Monthly Archives: februarie 2014

„Cu toți în pielea goală contra cenzurii” în Franța școala nu mai are obligația de a-i învăța carte pe elevi, ci de a le asigura dezvoltarea sexuală.

La școală, cu toți în pielea goală!

Hai, jos textila! Cu toți în pielea goală! Și mama, și tata. Și baby-sitter cu domnul polițist. Vecinii, copii și adulți, se dezbracă și ei la minut. Uite ce bine arată bunicu’ dezbrăcat și cu ciorapii în mână! Nici doamna învățatoare n-arată rău, dimpotrivă, își spun micuții privind poza din carte și punându-și imaginația la contribuție. Așa, jos autoritatea! Trăiască egalitatea și imaginația descătușată!

Încă puțin și noua generație va cînta Marseilleza: „Allons enfants de la Patrie, le jour de nudité est arrivé.”

tousapoilPână mai ieri „Tous a poil” (Cu toți în pielea goală) era doar o carte hărăzită băiețeilor și fetițelor din clasele primare, recomandată învățătorilor de către Centrul de documentare pedagogică al învățământului francez. Nu este singura. Copiii francezi au găsit pe bănci la început de an școlar și „Tata poartă rochie” , „ Am 2 tați ce se iubesc” sau „Noua rochie a lui Bill”. Azi „Tous a poil” e în centrul unui mare scandal, în timp ce învățământul francez e în centrul, de fapt la mijlocul, clasamentului ce reflectă situația învățământului european.

 

Domnul Jean Francois-Copé, președintele Uniunii Mișcarea Populară, a remarcat cu ironie acidă într-o emisiune televizată: „Nu știu dacă trebuie să zâmbim, dar pentru că este vorba de copiii noștri, nu-ți prea vine să zâmbești… În pielea goală bebelușul, în pielea goală baby-sitter, la fel vecinii, în pielea goală mămica, învățătoarea… Vedeți, este bine pentru autoritatea profesorilor”.

Atât i-a trebuit. Revoltat de conservatorismul soft al liderului opoziției, Vincent Peillon (ministrul Educației Naționale) apare îmbrăcat în fața microfoanelor presei, dând astfel un prost exemplu elevilor și profesorilor. Vorbește despre asociațiile de părinți și asociațiile de lectură care și-au dat acordul și despre inchiziție. Prudent sau neatent, nu spune nimic despre fasciști, dușmanii învățământului și poporului francez. Adică despre cei care sunt contra revoluției sexuale și a predării teoriei gender în școli.

Domnul Marc Daniau, care probabil nu este obsedat sexual dar cu siguranță este ilustratorul cărții, găsește dezagreabilă folosirea ei de către opoziție în scopul manipulării politice.

livreSolidari cu „autorii și cărțile pe nedrept atacate” 14 editori și librari hotăresc să-și folosească nuditatea ca scut împotriva mârșavelor atacuri ale domnului Copé. „Cu toți în pielea goală contra cenzurii” s-ar putea numi tabloul vivant în care protestatarii pot fi admirați în timp ce își apără organele genitale cu propriile producții intelectuale – cărțile pentru copii.

Realitatea transmite un mesaj clar: în Franța școala nu mai are obligația de a-i învăța carte pe elevi, ci de a le asigura dezvoltarea sexuală. În urmă cu ani psihanalistul marxist Wilhelm Reich, autor al cărții „Revoluția Sexuală” și fondator în 1930 al „Asociației pentru o politică sexuală proletară”, se întreba nehotărât: „Trebuie să facem dragoste ca să facem mai bine revoluție, sau să facem revoluție ca să facem mai bine dragoste?”

În zilele noastre guvernanții francezi și activiștii LGBT (Lesbian, Gay, Bisexual, Transexual) au găsit răspunsul: și una și alta, concomitent. Prin urmare, încă de la creșă și grădiniță, copilașii deprind ABC-ul revoluției învățând să se masturbeze, pentru a deveni, odată cu trecerea anilor petrecuți în școală, revoluționari experimentați: sex oral, sex anal, orgasm și deschidere către toate tipurile de orientare sexuală. La școală, cu toți în pielea goală! Lăstarii sex-revolutiei cresc, din Franța, Marea Britanie și Elveția, până-n Germania și Suedia. Nebunie? Nici gând, normalitate!

Ar fi atunci deplasat ca unii să-și imagineze un viitor în care universitățile vor primi studenții boboci arborând pe fațade îndemnul: „Oferiți-vă plăcere fără piedici”? Doar așa a făcut și Sorbona în timpul revoluției anarho-marxiste din mai ‘68.

Nimic nu este imposibil! Tot imposibil părea, celor de acum 20 de ani, ca masturbarea să fie învățată în creșe și grădinițe. Și uite că n-a fost! Pentru „marea majoritate” imposibil ar părea acum ca sado-masochismul să fie, peste ani, materie în programa școlară, dar „marea majoritate” uită că nu mai are de mult niciun cuvânt de spus. Prin urmare revoluția sex-socialistă ar trebui să scoată cuvântul „imposibil” din dicționare, așa cum a scos cuvintele „tată” și „mamă” din legislație.

Treptat se pun bazele civilizației libidinale visată de Herbert Marcuse. Pentru îndeplinirea acestui deziderat în școlile franceze activiștii LGBT veghează, prin grija ministrului Vincent Peillon, la asimilarea de către elevi a teoriei gender, cea despre care istoricul și jurnalistul Jean Sevillia spunea: „Teoria gender susține că nu suntem sexual determinați. Heterosexual, homosexual, bisexual sau transexual, fiecare își formează identitatea în funcție de contextul social și și-o poate schimba după voia sa”.

În urmă cu 40 de ani, în Franța, „Frontul homosexualilor de acțiune revoluționară” sfida opinia publică: „Ne-am lăsat sodomizați de arabi. Suntem mândri și o vom face din nou”, iar Lesbienele Roșii, grupate în Mișcarea de eliberare a femeilor, se întâlneau în palatul Mutualité din Paris sub bannerele mobilizatoare: „Trăiască isteria, trăiască folosirea drogului!”, „Sodoma și Gomora, lupta continuă”.

Azi revoluționarii anali, partenerii arabilor, și amazoanele roșii care luptau pentru autonomia Sodomei și Gomorei fac parte din structura învățământului francez. LGBT îi învață pe elevi încă din clasele primare cum să-și schimbe „după voia lor” identitatea sexuală „în funcție de contextul social”. Și când nu sunt ocupați să afișeze de Gay Pride pancarte pe care scrie „Fierté, Egalité, Perversité”, trasează prioritățile serviciului public de educație.

În 2012 LGBT a publicat Platforma Revendicativă pe unul dintre siteurile guvernului francez, în care propune, cere și impune: „educația sexuală trebuie să fie deschisă spre diverse orientări sexuale sau identitatea de gen… niciun așezământ (de învățământ) public sau privat nu poate promova o metoda reductivă sau regresivă de predare a educației sexuale… conținutul programelor și manualelor școlare trebuie să evolueze pentru a reprezenta mai bine societatea reală, pentru o mai bună înțelegere a orientărilor și identităților sexuale, nu numai a heterosexualității… heterosexualitatea nu trebuie să mai fie singura referință în societatea noastră… este important să se lupte împotriva acestor stereotipuri încă de la creșă”.

Astfel învățământul francez a devenit oglinda „societății reale”. Deși în Franța populația homosexuală reprezintă 1% dintre bărbați și 2% dintre femei, ea este prezentă prin activiștii ei în toate școlile și liceele, pentru a superviza implementarea studiului teoriei de gen.

Ministrul pentru drepturile femeilor, Najat Vallaud Belkacem, spunea în 2011, pe vremea când era doar secretar național al Partidului Socialist: „Teoria de Gen, care explică identitatea sexuală a indivizilor atât din punct de vedere al contextului socio-cultural cât și biologic, are calitatea de a aborda problema inadmisibilelor inegalități ce persistă între bărbați și femei sau în domeniul homosexualității și de a face operă pedagogică în aceste domenii”.

„Operă pedagogică” în învățământul francez fac oameni cu experiență și acreditați de Ministerul Educației Naționale, asemeni lui David Dumortier, mai cunoscut ca travestit în timpul nopților decât ca poet și scriitor în restul timpului. Micuții de la Școala elementară Marcel Lafitan din Versailles au făcut cunoștiință, înca din luna februarie, cu o lucrare reprezentativă din creația travestitutului dascăl.

medhi met du rouge à lèvresDavid le-a citit „Mehdi își face buzele cu ruj” și le-a explicat logica acestui gest: sărutările lui vor rămâne întipărite mai mult timp. Cei mici îl adoră, mai ales că David îi îndeamnă să se deghizeze în fetițe. Nu, asupra lor nu planează pericolul prozelitismului homosexual, dimpotrivă. Așa cum îi asigură pe părinți site-ul Sindicatului învățătorilor din învățământul primar, David Dumortier „îi sensibilizează pe copii cu tandrețe, pudoare și un ton potrivit, asupra fericitelor momente ale copilăriei când indentitățile sexuale nu s-au stabilit încă, când masculinul se amestecă cu femininul, când ambivalența este o bogăție”.

Această fericită prezentare a calităților sale de educator este completată de David Dumortier cu sinceritate și mândrie într-un interviu acordat France Inter: „Sunt un diavol în lirică și o curvă în pat… îmbrăcat în femeie aștept la mine bărbați… și am primit vagoane de bărbați”.

Până în prezent domnul Jean Francois Copé sau alți politicieni din opoziție n-au făcut comentarii nici asupra calităților educative ale cărții „Mehdi îsi face buzele cu ruj”, nici asupra virtuților pedagogice ale travestitului ce-și culege băieții de pe internet.

Dacă nu-i bine „cu toți în pielea goală” , merge însă „toți cu ruj pe buze și travestiți în fetițe”. Una e să fi acuzat, ca om politic, de cenzură și pudoare excesivă și alta de homofobie. Dacă în prima situație riști să fi doar etichetat, în cea de-a doua ești deja descalificat.

dildo-schoolNu e rău deloc, dimpotrivă, că încă din școală băieții învață să se machieze și renunță de a mai fi atât de conservatori în alegerea vestimentației. Nici că fetele deprind de la specialiste metodele de utilizare a harnașamentului din piele ce susține un dildo ale cărui dimensiuni nu doar că îndeamnă la reflecții orgasmice, dar și înlătură „inadmisibilele inegalități ce persistă între bărbați și femei”. E conform teoriei care a stabilit: nu ne naștem bărbați sau femei, devenim în cursul vieții. Asta pentru că 3% = 97%!

Imposibil ? Revoluția a catalogat cuvântul „imposibil” drept reacționar și a dat egalității un nume nou, Gender.

Din această cauză Laura Slimani, președinta Tineretului Socialist Francez, nu umblă cu mișmașuri în încercarea de a înșela vigilența părinților, cum fac superiorii ei pe linie politică și o spune pe aia dreaptă: „Da, genderul există. Și da, noi îl vom preda în școli, și e cu atât mai bine”. Nimeni nu mai are nimic de comentat. Oricum, copiii aparțin statului și nu părinților, cum a anunțat deja senatoarea socialistă Laurence Rossignol, așa că ciocu’ mic!

Peste drum de Versailles în celălalt capăt al Europei, la Cluj, o tânără mamă protesteaza. La grădiniță băiețelul ei de 4 ani a învățat să spună o rugăciune înainte de masă. Dacă ea și „partenerul” ei m-ar fi întrebat din timp i-aș fi sfătuit să aibă un pic de răbdare. Peste câțiva ani copilul ar fi învațat cu totul altceva la grădiniță.

Mai viguros în pat decât în politică (de aia a și fost ales) președintele Francois Hollande și-a părăsit a doua parteneră de viață pentru una nouă, mai „proaspătă”. Este în spiritul „moralei” noii revoluții franceze. Deși a renunțat la Ségolène Royal pentru Valerie Trierweiler și la aceasta pentru Julie Gayet, Hollande nu este încă mulțumit. Vrea să renunțe de tot și la vechea societate franceză, sau la cea mai rămas din ea. Să-și tragă una nouă. Este aproape sigur ca va reuși, și asta pentru că “Dreapta” politică nu se va împotrivi. Doar nu poate risca să fie acuzată că nu-i în pas cu moda.

Știm acum că identitatea sexuală se schimbă în funcție de contextul social și după voia fiecăruia, pentru că așa ne învață teoria gender. Știm și că o revoluție veritabilă nu se termină niciodată. În permanență va fi ceva de revoluționat în căutarea perfecțiunii. Prin urmare domnul Hollande, sau un alt președinte francez, și-ar putea schimba într-un viitor apropiat ultima parteneră cu un partener, dovedind astfel că heterosexualitatea nu mai este singura referință în societate. Ar putea apărea la recepții, amândoi, “a poil”?

Nu, este imposibil!

Sursa: În Linie Dreaptă

Reclame

DIALOG CU TINERII

De la conferinţa cu tema „Cine este Iisus Hristos?” organizată de ASCOR (Cluj, 16 apr. 2013)

 

ARMATA PERMANENTĂ – Sursa puterii imperiale americane

 

NEW AGE-UL FRANCMASONERIEI

Imagine  Francmasoneria este o organizaţie ai cărei membri sunt înfrăţiţi prin idealuri comune de natură atât morală cât şimetafizică, prin iniţierea conformă unui ritual comun, prin jurământul depus pe o carte sfântă (în general Biblia sau Coranul) şi, în majoritatea ramificaţiilor, de credinţa într-o „Fiinţă Supremă”, un „Mare arhitect al universului”. Această organizaţie prezentă în majoritatea ţărilor cu civilizaţie de origine europeană. În România francmasoneria este organizată sub mai multe obedienţe, intre care cea mai veche fiind Marea Lojă Naţională Unita din România, apoi Marea Lojă Naţională din România, Marele Orient de Rit Scoţian Antic şi Acceptat din România, Marea Lojă Naţionala a României şi Marele Orient al României, minoritar, precum şi alte câteva obedienţe mai mici, printre care unele, deschise şi femeilor (de exemplu Dreptul Uman din România).
Potrivit lucrării The New Encyclopedia Britanica, Francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume,raspândindu- se mai cu seamă datorită extinderii Imperiului Britanic, în secolul al XIX-lea (mai corect spus ar fi însă: societate discretă). F
RANCMASONERIA – O GIGANTICA CONSPIRATIE SATANICA MONDIALA Viata nu este ceea ce vrea societatea sa fie si nu poate fi inchisa la infinit intr-o structura arbitrara si rigida de catre scoala, familie, societate. Iesirea din aceste lanturi rigide se face prin evolutie spirituala, prin ridicarea nivelului de constiinta, prin dorinta fiecarei fiinte umane de a se auto depasi si de a nu mai accepta sa fie o fiinta gandita si manipulata prin presa, radio si televiziune, de o mana de oameni avizi dupa putere care alcatuiesc tagma ganditorilor – tagma ce ii manevreaza pe cei care se lasa ganditi… Aceasta mana de oameni avizi dupa putere este formata din conducatorii secreti ai unei organizatii tainic malefice numita FRANCMASONERIA. Francmasoneria este o organizatie secreta oculta, o conspiratie mondiala cu orientare tainic malefica (singura organizatie politica care utilizeaza in scopuri malefice energiilesubtile ale naturii) ce actioneaza din “umbra” urmarind sa manipuleze in mod malefic oamenii acestei planete si sa instaureze pana in anul 2050 o asa-zisa Noua Ordine Mondiala, care in realitate este noua dezordine a lui Lucifer, prin care sa domine intreaga planeta. “Omenirea secolului nostru se confrunta cu un fenomen politico- economic negativ,cunoscut de foarte putini oameni: dezvoltarea fara precedent a unui grup bazat pe forta financiara, infiltrarea acestuia in organismele nationale si internationale in scop de stapanire a intregii lumi, prin metode foarte perverse: santaj economic, politic, militar,informativ, manipularea unor intregi natiuni prin metode clasice (propaganda deschisa,coruptie, santaj), dar si prin tehnici de razboi psihologic: intoxicarea cu informatii false, pervertirea constiintelor omenesti, dirijarea unor natiuni si popoare in directii contrare intereselor proprii, semanarea urii si dezbinarii intre cetatenii aceleiasi natiuni sau intre popoare diferite, etc. Imagine 

Mişcarea New Age sau “Oculta veche”, curentul modern “marca Illuminati” împotriva creştinismului

Mişcarea New Age este o mişcare atât religioasă cât şi socială. De fapt, cultura occidentală experimentează în prezent o schimbare fenomenală, spirituală, ideologică şi sociologică. Este o viziune a lumii religioase care este străină şi ostilă creştinismului. New Age este o sinteză, în grade diferite a religiilor mistice din Extremul Orient, în principal din hinduism, budism şi taoism, la care se adaugă ocultismul occidental, dar şi cultura occidentală şi materialistă.

Cine a creat Mişcarea New Age?

Primele expresii ale Mişcării New Age în timpurile moderne au apărut la filozofi ca Emanuel Swedenborg (1688-1772), transcendentalişti ca Thoreau, Emerson şi Wordsworth (la începutul anilor 1800), dar mişcarea a căpătat forme concrete odată cu scrierile teozofice ale celebrei Madame Helena Blavatsky (1831-1891). Dar, Mişcarea New Age a intrat în forţă odată cu anii 1960, când a avut loc o revigorare a misticismului oriental. Zenul, Carlos Castanada, Beatles, meditaţia transcedentală, tantra şi multe altele au devenit populare în întreg Occidentul.

Din New Age fac parte incredibil de multe organizaţii...şi e răspândită peste tot

Mişcarea New Age constă dintr-o reţea incredibil de mare şi de bine organizată de mii de grupuri, trusturi, fundatii, cluburi, loje şi grupuri religioase ale căror scop este acela de a pregăti lumea pentru a intra în “Era Vărsătorului”. Vom numi doar câteva organizaţii ce fac parte din Micarea New Age: Amnesty International, Zero Population Growth, California New Age Caucus, New World Alliance, World Goodwill, Biserica Universală, Societatea Teozofică, Clubul de la Roma, Christian Science sau Şcoala Unită de Creştinism. Această listă demonstrează diversitatea organizaţiilor New Age, care funcţionează în diferite domenii: economice, politice sau religioase.

Mişcarea New Age nu este un sistem unificat de credinţe şi practici, chiar dacă rădăcinile sale provin din religiile orientale şi din ocultism. Ea nu are nici vreun lider oficial, vreun sediu central sau vreun număr de membri, dar, în schimb, e formată dintr-o reţea de grupuri de lucru ce au obiective specifice. Se crede că în întreaga lume există câteva zeci de milioane de adepţi de diverse practici New Age.

Mişcarea New Age a câştigat o influenţă semnificativă în lume, afectând aproape în fiecare zonă a culturii – sociologie, psihologie, medicina, ecologie, ştiinţă, arte, educaţie, comunitatea de afaceri, mass-media, divertisment, sport şi chiar şi biserica. Mişcarea se exprimă în forme foarte diferite, de la forme evident ostentative la forme subtile. Ea se exprimă şi în foarte multe forme seculare şi spirituale, ca de exemplu tabere de meditaţie transcendentală sau sub forma unor practici alternative de sănătate. Mişcarea are parte şi de câteva sute de publicaţii, dintre care am putea aminti “New Age Journal”, “Body Mind Spirit”, “Yoga Journal”, “Gnosis”, “East West”, “Noetic Sciences”, “Omega”.

Scopul New Age: un “Hristos” pentru oameni şi Noua Ordine Mondială

Scopul major al Mişcării New Age este acela de a pregăti lumea în momentul intrării în Era Vărsătorului. Acest lucru va fi realizat, în principal, prin aducerea în prim plan a unui lider mondial, numit (batjocoritor pentru creştini) “Hristos” sau “Maitreya”, care se presupune că ar trebui să vină ca să ne înveţe cum să trăim în pace unii cu alţii. Alte obiective declarate ale mişcării sunt acelea de a stabili tot felul de autorităţi mondiale: o autoritate alimentară la nivel mondial, o autoritate mondială pentru apă, o autoritate economică mondială…de fapt, instalarea unei Noi Ordini Mondiale. Coincidenţă sau nu, acelaşi obiectiv îl are şi organizaţia malefică Illuminati, ceea ce arată că ea nu este străină de această mişcare.

Ar trebui remarcat aici că una dintre cerinţele pentru ca o persoană să intre în New Age este că ea va trebui să treacă printr-un fel de “iniţiere luciferică,” un fel de angajament de credinţă în “Hristos” sau “Matreiya”, în New Age şi în Noua Ordine Mondială.

New Age propăvăduieşte doctrinele gnosticismului, care recunoaşte “doi dumnezei”

Deşi Mişcarea New Age propăvăduieşte o largă deschidere pentru toate religiile, filozofia sa de bază reprezintă o subminare atent calculată în special a creştinismului, dar şi a celorlalte două mari religii înrudite cu creştinismul, iudaismul şi islamismul. Mişcarea New Age conţine învăţături din două doctrine importante: gnosticismul şi ocultismul. Gnosticismul este o doctrină veche care învaţă că oamenii sunt suflete divine închise într-o lume materială, creată de un Dumnezeu imperfect, Demiurgul, care este frecvent identificat cu Dumnezeul lui Avraam din Biblie. Aşadar, Demiurgul poate fi descris ca o încorporare a răului, alături de el existând o altă Ființă Supremă îndepărtată și incognoscibilă ce încorporează binele. Pentru a se elibera de lumea inferioară materială, este nevoie de gnostic, sau cunoaștere ezoterică spirituală disponibilă prin experiență directă sau cunoaștere (gnostic) a acestui incognoscibil Dumnezeu. Aşadar, e clar că Mişcarea New Age, prin încorporarea învăţăturilor gnostice, face un atac direct asupra creştinismului biblic, atacând doctrina Trinităţii, a Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh. Totodată, prin faptul că sinele omului este declarat a fi Dumnezeu, Mişcarea New Age se potriveşte cel mai bine descrierii unei religii a Antihristului.

Doctrinele de bază ale lui New Age

Douglas R. Groothuis, autor al cărţii “Demascarea New Age” identifică 6 gândiri de bază ale filozofiei New Age:
(1) totul este unul;
(2) totul este Dumnezeu;
(3) umanitatea este Dumnezeu;
(4) o schimbare în conştiinţă;
(5) toate religiile sunt aceleaşi;
(6) un optimism evolutiv cosmic.

Un alt autor, Norman Geisler, identifică 14 doctrine de bază ale Mişcării New Age:
(1) un Dumnezeu impersonal (o forţă);
(2) un Univers etern;
(3) o natură iluzorie a materiei;
(4) un caracter ciclic al vieţii;
(5) necesitatea reîncarnărilor;
(6) evoluţia omului în dumnezeire;
(7) continuă revelaţiilor de la fiinţele de dincolo de lume;
(8) identitatea omului cu Dumnezeu;
(9) nevoia de meditaţie (sau alte tehnici de schimbare a conştiinţei);
(10) practicile oculte (spiritism, astrologie etc);
(11) vegetarianismul şi sănătatea holistică;
(12) pacifismul;
(13) Noua Ordine Mondială;
(14) sincretismul (unitatea tuturor religiilor).

Dacă omul e Dumnezeu, nu mai e nevoie de evoluţie spirituală.

Deşi unele din aceste idei sună bine, neavând nimic dăunător în ele (de exemplu, vegetarianismul, pacifismul sau meditaţia), ele sunt introduse subtil pentru a induce în eroare lumea şi pentru a masca doctrine sataniste, cum este aceea a identităţii omului cu Dumnezeu. Doar Satana încearcă să inducă oamenilor ideea că fiinţele umane sunt deja perfecte, divine, şi atunci nu mai e nevoie de nicio evoluţie spirituală. Aici constă adevăratul pericol al Mişcării New Age: de ce ar mai trebui să mai facem ceva, dacă noi deja suntem Dumnezeu?

Personalităţi ce au susţinut Mişcarea New Age

Dintre personalităţile care au susţinut şi susţin Mişcarea New Age, îi putem numi pe: Alice Bailey, Alvin Toffler, Dr. Barbara Ray, Benjamin Creme, Levi Dowling, George Trevelyan, Fritjof Capra, Abraham Maslow, Barbara Marx Hubbard, Ruth Montgomery, Shirley MacLaine, J.Z. Knight, Marilyn Ferguson, David Spangler, Jeremy Rifkin, Norman Cousins, Elizabeth Clare Prophet, John Denver, George Lucas sau Norman Lear.

Înclinaţii spre simboluri sacre…

Adepţii New Age acordă o mare importanţă pentru artefacte, relicve şi obiecte sacre, ca de exemplu clopote tibetane, ceaiuri de plante exotice, energizante solare, forme de curcubeu, fluturi, triunghi etc., sau simboluri aşa-zis sacre ca inorogul, Pegasus, zvastica, yin-yang, pentagrama, semiluna etc.

E mai degrabă o Ocultă străveche

În concluzie, termenul de “New Age” este un termen informal derivat din astrologie, care indică faptul că Pământul, dacă nu chiar Cosmosul, este pe punctul de a face tranziţia de la Epoca Pestilor (ce simbolizează raţionalitatea) la epoca Vărsătorului (ce simbolizează spiritualitatea, fericirea şi armonia tuturor lucrurilor). Chiar dacă trece printr-o revigorare semnificativă, “New Age” (în traducere în limba română “Noua Eră”) nu este chiar nou, ci un concept vechi. Un termen mult mai potrivit ar trebui să fie “Old Occult” (în limba română “Oculta veche”).

Iată, în final, vom compara învăţătura New Age cu ceea ce susţine creştinismul, pentru a arăta încă o dată că această mişcare a fost special creată pentru a submina şi distruge creştinismul:

1) Nu recunoaşte un Dumnezeu exterior

New Age susţine că nu există nicio sursă externă de autoritate, ci doar una, din interiorul fiecăruia (“Dumnezeul din noi”). Creştinismul crede însă că toată învăţătura spirituală a fost oferită oamenilor de către Dumnezeu: “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate” (2 Timotei 3:16).

2) Promovează venerarea omului

Mişcarea New Age confundă Creatorul cu creaţia Sa şi crede că Dumnezeu este parte a Creaţiei, nu separat de ea. Ea împrumută de la religiile orientale credinţa în monism – că “totul este Unul” – doar o singură esenţă în întreg Universul. Totul este o formă diferită a acelei esenţe (energie, conştiinţă, putere, iubire, forţă). Dar credinţa în monism este de fapt un panteism hindus, care spune că totul este Dumnezeu. Mişcarea New Age cred că fiecare persoană şi lucru este “împletită” cu Dumnezeu, şi foloseşte pentru aceasta versetul din Luca 17:21 (“Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”), în ciuda faptului că “înlăuntrul vostru” înseamnă, de fapt, “în mijlocul vostru”. Mişcarea New Age susţine că fiecare om are o scânteie divină în el, pentru că face parte din esenţa divină. În mod evident, acest concept transformă Mişcarea New Age intr-o religie a idolatriei şi autovenerării. Dacă omul este Dumnezeu, el ar trebui să se venereze pe el însuşi.

3) Nu crede în păcat

În New Age nu există vreun loc pentru păcat, pentru că nu există niciun Dumnezeu transcendent împotriva căruia cineva se poate răzvrăti. În esenţa lui, omul fiind divin şi perfect, nu poate exista conceptul de păcat. New Age, într-adevăr, vorbeşte de anumite “dorinţe neplăcute” ale omului care par a fi impulsuri naturale ale fiinţei umane, dar acestea nu sunt considerate a fi păcate. Asta contrar învăţăturii biblice, care spune că păcatul este inerent omului: “De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el” (Romani 5:12).

Cum păcatul nu este recunoscut de New Age, atunci nu este nevoie nici de pocăinţă sau de iertare; în aceste condiţii, Iisus nu ar fi murit pentru păcatele noastre. Dar una din doctrinele de bază ale creştinismului e aceea că Iisus Hristos a murit pentru păcatele noastre: “Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi. Cu atât mai vârtos, deci, acum, fiind îndreptaţi prin sângele Lui, ne vom izbăvi prin El de mânie” (Romani 5:8-9).

4) Nu mai e nevoie de un “Mântuitor”

Dar Mişcarea New Age elimină astfel nevoia de mântuire sau de un Salvator. De fapt, mântuirea nu este chiar o problemă pentru New Age. Conform credinţei sale, sufletul este o parte a Universului şi nu moare niciodată. El se reîncarnează în diferite trupuri, printr-o succesiune de vieţi viitoare. Karma bună sau rea câştigată de-a lungul vieţilor determină care va fi încarnarea ulterioară. În viziunea lui New Age, omul îşi va atinge perfecţiunea spirituală prin forţe proprii, şi nu prin prin mântuirea prin harul lui Dumnezeu, prin credinţa în Isus Hristos, aşa cum spune Biblia.

5) Lucifer, o fiinţă puternică de lumină

În literatura New Age, Lucifer nu este văzut ca un diavol sau ca Satana, ci, mai degrabă, ca o fiinţă puternică de lumină, ca un domn al umanităţii. Ciitez din articolul publicat în anul 2010 pe acest site şi initulat “Lucifer, fiinţa care ne aduce lumina înţelepciunii!?? Ce dracu’…”:

David Spangler, un credincios New Age, spune că “Lucifer lucrează în noi pentru a ne aduce unitatea, şi, odată ce ne îndreptăm spre o nouă eră, care este cea a unităţii omului, fiecare din noi este adus la punctul pe care eu l-aş numi iniţiere luciferică”. Tot conform lui Spangler, Lucifer îi ghidează pe oameni printr-o serie de experienţe menite să-i trezească şi să-i facă să fie conştienţi de divinitatea interioară. Pentru că, acest Lucifer ar fi cel care intră în interiorul fiinţei umane,pentru a crea lumina, iar Hristos ar fi cel care eliberează aceaastă lumină, această înţelepciune, această iubire în Creaţie. Astfel, Lucifer şi Hristos devin parteneri în această acţiune. Pentru că Spangler îl numeşte pe Lucifer drept “agentul iubirii lui Dumnezeu”!

Concluzie

Mişcarea New Age este o revitalizare modernă a unei tradiţii foarte vechi, care vrea să pună la îndoială existenţa şi autoritatea lui Dumnezeu. Această mişcare, de origine malefică, încearcă să-i insufle omului credinţe false, pentru a-l abate de la adevărata evoluţie spirituală. http://www.lovendal.ro/wp52/miscarea-new-age-sau-oculta-veche-curentul-modern-marca-illuminati-impotriva-crestinismului/ Imagine  LEGATURA DINTRE NAZISM SI FRANCMASONERIE – Cand masonul J. D. Buck a declarat in cartea sa “Mystic Masonery” ca invataturile Francmasoneriei sunt identice cu cele ale “Theosophical Society” am sarit de pe scaun! “Theosophical Society” este una dintre cele mai diabolice si mai misterioase organizatii secrete din lume, avand multe in comun cu “Thul Society”, organizatia satanista care l-a antrenat pe Adolf Hitler in cele mai adanci aspecte ale satanismului. De fapt, lui Dietrich EcKart, liderul “Thul Society”, in 1919 cand tanarul Adolf s-a inscris, i-a fost spus de catre spiritul sau calauzitor ca Hitler va fi Alesul, Antihristul profetit. Dr. C. Burns afirma cu tarie in cartea sa “Masonic and Occult Symbols”, p. 332 ca “Hitler era discipolul ocultistei Helena Petrovna Blavatsky” – fondatoare a “The House of Theosophy”.

In acest articol vom dovedi ca Francmasoneria si Nazismul sunt identice. Pregatiti-va pentru un mare soc!

Sa aruncam o privire asupra celor doua figuri de mai jos. In stanga avem simbolul “House of Theosophy” cu un Oroboros, iar in centru-sus avem zvastica. Zvastica este un simbol stravechi gasit pe toata suprafata globului si simbolizeaza norocul si reancarnarea; este portretizata ca rotindu-se continuu. [Dr. C. Burns, „Mystic and occult Symbols”, p. 19 si 241].

Dar sa vedem cum explica J. D. Buck simbolul mentionat: “Echilibrul perfect intre spirit si materie, este simbolizat de hexagrama, care este, de fapt, alta forma a Compasului si Echerului, fiecare avand o linie de baza care alcatuieste un triunghi.” [Mystic Masonry, 1913, p. 244-245]. Sa examinam mai indeaproape hexagrama satanica cu compasul si echerul.

“Incercuiti steaua si veti avea simbolul fericirii, sau rascumpararea Spiritului care deschide, si corpul, purificat, cu Divinitatea sau Sufletul – Superior” [Ibid].http://marianzidaru.files.wordpress.com/2013/08/nazism-comunism-masonerie.jpg?w=670

Mai mult, Buck a mentionat un termen blasfemitor “rascumparare”, care-l plaseaza in cercul scriitorilor de New-Age ca Alice Baily, care evoca venirea Antihristului. Consideram ca este blasfemie pentru ca aceasta “rascumparare” este oculta si se bazeaza pe meditatii spirituale oculte si pe propriile lucrari spre deosebire de “rascumpararea” biblica, care se bazeaza numai pe faptele Domnului Iisus Hristos pentru noi, pe Cruce si pe Inviere. Iata cum Francmasoneria se dovedeste a fi iar necrestina.

“Plasand in interiorul hexagramei emblema egipteana a Vietii (Anch) avem simbolul nemuririi ca rezultat al regenerarii. Transformand cercul intr-un sarpe avem simbolul Intelepciunii, iar coroana reprezinta echilibrul; este de asemenea reintoarcerea materiei in suflet.”[Ibid].

Observati cum francmasoneria, ca si satanismul, vede in sarpe simbolul Intelepciunii. “…principalul simbol pentru spirit este cercul, iar pentru intelepciune este sarpele. [„Magic Symbols”, p. 25].

“Separa limba si coada sarpelui prin “ciocanul lui Thor” (Thor = Satan, conform “Dictionarului Satanist” al lui Anton LaVey) sau prin zvastica, incercuit(a) de un cerc si obtii simbolul regenerarii prin victoria sensului animalic, exact cum ai invatat in Loja”. [J. D. Buck, „Mystic Masonry”,p. 244-245].

http://searchnewsglobal.files.wordpress.com/2013/10/972fd-nazipope.jpg?w=670 Sa ne intoarcem la discutia noastra de baza: legatura directa dintre nazism si “House of Theosophy”. Aceasta legatura este mai evidenta in promisiunea lor fata de documentul satanic “The Secret Doctrine”, pe baza caruia Hitler si-a construit multe dintre ideile sale filosofice

“The Secret Doctrine” este exemplificata de Alice Bailey in cartea sa “Exernalisation of the Hierarchy”, p. 47-48, care i-a fost dictata de spiritul ei demonic calauzitor. Maistrul D. K. Bailey afirma ca doctrina aceasta invata ca exista 3 categorii umane distincte:

1). Cei luminati, oamenii avansati;

2). O masa de oameni obisnuiti, cu inteligenta obisnuita;

3). Oameni salbatici care cu greu se pot numi oameni, fiind prosti.

Aceasta doctrina a dus la Holocaust deoarece clasa I nu putea tolera clasa III (de obicei evrei si tigani) care erau considerati ca avand o karma inferioara dintr-o viata anterioara.

Dar ce spune A. Pike despre “Doctrina Secreta”. Toti Gnosticii pretindeau ca detin o doctrina secreta, transmisa lor direct de Iisus Hristos, sub alta forma decat in Biblie sau in Epistole si superioara acelor comunicari, care in ochii lor puteau fi facute publice. Aceasta doctrina secreta nu era comunicata oricui, iar in randurile marii secte a Basilideilor, cu greu unul dintre 100 o cunosteau…”

Sunt sigur ca nu ati stiut ca aceasta “doctrina secreta” este superioara binecuvantatului Nou Testament al Sfintei Scripturi, nu-i asa? Inca o dovada clara ca Francmasoneria nu este crestina.

Acum ca stim ca masonii, nazistii si theosofii au in comun aceasta doctrina, sa avansam in studiul nostru privind asemanarile dintre nazism si masonerie.

1). NAZISTII- “Este o mladita a invataturilor si practicelor oculte”.[Constance Cumbey, „The Hidden Dangers of the Rainbow”, Huntington House, Shrevenport, LA, 1983, p.114]. (editura este masonica).

FRANCMASONII- A. Pike imbratiseaza filosofia oculta si invataturile oculte spunand “Filosofia oculta pare sa fi fost nasa sau bunica tuturor religiilor… Crestinii nu ar fi trebuit sa urasca magia, dar nepasarea oamenilor duce mereu la frica de necunoscut”. [„Morals and Dogma”, p.729-730]. Peste tot in Biblie, Dumnezeu a condamnat magia in cei mai fermi termeni si pe cei care o preacticau.

2). NAZISTII- Arienii sunt cei mai puri, iar “New Age”-ul va avea nevoie de un mutant arian “stapanul raselor” (sursa: “The secret Doctrine”, exemplificata anterior).

FRANCMASONII- A. Pike promoveaza aceeasi minciuna satanica despre arianul care “a coborat de pe crestele Himalaya”.[Moral and Dogma, p.714].

3). NAZISTII- Hitler era initiat in practicile oculte: tibetane si yoga. [„The Spear of Destiny”, Trevor Ravenscroft, Samuel Weiser, Inc., York Beach,Maine, 1973, p.25-26, 157].

FRANCMASONII- a). conform masonului J. D. Buck, masoneria promoveaza aceleasi invataturi ca si Yoga, dar sub alte infatisari. [J. D. Buck, „Mystic Masonry”, p.180-183];

b). autorul mason J. gordon Melton afirma ca americanii francmasoni au fost ghidati in “Revolutia Americana” de Tibetani. [„The Encyclopedia of American Religions”, vol. 2, Wilmington, N. C., Mcgrath Publishing Company, 1978, p.256].

4). NAZISTII- credeau in Karma si in reancarnare. [Cumbey, op. cit., p.116].

FRANCMASONII – Eliphas Levi, mason de grad 33, scrie mult despre karma. Prezenta ideii de reancarnare fiind usor de demonstrat in Masonerie: hexagrama este principalul simbol de acest fel, iar George Oliver scrie pe larg in “Sings and Symbols”, Macoy Publising and Masonic Supply Co., 1906, p.82, despre acest lucru.

5). NAZISTII- credeau ca au evoluat intr-o specie noua/superioara, printr-o “disciplina spirituala” si o “evolutie a constiintei”.

FRANCMASONII- credinta lor in “Doctrina Secreta” cere tuturor sa creada ca omul superior exista, pentru a putea domina masele. Acesta este motivul pentru care toate organizatiile secrete, incluzand Francmasoneria, invata ca omul trebuie “sa evolueze” in constiinta lor, pentru a putea deveni Adepti.

6). NAZISTII- “Soptind ca va instaora Noua Ordine Mondiala pe care rasa ariana o va conduce. [Cumbey, op. cit., p.117].

FRANCMASONII- Daca vreti sa vedeti legatura masoneriei cu Noua Ordine Mondiala priviti sigiliul S.U.A. de pe orice orice bancnota de 1$. Veti observa Ochiul-Atotvazator si inscriptia in latina care se traduce prin “Noua Ordine Mondiala”. Acest sisgiliu a fost adoptat in 1787 si tinut in secret pana in 1935, cand Presedintele Franklin Roosevelt, mason de grad 33, a fost instiintat de Ministrul Agriculturii, Henry Wallace ca Spiritul sau Calauzitor i-a transmis ca atunci era momentul prielnic aducerii la lumina a acelui simbol.

7). NAZISTII- au fost ostili Ortodoxiei si Crestinismului, cautand sa inlocuiasca Crucea cu zvastica. [Cumbey, p.116].

FRANCMASONII- “…Hristos promovand Religia Dragostei… Religia Dragostei s-a dovedit a fi Religia Urii, si chiar mai mult, Religia Persecutiei…” [Morals and Dogma, p.394]. “Masoneria este un sistem care n-a avut nici cel mai mic sprijin din partea istoriei, a scripturii, a moralului sau a logicii, fiind defapt diametrul opus acestora”. [Edward Ronayne, „The Master’s Carpet (Mah-Hah-Bone)”, p.25]. De asemenea, ca si nazistii, si francmasonii venereaza zvastica.

8). NAZISTII- Singura realitate accesibila fiintei umane era punerea in practica a Dorintelor (Ambitiei). Nu era alt cuvant mai des folosit de Hitler, decat “dorinta”. Nazistii credeau ca omul poate creea o noua realitate prin punerea in practica a dorintei.[Cumbey, op. cit., p.31, 175].

FRANCMASONII- A. Pike :”Dorinta (Ambitia)… sunt de fapt parintii tuturor… creatiilor…” [„Morals and Dogma”, p.766]. Pike foloseste cuvantul “dorinta” fie a omului sau a lui Dumnezeu mai mult de 20 de ori, in contexte diferite, in cartea sa.

9). NAZISTII- vedeau omul ca fiind un pod intre ceea ce este si ceea ce ar putea deveni. [Cumbey, op. cit., p.31, 175].

FRANCMASONII- “… curcubeul… se credea a fi un pot intre pamant si rai.” [Geroge Oliver, „Sings and Symbols”, Macoy Publising and Masonic Publising Company, p.14 ; R. Swinburne Clymer, „The Mystiries of Osiris or Ancient egyptian Initiation, p. 185].

10). NAZISTII- credeau in evolutionism, ca omul raspundea pentru propria sa evolutie.[Doc Marquis, „Secrets of Illuminati”, by American Focus Publising Company, Edison, N. J., 1993].

FRANCMASONII- A. Pike (“Morals and Dogma”, p.767) sustine ca dupa ce Creatorul a conceput lumea, omul a aparut prin evolutie. Chiar avansarea-n grad in Masonerie este o evolutie in care se invata cunostinte noi, la fiecare grad, iar francmasonii numesc acest lucru “Iluminare”.

11). NAZISTII- compozitorul german Wagner l-a transformat pe Iisus intr-un Iisus arian. The New Age (“Noua Religie”) l-a transformat pe Iisus intr-un “Stapan al iluminarii” care a trecut prin toate ciclurile iluminarii devenind “complet iluminat”. [Ravencsroft, op. cit., p.33-34].

FRANCMASONII- A. Pike afirma ca Iisus a primit “cunostinta perfecta” (Gnostica) dupa ce a fost adus la viata de hristos si de Intelepciune. [„Morals and Dogma”, p.563-564, 26th Degree]. Cu alte cuvinte, Pike afirma ca Iisus a devenit “Stapan al iluminarii” dupa ce a fost inviat de Hristos si de Intelepciune.

12). NAZISTII- Domnul crestinilor era malefic, diavolul crestinilor era Dumnezeu. [Ravenscroft, op. cit., p.37].

FRANCMASONII- A. Pike a creat cea mai absurda inversare vazuta vreodata in istoria omenirii: “Pentru a nu permite luminii sa se piarda in totalitate, Demonii i-au interzis lui Adam sa manance din pomul “cunostintei binelui si raului” prin care ar fi cunoscut imparatia Luminii si cea a Intunericului. El s-a supus; un inger al Luminii l-a indus spre pacat , dandu-i posibilitatea victoriei, dar demonii au creat-o pe Eva, care l-a sedus si l-a slabit…” [„Morals and Dogma”, p.567, 26th Degree]. Acum cred ca este clar carei “Lumini” Masoneria slujeste.

13). NAZISTII- Calea catre o cunostinta superioara este un progres gradual de la indiferenta la trezire sprirituala.

FRANCMASONII- In prefata cartii lui Pike este scris ca si Masoneria este un proces gradual de la “intuneric la lumina”. Masoneria mentioneaza ca are 32 de grade plus inca unul, acordat pentru merite deosebite, al 33-lea. Exista insa dovezi substantiale ca Francmasoneria ar avea 100 de grade tinute “strict secret”.

14). NAZISTII- Simbolul celui mai inalt grad era Vulturul, cunoscut sub numele de “Vulturul German”.[Ravenscroft, op. cit., p.70]. (nota:Ravenscroft era practicant al Magiei si a scris o carte despre Hitler, de asemenea initiat in ocultism).

FRANCMASONII- Cel mai cunoscut simbol Francmasonic este “vulturul cu doua capete”, acesta fiind de fapt “Phoenix-ul Egiptean”, dupa cum am aratat la inceput.

15). NAZISTII- credeau in “al treilea ochi”. [Ravenscroft, Ibid, p. 74]. Acesta era un “ochi spiritual” despre care ocultistii credeau ca poate fi “deschis” de “oameni superiori”. Ochiul era situat in mijlocul fruntii, de aceea femeile din India poarta acel semn pe frunte. Se crede de asemenea ca ochiul poate fi deschis fizic atunci cand persoana respectiva atinge un grad inalt.

FRANCMASONII- A. Pike credea de asemenea in “al treilea ochi” numit si “ochiul luminos”: “… “Ochiul Luminos” (pentagrama) in Lojele noastre, dupa cum am mai spus, reprezinta pe Sirius, Anubis sau Mercury, gardian si calauzitor al sufletului. Stravechii nostri confrati englezi il considerau simbol al Soarelui. In predica lor din vechime spuneau :”Ochiul Luminos” ne releva ca marele Luminator, Soarele… “Ochiul Luminos” a fost privit ca o emblema a Omnistiintei, sau “Ochiul Atotvazator” care pentru Antici reprezenta Soarele”. [Morals and Dogma, p.506].

16). NAZISTII- “Nazistii au fost initiati in “Doctrina secreta” a lui H. P. Blavatsky – “House of Theosophy” si au aplicat acele principii pentru a crea “Holocaustul”. [Ravenscroft, Ibid, p.91].

FRANCMASONII- Am acoperit acest aspect inainte de aceste enumerari.

17). NAZISTII- credeau in Magia Alba contra Magiei Negre. De asemenea credeau ca fiecare om isi alege voluntar calea pe care sa o urmeze. [Ravenscroft, p.92-93].

FRANCMASONII- Ideea de “Zeitate Absoluta”, in afara de, sau independenta de Logica, este idolul Magiei Negre, Fantoma sau Demonul. [A. Pike, „Morals and Dogma”, p.737]. Francmasoneria invata Magia Alba ca fiind opusul celei Negre si crede ca invataturile ei situeaza omul pe o cale corecta, cea a Magiei Albe/Bune.

18). NAZISTII- nu credeau ca Iisus Hristos este singura cale de mantuire.

FRANCMASONII- Iisus Hristos era un “zeu inferior” creat de Ialdabaoth, care la randul sau a fost creat de zeul Buthos prin unirea sexuala cu Intelepciunea (sarpele). Mai mult, Iisus nici nu era om ci avea numai infatisare umana. Prin urmare si suferinta indurata pe cruce a fost o iluzie. [A. Pike, „Morals and Dogma”, p. 563-567]. Aceasta invatatura masonica despre Domnul Iisus Hristos implineste pe deplin definitia biblica a Antihristului. (1 Ioan 4:1-3).

19). NAZISTII- Hitler venera zeul Thor si Odin “redenumind chiar ziua de joi (Thursday in Thor’s Day = Ziua lui Thor). Ravenscroft mentioneaza ca Hitler a oferit victimele razboiului German zeului Odin, ca sacrificiu, acest lucru crezand ca va asigura victoria nazistilor.

FRANCMASONII- A. Pike de asemenea venera pe Thor si Odin, dupa cum se mentioneaza in cartea sa la p.551-552. Autorul mason J. D. Buck spune in “Mystic Masonry” ca Masoneria foloseste zvastica pentru a simboliza “Ciocanul lui Thor” (p.244-245). Aceasi afirmatie gasim si la Sarah Terry, “The Second Mile”, p.73 ; George Oliver, “Sings and Symbols”, p.14 ; J. M. Ward, “Freemasonry and the Ancient Gods”, 1921, p. 238]. Thor este sinonim cu Baal si Satan.

20). NAZISTII- credeau ca “masele erau pacalite sa creada ca patriotismul este cel mai mare ideal.” Cel mai mare ideal era unul care depasea granitele natiunii. Acest ideal odata atins, toate razboaiele ar fi incetat, iar un mileniu de pace ar fi inceput (Thousand Year Reich).

FRANCMASONII- Promovarea constanta a Noii Ordini Mondiale si a dorintei acesteia de a desfiinta granitele nationale, va impinge toate tarile catre o organizatie de genul “Natiunile Unite”. Odata implinit acest lucru, un superman va apare si va conduce popoarele lumii intr-un mileniu de pace si siguranta. Numele sau va fi “Hristos”, dar noi il vom recunoaste ca fiind Antihristul din Biblie.

21). NAZISTII- triunghiurile erau considerate ca fiind ajutatoare in transformarea vointei intr-o energie pura si stralucitoare.[Ravenscroft, p.163].

FRANCMASONII- “Triunghiul… era emblema Sanatatii”. [Pike, „Morals and Dogma”, p.634].

CONCLUZIE: Am identificat 21 de invataturi comune, credinte si scopuri, intre Nazism si francmasonerie. Daca am fi avut numai 12 in loc de 21, sansele ca acestea sa fie o simpla coincidenta sunt de 1000000:1. Dar noi am gasit 21 de arii comune. Dar fiindca Nazismul si Francmasoneria, precum si alte miscari asemanatoare isi au radacinile in vechile Religii ale Antichitatii, pagane, sataniste, aceste asemanari nu ar trebui sa ne mire.

Articole traduse de la http://www.cuttingedge.org

Preluare dupa http://despremasonerie.go.ro https://i0.wp.com/tnvalleytalks.hoop.la/fileSendAction/fcType/0/fcOid/296137596327282074/filePointer/296278488240047158/fodoid/296278488240047154/imageType/LARGE/inlineImage/true/New%20Age%20Thoughts.jpg  O erezie de dimensiuni planetare ce loveşte Ortodoxia se numeşte Noua Eră, New Age sau Noua Eră a Vărsătorului. Adepţii Noii Ere susţin că în perioada dezvoltării Imperiului Roman soarele a intrat în zodia Peştilor, şi astfel a început Era Peştilor. Aceasta a fost epoca în care a trăit Hristos, Era Creştinismului. Acum ei spun că această epocă a luat sfârşit şi începe o nouă eră, Era Vărsătorului.

Astfel New Age este o uriaşă reţea de organizaţii ce au o oarecare legătură între ele. Faptul că este o mişcare antihristică se vede şi din doctrina sa pe care se bazează : religiile orientale, teosofia, masoneria, satanismul, vrăjitoria, credinţa în reîncarnare ,etc.

Noua Eră foloseşte anumite simboluri, care nu sunt simple embleme ale mişcării, ci simboluri cu conţinut ocult, purtătoare ale energiei duhurilor viclene.

Aceste semne sataniste sunt:

1. Arcada cerească (culorile curcubeului)

Este simbolul cel mai folosit. Pe  acesta îl poate găsi cineva peste  tot: pe cadouri pe jucării, pe haine. Aşa cum învaţă discipolii Noii Ere, simbolizează puntea dintre om şi Marea Minte Universală, adică Lucifer.

Rainbow-diagram-ROYGBIV.svg

2. Numărul 666

Este numărul numelui lui Antihrist, despre care se vorbeşte în Apocalipsa  Sfântului Ioan Evanghelistul (13, 18). Alice Ann Bailey, mama spirituală a Noii Ere, scrie că numărul acesta are calităţi sacre şi că trebuie folosit cât mai mult posibil, cu scopul de a veni cât mai repedeNoua Eră. Astfel se explică de ce aproape toate produsele din comerţ sunt marcate cu un cod de bare, în care, la început, la mijloc şi la sfârşit se află liniile care reprezintă cifra 6. Avem adică trei de 6 (666).

666-b

3. Ying şi yang (simbolul taotismului)

Acest simbol arată  că binele  şi răul sunt două puteri egale care se completează una pe alta.  Îl găsim expus pe sigla unor restaurante şi nu numai.

ying_yang

4. Pentagrama

Este folosită  de magia neagră şi de către iudei. Chiar pe turla catedralei ortodoxe din Sankt Petesburg, în mijlocul crucii era pus şi semnul acesta al jidanilor. Nu după mult timp turla a fost mistuită de flăcări.

Pentacle_3.svg

5. Svastica (cunoscuta cruce frântă).

Crucea frântă (îndoită) înspre stânga se foloseşte mai ales în ocultism. Crucea frântă înspre dreapta a constituit emblema nazismului.

Svastica

6. Fulgerul

Este simbolul lui Lucifer. Sataniştii se mândresc cu spusa lui Hristos din Noul  Testament: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer (Luca 10,18).

mz73

7. Emblema păcii

Aşa numita emblemă a păcii, este în realitate o cruce răsturnată şi ruptă, circumscrisă într-un cerc magic. Din păcate mulţi tineri poartă tricouri, blugi şi alt soi de îmbrăcăminte ce poartă acest semn, crezând că este un semn al păcii. Este o tristeţe să mergi pe stradă, la noi în România, văzând că din trei tineri, unul poartă un tricou cu semnul acesta satanist. Mulţi chiar ştiu că este un semn al celui viclean, dar poartă în continuare  acele haine ce-l au imprimate pe ele, că …na…este trendy şi cool!

peace_4-300x274

8. Crucea egipteană sau profanată.

Se foloseşte  mai ales în magie. Trebuie însă, atenţionaţi acei creştini de-ai noştri care merg la Sfintele Locuri şi trec prin Egipt că pe papirusurile pe care le aduc de acolo există crucea egipteană. Aşadar, după ce am văzut care sunt semnele sataniste ale Noii Ere, datoria noastră stă în a ne feri de ele şi a învaţă şi pe alţii ce reprezintă acestea când vedem că le poartă şi nu le cunosc simbolistica.

130px-Ankh.svg

Membrii acestei mişcări antihristice, vor încerca să  prindă în cursă pe oamenii naivi, prezentându-se sub diferite măşti şi împrăştiind confuzia. De aceea trebuie să avem ochii deschişi atât turma, dar mai ales păstorii. Să descoperim, în spatele firmelor frumoase şi colorate ţipător, faţa cu adevărat primejdioasă a ereziilor. Această descoperire îi deranjează foarte mult pe eretici şi de aceea îi atacă cu furie pe cei care îi demască, dar sunt incapabili să vatăme pe cel credincios, deoarece îl acoperă harul Atotputernicului Dumnezeu.

Pr. Arsenie Vliangoftis (din Ereziile contemporane, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2006, p. 64-85)

Sursa:   moldovacrestina.info . Astăzi peste tot este steluţa satanei din 6 colţuri!
hrana e codată cu 666, priviţi atent la fiecare simbol de pe cutia oricărui produs alimentar, chiar acolo unde sunt 3 săgeţi îndoite sub 90 de grade, acolo şi este steluţa, dublu v (w) în limba evreiască este cifra 6 (şase), şi dacă este pe mâncare www, atunci rezultatul e acelaşi!
măncarea codată ca pentru purcei! http://www.aparatorul.md/simbolurile-sataniste-de-care-crestinul-ortodox-trebuie-sa-se-fereasca/       https://i2.wp.com/www.illuminatiinquirer.com/images/new-age-religion.jpg.jpg

Miscarea New Age

Pr. Dan Bădulescu & Pr. Sinică Palade

Miscarea New Age este un curent filosofico-religios, răspândit mai ales în Occident. Adeptii acestui curent afirmă o apropiere mai mare de spiritualitate, ei sustinând că acest lucru este necesar pentru ca omenirea să poată intra într-o “nouă eră”, în care va domni armonia universală. Altii văd în New Age o reînviere a gnosticismului.

Miscarea New Age îsi are începuturile în anii 1920-1930, când Alice Bailey, adeptă a teozofiei, publică mai multe lucrări, în unele proclamând chiar întoarcerea lui Hristos si lansând ideea necesitătii formării unor grupuri, pe care ea le numeste ‘ale bunăvointei mondiale’. Nu este vorba despre niste comunităti organizate, ci mai degrabă despre reuniuni periodice ale unor persoane, având scopul de a pregăti sosirea unei noi ere. În 1937, Paul le Cour defineste conceptul de ‘noua eră a Vărsătorului’ – perioadă care ar fi caracterizată printr-o profundă transformare a valorilor umane si progres spiritual.

Elementul cheie al curentului New Age este trecerea omenirii din constelatia Pestilor în aceea a Vărsătorului. În anii 1970 au apărut mai multe texte care interpretează această trecere ca fiind începutul unei ere a păcii universale si a unei armonii regăsite. Pestele fiind simbolul primilor crestini, unii apreciază că noul semn Vărsător va include spiritualitatea crestină, care va căpăta însă noi valente, devenind plenară abia sub acest nou semn. Problema anului intrării în noul semn al Vărsătorului a căpătat interpretări diferite în diferitele scoli New Age. Pentru unii, această intrare a avut deja loc în anul 1962. Anul 2012 este din ce în ce mai mult interpretat ca fiind anul de început al ascensiunii omenirii. Potrivit psihologului C. G. Jung, era Vărsătorului a început în 1997 sau va începe în 2154, în timp ce pentru Rudolf Steiner, ea va începe abia în anul 3573.

Astăzi, adeptii New Age sustin părerea că fiecare individ, având origini divine, este chemat să-si construiască propriul drum spiritual, folosindu-se pentru aceasta de un patrimoniu care cuprinde orice traditie mistică sau religioasă, aici incluzându-se si samanismul, neopăgânismul, kabala, ocultismul, dar mai ales propria experientă interioară si propriul discernământ. În această actiune, individul poate fi ajutat de ghizi, îngeri, guru, etc.

Una din “virtutile” de care se prevalează atât post-modernismul, cât si New Age, este anti-dogmatismul. Ca ortodocsi suntem întru totul de acord, numai că new agerii confundă dogmatismul cu dogmele, combătându-le iresponsabil în egală măsură. Prin dogmatism se întelege cu adevărat o atitudine condamnabila, în vreme ce dogmele sunt garantia statorniciei si adevărului învataturii crestine. În ceea ne priveste vom considera ca mai plauzibila datarea postbelica, fără ca aceasta să fie un element în afara oricarei discutii. Următorul moment ar fi analizarea contextului religios si social în care a apărut miscarea. Aici lucrurile sunt deja binecunoscute si nu necesita lămuriri suplimentare. Este vorba de “noul imperiu roman”, SUA, un imperiu fără împărat, cu forma republicana federativa, dar un imperiu de facto. Din punct de vedere istoric sunt la îndemâna paralelele cu imperiul roman păgân. Ambitia de stăpânire a lumii s-a conturat pe deplin după victoria repurtata în 1945 asupra celor două imperii păgâne rivale: al treilea Reich si imperiul soarelui răsare. Totodată a fost întrecut si imperiul aliat, cel britanic a cărei stea începe să decada treptat. Va rămâne un singur rival redutabil, si el în mod conjunctural fost aliat, imperiul păgân sovietic. Începe războiul rece. Din punct de vedere confesional SUA se prezintă ca un mozaic în care putem totusi desprinde cu ajutorul datelor statistice furnizate de enciclopedia Encarta ’98 următoarea structura: “La jumătatea secolului trecut, populatia SUA era predominant protestanta; ea includea relativ putini romano-catolici si evrei, si aproape nici un aderent al religiilor ne-crestine cum ar fi islamul sau budismul. Printre noile fenomene religioase ale secolului trecut se numără fondarea mai multor denominatiuni americane originale printre care Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Ultimele Zile, cunoscuta popular ca Mormonii; Biserica Scientologică; Biserica adventista de ziua a saptea si Martorii lui Iehova. După anuarul statistic din 1998, cel mai mare grup religios american este cel romano-catolic, aproximativ 25% din populatie. Printre grupurile majore protestante sunt baptistii (19,4%), metodistii (8%), prezbiterienii (2,8%), penticostalii (1,8%) si episcopalienii (1,7%). Biserica Ortodoxă are un număr însemnat (nu este indicat în procente!). Cea mai răspândită religie ne-crestină din SUA este iudaismul (2%), dar si islamul, budismul si hinduismul au adepti numerosi.”

Conform fostului consilier de stat american Zbygniew Brzezinski (actualmente membru al Trilateralei Bilderberg, grup ce este creditat a fi un super guvern mondial), “trebuie (să avem) o religie personală”. Ca urmare a acestor directive ideologice si a aplicării lor în practica, potrivit unui sondaj Gallup în februarie 1978, 10 milioane de americani, tineri de toate categoriile erau adeptii unor religii orientale; 9 milioane erau angrenati în ceea ce se cheamă “spiritual healing” (vindecare spirituală – o forma tipică a practicilor terapeutice de tip New Age inspirata din religiile orientale si practicile samanilor nord-americani). În anul următor, 1979, 500.000 de catolici americani erau practicanti ai healing-ului carismatic de influenta penticostala. Aici este cazul să mentionam apriga concurenta dintre new-ageri si carismatici, conflictul si contradictia lor datorându-se mijloacelor lor diferite folosite în acelasi scop: bunăstarea pământească aici si acum.

“Nimic nu e nou sub soare.” Fenomenul social cunoscut ca New Age a luat amploare vizibila în anii ’60 în mediile hippy de pe coasta de vest, statul California, având ca centru orasul San Francisco, capitala “contra-culturii”, supranumit si “laboratorul noilor idei”. Cartierul unde îsi avea sediul aceasta miscare se numea Height-Ashbury, dar a fost supranumit parodic Height-Hashbury, aluzie străvezie la consumul intensiv de droguri psihedelice practicat de personajele dubioase adunate aici din toate colturile tarii.

La data de 14 ianuarie 1967 s-au adunat 10.000 de tineri îmbracati într-o tinuta kitsch pseudo-hinduista, autointitulati “flower-power children” în Golden Gate Park. Evenimentul a fost salutat în ziarul “underground” The City of San Francisco Oracle ca fiind inaugurarea unei noi epoci. Euforia nu a durat însa “decât o vară”, cu toata răspândirea masivă – 250.000 de hippies numai în SUA. Expresia (luata din filmul suedez cu acelasi nume) trebuie luata ad-literam, deoarece în octombrie ’67 miscarea a fost declarata moarta si înmormântata simbolic! Motivul principal al acestei disparitii rapide au fost drogurile si amorul liber practicate fără opreliste de acesti tineri iresponsabili, printre care s-au strecurat elemente subversive sau de-a dreptul criminali odiosi ca Charles Manson. Aceasta contra-cultura era caracterizata de cunoscutul simbol al păcii “Make love, not war”, în realitate un străvechi simbol ocult satanist. Muzica flower-power si combinatia de droguri psihedelice cu variantele de yoga occidentalizata au trecut în zilele noastre la stadiul de cultura oficiala si chiar considerata corecta din punct de vedere politic.

Întrucât caracteristica esentiala a miscarii este structura de retea, au existat simultan în acei ani si alte centre de egala importanta ca: Esalen si Comunitatea Ananda (California), Findhorn Community (Scotiei), Lama Foundation (New Mexico), Lebensraum-Zentrum (Zürich) si altele.

Institutul Esalen din Big Sur, California, s-a înfiintat în anul 1962 si este socotit a fi unul din leagănele miscarii. Sub conducerea lui Michael Murphy si Richard Price, institutul s-a orientat către experimentarea de noi terapii si spiritualitate alternativa de orientare asiatica. Ambitia participantilor era aceea de a conferi acestor experimente de meditatie, medicina holistica si diverse forme de masaj o alura intelectuala academica. Aici s-au perindat figuri de seama ale “noii spiritualitati” ca Fritz Perls, întemeietorul gestalt-terapiei, apoi Ida Rolf cu a sa terapie rolfing, Roberto Assagioli, părintele psiho-sintezei, precum si Rollo May, Carl Rogers, Alexander Lowen, Christina si Stanislav Grof. Pe lângă acestia au mai fost prezente personalitati politice ca M. Gorbaciov, Mark Satin si cercetători ai noii fizici (Fritjof Capra, Gary Zukav). În fiecare an 5.000-7.000 de cursanti participa la gama larga de oferte new-age: psihologie transpersonala, psihologie budista, samanism, hipnoza, yoga, tantra, intuitie practica, gestalt-terapie, metoda feldenkrais, rolfing si Cursul miracolelor.

Findhorn Community a fost fondata în Scotia de nord în anul 1962 de sotii Peter si Eileen Caddy împreuna cu Dorothy Maclean. În mod asemănător Helenei Skutch, autoarea celebrului Curs al Miracolelor, Eileen Caddy a auzit începând cu anul 1953 în timpul meditatiilor o voce lăuntrică ce-i dădea directive de conduita spirituala si practica. Fără “a cerceta duhurile”, ea a luat aceasta voce drept Dumnezeu si a urmat-o întocmai. Astfel cei doi soti împreuna cu secretara Dorothy Maclean au fondat o ferma experimentala model în care s-au obtinut niste rezultate extraordinare în urma meditatiilor asupra plantelor.

În anul 1970 a apărut la Findhorn o alta figura reprezentativa a New Age-ului, tânărul american David Spangler. Acesta a continuat cu dubioasele practici de transa spiritista, contribuind totodată prin lucrările sale la prestigiul acestui fief al miscarii New Age.

Din aceste centre miscarea s-a răspândit cu repeziciunea mai întâi în SUA si Europa de vest (spatiul asa-zis “euro-atlantic”), pătrunzând apoi la sfârsitul anilor 70 si în Europa de răsărit, deci si în România. Aici desigur că New Age-ul a întâmpinat de multe ori dificultatile inerente sistemului totalitar: cenzura vigilenta a sistemului mass-media aflat sub controlul statului-partid.

a) Lideri si autori New Age

Prezentarea “corifeilor” miscarii are un caracter selectiv. Alegerea reprezentantilor si a lucrărilor celor mai semnificative se loveste de obstacolul următor: în cautarea unei legitimitati si autoritati cel putin cultural-stiintifice, în cataloagele si enciclopediile oficiale New Age apar nume de personalitati care nu s-au declarat nicicând a face parte din miscare. Asa ar fi nume ca Rudolf Steiner, Carl Gustav Jung, Teilhard de Chardin, Mircea Eliade si altii. Pe de alta parte, miscarea îsi poate revendica niste “prooroci” si chiar “înainte-mergatori”, care pe drept cuvânt i-au pregătit – cu stiinta sau fără stiinta, cu voie sau fără voie – cărările.

Cazul total opus, de asemenea întâlnit în practica, este acela al unor autori sau savanti ce propaga idei vădit de tip New Age, însa din anumite pricini se leapădă deschis de apartenenta la miscare, ba mai mult, o critica vehement. Aici se pot încadra nume cunoscute autohtone ca Gregorian Bivolaru, Vasile Andru, Mario Vasilescu, Ion Tugui, Constantin Negureanu, Pavel Corut, Marian Zidaru. În aceasta situatie am căutat pe cât posibil să folosim nume cât mai necontroversate, care nu ar putea face obiectul unor contestări personale sau din afara. Sursele de baza ale acestor informatii vor fi de-acum din ce în ce mai mult extrase din mijloacele post-moderniste de informatie: internetul (www), enciclopediile CD Rom multimedia, e-mail-ul (@). Iată spre exemplificare o lista extrasa de pe un website cu nume “fierbinti” de autori New Age în voga: Lynn Andrews, Jose Arguelles, Sun Bear, Don Campbell, Ram Dass, Wayne Dyer, Louise Hay, Jean Houston, Barbara Marx Hubbard, Sue Hubbell, Laura Huxley, J.Z. Knight, John Randolph Price, James Redfield, John Robbin, Elisabeth Kubler Ross, Jamie Sams, Virginia Satir, David Spangler, Whitley Strieber, George Trevelyan, Marianne Williamson.

b) Lucrări semnificative

În decursul navigării pe internet am întâlnit în website-ul New Age Journal Online o publicatie interesanta prin faptul că se revendica a fi o continuare a revistei “remarcabile si revolutionare” cu numele de New Age Journal fondata acum 100 de ani de George Bernard Shaw si prietenii săi vizionari. Acestia se considerau a fi pionieri în domeniul aspectelor societatii moderne ca: educatia, tehnologia, sănătatea si spiritualitatea. Aceasta revista de avangarda si-a încetat activitatea în 1922. La 50 de ani după aceasta un grup eclectic de editori si jurnalisti “alternativi” au hotărât continuarea lui New Age Journal, de data aceasta în maniera post-modernista a anilor 70 caracterizata de cultura globalista. Am mentionat caracterul post-modernist deoarece aici, spre deosebire de avangarda si originalitatea modernistilor se tratează subiecte legate de întelepciunea traditionala integrata tehnologiei moderne cum ar fi: vechi practici curative tibetane si noile descoperiri în programarea neuro-lingvistica, feng-shui (arta chinezeasca a design-ului interior, în voga anii acestia), precum si preocuparea pentru materialele si conditiile ecologice din arhitectura numita “baubiologie”.

Desi Cursul Miracolelor pretinde că nu are autor (pentru a suscita interesul unor cercuri cât mai largi), totusi urmărind cu atentie sursele indicate de însisi propagatorii acestui curs se pot descoperi persoanele implicate în alcătuirea si distribuirea sa. În site-ul numit THINKING ALLOWED se putea citi în 1998 un interviu pe marginea Cursului acordat de psihologul american Judith Skutch Whitson doctorului Jeffrey Mishlove. J. S. Whitson este printre altele presedinta Foundation for Inner Peace, organizatie ce se ocupa cu publicarea si răspândirea acestui curs. Dar adevaratii autori se numesc Helen Schucman (a murit în 1981) si William Thetford, autori care din “smerenie” se numesc “canalizatori”, folosind un termen contemporan ce înlocuieste demodatul “medium” spiritist. Acesti doi psihologi (Helen Schucman s-a declarat evreica si atee militanta, iar Bill se considera agnostic!), au avut în 1975 o relatie personala care s-a deteriorat, iar în aceasta situatie tensionată Helen a primit următorul mesaj: “Acesta este un curs de miracole. Va rog să luati notite.” Mesajul venea din partea unei entitati ce s-a recomandat a fi Iisus! Aici putem face o paralela cu mesajul “tolle, lege” primit de Fericitul Augustin, mesaj cu adevărat dumnezeiesc ce a dus la convertirea acestuia. Dar ateii si agnosticii de care ne ocupam n-au avut darul deosebirii duhurilor, si nici precautia de a consulta pe cei competenti ce ar fi putut să-i ferească de rătăcire. Si aceasta în situatia când în America exista de zeci de ani milioane de ortodocsi organizati în diverse eparhii, publicatii ortodoxe si Institutul St. Vladimir din Crestwood, New York, cu teologi de prestigiu, sau chiar si mânăstiri californiene cu viata ascetica exemplara. Cursul a avut o răspândire fulgerătoare în mediile “baby boom” din America, generatii postbelice total debusolate spiritual, în căutare neîncetata a adevărului trecând prin experienta rockului, drogurilor, perioada hippy, meditatie transcendentala si alte tehnici si filosofii orientale, astrologie, terapii naturiste sau psihologice, mediul ideal al New Age-ului. Astfel în ianuarie 1987 existau în circulatie 300.000 de copii ale cursului! Judith Skutch caracterizează acest curs – să retinem, una din cartile “canonice” ale miscarii New Age! – ca fiind un sistem metafizic de psihoterapie spirituala. Recent (anii 90), au aparut noi carti care aspira la statutul de “carte de capatâi” si au un autor bine cunoscut, desi acesta locuieste retras într-un loc necunoscut din SUA. James Redfield a scris mai întâi The Celestine Profecy, apoi mai multe urmari ale acesteia, în volumul doi care se numeste The Tenth Insight. Pe internet se poate citi o productie literara înrudita, si anume The Celestine Journal. Dar tot pe internet n-au întârziat să apară si recenzii critice, în special venite din zona neo-protestanta. Una din cele mai pertinente critici se intitulează “Reflections On A Best-Seller” de Rolf Nosterud. Acolo se arata între altele ca: “Prin deghizarea conceptelor oculte într-o terminologie crestina, cartile New Age au introdus, înselator, multime de asa-zisi crestini în cercuri New Age si neo-pagâne… Observati marea cautare de care se bucura îngerii contrafacuti si distorsiunile feministe despre Dumnezeu. Întrucât cei mai multi dintre “cauzatorii de adevăr” contemporani nu cunosc nici datele si nu au nici vointa de a rezista acestor iluzii seducătoare, o noua paradigma – o schimbare masiva în viziunea Americii despre realitate – transforma cultura noastră. În timp ce natiunea noastră rationalizeaza păcatul si idealizează păgânismul, crestinii ar trebui în schimb să ia aminte la avertismentele Scripturilor si la învataturile Duhului Sfânt.”

Aceste recenzii urmăresc – si realizează – o pozitie crestina apologetica, dar din păcate ele esueaza în zona eterodoxiei propunând solutii ce trădează carentele duhovnicesti tipic neo-protestante: lipsa ierarhiei si continuitatii apostolice, neîntelegerea sobornicitatii si a Sfintelor Taine, critica cultului sfintilor si liturgicii bisericesti în general, subiectivismul în interpretarea (adesea literala, fundamentalistă) a Scripturii, considerata ca autoritate suprema si suficienta. Aceste grave abateri dăunează chiar si celor cu cele mai bune intentii cum ar fi C. Cumbey, C. Matrisciana, D. Hunt sau L. Gassmann.

Concluzii

Mai rar se întâlnesc luări de pozitie ortodoxe, ce vin mai ales din spatiul american (OCA, Patriarhia Ecumenica, Patriarhia Antiohiei), dar si din surse athonite. Consideram ca o necesitate si abordarea mai sistematica a acestor probleme în spatiul nostru, întrucât aceste atacuri anticrestine se fac tot mai simtite în aceasta perioada tulbure de tranzitie. Un bun si promitator început a fost făcut de Diaconul Profesor Doctor P. I. David în ultimele sale aparitii editoriale: Invazia Sectelor si Sectologie. Astfel în capitolul V al primei lucrări intitulat New Age: o “religie” mistico-păgână si sincretista la dimensiunile întregului univers este prezentat mai întâi un scurt istoric, urmat de un minim doctrinar. New Age-ul este considerat pe buna dreptate a fi o provocare pentru crestini, acestia urmând să aleagă liber si constient între Hristos sau Vărsătorul. Suntem încredintati că aceasta provocare se va înteti în anii ce vor urma, propaganda New Age fiind pregătită si promovata de la cele mai înalte nivele politice, acelea ale lojilor masonice supra-nationale, ale unor “guverne mondiale” ce au ca zona de actiune întreaga planeta. Dar chiar conform ideologului lor, Alvin Toffler ce a arătat în lucrarea sa “Socul viitorului” cum aceste perioade cultural ideologice se scurtează aproape logaritmic, miscarea are toate sansele de a se curma mult mai rapid decât si-au planificat acesti “maestri arhitecti”. Însa efectele ei duhovnicesti pot fi devastatoare pe o scara foarte larga, ceea ce îndeamnă Biserica la o mare trezvie si reactie, atât la nivelul ierarhiei, cât si al fiecărui credincios în parte.

Miscarea New Age în România

Psihosectele se leagă direct de universul atât de variat, cunoscut sub numele de New Age, aceasta miscare sau mentalitate în expansiune, complexa si articulata, descrisa ca o “propunere existentiala” de sincretism exacerbat, uimitor, între filosofiile orientale, psihologia inconstientului, ufologie si religii primitive. Un fel de “cloaca universala”, cum a numit-o cineva, si în care poti găsi orice, pentru a-ti construi un “crez pe măsură”.

Psihosectele, auto-intitulate “miscari pentru dezvoltarea mentalului”, creează preocupări nu atât prin numărul crescând de aderenti, cat mai ales prin potentialul de pericol sociala.

Vorbind de acest din urma aspect, documente statistice ale unor tari occidentale le considera în stare să opereze o “destructurare mentala” la adeptii lor, conducându-i sistematic si la ruina economica. De aceea, sunt numite uneori si “culte destructive”.

De obicei, intre aceste psihosecte găsim sistematic unele care activează si în tara noastră, chiar daca, de regula, au un număr limitat de adepti. Între acestea amintim:

  • Scientologia

  • Live Discover Principles

  • Silva and Mind Control

  • Centrul Roman de Psihologie si Hipnoza Aplicata (Evo Cris)

  • Valter Bredeon Seminars

  • Cultural and Spiritual Association (Casa)

  • Asociatia de Ontopsihologie

  • Harmony Body Mind

Psihosectele sunt o realitate în întregime occidentala, prezentând un amestec de intuitii psihanalitice, precepte morale, metode pseudo-stiintifice, practici initiatice, centrate, de obicei, pe credinta intr-o Fiinta suprema si pe speculatii escatologice. Ceea ce au în comun aceste secte este pretentia de a dezvolta pe deplin capacitatile mentale si psihologice ale omului, prin eliberarea de conditionarile mentale, de boala si de nefericire.

Riscul consta si în faptul că, adesea, se ascund sub masca unor asa-zise centre psiho-terapeutice, institute de cercetare si scoli formative, sau de-a dreptul în cursuri pentru manageri sau de dezvoltare a memoriei. Frecventarea acestor “cursuri” se face cu plata unor taxe adesea exorbitante, daca nu cu punerea întregului avut la dispozitia comunitatii respective si cu angajarea “cu normă întreagă” în activitatile organizatiei.

Dintre structurile religioase amintite, pare că Scientologia ar fi cea care isca preocupările cele mai serioase, mai ales că activează în România încă din anii comunismului. Caracteristica majora a acestei miscari e ambitia de a crea o “democratie scientologica” la scara planetara, mizând pe “purificarea” tuturor indivizilor. Când acest lucru se va realiza, în proportie de 80% , nu va mai fi nevoie de alegeri si dezbateri politice, iar cine va continua să se opună miscarii va fi privat de statutul de cetatean. Cercetările făcute asupra acestei miscari au subliniat gravele repercusiuni asupra familiilor care au un membru devenit adept al sectei. Terapia tinde să reducă adeptii la o stare totala de aservire, folosindu-se de sisteme de conditionare mentala. “Confesiunile” adeptilor privind viata lor privata, obtinute în urma sedintelor de terapie, sunt apoi folosite împotriva lor, ca instrumente de santaj.

Se cunosc numeroase cazuri în Europa, dar si la noi în tara, când diverse miscari psihoagresive, apartinatoare miscarii New Age, au tendinte să intre în scoli fie prin intermediul elevilor si studentilor, fie al unor profesori deveniti adepti ai psihosectelor. A creat senzatie cazul unei scoli din Toscana (Italia), în care directorul a cerut profesorilor să participe la un astfel de curs, care ulterior ar fi fost echivalat cu unul de reciclare. Consiliul profesoral a cerut demisia directorului si a solicitat retragerea dreptului de a mai profesa.

Nu trebuie uitat că si lumea politica si cea a afacerilor sunt poluate de New Age. Intr-o lume ambigua, e greu să lupti contra universului New Age, care are elemente “nevinovate” si periculoase la un loc. Ne lipsesc elementele culturale pentru a-i face fata. Singura posibilitate este discernământul duhovnicesc, care ne ajuta să nu ne oprim la suprafata, fascinati de aparente, ci “să aruncăm mai la adânc”, în marea tulbure pe care navigăm, si să vedem toate acele elemente ambigui si controvers ate, care spun că nu acolo este Hristos. http://www.odaiadesus.ro/newage.html Imagine 

New Age si Satanism la MTV Video Music Awards

Pentru cei mai multi dintre telespectatorii fideli ai postului MTV, ceremonia premiilor videomuzicale (Video Music Awards) 2009 organizata pe 13 septembrie la New York a trecut probabil drept un spectacol mai „nonconformist”. Însa pentru ochiul unui observator atent si avizat, sub aparenta „spontaneitatii” si a „originalitatii”, în desfasurarea întregului eveniment au fost vizibile o multitudine de simboluri si manifestari oculte foarte conforme cu anumite traditii. În cele ce urmeaza vom dezvalui faptul ca sub masca show-ului MTV s-a desfasurat un ritual masonic ocult închinat Satanei, ritual la care au participat, din pacate, sute de milioane de telespectatori din toata lumea, contribuind astfel la amplificarea efectelor sale nocive si perturbatoare.
Este ceva obisnuit ca ceremoniile premiilor MTV sa includa manifestari stranii, vulgare, tenebroase sau chiar oculte. Însa în cadrul spectacolului din acest an, simbolurile si manifestarile ritualice sataniste au fost de-a dreptul ostentative. Privitorii neavizati au considerat probabil anumite gesturi, cuvinte, costume sau elemente de scenografie ca fiind discutabile, nebunesti, socante, teribiliste sau „originale”. Adevarata semnificatie a acestor reprezentatii poate fi identificata numai în cazul cunoasterii unor minime elemente ale ritualisticii si simbolismului masonic secret, dezvaluite în ultimii ani de catre o serie de publicatii. Doar astfel putem realiza ca, de fapt, întregul spectacol a fost o voalata punere în scena a unor ritualuri malefice, a caror încarcatura subtila a fost transmisa virtual întregii planete.
Spectacolul MTV Video Music Awards (VMA) 2009 a fost foarte diferit fata de cele precedente, fiind focalizat pe un numar redus de artisti si ignorându-i pe foarte multi alti muzicieni sau trupe de succes. Cei „alesi” au devenit personaje ale ceremoniei MTV si au interpretat diferite scene ale dramei ritualice. Desigur aceasta afirmatie poate parea greu de crezut în ochii telespectatorilor obisnuiti ai postului MTV. Însa prin identificarea elementelor oculte ale lojilor masonice si acestia vor putea sa decodifice referintele simbolice ale anumitor ceremonii malefice de sorginte satanica ce au inspirat acest spectacol.
Predica Marii Preotese si evocarea entitatii unui demon sau a unei persoane decedate
Marea Preoteasa a industriei muzicale, Madonna, „înteleapta” mult venerata a MTV-ului, deschide show-ul cu un moment solemn: elogiul adus lui Michael Jackson. În ciuda faptului ca ei doi nu fusesera nici apropiati si nici nu se cunoscusera prea bine, Madonna, adepta a curentului Kabala ce cuprinde învataturi studiate în cadrul lojilor masonice, a fost totusi cea aleasa sa îi aduca un ultim omagiu. Madonna chiar a fost criticata, în urma cu câtiva ani, de catre rabinul Ariel Bar Tzadok, pentru ca abuzeaza în creatiile sale videomuzicale de simbolismul provenit din traditia Kabala, acesta considerând sacrilegii actiunile cântaretei de a dezvalui printr-un tatuaj „numele secret al lui Dumnezeu” si de a imita elemente ale practicilor religioase iudaice. (http://www.koshertorah.com/PDF/madonna%20kabbalah.pdf)
Discursul kabalistic al Madonnei în fata salii ridicate în picioare în semn de omagiu s-a axat pe ideea „Michael Jackson a fost un rege venit din alte lumi” si a fost punctat în mod repetat cu afirmatia „dar totusi el a fost si o fiinta umana”. Imediat dupa discurs, pe ecran a fost proiectat un omagiu video început într-un mod lugubru, cu figura de cadavru înviat din morti a lui Jackson, din clipul Thriller (Groaza), unde acesta juca rolul de zombi dansator, alaturi de alte personaje în putrefactie, proaspat iesite din morminte. În timp ce pe scena o trupa de artisti reproduce miscarile sacadate din videoclip, din boxe se aude vocea lui Vincent Price recitând renumitele versuri ale cântecului, însotite în final si de binecunoscutul râs demonic al aceluiasi actor:
Întunericul se asterne pe pamânt / miezul noptii e aproape / creaturi se târasc în cautare de sânge / ca sa terorizeze tot cartierul.
Si oricine va fi gasit / cu sufletul decazut / trebuie sa stea si sa înfrunte haitele iadului / si sa putrezeasca în carcasa unui cadavru.
Cea mai infecta duhoare e în aer / spaima celor 40000 de ani / si sinistri vampiri din fiecare mormânt / se apropie pentru a-ti pecetlui sfârsitul.
Si desi te lupti sa ramâi în viata / corpul tau începe sa tremure / caci niciun muritor nu poate rezista / maleficitatii groazei (sau filmului „Thriller”; joc de cuvinte).
Desigur, putem considera ca e oarecum normal ca cel mai rasunator succes al lui Michael Jackson sa fie inclus într-un memorial. Însa totodata a începe omagiul postum tocmai cu aceste secvente, la doar câteva saptamâni dupa înmormântare, a fost o alegere cel putin stranie si macabra. Cineva, undeva, a luat niste decizii destul de dubioase în organizarea evenimentului, dar, deloc surprinzator, acest lucru s-a potrivit de minune cu vibratiile întregului spectacol, ce parca a fost în permanenta bântuit de fantoma regretatului cântaret.
Testarea / umilirea neinitiatului si solidaritatea „frateasca” masonica
Dupa acest omagiu pregatitor si introducerea showului a urmat decernarea primului premiu al serii. Cântareata de pop-country Taylor Swift, o frumoasa americanca în vârsta de 19 ani, reuseste performanta de a câstiga în detrimentul unor vedete „consacrate” precum Lady Gaga, Beyonce, Katy Perry sau Pink, premiul la categoria „Cel mai bun videoclip feminin”, cu un cântec romantic adolescentin (http://www.youtube.com/watch?v=5AHzIq_n-DQ), care a contrastat puternic cu melodiile celorlalte nominalizate si cu întreaga manifestare. Ea a urcat pe scena pentru a-si tine discursul de multumire, însa Kanye West, unul dintre cei apartinând cercului de „initiati”, cunoscut ca adorator al lui Baphomet (citeste si articolul Simboluri oculte satanice într-un videoclip premiat în 2008 la gala premiilor Grammy) apare si el pe scena, îi smulge microfonul din mâna si în fata salii si a milioanelor de telespectatori clameaza ca Beyonce „a avut cel mai bun videoclip din toate timpurile”. Aceasta iesire a provocat foarte multe controverse în zilele care au urmat, ajungând sa fie comentata si de catre presedintele SUA, Obama.
În mod evident, toata aceasta  scena regizata a reprezentat, de fapt, initierea cântaretei Taylor Swift în ceea ce este numit „Cercul alesilor”, proces specific mai ales fraternitatilor premasonice masculine sau feminine din campusurile universitare americane sau bandelor de mafioti. „Profana” este umilita în fata colegilor de breasla si i se spune ca nu este vrednica sa fie pe aceeasi scena cu Beyonce, maestra de ceremonii. Totodata momentul este si o expresie a juramântului masonic de aparare, sustinere reciproca si loialitate fata de „frati”, în absolut orice situatie. Tânara cântareata Taylor Swift ramâne fara cuvinte si se retrage de pe scena în urma calvarului emotional creat de rapperul care i-a stricat primirea primului premiu din cariera, contestându-i public meritul acestei recunoasteri.
Rugaciunea catre Satan
(înregistrarea video:  http://www.youtube.com/watch?v=tv7Y3YaP_KI)
Prezentarea premiului pentru cel mai bun videoclip rock este realizata de catre actorul de comedie Jack Black. El apare pe scena îmbracat într-o tinuta heavy metal, tinând în mâna o secure uriasa si având pe tricou numele unui joc video, bineînteles ultra-violent, caruia îi face reclama. Fiind vorba de premiul sectiunii rock, el îndeamna audienta sa se roage împreuna la „diavol” si sa ridice în aer „coarnele diavolului”, adica semnul satanist realizat cu degetul mic si aratator ridicate în aer, prezent în gesturile multor vedete si lideri politici. Apoi cere publicului sa se tina de mâini si începe rugaciunea: „Draga Satan domn al întunericului…”. Situatia se pretinde a fi una umoristica, altfel nu vedem cum ar putea fi explicata prezenta unei astfel de rugaciuni satanice într-un spectacol TV la o ora de maxima audienta, de exemplu parintilor pe buna dreptate îngrijorati pentru soarta copiilor lor. Începuta într-un ton semi-amuzant scena este încheiata de catre Jack Black într-o nota mai grava prin cuvintele: „Te rog sa acorzi celor nominalizati în aceasta seara succes neîntrerupt în industria muzicala”. Aceasta ultima fraza lipsita de orice haz, a lasat sala fara cuvinte. Ea releva de fapt adevarul întunecat al industriei divertismentului mondial actual.
Rezultatul net al acestei scene: toata lumea a facut semnul satanist „coarnele diavolului”, apoi s-au luat reciproc de mâini si s-au rugat la Satana. Poate ca aceasta sceneta „comica” „spontana” ar fi trecut drept o satira insignifianta într-un alt spectacol. Însa, în contextul prezentat, alaturi de numeroase elemente ale unor alte momente oculte, asa-zisa satira s-a transformat într-o sinistra si satanica realitate.
Sacrificiul ritual / Vânzarea sufletului
Reprezentatia lui Lady Gaga a fost apreciata ca fiind una „stralucitoare” de catre multi dintre fanii sai. Daca acesti fani ar fi fost întrebati ce anume a simbolizat ea, pe fetele acestora ar fi aparut probabil o adânca nedumerire.
Iata declaratia cântaretei referitoare la aceasta reprezentatie într-un interviu pe gagadaily.com:
– Credeti ca aceasta reprezentatie va fi unul dintre momentele memorabile ale VMA?
– Stiu ca asa va fi. Eu am urmatoarea filozofie: are rost sa faci un lucru doar daca va fi memorabil, doar daca va schimba ceva, daca va inspira o miscare. Prin aceasta melodie si prin show-ul realizat pe scena, sper sa spun ceva foarte grav despre faima si pretul ei.
– Ceva grav? Ce anume?
– O sa vedeti.
– Cu ce te vei îmbraca?
– As spune ca recuzita este o reprezentare a celor mai renumiti si mai stoici martiri din istorie. Intentia este de a fi o reprezentare simbolica a oamenilor. Dupa vizionarea spectacolului, daca îl veti studia cu atentie veti observa cum se reveleaza referintele si simbolurile.
Decorul scenei a fost si el simbolic. Gaga apare în interiorul unui templu sau palat medieval, cu coloane, candelabre si tablouri. Cadrul seamana surprinzator de mult cu descrierile locatiilor în care „aristocratia oculta” desfasoara ritualuri, experimente de manipulare sau control mental si chiar sacrificii umane. În centru, fara a putea fi trecute cu vederea, se afla o arcada si doua coloane masive.
Decorul reprezentatiei lui Gaga. Observati cele doua coloane si arcada. Acestea sunt simboluri masonice inconfundabile dupa cum putem observa si din litografia alaturata.
Referintele evidente la secta francmasoneriei sunt sugerate si prin elementele oculte ritualice ale scenetei. Masonii având grade mici obisnuiesc sa regizeze în templele lojilor, ritualuri ce evoca momente alegorice. Folosirea acestor elemente oculte în contextul mesajului transmis de cântecul Paparazzi, simbolizeaza obtinerea rapida a faimei si succesului prin realizarea ritualurilor masonice în care sunt realizate sacrificii umane simbolice, acestea fiind sugerate de prezenta din belsug a sângelui pe corpul si fata cântaretei. Spre deosebire de gradele mici, gradele înalte ale masoneriei practica ritualuri de magie neagra în care sunt sacrificate animale si chiar fiinte umane pentru a fi obtinut ajutorul si „bunavointa” entitatii guvernatoare reprezentata de Baphomet/Satana/Lucifer (http://www.showbiz.ro/muzica/4893580-lady-gaga-a-cantat-plina-de-sange-la-vma-poze)
Când însângerata Gaga atârnata de un streang este ridicata în aer, din spatele scenei, printre coloane, apare o lumina intensa, în timp ce dansatorii ridica bratele spre cer, în semn de slava. Aceasta scena finala a sacrificiului sugereaza reusita ritualului: aparitia lui Lucifer, „Purtatorul Luminii” (citeste si articolul Flacara libertatii si adorarea «purtatorului de lumina»).
Steaua ce rasare (Rising star)
La revenirea în sala, Gaga apare îmbracata într-o rochie rosie, care îi acopera chiar si fata, iar pe cap poarta o coroana de aceeasi culoare, costumatie deosebit de stranie. Devenita un simbol viu al jertfei sângeroase, ea urca pe scena pentru a primi „Premiul pentru cea mai buna noua speranta muzicala” (Best New Artist) si a confirma astfel ca efectul vânzarii sufletului este obtinerea „bunavointei” infernale si succesul în industria muzicala. Fanii si revistele de specialitate continua sa o numeasca pe Lady Gaga „excentrica, nemaivazuta, minunata, inegalabila…”. Reprezentatia sa este cu atât mai socanta cu cât cântecul în sine nu are un subiect sau o tematica violenta.
Gaga în timpul spectacolului  si la primirea primului sau premiu: „Acest premiu este pentru Dumnezeu si pentru gay (homosexuali)”
Initierea ucenicului (primul grad masonic)
Este absolut imposibil ca un mason sa priveasca momentul în care cântareata Pink îsi face aparitia pe scena si sa nu-si aminteasca instantaneu de clipa initierii sale în primul grad al masoneriei. Iata aici o descriere sumara a cadrului acestui eveniment:
„Candidatul la initiere este deposedat de bunurile materiale si ramâne îmbracat într-o tinuta ciudata. Aceasta include legarea la ochi cu o bucata de pânza si folosirea unei funii în forma de lat. Candidatul este condus în camera pentru initiere, dar nu poate sa vada ceea ce se întâmpla în jur.” – Mark Stavish, Freemasonry: Rituals, Symbols and History of the Secret Society
(…)Pink are o pânza neagra legata la ochi si va fi ridicata în aer cu ajutorul unei frânghii în forma de lat. Costumul îi lasa sânul stâng aparent dezvelit. În locul piciorului stâng dezgolit costumul sau are un model cu patratele în genul tablei de sah, identic cu cel al podelei standard a templelor masonice.(…)
Evolutia pe scena sau, mai bine zis, deasupra scenei, a cântaretei Pink a fost un ametitor show de acrobatie la trapez (foto dreapta) care fara îndoiala, a lasat audienta complet dezorientata. În mod evident aceasta reprezinta înca o trimitere evidenta la ritualul ocult al masoneriei pentru ca de fapt acesta este si efectul initierii în primul grad al francmasoneriei:
„Ochii îi sunt acoperiti si o frânghie în forma de lat îi este trecuta în jurul gâtului. În acest moment novicele intra în stadiul marginal, asociat cu încercarile; el nu poate vedea, simtul sau de orientare îi este complet perturbat, îmbracat fiind ca un condamnat înainte de executie.” – J.S. La Fontaine, Initiation – Ritual Drama and secret knowledge across the world
Concluzie

Ceremonii precum cea a premiilor videomuzicale ale MTV definesc si cristalizeaza cultura muzicala a unei epoci. Ele consacra anumiti artisti „alesi” si îi lasa în conul de umbra al uitarii si anonimatului pe altii. Dupa cum se poate vedea mai sus, întregul spectacolul VMA din acest an a fost amestecat cu simbolismul ocult al ritualurilor masonice. Oare de ce MTV expune tineri si copii care nu stiu nimic despre ocultism unor astfel de ritualuri mascate? Cine poate estima efectul subliminal al acestor spectacole asupra telespectatorilor? Oare se urmareste „educarea” noilor generatii pentru a accepta aceste simboluri, ca parte a culturii lor cotidiene? Exista cu certitudine cel putin un al doilea nivel de interpretare în multe dintre productiile MTV (Masonic TV?) (de exemplu: http://misa-yoga.blogspot.com/2008/07/simboluri-ale-conspiratiei-masono.html). Decodificarea acestor simboluri ne poate ajuta sa întelegem resorturile subtile si adevaratele intentii ale celor ce se ascund în spatele industriei de divertisment, aceasta industrie ce modeleaza de ani si ani de zile idealurile si gândirea adolescentilor din întreaga lume oferindu-le niste false modele de viata capabile de orice compromis pentru faima si câstiguri materiale. http://enigme-conspiratii.blogspot.ro/2011/01/pentru-cei-mai-multi-dintre.html

Masoneria, satanismul, biserica şi oamenii dedicaţi lui satan.

Albert Pike, purtând însemnele masonice specifice gradului 33, adică al celor ce se închină lui satan

Într-o scrisoare catalogată la Muzeul Britanic din Londra, Pike, mason de gradul 33 şi satanist (ce a formulat în anul 1889 dogma divinităţii lui Lucifer, zicând că „Lucifer este dumnezeu”, îi scrie lui Mazzini, unul dintre iluminaţii masoneriei: „Atunci pretutindeni oamenii, dezamăgiţi de creştinism, vor primi adevărata lumină, care va urmări distrugerea creştinismului şi ateismului, ambele cucerite şi exterminate în acelasi timp.”În 1879, acelaşi Albert Pike scria tot către Mazzini: „Noi trebuie să creăm un super rit, care va ramâne necunoscut, şi la care noi vom chema pe acei francmasoni de grad înalt pe care îi vom selecta. Cu privire la fraţii noştri din francmasonerie, aceştia trebuie să fie garanţia păstrării secretului cel mai strict. Prin acest rit suprem, noi vom guverna toată francmasoneria care va deveni centrul internaţional cel mai pu- ternic, pentru că direcţia lui va fi necunoscută” (Teocraţia ocultă, de Lady Queenborough, p. 208-209).

Intrând în legătură cu Moses Holbrook, adept al sectei luciferice, suveran co- mandor al supremului consiliu francmasonic din Charleston, Pike a întocmit împreună cu acesta versiunea modernizată a Liturghiei Negre luciferiene, bazată pe îndrumările kabbalei. Pike a dat această Liturghie spre folosinţa acelor iluminaţi care sunt posesorii secretului complet, precum şi gradelor supreme din Noile Rituri Paladiste. În 1871, într-un alt schimb de corespon- denţă dintre Pike şi Mazzini, cel dintâi era de părere că: „Noi (iluminaţii) vom provoca un formidabil cataclism social care, în toată oroarea sa, va arăta lămurit naţiunilor efectele ateismului absolut – originea sălbăticiei şi a celor mai mari vărsări de sânge. (…) Spiritele teiste vor ramâne fără busolă, în neliniştea căutării unui ideal, fără să ştie către cine să-şi îndrepte adoraţia; ele vor primi în cele din urmă adevărata lumină prin manifestarea universală a doctrinei luciferice”.

Salut masonic între patriarhul Athenagoras şi Papa Paul VI, cunoscuţi ca francmasoni de grad înalt, cu ocazia semnării declaraţiei comune privind ridicarea anatemelor de la 1054 (decembrie, 1964).

La 14 iulie 1889, Albert Pike făcea următoarea declaraţie celor 23 de Consilii supreme din lume: „Ceea ce trebuie spus mulţimii este: Noi aducem slavă lui Dumnezeu, dar este dumnezeul adorat fără superstiţie. Vouă marilor instructori generali vă spunem aceasta ca să puteţi repeta fraţilor de gradele 32, 31, 30: Religia masonică trebuie să fie menţinută în puritatea doctrinei luciferice de noi toţi iniţiatii de cel mai înalt grad.(Ralph Epperson, Noua Ordine Mondială, Ed. Alma, Oradea, 1997, p. 70-71).

Mascarea francmasoneriei de esenţă satanistă

Organizaţiile francmasonice camuflate sunt de două feluri: ecumenice şi umanitare. Ecumeniştii sunt cu toţii în slujba francmasoneriei. Cei care susţin şi promovează ecumenismul slujesc idealurile francmasoneriei, precum guvernul mondial, distrugerea creştinismului şi instituirea religiei unice luciferice. Organizaţiile umanitare francmasonice sunt cele care au aruncat în românia mii de tone de alimente alterate „făcute cadou”. „Religioşii” francmasoni sunt cei care au instituit dialogurile ecumenice, unde „ortodocşii” intră în dialog şi chiar comuniune liturgică cu eterodocşii (ereticii), precum anglicanii, care susţin hirotonia femeilor şi homosexualitatea.

Rezultatele unui sondaj făcut printre episcopii anglicani au dat la iveală diferenţele dogmatice dintre aceşti eretici şi ortodocşi. Astfel dintre 39 de episcopi anglicani 10 nu credeau în realitatea istorică a Naşterii lui Hristos din Fecioara Maria, 9 nu credeau nici în Învierea lui Hristos, iar 19 episcopi nu au considerat necesar pentru creştini să creadă că Hristos este Dumnezeu.

În faţa acestor compromisuri religioase, Patriarhia de Constantinopol cheamă Bisericile din toată lumea spre dialog ecumenic cu trecere peste diferenţele dogmatice ori canonice şi convoacă necesitatea celui de-al optulea sinod ecumenic unde să se reformuleze doctrinele Bisericii lui Hristos, iar ecumenismul să fie declarat politica universală a tuturor Bisericilor. Ţelul acestei organizaţii este unitatea creştină ca supra-biserică, adică o biserică mondială a unui guvern mondial. În contextul în care scopul declarat al francmasoneriei este noua ordine mondială şi guver- narea mondială, ecumenismul care este de origine ma- sonică va prelua doctrina, ideile şi credinţa francma- soneriei, adică ceva de genul new-age, ce se identifică cu doctrina lui Lucifer. Ecumenismul urmăreşte minimalizarea diferenţelor de doctrină, prin promovarea sincretismului religios, cu scopul de a permite o coeziune în cadrul maselor de credincioşi de diferite religii şi con- fesiuni. Fără rezolvarea problemei religioase, guvernarea mondială şi religia unică nu pot fi impuse.

Începutul vânzării Bisericii

Ritualuri francmasonice cu încuviinţarea Bisericii Ortodoxe Române: ceremonie de investire în Ordinul Cavalerilor de Malta în biserica ortodoxă din Iosefin, Timişoara - oct. 2007

Ritualuri francmasonice cu încuviinţarea Bisericii Ortodoxe Române: ceremonie de investire în Ordinul Cavalerilor de Malta în biserica ortodoxă din Iosefin, Timişoara – oct. 2007

Vânzarea Bisericii a început de multă vreme. În mod oficial este cunoscută lista personalităţilor bisericeşti care au făcut parte din francmasonerie, după cum urmează: în 1776 este amintit Leon, episcop de Huşi; în 1781, Ioan Piuaru Molnar; 1787 – Gherasim, arhimandrit din Iaşi; Amfilohie (?-1800) – episcop de Hotin; Athanasie (Stoenescu) 1815-1880 – episcop; Dionisie Lupu (1769- 1831) mitropolit; Gherasim (Clipa Barnovschi) (?-1826) – episcop; Irineu Mihălcescu, sec. XX – mitropolit; Leon Gheuca (1735-1789) – episcop de Roman şi mitropolit al Moldovei; Meletie Lefter, sec. XIX – episcop de Roman; Filaret Scriban (1811-1873) – intrat în francmasonerie pe când era arhimandrit; Dima Teofilact, arhimandrit; Efrem, arhimandrit bulgar; Gheorghe, arhidiacon din Iaşi; Nectarie Hermeziu, arhidiacon din Iaşi; Sofronie Vârnav (1801-1861), stareţ de Neamţ după 1848; Vasile Agape, născut în 1831, profesor de teologie în Iaşi; Boerescu Zaharia sec. XIX, profesor la Seminarul din Curtea de Argeş; Ştefan Călinescu (1844-1921) – preot, profesor de teologie; Aurel Crăciunescu, născut în 1877, profesor de teologie; Chiriac Dimancea, născut în 1880, profesor de teologie etc” (conform Horia Nestorescu Bălceşti – „Ordinul Masonic Român”).

Într-un pasaj din Memoriile sale, Nichifor Crainic avertiza astfel asupra pro- blemei religi- oase: „La Geneva se discuta problema Statelor Unite ale Europei şi prezida Nicolae Titulescu. Nu veneam la spectacolul Societăţii Naţiunilor ca un arab la Mecca, ci ca un american la un muzeu de curiozităţi. Am combătut-o de la început, pentru ca n-am crezut nici în seriozitatea şi nici în durabilitatea ei. Un ţel suprem, cum e pacea mondială, întemeiat pe tratatele de pace de după primul război mondial era o absurditate. […] Sub masca pacifismului şi a înfrăţirii popoarelor, învingătorii de ieri năzuiau să-şi păstreze privilegiile împotriva învinşilor. Astfel, sinceritatea, care e condiţia primordială a unei credinţe, nu era în nici o parte. […] Pacifismul fără fundament metafizic nu există. Pacifismul fără suflu religios nu se poate realiza. Dar pe acest teren problema devine şi mai complicată decât pe cel politic propriu-zis. În numele cărei credinţe religioase se pot înfrăţi toate popoarele?

Creştinismul n-a cucerit încă tot pământul; o turmă şi un păstor e încă un ideal pentru cel mai înflăcărat apostolat cu putinţă. Iar a pune creştinismul, fără să vorbim de confesiunile din sânul lui, pe picior de egalitate cu mahomedanismul sau cu budismul, în numele pacifismului religios, e o imposibilitate de principiu şi de fapt. Societatea Naţiunilor ocolind această dificultate, era un organism areligios, profesând un pacifism fără fundament transcendental, în locul religiei. Ea a practicat formula, ce i s-a părut comodă, a francmasoneriei suprareligioase, care nu e decât afumarea conştiinţei naive a unor intelectuali cu pseudoatitudinea neantului ateist. Francmasoneria însă, având un caracter ocult şi aderenţi inavuabili, ideile ei divulgate indirect nu sunt de natură să entuziasmeze popoarele pentru o credinţă pacifistă.

Neajunsul acesta l-au observat chiar susţinătorii Societăţii Naţiunilor care, în scrierile lor, deplâng lipsa unei credinţe metafizice sau a unei mitologii, care să dea sângele vieţii organismului genevez. Zeităţile acestea neo-mitologice, ce ar fi trebuit să creeze un fel de Olimp modern în vârful Mont Blancului, se numesc în filosofia contemporană valori. Valoarea adevărului, a binelui, a frumosului şi aşa mai departe, autonome şi independente, unele de altele, cum nu sunt nici stelele de pe cer, care depind ca să se poata menţine în armonia suverană prestabilită lor de cel care le-a facut. Cât de falsă este această mitologie teoretică, fabricată de cea mai nouă filosofie, se vede din neputinţa Societăţii Naţiunilor de a însufleţi popoarele pentru idealurile ei, care nu erau altceva decât valori în sensul cel mai modern al cuvântului. Eşecul mondialismului genevez şi al oricărui alt mondialism stă în faptul principal că omul nu e capabil să dea omenirii o credinţă sau o valoare supremă” (Nichifor Crainic, Zile albe-zile negre, Gândirea, Bucureşti. 1991, p. 219-220).http://ortodoxliber.wordpress.com/2010/12/27/masoneria-satanismul-biserica-si-oamenii-dedicati-lui-satan/

Simbolismul ocult al lui Sirius și societățile secrete
 
Interpretarea miturilor din culturile antice nu este o știință exactă și legăturile sunt greu de demonstrat. Totuși, legătura simbolică dintre Sirius și cunoașterea ocultă apare constant în istorie, traversând veacurile. De fapt, ceea ce este venerat astăzi de ocultiști era venerat și acum o mie de ani. Societățile secrete moderne, cum ar fi Francmasoneria, Zorii aurii sau Rozicrucienii, care sunt considerate ordine hermetice (deoarece învățăturile lor sunt bazate pe cele ale lui Hermes Trismegistul) îi atribuie stelei Sirius cea mai mare importanță. Simbolismul acestor societăți relevă o conexiune profundă între Sirius și filozofia ocultă. Steaua câinelui este punctul central al învățăturilor acestor societăți secrete. Ca dovadă, multe societăți secrete sunt numite după această stea.
 
Sirius în cărțile de tarot
 
Cărțile de tarot au fost aduse în Europa în secolul al XV-lea. La început, era un simplu joc, ale cărui reguli au fost menționate în manuscrisul lui Martiano da Tortona, în 1425. Încetul cu încetul însă, tarotul s-a apropiat de ezoterism, ocultism și magie. În jurul anului 1750, la Bologna, tarotul era deja folosit pentru divinație. În secolul al XIX-lea a fost adoptat de mistici, ocultiști și societățile secrete, ca metodă de a ghici viitorul. Totul a început în 1781, când monahul francmason elvețian Antoine Court de Gébelin, a publicat „Lumea primitivă”, un studiu pe tema simbolurilor religioase și a modului în care au parvenit ele în lumea modernă. De Gébelin a fost primul care a susținut că tarotul conține simbolistică din miturile egiptene despre Isis și Toth, astfel încât jocul în sine poate fi interpretat ca o „cale regală” către înțelepciune. Cartea cu numărul 17, cel mai mare atu din cărțile de tarot, se numește „Steaua” și înfățișează o tânără îngenunchiată, cu un picior în apă și celălalt în spate, poziția trupului ei sugerând astfel o svastică. Ea ține în fiecare mână câte o urnă, din care varsă apa pe pământ și în mare. Deasupra capului fetei sunt figurate 8 stele, dintre care una este cu mult mai mare și mai strălucitoare. De Gébelin considera că steaua cea mare era Sirius, celelalte 7 fiind planetele sacre ale anticilor. El mai spunea că figura feminină din cartea cu numărul 17 este Isis, înfățișată în momentul în care declanșa inundațiile Nilului, însoțită de Sirius, care tocmai răsărea. Trupul gol al lui Isis semnifică Natura, care nu-și îmbracă veșmântul de verdeață până când Nilul nu se revarsă, făcând plantele să încolțească.
 
Sirius și Francmasoneria
 
În lojile masonice, Sirius este cunoscută ca „Steaua strălucitoare” (The Blazing Star) și dacă ne uităm la ponderea pe care o ocupă imaginea ei în simbolismul masonic, ne putem da seama de uriașa ei importanță. Scriitorul mason William Hutchinson a scris despre Sirius că „este cel mai glorificat obiect și necesită toată atenția noastră în cadrul Lojii. Așa cum lumina lui Sirius își croia drumul în Marea Piramidă în timpul inițierilor, tot așa este ea prezentă, în mod simbolic, în lojile masonice. Astronomii antici au văzut toate marile simboluri ale masoneriei în stele. Sirius strălucește în lojile noastre precum Sirius pe cer”.
 
Sirius, în centrul mozaicului masonic
 
Sirius răspândindu-și lumina asupra membrilor unei loji masonice
 
În francmasonerie se spune că Sirius este simbolul zeității creatoare, al omniprezenței (Creatorul este prezent pretutindeni) și al omniscienței (Creatorul vede și știe tot). Prin urmare, Sirius este locul sacru unde toți masonii trebuie să urce; este sursa puterii divine și destinația finală a creaturilor devenite divine. Pentru a atinge perfecțiunea, inițiatul trebuie să înțeleagă și să-și însușească natura duală a lumii (bun și rău, masculin și feminin, alb și negru etc.) prin metamorfoză alchimică. Acest concept este deseori reprezentat în arta masonică prin uniunea lui Osiris cu Isis (principiul masculin/feminin) care i-au dat naștere lui Horus, copilul stelelor, omul perfect al francmasoneriei, care este echivalat cu Sirius. Soarele și Luna, cele două mari principii ale francmasoneriei, își trimit lumina asupra odraslei lor – Steaua strălucitoare sau Horus. Hieroglifa egipteană pentru steaua Sirius este ezoteric interpretată ca ilustrând această trinitate cosmică. Hieroglifa conține trei elemente: obeliscul falic (reprezentându-l pe Osiris), domul în formă de pântec (reprezentând-o pe Isis) și o stea (reprezentându-l pe Horus). Acesta este un concept crucial pentru francmasoni, fiind încorporat în cele mai importante construcții din lume.  
 
Obeliscul (principiul masculin) de lângă Monumentul Lincoln din Washington,
conectat în linie dreaptă cu domul Capitoliului (principiul feminin)
 
Asocierea zeului egiptean Horus cu steaua Sirius
 
În simbolismul masonic, „ochiul lui Horus” sau „ochiul atotvăzător”, plasat în interiorul unui triunghi, este adesea înfățișat înconjurat de razele strălucitoare ale lui Sirius. Lumina din spatele ochiului atotvăzător de pe bancnota de 1 dolar nu este cea a Soarelui, ci a lui Sirius. Marea Piramidă de la Gizeh a fost construită în aliniament cu steaua Sirius, care este reprezentată strălucind deasupra piramidei. Acest omagiu radiant adus lui Sirius se află acum în buzunarele a milioane de cetățeni.
 
Ordinul Steaua Orientului
 
Simbolul acestui ordin este o stea în cinci colțuri inversată, asemănătoare „Stelei strălucitoare” din francmasonerie. Considerată a fi versiunea feminină a francmasoneriei (deși sunt acceptați și bărbați), Ordinul Steaua Orientului este denumit direct după Sirius, steaua care apare pe cer de la est. Explicația pentru public a alegerii acestui nume pentru un ordin masonic al femeilor este aceea că ar face referire la „Steaua de la Răsărit”, care i-a ghidat pe cei trei magi spre locul unde se afla pruncul Iisus. Dar numai o scurtă privire aruncată asupra simbolismului ocult al ordinului arată clar că numele lui face referire la Sirius, cea mai importantă stea a organizației din care provine – francmasoneria.
Deși astăzi prezența femeilor în societățile oculte este considerată o raritate, inițierea lor s-a făcut începând din antichitate. De-a lungul istoriei, multe femei de excepție au ținut sus ștacheta francmasoneriei feminine. Printre acestea: Josephine de Beauharnais, soția lui Napoleon Bonaparte, scriitoarea George Sand, Clara Barton, fondatoarea Crucii Roșii americane, aviatoarea Edith Clark, cântăreața de culoare Josephine Baker, Ginette Eboue, reprezentanta Republicii Congo la UNESCO, Golda Meyr, prim-ministru al statului Israel și Margaret Thatcher, prima femeie din Europa și a patra din lume devenită șef de guvern, unicul prim-ministru britanic reales de trei ori consecutiv. Putem afirma astfel că femeile membre ale unei loji masonice au avut un impact important în domeniul spiritual, social, intelectual sau politic al țării lor.
În deceniile din urmă, mulţi creştini ortodocşi şi multe publicaţii şi ziare bisericeşti dezvăluiau rolul conspirativ al Masoneriei în evoluţiile naţionale, politice şi sociale. Arătau că nimeni nu poate fi promovat în politică, în parlament şi în „poziţiile-cheie” ale mecanismului de stat, dacă nu are aprobarea anterioară a Marii Loje sau, mai târziu, a Masoneriei Mixte, care acceptă şi femei şi este controlată din Franţa. Creştinii ortodocşi, care combăteau masoneria, erau luaţi în râs, terfeliţi, marginalizaţi chiar şi de către comunităţile ortodoxe. Biserica oficială a părăsit lupta împotriva Masoneriei. În trecut, Mitropoliţii, stareţii Sfintelor Mănăstiri, predicatorii, teologii se combăteau activităţile şi scopurile masoneriei care aveau legătură directă cu controlul mecanismului de stat şi al politicii în general. Astăzi, puţini mai sunt cei care se luptă împotriva Masoneriei. Şi câţi îndrăznesc să dezvăluie scopurile acesteia sunt consideraţi nişte caraghioşi. Exemplu izbitor, Mitropolitul Pireului care se luptă pentru dizolvarea grupărilor masonice, fără să aibă însă sprijinul celorlalţi membri ai Ierarhiei. În mod paradoxal, deşi Mitropoliţii de azi nu mai combat Masoneria, o combat în schimb mari sectoare ale populaţiei, care nu se identifică neapărat cu Biserica. ( Mitropolitul Pireului ”Stă în mâinile justiţiei dizolvarea lojilor masonice”)

Atât poporul credincios, cât şi o mare parte a poporului grec consideră că Grecia a ajuns în halul în care este astăzi datorită politicienilor şi oamenilor puterii – „vânduţi”, corupţi, influenţaţi de străini şi… masoni. Intuiţia poporului elen este de obicei fără greş. Nu este întâmplător că acest popor se interesează în ultimii ani de pericolul impunerii guvernării electronice şi de organizaţiile planetare care promovează Guvernul Mondial. Poporul elen a înţeles scopul faimosului Club Bilderberg şi al politicienilor greci care participă la şedinţele acestuia. Ziceau politicieni şi jurnalişti apatrizi că poporul este influenţat de centrele „de extremă dreaptă”, cărora le place în complicăţenia scenariilor conspirative, însă intuiţia fără greş a poporului s-a dovedit încă o dată îndreptăţită. Demisiile simultane ale primilor-miniştri ai Greciei şi Italiei şi numirea unor noi primi-miniştri în aceste ţări, care sunt membri activi ai Clubului Bilderberg şi ai „Comisiei Tripartite”, confirmă acest adevăr. Nicicând altădată nu a avut loc destituirea „căpitanilor” învinşi chiar în timpul unei mari furtuni, de către o mare organizaţie planetară conspirativă şi înlocuirea lor cu noi „căpitani”, fără ca măcar să se caute pretexte plauzibile pentru această schimbare.
Clubul Bilderberg şi-a asigurat interesele şi scopurile strategice prin incapacitatea primilor-miniştri Papandreu şi Berlusconi. I-a înlocuit smulgând încă şi „aplauzele” partidelor de opoziţie din ambele ţări. În Italia evoluţiile au fost mai uşoare, pentru că noul prim-ministru era nu doar cadru de elită al Clubului Bilderberg, dar şi membru al faimoasei Loje Masonice „P2”, care intenţionează să controleze viaţa politică, economică, militară, poliţienească şi diplomatică a Italiei şi să-i direcţioneze evoluţiile. În Grecia evoluţiile au fost mai lente, pentru că altfel acest sistem politic s-ar fi expus pentru prima oară public, fără să deţină pretexte solide.
În cele din urmă s-a demonstrat că fruntaşii partidelor PASOK-Noua Democraţie-LAOS constituie intrumente ale Clubului Bilderberg în Grecia. Pentru a servi Clubul şi Comisia Tripartită se supun chiar la înjosiri publice, cum a fost cazul domnului Papandreu, pe care l-au obligat să demisioneze în favoarea soluţiei „Papadimos”. Soluţia aceasta a evidenţiat-o ca necesară pentru ţară, încă din epoca lui Konstantinos Karamanlis, Preşedintele partidului LAOS dl. Gheorghios Karantzaféris. Politicianul acesta prevede de obicei câte vor avea loc în viitor pe plan politic. Şi câtă vreme îi înjură atât pe Preşedintele PASOK, cât şi pe Preşedintele Noii Democraţii, la vreme de restrişte se asociază cu ei. Justifică colaborarea LAOS-Clubul Bilderberg pentru binele Greciei.
Se dezvăluie chiar că dl. Karantzaféris nu este „grec curat”. Cunoaşte oare dacă la şedinţa Clubului Bilderberg din Atena s-a hotărât sărăcirea Greciei? Oare poate să spună poporului grec, de ce anumiţi parlamentari i-au pus o întrebare de grup în Parlament în legătură cu activităţile miniştrilor guvernului Papandreu în Clubul Bilderberg? Sau poate răspunde de ce parlamentarii greci afurisesc Clubul Bilderberg şi participă şi la conferinţe împotriva Clubului Bilderberg? Oare dl. Karantzaféris poate să spună poporului grec în ce „dumnezeu” crede? Într-o vreme nu se bănuia nimic din toate astea, o organizaţie din cadrul partidului PASOK a publicat în Atena un afiş în care erau prezentate fotografii ale domnilor G. Papandreu, A. Samarás şi G. Karantzaféris, cu titlul general „Trei scorburi într-un copac” şi subtitlul „Plecaţi!”. Puţine luni mai târziu s-a dovedit că aceşti trei lideri politici sunt „înfrăţiţi” şi slujesc împreună Clubului Bilderberg, care duce o campanie împotriva religiei (şi mai cu seamă împotriva dogmelor religioase), serveşte îndosarierea electronică, încălcarea drepturilor omului şi dictatura mondială.
SURSA

De ce barbatii nu asculta iar femeile nu stiu sa se orienteze

De ce NU ASCULTA barbatii atunci cand li se adreseaza sotiile ?
De ce femeile NU STIU sa se orienteze pe harta ?
De ce EVITA ele sa-si parcheze masina intre alte doua masini si cauta un loc cat mai degajat chiar daca asta inseamna sa mearga mai mult pe jos ?!?
Raspunsul la aceste intrebari (si nu numai), in 30 de minute de explicatii stiintifice prezentate cu un extraordinar umor de catre Allan Pease, omul care este supranumit „Mr. Body Language”.(trad. „Dl. Limbajul Trupului”).

 

Corectitudinea politica este comunismul secolului 21

In acest interviu, Dr. Srdja Trifkovici, proeminent jurnalist si analist politic american de origine sarba, face o paralela intre totalitarismul comunist in care a trait in adolescenta si totalitarismul „bland” politic corect al societatii occientale de astazi, facand observatii foarte pertinente

 

http://www.dailymotion.com/video/x1dgqqj_corectitudinea-politica-este-comunismul-secolului-21-interviu-srdja-trifkovici_shortfilms

Oare pudoarea e ceva ridicol?

Castitatea: o problemă de securitate naţională?

de Tatiana Șișova şi Irina Medvedeva

Talentatul jurnalist Serghei Ignatov a realizat o emisiune în care a discutat imaginea despre femeie pe care şi-o formează copiii în urma vizionării desenelor animate occidentale. Realizatorul a făcut o afirmaţie care le-a deschis ochii părinţilor asupra lucrurilor ce sunt sădite în minţile şi sufletele copiilor lor: „Veţi râde, dar în comportamentul eroinelor din desene nu există pudoare”.

Discuţia ne-a stârnit nedumerirea cu privire la un amănunt, despre care l-am întrebat pe Serghei:

– Dar  unde este ridicolul? De ce aţi vorbit aşa? Oare pudoarea e ceva ridicol?

– Pentru unii, cu certitudine e ridicolă!, ne-a răspuns el. Şi vă asigur că astfel de persoane nu sunt puţine. Acum nici nu se mai pomeneşte acest cuvânt. De aceea a trebuit să mă delimitez oarecum.

Un cunoscut de-al nostru ne rugase cu ani în urmă:

– Să scrieţi neapărat ceva despre feciorie!

Pe el nu îl stânjenea deloc cuvântul, ci dimpotrivă, îl stânjenea că nimeni (sau aproape nimeni) în ziua de astăzi nu-l mai pomeneşte.

În fond, şi cunoscutul nostru, şi jurnalistul Serghei Ignatov vorbeau despre acelaşi lucru. Numai că unul se ruşina de neliniştea sa, iar celălalt nu. Amândoi erau îngrijoraţi că în societatea contemporană valoarea pudorii se reduce la zero (în cel mai fericit caz) sau chiar e percepută ca valoare negativă.

Poate sunt persoane cărora afirmaţia aceasta le va părea exagerat de dură?

Atunci vom încerca să aducem şi argumente, deoarece nu este vorba de o deviere culturală obişnuită, ca cele de care am avut parte din belşug în ultimele decenii, ci de o problemă vitală. Şi, dacă nu tăiem nodul gordian, ne aşteaptă vremuri triste, chiar tragice, căci efectele se vor resimţi şi în sfere care par să nu aibă nicio legătură cu subiectul în cauză.

În pas cu moda

Legat de subiectul respectiv, se pare că, încă de pe la mijlocul anilor 2000, a avut loc ceea ce Hegel ar fi numit „trecerea de la cantitate la calitate”. Convieţuirea desfrânată, care în mediul tineretului este în mod viclean denumită „căsătorie de probă” sau chiar „căsătorie civilă” (creându-se intenţionat o confuzie, căci căsătoria civilă este un acord matrimonial înregistrat la oficiul de stare civilă), a devenit un fenomen atât de răspândit, încât e percepută ca noua normă. Şi vârstnicii au încetat să mai judece acest obicei, cu toate că odinioară nu se prea grăbeau să gândească la fel ca tinerii.

Cum se spune mai nou, au o „atitudine înţelegătoare”: „Să îi lăsăm să trăiască aşa, să se cunoască mai bine, să îşi verifice sentimentele. Căsnicia nu e glumă. Uite câte divorţuri sunt azi! Şi de ce? Păi de-aia că s-au grăbit la oficiul stării civile!

Ba chiar apar şi atitudini mai radicale. De exemplu, la întrebarea ce mai face fiul-student, răspunsul tipic sună acum aşa:

– Bine, slavă Domnului! I-au venit minţile la cap, trăieşte cu o fată. Are o influenţă bună asupra lui: are grijă ca el să înveţe, să nu bea, să nu se amestece cu cine ştie cine. Ne bucurăm mult!

Dacă riscaţi să numiţi acest tip de convieţuire „dezmăț”, vă veţi confrunta cu nenînţelegere generală. Veţi fi privit ca un mamut din Epoca Glaciară readus la viaţă:

– Ce legătură are dezmăţul? Dezmăţ e când schimbi zilnic partenerii. Sau când faci perversiuni… Iar aici, dimpotrivă, tinerii s-au potolit, încearcă să trăiască o viaţă de familie. Nu numai că nu e vorba de dezmăţ, ci e chiar un comportament moral, o atitudine responsabilă şi serioasă faţă de căsnicie!

Cu durere suntem nevoiţi să constatăm că asemenea vederi nu mai sunt deloc o raritate, chiar şi printre ortodocşi.

Nu au fost degeaba apelurile insistente „de a iubi copiii, de a evita presiunea asupra lor şi moralizarea excesivă, luând în considerare realităţile lumii, care s-a schimbat ireversibil”. Şi mai ales îndemnurile de a păstra bunele relaţii cu copiii, orice s-ar întâmpla, pentru că tocmai acesta ar fi semnul dragostei adevărate.

Actuala stare de fapt este urmarea legitimă a fricii nevrotice că nu vom fi înţeleşi de ceilalţi. De câte ori nu am auzit în anii trecuţi:

– Nu este voie să pledăm pe faţă pentru interdicţia avortului! Oamenii nu ne vor înţelege! Nu trebuie să le mai interzicem fetelor să poarte fuste mini cu talie joasă, care lasă buricul la vedere! Vom fi ridiculizaţi. Şi este în general absurd să vorbeşti împotriva filmelor cu scene erotice. Toate filmele sunt acum aşa. Ce, acum să nu ne mai uităm la filme? Să ne uităm doar la filme vechi? Să nu lăsăm cumva impresia că suntem nişte obscurantişti şi marginalizaţi! Trebuie să fim în pas cu lumea modernă!

Şi, cum lumea modernă a ultimelor decenii se sexualizează tot mai mult, tendinţa de a merge în pas cu ea atrage, fireşte, renunţarea la alte şi alte principii. Aşa ajungem să auzim tot mai des de femei ortodoxe care se bucură că fiul, chiar dacă nu s-a însurat, măcar „trăieşte cu o fată”. Ce-i drept, de obicei astfel de afirmaţii sunt încă însoţite de un oftat: adică nu e neapărat bine, dar nu avem ce face.

Nu foarte des, dar uneori, mamele care vin la şedinţele cu părinţii se plâng de atmosfera imorală din rândurile elevilor care frecventează şcolile ortodoxe. De exemplu, o fetiţă a fost retrasă de la şcoală, deoarece colegele ei de clasa a cincea se lăudau cu aventurile lor amoroase, care cică nu constau doar din priviri aruncate pe furiş şi alte asemenea „fleacuri romantice”. Fetele se lăudau că aveau deja câte un prieten, iar Sveta (să o numim aşa) nu avea. Fata îşi făcea griji şi era frustrată din cauza asta. Cu siguranţă erau mai degrabă fantezii copilăreşti, dar fantezii depravate. Nu dăm amănunte, însă vă asigurăm că, fără acces la site-uri pornografice şi alte surse informative „de iluminare sexuală”, un copil normal educat într-o familie ortodoxă nu va avea astfel de fantezii. Asta înseamnă că cel puţin o parte dintre fetiţele respective fuseseră expuse la astfel de surse de informare. Ceea ce ne duce la concluzia că părinţii lor, aparent orientaţi spre valorile creştin-ortodoxe (altfel de ce şi-ar mai fi dat copiii la o şcoală ortodoxă cu plată?), nu considerau cultivarea pudorii ca pe o problemă importantă.

Aşadar, ne confruntăm cu fetiţe de 12-13 ani dintr-un mediu ortodox, care deja au „prieten”. Şi cu mame care, cu un calm olimpian, îşi lasă fetele să se adune într-o gaşcă veselă la o vilă unde nu vor fi prezenţi adulţi. Sau mama care îşi lasă copiii singuri acasă? La întrebarea mirată: „Nu vă e frică să-i acordaţi copilului libertate nelimitată într-o astfel de situaţie?”, ele răspund ca tipicele eroine din filmele occidentale: „Este destul de mare. Sper că e cu capul pe umeri”.

Totuşi, în mediul bisericesc, aceste exemple sunt deocamdată „excepţii”.

Să ne amintim de povestea din copilărie…

– Şi ce dacă?, vine de obicei replica. Ce e rău în asta? Să zicem că au apărut obiceiuri noi. Suntem liberi. Cine vrea poate face căsătorie de probă, cine nu, se poate săruta prima oară la cununie. Nimeni nu ne impune să trăim ca pe vremuri.

Această obiecţie este pe cât de frecventă, pe atât de superficială. Păcatul, viciul şi orice rău nu pot coexista paşnic pe picior de egalitate cu binele. Ori trimiţi răul la locul lui, în vizuina sa de şobolan, ori îl laşi să iasă de acolo, permiţându-i să avanseze repede şi agresiv până te domină. Răul creşte şi ajunge să îi atragă pe orbita lui pe cei care nu au o puternică temelie morală, riscând să-i strivească pe cei care i se opun după ce el deja a crescut.

De exemplu, porneşti de la premisa că întrebuinţarea de droguri este alegerea liberă a fiecăruia şi nimeni nu este forţat să o facă. Dar, în final, ceea ce a început în deplină libertate se termină în cătuşele viciului: sunt aruncate în infernul narcotic întregi state, ale căror cetăţeni nu mai au apoi altă posibilitate de a-şi câştiga existenţa decât cultivând mac pentru opiu, cânepă sau plante de coca.

Povestea populară rusească despre vulpe şi iepure ilustrează foarte bine dinamica expansiunii răului. La început, vulpea este atât de slabă, de nenorocită, de îngheţată bocnă în căsuţa ei rece, că nu-ţi poţi imagina ce rău se poate întâmpla dacă iepurele o lăsă în tinda lui. Dimpotrivă, este foarte mărinimos să faci o faptă de milostenie cu amărâta îngheţată, trecând cu vederea că e, de fapt, un animal de pradă! Numai că vulpea nu rămâne prea mult timp în tindă, ci începe să o facă pe stăpâna în casă şi, în scurt timp, îl dă afară pe iepurele cel mărinimos. Cum s-ar zice astăzi, îi uzurpă drepturile.

Cu fecioria e aceeaşi poveste. Nu poţi coexista paşnic cu dezmăţul. Cu ceva timp în urmă, părinţii şi profesorii începeau să observe cu mirare că multe fete de liceu şi chiar şi mai multe studente ascundeau cu ruşine faptul că… erau virgine. Ce era ruşinos? Ba dimpotrivă! Castitatea este o virtute indiscutabilă. Şi, cum astăzi este o raritate, ar trebui, în mod logic, să fie cu atât mai mult preţuită. În schimb, ea stârneşte doar ironii. De acestea se feresc fetele şi băieţii care îşi păstrează curăţia. Vă daţi seama? Băieţii feciorelnici se tem de batjocură, de parcă fecioria ar fi un handicap! Cu toate astea, lumea modernă dezaprobă ironizarea handicapului. În astfel de cazuri, conform legii, se poate apela chiar şi la instanţa de judecată. Aşadar, curăţia trupească este mai rea decât un handicap. Cu atât mai paradoxal, cu cât handicapul nu depinde de om, dar păstrarea curăţiei este o chestiune de alegere personală. Pe care acum o percepem ca pe o vină. Ca şi cum comportamentul nostru este deviant şi antisocial. Din casa conştiinţei noastre sociale a fost dată afară noţiunea de feciorie ca virtute. În ea stăpâneşte acum vulpea-viciu.

Nu lăsa viciul să-ţi calce pragul!

În Occident, viciul îşi manifestă superioritatea şi mai hotărâtor – mai bine zis şi mai furios. Am primit de la o profesoară din Suedia manuscrisul cărţii sale de eseuri, Şcoala suedeză prin ochii unei mame rusoaice. În carte se relatează multe episoade şocante, dar cel mai oribil, despre propria ei fiică, nu este cuprins în carte. Profesoara ni l-a relatat ea însăşi. Într-o zi, pe când avea 14 ani, fetiţa ei a rămas după ore să mai stea de vorbă cu colegele. Acestea au servit-o cu o ţigară. După ce le-a refuzat, o fată mai mare a întrebat-o batjocoritor:

– Te pomeneşti că eşti şi virgină?

Fata profesoarei, fiind educată de o mamă ortodoxă, a răspuns sincer:

– Da.

Atunci, celelalte fete au început să o bată. Au lovit-o cu picioarele, inclusiv în cap. Timp de o jumătate de an, schilodită, s-a zbătut între viaţă şi moarte. Totuşi a supravieţuit. E lesne de înţeles că nu s-a mai întors la şcoala respectivă. Mama a încercat să deschidă proces, dar sistemul suedez de protecţia copiilor, care păzeşte drepturile minorilor „aflaţi în conflict cu legea”, a apărat bine drepturile tinerelor care o atacaseră pe fată. Experta în psihologie la care s-au adresat, ascultând povestirea fetiţei, s-a alarmat: Ar fi putut şi ea să mintă! Dacă nu ar fi făcut pe inocenta, nu ar fi avut probleme.

Cazul este strigător la cer, dar deloc singular. La începutul anilor 2000, una dintre prietenele noastre din Kiev, angajată la Rada Supremă, parlamentul ucrainean, a reuşit să-şi trimită fiica de 15 ani într-o tabără britanică pentru tineret, crezând că astfel fetiţa va cunoaşte Anglia şi îşi va exersa engleza. În realitate, nu s-a întâmplat nici una, nici alta. Aproape imediat după sosirea în tabără, fata a dat telefon şi a cerut să fie luată acasă. La întoarcere, s-a aflat care a fost problema. Colegii ei „civilizaţi” făcuseră sex în grup şi încercaseră destul de energic să o forţeze la acest act. De frică să nu fie violată, a fugit din tabără şi, timp de câteva zile, până când s-au rezolvat detaliile de călătorie, a locuit la nişte cunoştinţe londoneze ale părinţilor (bine că a avut coordonatele lor!).

Să nu uităm că întâmplările de mai sus nu sunt dintr-o închisoare sau din bârlogul vreunei bande, ci dintr-o prestigioasă şcoală suedeză şi, respectiv, dintr-o nu mai puţin prestigioasă tabără de tineri din Anglia care beneficia de cele mai bune recomandări pentru un copil ca cel al unei funcţionare la parlamentul ucrainean.

Cei care iubesc atât  de mult Occidentul se pot „mângâia” cu faptul că şi la noi, în Rusia, dezmăţul prinde avânt în mod agresiv. De curând, mama unuia din pacienţii noştri ne-a povestit ce a păţit cu băieţelul ei de 11 ani. Fiindcă a vrut să-l ferească de influenţe vătămătoare, nu s-a uitat la bani şi l-a mutat la o şcoală particulară foarte scumpă, unde se menţinea o disciplină foarte severă, nu erau narcomani, se încuraja atitudinea serioasă faţă de învăţare şi – ceea ce pentru băiat era important – se juca hochei, sub conducerea unui antrenor. Kolia adora hocheiul, aşa că abia a aşteptat să înceapă noul an şcolar.

Într-o zi de iarnă, el a apărut acasă cu dintele din faţă spart. Mama a crezut că a alunecat pe gheaţă şi a căzut sau că a avut un accident la hochei. Kolia nu a comentat, dar nici nu a intrat în detalii. Spre seară, deoarece tatăl avea de gând să lămurească situaţia cu antrenorul, băiatul a fost nevoit să dezvăluie cele întâmplate. Roşind şi bâlbâindu-se stânjenit, le-a povestit că dintele i l-a spart colega de clasă, înfuriată că nu a vrut să o sărute de ziua ei (împlinea 11 ani), cum făcuseră toţi ceilalţi băieţi. Ba chiar băiatul i-a zis că e ruşine să faci aşa ceva!

Să ne amintim din nou povestea despre vulpea care l-a scos pe iepure din propria casă. Cu menţiunea că viciul, spre deosebire de vulpe, nu se potoleşte nici după ce câştigă teren. El vrea să şteargă virtutea de pe faţa pământului, să o distrugă, să nu mai rămână nimic din ea, nici măcar amintirea. De aceea, viciul nu trebuie să-ţi calce pragul. Nu trebuie lăsat să-ţi intre-n tindă. El trebuie respins şi înghesuit departe, în casa rece a dispreţului social.

Descoperirile lui Pitirim Sorokin

Numele lui Pitirim Sorokin este prea puţin cunoscut cititorilor ruşi. În perioada sovietică, lucrările sale nu s-au bucurat de prea multă promovare, deoarece a făcut parte din primul val de emigranţi ruşi în SUA. Iar azi e trecut sub tăcere, întrucât părerile sale vin în contradicţie flagrantă cu ideologia contemporană liberală. Cu toate acestea, Pitirim Sorokin nu a fost un simplu sociolog, ci un adevărat geniu. În mod caracteristic geniilor, a depăşit cu mult vremurile în care trăia. Cartea sa, Revoluţia sexuală americană, a fost publicată în 1956, când în America nici nu se folosea termenul de „revoluţie sexuală”. Chiar şi în Europa, care era mai avansată, sintagma a apărut abia în 1968. Savantul rus, care poseda un talent unic pentru previziuni ştiinţifice, a reuşit să vadă în viitor. A analizat cu scrupulozitate şi a prelucrat (fără calculator şi Internet!) un enorm volum de date din domeniul istoriei, culturii, literaturii, psihiatriei.

Iată cum îşi prezenta el această muncă titanică: „Studiind aproximativ 200.000 de tablouri şi sculpturi, nu am găsit, practic, reprezentări erotice ale corpului realizate între secolele al X-lea şi al XIII-lea. Dar, de atunci şi până în zilele noastre, ponderea lor a crescut mereu: 0,4% în secolele XIV-XV, 10,8% în secolul al XVI-lea, 21,3% în secolul al XVII-lea, 36,4% în secolul al XVIII-lea, 25,1% în secolul al XIX-lea şi 38,1% în primii douăzeci de ani ai secolului XX”.

Arătând că sexualizarea conştiinţei umane duce la distrugerea familiei prin creşterea numărului de divorţuri, incapacitatea de a trăi în familie, refuzul de a naşte copii şi creşterea abandonului de copii, Pitirim Sorokin face apoi o amplă sinteză. El analizează influenţa revoluţiei sexuale (cu 15 ani înainte de începerea acesteia!) asupra economiei, culturii şi politicii. Pe scurt, asupra situaţiei statului şi a societăţii.

„Deoarece viaţa sexuală dezordonată zdruncină sănătatea fizică, psihică, morală şi capacităţile de creaţie ale adepţilor săi, ea are aceeaşi influenţă şi asupra unei societăţi majoritar formate din oameni depravaţi. Cu cât este mai mare numărul acestora, cu cât comportamentul lor devine mai pervers, cu atât mai grele sunt consecinţele pentru societate. Iar dacă societatea este în cea mai mare parte formată din anarhişti sexuali, până la urmă aceştia o vor distruge”.

Savantul american de origine rusă mai scria: „Când viaţa sexuală dezordonată se răsfrânge asupra majorităţii membrilor societăţii, creşte numărul de boli psihice, de furtuni emoţionale şi de crize sau paralizii ale voinţei…. Paralizia voinţei indivizilor duce la incapacitatea societăţii de a mai controla impulsurile biologice şi emoţionale, ispitele trupeşti, dorinţa de îmbogăţire materială, setea de putere. Şi scade apetitul societăţii pentru sacrificii şi pentru îndeplinirea îndatoririlor dificile, dorinţa societăţii de a-şi determina un parcurs istoric şi de a-l urma. Dintr-o comunitate care se autodetermină şi se autocontrolează, societatea degenerează în ceva ce pluteşte pasiv până la marginea Niagarei istorice”.

Paralizia voinţei, adică incapacitatea societăţii de a se împotrivi ispitelor, duce la nerespectarea legilor şi, în consecinţă, la slăbirea acestora. Iar „când o grupare conducătoare şi societatea în ansamblu slăbesc severitatea legilor, scrie Pitirim Sorokin, după numai trei generaţii are loc decăderea culturii. La fel s-a întâmplat în ultima etapă a civilizaţiilor babiloniană, persană, macedoneană, mongolă, greacă şi… la finele dinastiei Ptolemeilor în Egipt”.

Cultura nu există separat de societate, ea influenţează direct decăderea şi degradarea acesteia: „O societate paşnică nu poate fi puternică din punct de vedere moral când mulţi dintre membrii ei sunt nişte nihilişti egoişti absorbiţi de plăceri. În mod inevitabil, aceştia vor intra în conflict unii cu alţii, ceea ce va duce la o permanentă încălcare a normelor morale şi juridice şi la o continuă lezare a intereselor vitale ale celorlalte persoane. Rezultatul va fi zdruncinarea treptată a ordinii legislative şi morale existente şi războiul continuu între membrii comunităţii, care aleargă fiecare să strângă cât mai multe bunuri materiale şi plăceri. În această luptă, legea va fi mereu încălcată, la fel şi normele de comportament, care treptat vor fi complet eliminate. Astfel, societatea se va apropia de starea de anarhie morală, când fiecare se va considera pe sine însuşi drept unic legiuitor şi judecător, deţinător al dreptului de a perverti normele morale şi juridice după cum crede de cuviinţă. O societate ai cărei piloni sunt atât de slăbiţi moral îşi pierde solidaritatea internă şi virtuţile civile, absolut necesare pentru propria bunăstare. O astfel de societate va fi tot mai des tulburată de dezordini sociale şi revolte, iar siguranţa oamenilor va fi mereu sub ameninţarea brutală a infracţionalităţii”.

Temelia securităţii unui stat

Politicienii, activiştii publici şi savanţii noştri vorbesc şi scriu mult despre renaşterea ţării. Se propun noi modele economice, schimbarea cursului politic, reforme în învăţământ şi sănătate, modernizarea agriculturii, lupta anti-corupţie şi noi iniţiative legislative. Şi acestea sunt importante. Dar Pitirim Sorokin socotea prioritar altceva. El făcea o legătură pe care gânditorii noştri contemporani o ignoră complet. Ba chiar zic că lucrurile stau exact pe dos! Dacă unui general care se nelinişteşte pentru Patrie şi pentru slăbirea forţelor armate îi spui azi că e nevoie nu doar de bani, ci şi de păstrarea castităţii în rândul ofiţerilor şi soldaţilor, se va mira sincer (deşi ştie şi el prea bine că desfrâul zdruncină sănătatea, iar hedonismului afectează spiritul combatanţilor).

Dacă i-ai spune acelaşi lucru unui economist, acesta nu va înţelege ce legătură are „obsesia sexuală” (conform expresiei lui Pitirim Sorokin) cu nişte probleme care nu au deloc caracter amoros. Desigur, el nu va nega influenţa moralităţii asupra economiei. Însă, în noţiunea de „moralitate” el va include cu totul altceva: cinstea, decenţa în afaceri. În legătură cu aceasta, P. Sorokin are următoarele reflecţii: „Deoarece o activitate economică inteligentă, durabilă şi de succes este posibilă doar în contextul unei ordini sociale stabile, care garantează securitatea şi pacea interioară a populaţiei paşnice, dezordinea sexuală este deosebit de nefavorabilă pentru o bună dezvoltare economică. În cele din urmă, în astfel de perioade de anarhie morală, scade nivelul de trai, iar activitatea economică încetineşte. Când dezordinea cronică începe să se răspândească în toată societatea, apar nenorocirile, sărăcia şi foamea. Acestea se termină doar când societatea se trezeşte din amorţeală şi îşi corectează modul de viaţă, de comportament şi de gândire”.

Dacă nu mizează şi pe castitate, conducătorii noştri mizează în mod cu totul nerealist pe patriotism. Doar nu credem că nişte egoişti depravaţi conduşi de propriile patimi şi vicii, pentru care sunt în stare să-şi părăsească şi să-şi trădeze familia, care se luptă „pentru cât mai multe bunuri materiale şi plăceri”, sunt în stare să-şi pună viaţa în joc pentru compatrioţii lor – nişte oameni pe care nici măcar nu-i văd la faţă! Dimpotrivă, unii ca aceştia se vor strădui să profite de situaţie, nu se vor ruşina de trădare, vor trece de partea inamicului, vor face orice, doar să îşi păstreze viaţa şi plăcerile.

Ce planuri pot exista pentru o renaştere a ţării, dacă în contextul dat e greu să mizezi chiar şi pe o stabilitate relativă?

Demonii gemeni

„Anarhia sexuală este soră geamănă cu cea politico-socială. Deşi una poate să apară înaintea alteia, ele sunt strâns legate şi interdependente”, afirma P. Sorokin. El aduce o mulţime de exemple din vastele sale cercetări: „După secolul al VI-lea, cele mai tulburi secole din istoria Europei au fost: secolele XIII-XVI, prima jumătate a secolului al XIX-lea şi secolul XX.  În istoria greco-romană şi europeană, din anul 600 î.Hr. şi până în prezent, au avut loc 1.623 de revolte interne (cf. cărţii mele, Social and Cultural Dynamics, V.III. Cap. 12-14). Studierea sistematică a acestor tulburări sociale arată că, în fiecare din aceste perioade, se înregistrează o creştere a desfrâului. Uneori libertatea sexuală precede o explozie de perturbări sociopolitice, alteori cele două procese au loc simultan. Dar aproape întotdeauna aceste două forme de anarhie au mers mână în mână”.

A fi sau a nu fi?

Cu câţiva ani în urmă, am înfiinţat proiectul „Mediul curat”. Poate că mulţi veţi crede că e vorba de unul din acele curente ecologice la modă azi. Într-o oarecare măsură, aşa şi este. Numai că, în proiectul nostru era vorba despre purificarea mediului moral, o ecologie morală. Sigur, noi nu atentam la societate în ansamblu, ci aveam ţeluri mai modeste, la nivelul familiei şi al şcolii. Ba şi mai modeste: ne doream ca măcar câţiva directori de şcoală (sau unii profesori) să le ceară părinţilor să supravegheze nu doar cum îşi fac temele copiii, să se ocupe nu numai de achiziţionarea de rechizite, ci să-şi protejeze vlăstarele de decăderea morală, deoarece aceasta încetineşte dezvoltarea intelectuală şi împiedică obţinerea de bune rezultate şcolare. După părerea noastră, părinţilor nu li s-ar cere mult: să nu le dea voie copiilor să se joace pe calculator sau să aibă acces la reviste şi site-uri indecente, să îi dezveţe de înjurături, să nu îi lase să-şi facă piercing şi să se îmbrace provocator etc. Şi, desigur, să supravegheze cu stricteţe timpul lor liber, împiedicându-i să aibă relaţii sexuale timpurii. Desfrâul adolescentin poate deveni o situaţie extraordinară, nu mai puţin periculoasă decât întrebuinţarea narcoticelor. Cu durere, suntem nevoiţi să recunoaştem că în şcolile de stat ideea noastră nu a fost promovată. Şcolile ortodoxe se străduiesc, împreună cu părinţii, să creeze un mediu curat din punct de vedere moral. Dar aceasta este o picătură în mare, în condiţiile înverşunatului dezmăţ de la nivelul întregii societăţi. În şcolile de stat, proiectul s-a dovedit nerealizabil, pentru că acolo sunt obligaţi să primească copiii după criteriul domiciliului, fără să le pună părinţilor alte condiţii.

Poate că acum, când statul a început să vorbească, în sfârşit, despre educaţia duhovnicească şi morală a elevilor, va apărea şi nădejdea de a realiza proiectul „Mediul curat”. (Ne este indiferent dacă se va numi altfel şi alţii vor fi autorii.) Dar vedem că şcolile care au luat hotărârea să facă acest „experiment curajos” sunt absolut insuficiente pentru a ne salva ţara. Toată Rusia trebuie să devină un „mediu curat”. În orice caz, cea mai mare parte a ei.

Dacă vrem ca ţara noastră să aibă un viitor. Şi nu doar de dezvoltare, ci chiar de continuare a vieţii! Este foarte important ca oamenii să înţeleagă: apărarea castităţii este nu doar o problemă legată de propria mântuire, ci şi de securitatea naţională. Este o chestiune la fel de importantă ca şi apărarea graniţelor ţării. Literalmente, este o alegere între viaţă şi moarte. Într-atât încât, de fapt, nu există alternativă. Dacă societatea este în toate minţile, ea nu poate să aleagă moartea.

Sursă: Pravoslavie.ru

Traducere: Diana Guţu

Articol preluat de pe stiripentruviata.ro

http://www.familiaortodoxa.ro/2014/02/17/castitatea-o-problema-de-securitate-nationala/