea. Nu aveau ce să-i facă, îi dezarma. Ei încercau să-l prindă în cuvânt, dar le răspundea aşa de bine şi frumos, că-i făcea praf. Le impunea respect, şi îi cucerea. Pe unii dintre ei i-a şi convertit. Unul dintre securişti a zis odată că „dacă îl aveam pe ăsta cu propaganda la noi, eram de neînvins”. Avea o mare putere de convingere. Ştia mai mult decât pregătirea teologică.
F. C. Şi artă, şi filosofie, şi medicină…
Pr. I. Şi multe altele, în multe domenii. Veneau profesori mari, din toate colţurile ţării. Vorbea cu toţi şi-i aducea la credinţă. Au fost şi mulţi yoghini pe care i-a adus la credinţă. Da, avea un dar nemaipomenit al convingerii.
Florin Ganţă: Eu personal am fost unul dintre ei. Mă ocupam cu bioenergia şi numai citindu-i Părintelui Ghelasie cărţile, fără să-l fi cunoscut încă, m-am convins că trebuie să mă las. Ajunsesem să mă simt foarte rău, deşi din punct de vedere metabolic nu mi s-a găsit nimic. Era ceva probabil energetic.
Când am citit din cărţile Părintelui Ghelasie, era scris aşa clar totul, că m-am convins să mă las de practicile bioenergetice. Înainte de a mă desprinde definitiv, în timp ce simţeam efectiv că mă sfârşeam pe picioare, mi-a spus şi duhovnicul meu, Teofil Braşoveanu, că trebuie să fiu eu însumi curat ca să se vindece prin mine şi alţii şi nicidecum să nu încerc aceasta în starea de mizerie în care mă aflu.
Mi-a explicat că energiile tămăduitoare vin de la harul Duhului Sfânt şi nu sunt aşa, manevrabile, cum cred unii. În momentul când mi-a spus Părintele Teofil, în gura bisericii, „te laşi de bioenergii din astea”, şi după ce am răspuns „Da, Părinte!” la întrebarea Părintelui Teofil „Acum?”, mi-a trecut instantaneu starea de rău.
Era o stare morbidă, care mă apropia foarte mult de moarte, şi nimeni nu reuşea să-i dea o explicaţie. Ajunsesem că nu mai puteam să respir normal, orice efort mă apropia parcă de moarte, mă epuiza.
Au mai rămas totuşi nişte urme. Abia după mai multe Sfinte Liturghii problema mi-a trecut definitiv, încât chiar nici nu-mi mai aminteam de starea respectivă, revenisem la normal complet.
Părinte Ioanichie, Acatistele acestea făcute de părintele Ghelasie împreună cu părintele Valerian mi se par extraordinare. M-au ajutat foarte mult. Te ajută să rezolvi probleme de viaţă, să intri în starea aceea de duhovnicie, să fii un adevărat iubitor de Dumnezeu, fără să intenţionezi să fii tu cineva, fără să forţezi. Părintele Ghelasie spunea că acatistele sunt o pregătire pentru rugăciunea inimii.
Pr. I. Da, sunt folositoare. Mă bucur că aţi venit la mănăstire. Eu mă duc acum, că e târziu, dar ne vedem la slujba de noapte.
F. C. Vă mulţumim, Părinte. Ne-aţi făcut o mare bucurie. Blagosloviţi şi iertaţi.
F. G. Iertaţi-ne că v-am reţinut. Blagosloviţi.
Pr. I. Domnul şi Maica Domnului să vă binecuvânteze.

(text publicat în volumul „Avva Ghelasie, Cuvântătorul de Dumnezeu”, Ed. Platytera, Bucureşti, 2005, pp. 11-13)

Despre “Medicina Isihasta” cu Parintele Ghelasie Gheorghe de la Manastirea Frasinei (video)

07 Iun

Despre “Medicina Isihasta” cu Parintele Ghelasie Gheorghe

de la Manastirea Frasinei (video)

MURIVALE IN PEISAJUL DE LA FRASINEI FILM DE PETRE NEDELCU

 comentariul meu

Eu consider ca acest preot care a fost denigrat pe nedrept cum ca ar fi incurajat yoga este un sfant si cea scris el va fi folosit de generatiile care vor lupta cu antihristul.Numai rugaciunea isihasta ne va proteja de razboiul mental care exista acum si care se va inteti odata cu aparitia antihristului dupa razboiul mondial ce bate la usi.Este parerea mea si ca om pot gresi ,judecati fiecare dupa ce cititi cartile sale si urmariti arhivele video cu acest parinte.Trist este ca si alti mari preoti si duhovnici au fost supusi tirului de cuvinte jignitoare a unora care nici nu iau cunoscut si vazut si enumar pe parinti Ilarion Argatu,Arsenie Boca,Ilie Cleopa la toti acestia au au avut curajul sa afirme ca au avut greseli in dogmatica sau in profetii. Daca am ajuns sa ne contestam si cele mai mari valori ale spiritualitati romanesti este grav si vom da socotela la judecata sper sa ne revenim si sa incetam cu acest obicei pagubitor.Sa ne vedem de pacatele noastre si sa nu judecam stalpi ortodoxiei romanesti caci suntem mici din toate punctele de vedere.

 

 

Îngerii nevăzuţi

Îngerii nevăzuţi din Munţii Rarău Giumalau

 

Soarele răsare sau apune pe Rarău. Nopţile cu luna şi cer înstelat, furtunile verii şi viscolele iernii aduc în Rarău, fiecare în felul lor, frumuseţi tainice şi meditative, toate pe fundalul unui peisaj în care se îmbină nuanţele alb-cenuşii ale calcarelor cu verdele închis al pădurilor de conifere şi cu cel deschis al pajiştilor alpine, brodate multicolor cu flori de munte. Aici, în acest crâmpei de lume feerică, unde ceţurile din vai şi norii zdrenţuiţi de vânt, printre care apar, din când în când, siluetele Pietrelor Doamnei, te transpun într-o lume contemplativă, trăiesc Sfinţii Pustiului de la noi. Pustnicii din Munţii Rarău-Giumalău trăiesc asemeni Îngerilor, fără griji, nelucrând, ci doar slujindu-L pe Dumnezeu neîncetat. Aceştia sunt Sfinţii Părinţi ai zilelor noastre. Numai ei mai ţin lumea cu rugăciunile lor. În acest spaţiu plăcut sufletului şi ostil trupului au ales să trăiască mulţi sfinţii plăcuţi lui Dumnezeu. Ei au ales contemplaţia şi vorbirea directă cu Dumnezeu, ca hrană de bun preţ sufletului, şi au învăţat trupul că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu”. Prin aceste văi ale munţilor, părinţii pustiului se retrăgeau în vreo crăpătură sau grotă, hotărâţi fiind să lepede cu totul modul de viaţă lumească. Vă invit să cunoaştem împreună o frântură din ceea ce ne este dat să cunoaştem despre Raiul dintru început.

sursa

Dezvoltarea şi funcţionarea creierului copiilor şi tinerilor in lumea de azi

 

Dezvoltarea şi funcţionarea creierului copiilor şi tinerilor in lumea de azi
http://youtu.be/A37ehFbcoNg

O conferinta pe care trebuie sa o urmarim pana la capat. Fantastic cate de multe lucruri aflam de la acest biofizician de elita.
Virgiliu Gheorghe Biofizician
sursa yotube

Virusarea mintii

http://www.youtube.com/watch?v=GvhrAADCW5M

Virgiliu Gheorghe