Monthly Archives: martie 2011

Japonia şi suspiciunile despre o crimă în masă

Japonia şi suspiciunile despre o crimă în masă

 by eufrosin

Am asteptat o saptamana intreaga inainte de a  atinge  subiectul cutremurului din Japonia. Im primul rand dintr-un sentiment de nespusa suparare si compasiune pentru bietii oameni. Mortii plus disparutii, adica tot morti si ei, sunt mult mai multi decat s-a crezut initial, undeva peste 10,000. Mai este si pericolul unei explozii catastrofale a reactoarelor centralei nucleare Fukushima, desi expertii rusi de la Institutului Kurceatov din Moscova, cel mai mare centru rusesc de studii atomice, afirma ca in ciuda topirii celor 5 reactoare, posibilitatea unei catastrofe este practic exclusa.  Sper ca au dreptate expertii rusi.

Unei distrugeri atat de complete nu ii mai lipseste o deflagratie nucleara .  Daca aveti stomac pentru a viziona devastarea produsa de valul enorm ce a lovit coastele Japoniei, iata ; singurul bine este factorul educational, care ne invata ce sa facem atunci cand vine valul (urcati in cladiri cat mai inalte si cat mai solide,  din beton, preferabil  hoteluri, acestea continand si importante provizii de mancare si apa, care vor fi atat de necesare in zilele ce vor urma).

Daca sunteti dintre cei care dati atentie lucrurilor din jurul Dvs. iar faptul ca cititi Lumea dupa Eufrosin spune ca sunteti, poate veti observa si niste lumini colorate pe cer, absolut neobisnuite, sau vre-un glob de plasma persistent.  Acestea tind sa apara cu putin inaintea marilor cutremure de pamant cu regularitate in ultimii ani si se pare ca au fost vazute si in Japonia inainte de, precum si in timpul cutremurelor:

Dupa ce ridiculizarea rapoartelor a devenit imposibila, evident s-au gasit  si cercetatori care sa nbe explice “stiintific”, cum ca radonul din atmosfera arde in timpul cutremurelor! Bietul de mine, credeam ca radonul se gaseste in pamant… In fine, nici un efort nu ramane ne-facut, pentru a ne imbarliga, exact precum se face si cu darele mortii, CHEMTRAIS

Apoi au mai aparut voci care spun clar: cutremurul a fost unul provocat.  Pare nebunie, nu-i asa, dar haideti totusi sa cercetam putin faptele:

Brooks Agnew, geofizician american, afirma ca inca din 1983 gasea rezerve de petrol si gaze naturale, indreptand un fascicul de microunde de numai 30 W, inspre zonele cercetate.  Undele radio de 30 W, induceau o vibratie in straturile pamantului, care “raspundeau” cu propria lor vibratie, facand posibila detectia cu acuratete de 100% a pungilor subterane de petrol sau gaze naturale. Continua el:  “daca numai 30 W ( puterea unui bec din frigider, pt. comparatie – nb ) pot face asta, imaginati-va ce se poate face cu un miliard de Wati ( 1 Gigawatt ) ? In locul unei vibratii blande, s-ar produce una violenta, precum ar fi un cutremur de pamant.” 

Suspectul de serviciu este instalatia HAARP din Gakona, Alaska, dar parerea mea este ca asta ne este servita noua pentru dezinformare.  Din fotografiile instalatiei nu se observa posibilitatea directionarii diferite a antenelor, desi nu e deloc exclus ca aceasta sa fie obtinuta nu mecanic, ci electric. Nu vad cum o instalatie militara super-secreta ar permite unor reporteri sa faca fotografii, cu ajutorul carora sa acuze mai tarziu tot felul de crime.

Benjamin Fulford, fostul corespondent in Asia al publicatiei Forbes, afirma ca a fost amenintat cu moartea daca nu isi inceteaza expunerile unor personaje precum fostul ministru de finante japonez, care se pare ca a cedat o importanta parte a economiei Japoniei, unor banci controlate de catre clanul criminal Rotschild. In secunda urmatoare spune el, i s-a facut oferta de a se inrola intr-o loja masonica, lucru care l-ar pazi de moarte, fireste cu pretul tacerii.  Omul spune ca ar fi refuzat si ar fi fost avertizat atunci ca peste doua zile, un cutremur de pamant urma sa loveasca Japonia,

Faceti ce vreti cu informatia aceasta, dar afirmatia lui Fulford cum ca ” banda de criminali care a pus mana pe SUA, ameninta lumea intreaga cu cutremure si cu modificari ale vremii (uragane, secete) pentru a-si atinge scopurile lor malefice”, nu pare tocmai deplasata in contextul mondial actual.

Nu vi se pare cel putin ciudat ca in vreme ce Coreea de Nord sufera de foamete de ani buni datorita secetei in Coreea de Sud ploua suficient incat sa le permita sa ofere in mod repetat ajutor sub forma de porumb si grane fratilor lor din nord? Apropierea lor geografica ne spune ca vremea ar trebui sa fie aproximativ identica in cele doua tari si totusi nu este.

Sa speram ca necazurile Japoniei vor inceta curand. Intre timp, daca vreti sa evitati iradierea cu radiatii ionizante, nu trebuie sa stati neaparat departe de Japonia, cat mai ales de Statele Unite. Multe dintre cele 247 de scanere corporale cu raze X instalate in 38 de aeroporturi americane, au fost gasite producand de zeci sau sute de ori dozele de radiatii pentru care fusesera initial reglate.  Practic, americanii sunt exterminati metodic, sub egida guvernului lor, in numele luptei impotriva terorismului. Aparatele vor fi re-calibrate dupa ce scandalul a izbucnit, dar nu vor disparea. Calatorii doar vor muri de cancer mai incet, asta e tot.

Sa mai incerce cineva sa implice ca Ben Fulford nu stie ce vorbeste!

sursa LUMEA DUPA EUFROSIN

Rugăciunea, icoanele şi radiaţiile

Rugăciunea, icoanele şi radiaţiile

Autor: MARIA TIMUC
Serghei Nicolaevici Lazarev, un bio­te­rapeut rus de excepţie, relatează în una dintre cărţile sale că, într-o lo­cuinţă aflată în apropierea Centralei Nucleare de la Cernobîl, unde nivelul de radiaţii era depăşit atât de mult încât nu mai era propice vreunei forme de viaţă, a fost descoperită o lo­cuinţă „curată”. Nivelul de radiaţii în casa unei familii obişnuite era ino­fensiv. Ce se întâmpla în casa cu prici­na, cum se face că nişte oameni trăiau într-un focar de radiaţii, iar aerul din locuinţa lor era curat? Lazarev – fost lu­crător la Departamentul de Para­psi­hologie al KGB-ului – are „experienţa testării extrasenzoriale în diagnosticarea obiectelor nevii”. El a par­ti­cipat, cum spune singur în cartea „Diagnosticarea karmei – Sistemul autoreglării câmpurilor”, la experienţe de găsire pe hartă a locurilor pro­pice creşterii viţei-de-vie în Cri­meea, a locurilor favorabile pentru aşezările omeneşti, unde s-au păstrat curate apa şi aerul, a găsit prin diagnosticare extrasenzorială locuri pro­pi­ce pentru construirea sanatoriilor sau a aşezămintelor bune pentru tra­tatea anumitor boli. Lazarev a indicat cu precizie locuri în care se găsesc zăcăminte naturale şi, doar privind pe hartă sau văzând fotografii, a identificat locul în care Râul Neva era poluat în exces cu fosfor şi cu azot.

„La nivelul fin al câmpurilor, fiinţele vii şi obiectele nevii au aceleaşi caracteristici, interacţionează între ele, de aceea, orice gând negativ, orice trăire sau purtare au impact asupra obiectului neviu, putându-i pro­voca prejudicii.(…) Când omul distruge prin trăirile sale emoţionale s­tructura câmpului unui obiect, asu­pra lui se îndreaptă un răspuns de atac. Obiectul neviu poate acţiona în mod activ asupra fiinţei vii şi să fa­că schimb de informaţii cu acesta”, spune Lazarev. În acest citat avem şi răspunsul la întrebarea „Cum a fost posibil ca, într-o zonă iradiată peste măsură, să existe o casă cu aer curat”? Lazarev spune că oamenii care locuiau în casa cu pricina aveau multe icoane pe pereţi şi erau lipsiţi de agresivitate subconştientă. Acei oameni simpli se rugau cu tot sufletul şi aveau un nivel de etică şi de credinţă foarte înalt; ei nu-şi pierduseră speranţa, credinţa şi iubirea în faţa intemperiilor aduse de explozia de la Cernobîl şi, prin aceste atitu­dini, păstrau o relaţie armonioasă cu toate obiectele lumii înconjurătoare, dar – în mod special – cu icoanele!

Poate că pentru noi ar fi util să înţelegem azi, când radiaţiile proveni­te din Japonia par să fie o ameninţare pentru întreaga lume, că o centrală nucleară este şi ea „un obiect neviu”, dar – cum spune Lazarev – avem ­nevoie să înţelegem că noi comuni­căm la nivelul subconştientului şi cu aceste obiecte. Dacă teoria lui La­zarev este valabilă, atunci să ne în­tre­băm care ar putea fi consecinţele agre­sivităţii pe care o manifestăm fa­ţă de centralele nucleare şi, dacă ru­gă­ciunea, lipsa agresivităţii sub­con­ş­tiente, practica bunătăţii, a iubirii, a blândeţii şi a înţelegerii pot purifica aerul iradiat, n-ar fi mai înţelept din partea noastră să ne apărăm cu propriile capacităţi? Maica Tereza a spus: „Eu nu sunt împotriva războiului, eu sunt pentru pace” şi, prin aceasta, ea marca o diferenţă enormă de atitudine interioară, care ne face să avem sentimente diferite, emoţii şi comportamente diferite. Nu să luptăm împotriva centralelor nu­cleare, ci să fim atenţi la stările noastre interioare, căci iată – în relaţia cu toate obiectele lumii nevii – ele pot opera schimbări fundamentale. Chiar dacă n-ar fi adevărată teoria lui Lazarev, rugăciunea, etica interioară şi credinţa în iubire ne pot face numai bine. Dacă iubirea şi rugăciunea au efecte şi asupra radiaţiilor şi, dacă icoanele minunate din casele noastre amplifică iubirea care vine de la noi, e cu atât mai bine. Atunci, în loc să rămânem agresivi în relaţia cu centralele nucleare, poate provocând pre­judicii de care nu suntem con­ştienţi pentru că nu avem înţe­le­gerea legilor spirituale ale existenţei, în lipsa soluţiilor (vorbim aici despre oamenii obiş­nuiţi) şi a posibilităţilor de intervenţie concretă, putem alege să iubim mai mult. A gândi cu drag sau măcar cu înţelegere şi compasiune lumea, dar şi obiectele făcute de mintea omului poate deveni o atitudine înţe­leap­tă, care – cine ştie – ne poate feri şi de radiaţii, dar şi de alte calamităţi, pe care majoritatea marilor iniţiaţi şi înţelepţi ai lumii le pun în legătură cu agresivitatea subconştientă colectivă. Mai multă iubire ar putea însemna mai mult aer curat şi o soartă mai fericită pentru oameni şi obiecte. Să reflectăm la asta!

PLANUL ISRAEL ÎN ROMÂNIA.

ROMÂNIA EXPORTĂ ROMÂNI iar EVREII ocupă ŢARA

Aşa-zisul guvern al României, duce o politică de de-românizare bazată pe 3 puncte:

1. Încurajarea emigrării românilor înafara ţării prin măsurile aberante luate (taxe de autor acum ??), lipsa de verticalitate în faţa organismelor străine (UE/FMI/NATO), lipsa dorinţei de a redresa ţara cu adevărat şi nu în ultimul rand, prin tolerarea corupţiei. Decât să îndure batjocură şi foame, oamenii pleacă. Că îşi fac rău pe termen lung atât lor cât şi ţării e altceva, dar rezultatul concret este de-popularea României de români.

2. Încurajarea românilor din diasporă să rămână acolo unde sunt, cu condiţia să continue să trimită banii cu care guvernul marionetă s-a obişnuit, pentru a mai balanţa cât-de-cât, deficitul de cont al ţării. De parcă oamenii s-ar întoarce înapoi ca să cerşească – ce rusine!

3. Demararea în trombă a unui program de aducere în ţară a străinilor, având ca rezultat doar anul acesta, încetăţenirea a peste 53.000 de indivizi din Orientul Mijlociu.
Toate sunt îngrijorătoare căci puse laolaltă, dovedesc o agendă de depopulare a României, una aplicată prin cele mai insidioase mijloace. Dacă-ar fi vorba numai de absorbirea a 50,000 + de străini ce nu au absolut nimic de-a face cu neamul, credinţa, valorile şi tradiţiile noastre, anual şi încă ar fi rău destul. Se pare însă că prin amploarea activităţii, e vorba de ceva cu mult mai grav de atât:

Ce-ar fi dacă-am afla că membrii unei anumite etnii, primesc câteva sute de mii de euro fiecare, doar pentru a se stabili în România? Mai vin ei ca şi contributori in societatea românească, sau ca şi stăpâni de-a gata ? Aparţin ei în casa noastră ?

E deci românul bun numai pentru a-i alege pe “conducătorii” ăştia, pentru a trimite bani şi pentru a se supune celor ce vor să ne insclăvească IARĂŞI, sau mai avem noi un cuvânt de spus în ţara noastră? A cui e România pân’ la urmă domnilor guvernanţi, ei ?

E timpul deci să aflăm care sunt planurile de colonizare a României, de când există ele şi mai ales cine sunt şi care va fi numărul coloniştilor-viitori-stăpâni (sau poate prezenţi după cum se laudă?)- ai noştri; Nu îi putem blama că jinduiesc să pună mâna pe România, căci o ţară atât de minunată, de-abia ne merită pe noi se vede, dar dacă vrem să mai avem ce lăsa copiilor noştri, înafara unor acte de îndatorare către bănci, e obligatoriu să deschidem ochii, apoi să acţionăm:

În ultimii 20 de ani, românul doritor să se simtă în largul său ca român se împiedică cel mai tare în ideea că părinţii săi au fost capabili de cea mai abjectă crimă: genocidul. Ca o confirmare a re-instalării cominterniştilor la guvernarea României în decembrie 1989, după 1990 s-a lansat şi apoi a fost oficial însușită, inclusiv la nivelul manualelor şcolare, teza că din ordinul mareşalului Ion Antonescu şi în conformitate cu legile emanate de guvernarea acestuia, românii au ucis aproape 300 000 (trei sute de mii) de evrei.

Ne angajăm întreaga noastră credibilitate afirmând că niciun document serios nu probează acuzaţia de genocid și de holocaust adusă românilor. Nici măcar pentru un singur evreu nu se poate afirma că a fost ucis, conform legilor sau uzanţelor româneşti, pentru motivul că era evreu!

Dimpotrivă, când avem documente credibile, acestea dovedesc limpede că în România nu a fost niciodată vreun genocid, împotriva evreilor sau a altor etnii. Nici „măcar” un pogrom, două… Documentele serioase, autentice, dovedesc mereu ceea ce ştiam cu toţii până în 1990, anume că în România regimul mareşalului Ion Antonescu i-a salvat pe evrei, evrei pentru care România acelor ani a reprezentat „o oază de linişte” (apud istoricul evreu Braham Randolph), un „colac de salvare”(rabinul Moshe Carmilly Weinberger). O spectaculoasă confirmare ne-a oferit-o recent însuşi preşedintele evreu Shimon Peres, care le-a mulţumit românilor că i-am protejat pe evrei în timpul celui de al 2-lea război mondial, făcând astfel posibilă emigrarea a 400.000 de evrei, cu rol extrem de important în edificarea statului Israel. După cum se ştie, declarația lui Shimon Peres, atât de conformă adevărului, a stârnit reacţia unor oficiali ai minciunii despre Holocaustul din România… Ce să înţelegem din această neconcordanţă între preşedintele Israelului şi activiştii Holocaustului?

După părerea mea, Shimon Peres a vorbit din partea evreilor, tot mai mulți, care îşi dau seama că minciuna cu Holocaustul are zilele numărate şi că singura şansă a evreilor de a diminua consecinţele aflării adevărului este ca ei înşişi, evreii, să dea tonul! Aşa cum au făcut-o dezvăluind lumii că vestitul săpun evreiesc nu are nici urmă de ADN uman în el! („Dar cine susţine că evreii ar fi fiinţe umane?!”, se zice că ar fi exclamat un evreu mai hâtru, comentând dezvăluirea oficializată de Yad Vashem…)

Dacă în România s-a practicat vreodată genocidul, acela a fost un genocid anti-românesc! În propria lor ţară, adeseori românii, pentru că erau români, au fost persecutaţi, marginalizaţi ori chiar hăituiţi de către străini cotropitori şi de minoritari colaboraţionişti. Perioada cominternistă (1945-1960) a încercat să împingă antiromânismul spre genocid, dar nu a reuşit. Amintesc în acest sens unul din motivele pentru care Gheorghiu Dej a desfiinţat la vremea aceea vestita Regiune Autonomă Maghiară: deţinuţii politici proveniţi din această zonă a ţării erau numai etnici români. „Numai românii sunt duşmanii comunismului?” s-a mirat Gheorghiu-Dej. Pasămite, maghiarii aveau de-a face cu penitenciarele comuniste numai în calitate de gardieni, anchetatori, procurori etc…

După 1990, discret şi cu scheme mult mai subtile, insesizabile pentru omul de rând, pentru omul normal, odată cu revenirea cominterniştilor la guvernarea României s-a reluat genocidul antiromânesc… Aceste pagini sunt scrise cu amărăciunea şi revolta pe care mi le provoacă conştiinţa că avem de trăit într-o asemenea epocă, guvernaţi cu un astfel de program!… De ce? Cu ce am greşit şi în faţa cui?!

Încerc de aproape 20 de ani să înțeleg motivele pentru care suntem acuzați pe nedrept de holocaust, o crimă atât de urîtă, incalificabilă între oameni normali, crimă pentru care nu există în limbajul omenesc termenul potrivit… Aşa cum mă aşteptam, cercetarea acestui subiect m-a dus departe de evenimentele şi faptele din care este alcătuită istoria noastră, a românilor. La vremea respectivă i-am şi avertizat pe cei ce ne acuzau de Holocaust: ne obligați să ne apărăm, să găsim argumente în favoarea nevinovăţiei noastre. S-ar putea ca aceste argumente să sfârşească prin a vă incrimina pe voi, care ne acuzaţi într-o manieră atât de cinică şi de iresponsabilă.

În principiu, istoria din ultimii 170 de ani a României nu poate fi analizată şi înţeleasă fără a introduce în relatarea noastră tot cortegiul de evenimente pe care l-a produs apariția evreilor în număr mare pe meleagurile noastre. În prezentul rezumat al contenciosului româno-evreiesc, al confruntării dintre români şi evrei, al colaborării dintre noi şi evrei, vom orienta toată povestea în funcţie de o singură problemă, care i-a preocupat pe evrei dintotdeauna şi cu intensitate cea mai mare: problema unei patrii, a unui Israel în care să-şi făurească râvnitul cămin naţional, evreiesc. Vechimea acestei aspiraţii, a acestui vis, se pierde în negura secolelor care s-au scurs de la risipirea evreilor în lume.

Cert este că după Pacea de la Adrianopol, din 1829, se constată un interes tot mai mare al evreilor rătăcitori pentru ţinuturile româneşti, îndeosebi pentru Moldova şi Maramureş, unde vin să se aciueze într-un număr tot mai mare. Iar când spunem Moldova, în termeni mai expliciţi avem în vedere şi Basarabia, cu Bucovina toată.

Identificăm, din această perspectivă, trei secvențe, trei „momente”, trei etape istorice:

Prima: În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, majoritatea oraşelor şi târgurilor moldoveneşti se transformă în localităţi cu populaţie mixtă, jumătate evreiască. Evreii se instalează şi în sate, ca arendaşi sau cârciumari. Prin tehnici comerciale oneroase şi acţionând în mod evident „în haită”, după un program insidios, bazat pe tehnici de înşelăciune ingenioase, nemaicunoscute pe meleagurile patriarhale ale Moldovei, evreii ajung curând să acapareze şi să monopolizeze importante ramuri economice, comerciale şi financiare. Destul de repede a devenit limpede pentru liderii politici şi spirituali din România care era ţinta acestei invazii. Nu era vorba de o întâmplare, de simpla goană după câştig nemuncit, ci totul avea o explicaţie, din păcate extrem de gravă: se derula astfel proiectul de a instaura un stat evreiesc în Europa, la marginea imperiului rus, pe un teritoriu ce ar fi cuprins Galiţia, Maramureş şi Moldova.

Reacţia noastră de apărare, de legitimă apărare, nu a întârziat să apară, producând atitudini, idei, texte care vor deveni o bază teoretică a românismului. Puţini sunt intelectualii români de marcă şi politicienii cu suprafaţă care să nu fi luat atitudine critică faţă de invazia evreiască. Îi pomenim pe câţiva: Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Vasile Conta, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Nicolae Paulescu etc. Această reacţie ne-a atras însă ostilitatea presei internaţionale, atât de bine controlată de evrei. O ostilitate împinsă până la minciună, calomnie, denigrare, mistificare etc.

Menţionăm un detaliu edificator: când s-au stabilit primele relaţii diplomatice dintre România şi Statele Unite, de peste ocean ne-a venit ca reprezentant al intereselor americane, ca consul, însuşi şeful comunităţii mondiale a evreilor, Franklin Benjamin Peixoto, promotorul cel mai asiduu al proiectului Israel în Estul României. Ce căuta un personaj politic atât de impotant într-o funcţie diplomatică atât de măruntă, de consul?! Nu funcţia era vizată, ci spaţiul unde avea să se exercite acea funcţie: România, programată să devină, în partea ei de Est, noul Israel! Prezenţa lui Peixoto în România, funcţie mult sub pretenţiile unui lider mondial al evreimii, este o dovadă în plus şi indubitabilă, imposibil de interpretat altfel, a insistenţei evreieşti, a unor lideri evrei bezmetici, pentru realizarea acestui proiect paranoic: Israel în România!

Se impune o întrebare: în ce măsură evreii de rând din România cunoşteau acest proiect? Proiect care, ca să rămână secret şi neştiut de români, trebuia să rămână secret şi pentru majoritatea evreilor…

Se cuvine de asemenea pornită cercetarea asupra contingentului mare de evrei care în mod deliberat şi deschis au sabotat în fapt proiectul sionist şi şi-au afirmat loialitatea faţă de români şi disponibilitatea de a duce o viaţă normală, statornicită în acest spaţiu, evrei sincer deschişi ideii de normalitate în relaţiile dintre oameni şi popoare. Aceşti evrei şi-au luat şi numele de evrei pământeni, au avut şi un partid care a trimis reprezentanţi în Parlament. Au dispărut din păcate chiar şi din …manualele de istorie, sub presiunea sionistă din secolul următor, al 20-lea. Nimeni nu-i mai pomeneşte. Şi doar dintre aceşti evrei s-au ridicat majoritatea evreilor care îşi merită recunoştinţa noastră şi numele de români. Un Tudor Vianu, un Nicolae Steinhardt, un Edgar Papu, un Alexandru Graur…

Din păcate, printre aceşti evrei de treabă, oneşti şi loiali poporului român care le era gazdă, nu-i putem număra şi pe Lazăr Şăineanu şi Moses Gaster, pe care autorităţile româneşti i-au obligat să părăsească teritoriul Ţării. Fuseseră identificaţi ca agenţi ai proiectului Israel în România… Agenţi cu misiuni discrete şi subtile, pe măsura înzestrării lor intelectuale deosebite… Mare păcat!

Ce a rezultat din proiectul ISRAEL ÎN ROMÂNIA? A rezultat multă suferinţă pentru români, sub diverse forme. Multă energie consumată în van, de-o parte şi de alta! Multe resentimente adunate într-un secol şi ceva de confruntare între naţionalismul românesc şi paranoia sionistă! Istoricii români, prea grijulii să nu-şi compromită relaţiile sociale şi interesele personale, întârzie să facă un inventar riguros al suferinţelor noastre. Nu este timpul pierdut, dar deja s-a pierdut multă informaţie orală, deseori mai importantă decât toate arhivele.

Au suferit şi evreii din pricina acestui proiect nesăbuit, ca şi din cauza teroarei impuse de Cahal, de exclusivismul religios talmudic, atent să reprime orice tentativă de a se asimila a evreilor. În mod semnificativ, povestea junei Haia Sanis nu a scris-o un evreu, la fel cum nici piesa Take, Ianke şi Kadîr… Ca români, nu avem ce ne reproşa faţă de evrei. Dimpotrivă, avem a le cere socoteală pentru netrebnicul proiect. Cu atât mai mult cu cât, sub o formă nouă, vor unii să-l reia!!…

O variantă a acestui proiect a constituit-o intenţia de a declara Basarabia ca republică socialistă sovietică evreiască… Încercarea s-a produs în anul primei ocupaţii sovietice: iulie 1940-iunie 1941. Se convocase congresul „reprezentanţilor” poporului din Basarabia, s-a şi întrunit acesta, sub preşedinţia evreului Lazar Kaganovici, dar în ultima clipă acordul lui Stalin a fost retras… Păcat. Ar fi încheiat definitiv orice discuţie în contradictoriu, vădind pentru toată lumea esenţa tembelă şi criminală deopotrivă a proiectului (de tip) sionist!

Cărei instanţe evreieşti îi putem cere socoteală azi pentru proiectul ISRAEL ÎN ROMÂNIA? Căci avem tot dreptul s-o facem, nu neapărat pentru a pretinde reparaţii materiale, cât mai ales pentru a cere ridicarea embargoului mediatic asupra acestui subiect, recunoaşterea publică a vinovăţiei, retragerea acuzaţiilor iresponsabile la adresa românilor, deschiderea arhivelor şi tot ce se mai cuvine a dobândi în numele Adevărului!

Al doilea episod semnificativ al contenciosului româno-iudaic s-a consumat în timpul celui de al II-lea Război Mondial, şi include trei momente mereu invocate de evrei: (1) Pogromul de la București, din ianuarie 1941, din timpul Rebeliunii Legionare, (2) Pogromul de la Iași, din iunie 1941 și (3) Genocidul sau Holocaustul din Transnistria, din septembrie 1941-martie 1944.

În discuţia noastră lămuritoare, trebuie introdus un reper nou şi extrem de important, decisiv pentru istoria lumii (sic!): hotărîrea evreilor sionişti, luată la începutul secolului al XX-lea, de a-şi construi o ţară în Palestina, pe locul Israelului biblic. Trebuie spus şi subliniat că această decizie nu a tulburat cu nimic comunitatea internaţională. Dimpotrivă, e de remarcat, cu satisfacţie, faptul că întreaga comunitate internaţională a privit cu înţelegere şi spirit cooperant această doleanţă a evreilor, oferindu-le acestora, în completare, şi alte teritorii: Madagascar, Uganda sau Rhodesia, în diverse variante, cea mai tentantă fiind aceea a unui stat-metropolă Israel în Palestina şi un alt teritoriu, cu rang de colonie a primului, în Africa, pentru a putea aduna la un loc un număr cât mai mare de evrei.

Evident, acestea erau planuri pe „un petec de hârtie”. Când s-a trecut la realizarea Israelului, la colonizarea Palestinei cu evrei care să accepte voluntar să-şi părăsească casa şi ţara în care trăiseră până atunci, s-a constatat că evreii nu se prea înghesuiau. Reacţia lor la ciudatul proiect sionist nu a fost cea pe care au scontat sioniştii, era însă o reacţie cu totul normală: evreii au fost puşi să aleagă între viaţa pe care o duceau, uneori de câteva generaţii, într-un mediu social cunoscut, stabil, acceptat, resimţit ca propice pentru viitorul familiei, şi strămutarea în necunoscut, într-un climat străin, mai degrabă ostil, cu o mulţime de necunoscute, plin de primejdii. Era de aşteptat ca majoritatea evreilor să ezite, să nu se grăbească să alerge spre misiunea sfîntă, istorică, eroică bla-bla, bla-bla, la care erau invitaţi: refacerea Israelului… Pentru acest proiect evreii au fost gata să cotizeze şi au făcut-o cu generozitate, dar când a fost vorba să facă pasul, atât de şocant, de traumatizant, al emigrării, la care erau invitaţi, majoritatea au cerut timp de gândire şi de răzgândire… Se pare că primii care nu s-au grăbit să emigreze în Palestina au fost liderii sionişti, autorii proiectului!

Acesta este un moment extrem de important pentru istoria lumii, MOMENTUL CÂND EVREII SIONIŞTI CONSTATĂ CĂ PROIECTUL RECONSTITUIRII ISRAELULUI NU SE POATE REALIZA DEOARECE NU SE OFEREAU EVREII, CÂTEVA MILIOANE, CARE SĂ POPULEZE PALESTINA… Consecinţele acestui refuz au fost catastrofale pentru istoria lumii, a Europei în primul rând! Ca şi pentru oricare dintre cititorii acestor pagini!… Şi anume:

Nebunia sionistă nu a acceptat această situaţie, care însemna abandonarea proiectului Israel. Un proiect despre care se putea spune, între oameni normali, că se născuse mort… Evreii sionişti nu s-au împăcat însă cu evidenţa faptului că, în afară de câteva sute de tineri entuziaşti şi săraci, alţi evrei nu erau tentaţi să facă pasul riscant al unei schimbări atât de radicale în viaţa lor. Decât cel mult, pentru evreii în vârstă, Palestina era un loc tentant în care să vii să mori şi să fii acolo îngropat, în pămîntul străbun… În rest, în mod evident Palestina nu oferea nicio posibilitate de viaţă după parametrii evreieşti tradiţionali, îndătinaţi… Ci numai din pur idealism cineva se putea lansa într-o asemenea aventură! Dar de unde atâta idealism, la milioane de persoane?!…

Sioniştii nu au abandonat proiectul, ci au imaginat faza a doua a proiectului, soluţia de „avarie”: constrângerea evreilor de a-şi părăsi casa şi ţara pentru a se strămuta în Palestina, în Eretz Israel!

Conform principiului …moldav: dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau…

Cum puteau fi obligaţi milioane de evrei să ia calea pribegiei spre ţinutul inospitalier al Palestinei? Cu ce îi puteau constrânge evreii sionişti pe ceilalţi evrei? Cu nimic! În niciun chip! Singurii care îi puteau constrânge pe evrei erau …neevreii, autorităţile din ţările unde trăiau mulți evrei! Iar instrumentul care i-a şi constrâns pe evrei să plece au fost …două: holocaustul şi comunismul.

Ce au în comun cele două mari hecatombe? Un singur lucru: rolul benefic, decisiv, pe care l-au jucat în apariţia şi consolidarea statului Israel. Suferinţele evreieşti îndurate în al doilea război mondial, mediatizate bine, chiar în exces şi cu exagerări fără precedent, au sensibilizat lumea întreagă, cu osebire pe cea anglo-saxonă, astfel că ideea de a se constitui un stat nou, ţară şi cămin pentru evreii atât de urgisiţi, s-a impus aproape de la sine publicului şi guvernelor, fără eforturi deosebite. Efectul cel mai important al persecuţiilor anti-evreieşti din Germania şi ţările satelit ale acesteia a fost că un mare număr de evrei au ales să emigreze totuşi în Palestina, în viitorul Israel. În plus, după constituirea sa, statul Israel a început să beneficieze de sume impresionante percepute ca reparaţii pentru suferinţele evreilor loviţi de Holocaust.

Dar nici pe departe evreii astfel ajunşi în Palestina de teama naziştilor, deci până în 1945, nu erau suficient de mulţi pentru a asigura funcţionarea unui stat şi pentru a contra-balansa numărul relativ mare de palestinieni. Mai era nevoie de alţi evrei, mult mai mulţi. Aceştia au venit din ţările de curând intrate sub regim comunist. Evreii din aceste ţări au luat calea emigraţiei, în număr tot mai mare, pe măsură ce regimul comunist instalat se arăta tot mai nepotrivit cu starea de normalitate, mai abuziv, criminal propriu zis. În ţările obligate să treacă la comunism a crescut brusc numărul celor doritori să-ţi părăsească ţara din cauza noului regim. S-a creat o adevărată psihoză a plecării, bine întreţinută de propaganda occidentală. Dar o dată lăsată cortina de fier, s-a interzis dreptul de a-ți alege ţara în care să trăieşti, dreptul de a părăsi ţara în care te afli. Binefacerile comunismului deveniseră obligatorii. Cu o singură excepţie: numai evreii puteau părăsi raiul comunist! Evreii inventaseră comunismul şi, ca beneficiari ai brevetului, aveau dreptul numai ei să se lepede de comunism…

Paradoxul situaţiei se pretează la numeroase interpretări şi comentarii, inclusiv amuzante, sarcastice. Comentariul cel mai justificat însă este unul dramatic: aşadar, simplificând lucrurile, dar fără a le deforma propriu-zis, avem motive să credem că instaurarea comunismului de către evreii cominternişti în Europa de Est a avut drept scop să deterioreze condiţiile generale de viaţă, ale tuturor, în aşa măsură încât să-i determine pe evrei să emigreze în Palestina, în Israel.

Spune multe detaliul că, practic, numai evreii puteau părăsi legal regimul comunist. Pentru ne-evrei nu a existat niciun mijloc legal. Mulți ne-evrei, dorind să plece cu orice preț din lagărul comunist, au plătit cu viaţa sau cu libertatea această încercare. Ne-evreilor care au rămas în lagărul comunist nu le-a fost uşor. Desproprietăriţi şi pauperizaţi, foarte mulţi marginalizaţi ca indezirabili sau inadaptabili ideologici, mulţi arestaţi şi condamnaţi pe nedrept, se poate spune că pentru majoritatea locuitorilor din aceste ţări viaţa s-a schimbat radical în rău, devenind insuportabilă în multe privinţe. Niciodată nu am primit un răspuns logic la întrebarea de ce, cui a folosit experimentul comunist, falimentar dinainte de a se naşte? Întrebăm acum: în ce măsură este corectă ipoteza că toate aceste nenorociri care au afectat jumătate din Europa s-au petrecut pentru a-i determina pe evrei să părăsească aceste ţări în care trăiau de câteva generaţii şi să emigreze în Israel?

Nota bene: aceiaşi evrei, invitaţi să plece în Israel pe vremea când ţările respective nu erau încă comuniste, ci ţări „normale”, nu s-au arătat deloc dispuşi să le părăsească. Schimbarea de atitudine a evreilor faţă de ideea plecării în Israel a fost în mod clar cauzată de schimbarea regimului social-politic în ţara de baştină… În privinţa asta nu poate exista nicio îndoială! Cererea de plecare a evreilor din România a fost, sub comunişti, mult mai mare ca pe vremea lui Ion Antonescu… Comunismul a fost mai greu de suportat decât aşa zisul regim de exterminare!

Mi se pare evident că e mult adevăr în această ipoteză. Chiar dacă vom identifica şi alte cauze şi scopuri pentru experimentul comunist, ipoteza subordonării experimentului bolşevic la proiectul sionist de comasare în Israel a unui număr cât mai mare de evrei nu poate fi respinsă şi trebuie consacrată ca atare. Caz în care, în mod evident, avem datoria să ne întrebăm cine poartă răspunderea pentru imensele suferinţe pricinuite de instalarea comunismului în Europa de Est! Să nu ne sfiim să arătăm acuzator spre liderii sionismului! Nebunia sionistă a făcut şi face în continuare multe victime şi printre evrei! Cu atât mai mult avem dreptul să cerem liderilor şi organizaţiilor sioniste, înseşi ideii sioniste (sic!), să dea socoteală în faţa tuturor, evrei şi ne-evrei, pentru milioanele de vieţi distruse ori batjocorite! Zeci, sute de milioane de oameni care au suferit ca niciodată în istorie! O mai spun o dată: eu şi oricare dintre cititorii acestor rânduri am fi avut o viaţă mai uşoară, mai frumoasă, mai îndestulată dacă sioniştii nu ar fi conspirat şi acţionat pentru proiectul Israel în Palestina, prin care au stricat tihna şi normalitatea existenţei noastre ca români, ca europeni, ca oameni! În nebunia lor nu au avut niciun scrupul! Au recurs însă, cu viclenie, inclusiv la stratagema clasică a inversării rolurilor: noi, victimele, am devenit vinovaţi de crimele plănuite şi înfăptuite de ei, de sionişti şi de evreii cominternişti!…

…Acesta ar fi al treilea moment de tensiune – eufemistic vorbind, din istoria relațiilor dintre români și evrei. Momentul cel mai dureros…

*

Românul se ferește în ultima vreme să mai spună că „mai rău nu se poate”. A spus-o de atâtea ori înainte de 1990, pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, ca după aceea să constate, cu perplexitate și amărăciune, că se poate, „se poate și mai rău”!… Vorba asta se potrivește și pentru necazurile noastre cu evreii. Se pare că al treilea moment, cât va fi fost el de dureros, n-a fost totuși cel mai! Căci a urmat și al patrulea …moment, încă neîncheiat, în care trăim și evoluăm noi, cei de azi!…

Dacă în 1944, evreii comuniști, cominterniști, au ajuns să pună mâna pe guvernarea României și să-și facă de cap sub protecția ocupantului sovietic, după 1990 România a ajuns din nou sub controlul unor structuri evreiești (tot cominterniste?), fără ca acestea să se bucure de un sprijin extern brutal și prea evident. În mod semnficativ, principalii actori ai evenimentelor din decembrie 1989, adică Ion Iliescu, Petre Roman și Silviu Brucan, care au pretins a fi aduși de „valul revoluției”(!!!) în fruntea evenimentelor, aparțin fostelor structuri cominterniste. Ion Iliescu și Petre Roman ca urmașii cuminți ai unor cominterniști notorii, identificați sigur ca agenți sovietici, iar al treilea, Silviu Brucan, ca supraviețuitor al valului cominternist abătut asupra României după august 1944. Petre Roman și Silviu Brucan evrei cu acte în regulă, Ion Iliescu cu o naționalitate ceva mai …complexă, amestec de bulgar, evreu și, probabil, ceva român. Ion Iliescu nu a dat niciodată dovadă că ar simți românește. De ceilalți doi, ce să mai vorbim?!…

Mai mult, nici ceilalți doi președinți, Emil Constantinescu și Traian Băsescu, nu au o apartenență etnică cert românească și s-au ferit s-o lămurească. După știința mea, mama lui Emil Constantinescu este evreică și se trage dintr-o familie de evrei anarhiști, izgoniți din Elveția și pripășiți în Rusia înainte de 1918, în Basarabia mai exact. Despre Traian Băsescu circulă două variante: tată evreu, plecat în Israel, unde ar mai fi și azi în viață; mama evreică, tata evreu…

Circulă este un fel de a spune, căci subiectul este tabu pentru mass media. În mod semnificativ, nici una dintre aceste biete femei nu a apărut public să-și arate bucuria pentru ascensiunea fiului. Orice presă sau televiziune liberă, necontrolată din umbră, ar fi găsit interesant pentru noi, publicul, să ne facă cunoștință cu …muma lui Ștefan cel Mare a zilelor noastre. Am avut parte de trei președinți efectiv anormali, care se rușinează să spună cine le sunt părinții!… Se rușinează să apară în public cu propria lor mamă. Nici nu-și pomenesc părinții în CV-ul de pe internet! Ce au de ascuns?

Recomand celor care citesc aceste pagini să caute pe internet biografia celor trei președinți români de după 1990, și s-o compare cu biografia, tot oficială, a lui Nicholas Sarkozy, președintele Franței. Evreu, dar evreu normal, care nu uneltește împotriva celor ce l-au ales, Sarkozy nu-și ascunde ascendenții. Nu există nicio legătură între originea sa evreiască și politica pe care o duce ca președinte al Franței în folosul Franței, al francezilor!… Ceea ce nu putem spune și noi, despre președinții cu care ne-a pedepsit Dumnezeu după 1990. Niște…

Mă consider un om normal. Mă străduiesc să fiu, în orice caz. Nu resping nicicum ideea ca în fruntea statului sau guvernului român să ajungă un alogen. Am mai avut regi și domnitori străini. Toate popoarele europene au cunoscut această situație și nu o blamăm sau incriminăm în vreun fel. Dar în asemenea cazuri cred că starea de normalitate impune anumite restricții, anumite condiții, limite a căror depășire nu poate fi trecută cu vederea în numele toleranței și al combaterii gesturilor de discriminare etnică. Iată, pe această temă, câteva considerente și observații:

Persoana în cauză, adică alogenul ajuns în funcții publice înalte, se cuvine să nu-și ascundă originea etnică, ci s-o asume cu seninătate și ceva umor, dacă se poate. Exemplu de urmat, exemplu de normalitate, Varujan Vozganian, mândru de stirpea sa armenească.

Frecvența cu care apar alogenii în asemenea funcții trebuie să respecte oarecum „algoritmul” demografic. Regula nu poate fi decât una: în mod obișnuit, în asemenea funcții ajung cel mai des reprezentanți ai etniei majoritare! A avea un președinte cu origine românească incertă nu este în regulă. A avea trei președinți la rând numai pe jumătate români dă deja de gândit! Nu pare a fi o întâmplare! Iar când cealaltă jumătate este la toți trei aceeași, adică evreiască (sau patagoneză!, ar fi fost totuna), suspiciunea că ni se ascunde ceva este și mai îndreptățită. Ce ni se ascunde?

Dacă sub oblăduirea a trei președinți numai pe jumătate români, iar pe cealaltă parte evrei, Țara ar fi prosperat, dacă am fi progresat sau măcar am fi avut o evoluție obișnuită, în limitele normalității, atunci totul putea intra sub beneficiul coincidenței întâmplătoare, al aleatorului. Am fi consemnat această coincidență la rubrica de curiozități. Împrejurarea însă că în această perioadă de douăzeci de ani România a cunoscut cea mai rapidă și mai severă involuție din istoria sa, o veritabilă prăbușire!, ne obligă să căutăm o legătură între acest dezastru și componenta alogenă a etniei celor vinovați de acest dezastru și să ne întrebăm deschis: există vreun interes sau amestec evreiesc în decăderea României, în dezastrul din România? …Cu o asemenea întrebare nu facem propagandă anti-semită, cum vor exclama imbecilii, ci facem un gest de auto-apărare! Nimic mai mult!

Faptul că în trecut, un trecut nu prea îndepărtat, în anii 1944-64, România a suferit de pe urma unor alogeni evrei, care au activat fățiș în slujba unor puteri străine și vrăjmașe, întărește motivele pentru care să ni se pară nefirească, chiar suspectă evreitatea atât de excesivă, de debordantă statistic vorbind, a conducătorilor noștri de azi, a clasei politice.
Deja știm că ni se ascunde un fenomen demografic extrem de îngrijorător: numărul mare de evrei care au primit cetățenie română fără nicio problemă, sub acoperirea falsă că li se face un act de justiție. Conform unei teze nerușinate (vezi și raportul Tismăneanu), cum că românii i-au silit pe evrei să plece în Israel și că pierderea cetățeniei românești a fost un abuz al autorităților din România. În realitate, evreii care au plecat în Israel au făcut-o de bună voie, beneficiind de un privilegiu refuzat celorlalți cetățeni din România. Dacă evreii au fost în vreun fel obligați să plece din România și să renunțe la cetățenia română – și au fost obligați!, presiunea a venit din partea evreiască, sionistă. În urmă cu vreo 10 ani, erau circa o jumătate de milion de evrei care căpătaseră cetățenie română în mare secret, fără nici un semnal în presă. (E drept, în acest fel se mai dă o lovitură: cei în cauză căpătă astfel și cetățenie europeană…) Paralel cu acest “spor demografic” bine mascat de autorități, ni se vorbește mereu de o comunitate evreiască pe cale de a se stinge în România. Nu mai sunt decât vreo 5-6.000 de evrei! Să le plângi de milă!… (A se compara cu ritmul lent în care se acordă cetățenie română pentru românii basarabeni, într-adevăr îndreptățiți s-o obțină!…)

Alt secret de stat bine păzit este structura etnică a proprietății imobiliare. Prima grijă a lui Emil Constantinescu ajuns președinte al României a fost să legifereze dreptul străinilor de a deveni proprietari de terenuri de orice fel în România. Am motive să cred că și lui Ion Iliescu i s-a cerut (de unde, de către cine?) să legifereze această prevedere criminală față de viitorul României. Ion Iliescu însă, inclusiv partidul pe care îl conducea, nu a insistat prea tare și încercarea lor de a legifera acest proiect trădător de țară a eșuat. Propunerea lui Ion Iliescu înaintată Parlamentului a fost mai mult de formă. (Le dau nepoților mei dreptul de a se lăuda că eu, bunicul și unchiul lor, am declanșat în Parlament opoziția la proiectul de a acorda străinilor dreptul de a deveni deținători de terenuri în România.) Din păcate nu s-a mai putut face nimic atunci când la Cotroceni a venit Emil Constantinescu, președintele celor mai nenorocite privatizări, al celor mai păguboase tratate cu statele vecine. Individul a susținut cu toată autoritatea funcției sale ca, în ciuda prevederilor constituționale, să se legifereze posibilitatea pentru străini de a deveni proprietari funciari.

În 2003, odată cu impunerea noii constituții, s-a introdus și în Constituție dreptul străinilor de a deveni deținători de terenuri în România.

Nota bene: Am spus de mai multe ori, fără niciun ecou în mass media: la alegerile din 1996 Emil Constantinescu nu a obținut voturile necesare pentru a câștiga alegerile. Cu toate acestea a fost declarat câștigător și, deci, președinte al României. Președinte fraudulos, care a debutat prin susținerea unui proiect de lege care încălca Constituția. Dar nici proiectul de modificare a Constituției nu a primit votul poporului român. Guvernul Adrian Năstase s-a pretat la ilegalitățile cele mai flagrante pentru a declara constituția votată. Printre altele, caz unic, când a văzut că rezultatul referendului este de respingere a constituției, a prelungit cu 24 de ore votarea. Dacă Dumnezeu ne va ajuta să avem un guvern de oameni normali, de patrioți, trebuie declarate nule toate legile și efectele produse prin modificările operate în actuala Constituție: în fapt, Constituția din 2003 este, și azi, ne-legitimă. Mai grav este că întreaga clasă politică, mass media și autoritățile europene au acceptat frauda și abuzurile guvernului Năstase. Erau abuzuri prin care se ușura sarcina celor preocupați de distrugerea României…

Pe parcursul discuțiilor purtate în societatea românească pe marginea legiferării vînzării de teren către străini, s-a auzit cuvîntul palestinizare, ca un avertisment că prin modificarea promovată de Emil Constantinescu se creează cadrul legal pentru desfășurarea scenariului care în 1948 a adus Palestina, țară a palestinienilor, la situația de a putea fi declarată Israel, stat al evreilor: evreii, prin cumpărarea de terenuri în Palesina, au devenit la un moment dat proprietari pe cea mai întinsă suprafață din Palestina. Argument decisiv în constituirea statului Israel, deși nul în drept!… (În această ordine de idei apreciez că Ion Iliescu, față de Constantinescu și Băsescu, a fost mai reținut în a promova interesele Israelului în România. Poate că mă înșel…)

O confirmare că aceste suspiciuni sunt pe deplin îndreptățite ne-o aduce constatarea că în clasa politică numărul de evrei este disproporționat de mare în raport cu numărul etnicilor evrei din România, din structura demografică a României. În primul parlament al României, 1990-92, după un calcul pe care personal nu l-am putut verifica, dar mi-a fost oferit de un fost deputat FSN, etnicii români erau sub 50%. Evreii erau așa de mulți încât în 1992, când s-a ales al doilea parlament post decembrist, Comunitatea Evreiască, știind bine câți sunt parlamentarii evrei intrați pe listele de partid, s-a jenat să mai ceară un loc și pentru un reprezentant al ei, așa cum îi permitea noua Constituție. Avea deja câteva zeci de reprezentanți, pe puțin!… Un gest de bun simț, pe care nu l-au mai repetat în 1996… Un gest care confirmă însă că în Parlament era un număr nefiresc de mare de evrei. Situația nu s-a schimbat…

În toată această perioadă, de preșidenție iudeo-românească, principalul proces socio-economic și politic, petrecut în România democratică, a fost schimbarea radicală a regimului proprietății. Sub pretextul numit privatizare, care părea să însemne trecerea unor active din proprietatea de stat în proprietatea particulară a cetățenilor români, s-a produs un jaf colosal, o înstrăinare a avuției naționale, publice, în beneficiul mai ales al străinilor, al alogenilor, cu sau fără statut de cetățeni români. Așa zișii investitori străini!… Atât cât s-a făcut o investigare juridică sau gazetărească a cazurilor de mare corupție, s-a putut constata că etnia cea mai implicată în jaful și distrugerile din România este etnia evreiască, reprezentată prin etnici evrei nu numai din România, ci și din alte țări: Israel, Rusia, SUA, Austria etc. Această coincidență, faptul de a întâlni evrei la nivelul funcției supreme din stat, la nivelul primului ministru, al miniștrilor, al parlametarilor, dar și la nivelul marilor corupți, profitori de pe urma distrugerii și înstrăinării economiei românești, ne obligă să tragem o singură concluzie: România este azi o țară ocupată, iar majoritatea ocupanților sunt evrei! Suntem o țară care și-a pierdut independența și suveranitatea. Aceste atribute mai există numai în constituție, ca vorbe goale. Suveranitatea și independența românească sunt cuvinte fără nicio acoperire… A spus-o, într-un cadru mai intim, și Shimon Peres: România a fost cumpărată de evrei! De la cine au cumpărat-o? Cu ce drept? (Recomand în acest sens seria de documente și comentarii publicate în cărțile excepțional de bine informate ale domnului Dan Cornel Nicolae, privind Ofensiva iudaismului împotriva Ronmâniei.)

Lucrurile nu se opresc aici, la jaful din avuția Țării. Conform programului după care a guvernat Petre Roman și următorii prim miniștri, și împotriva oricărei rațiuni economice, inclusiv împotriva rațiunii profitului, industria românească chiar s-a transformat într-o grămadă de fier vechi, căci de cele mai multe ori noii proprietari au distrus utilajele și agregatele de producție, întreaga uzină sau fabrică a fost demontată și vîndută la fier vechi, inclusiv utilaje de ultimă generație. A fost astfel redus la jumătate potențialul economic al României, producția industrială și agrară a României, și au dispărut câteva milioane de locuri de muncă în producție, în cercetare, în domeniile economice care asigurau cândva exportul românesc. Plus alte ilegalități și mârșăvii ale clasei politice, ale guvernanților, fără egal în istoria României. Rezultatul, despre care credem că este și scopul urmărit de această politică economică aberantă: câteva milioane de români au luat calea emigrării, au plecat să muncească în alte țări, obligați s-o facă! Mulți dintre ei nu se vor mai întoarce. Iar cei mai mulți dintre ei sunt oameni capabili, cu pregătire superioară, buni meseriași, a căror eficiență profesională creează bunăstare națională pe alte meridiane. S-a produs astfel cea mai gravă depopulare a Țării din toată istoria noastră. În mod evident această depopulare a Țării prin emigrare este provocată de guvernanți prin politica economică promovată. La această emigrare se adaugă declinul demografic provocat de autorități prin propaganda contraceptivă efectuată îndeosebi la sate, prin măsurile care descurajează viața de familie, cu copii etc. La un loc, pentru tot ce ni s-a întâmplat după 1990, a apărut termenul, din nefericire întru totul exact, de-românizarea României… Toate nenorocirile de care avem parte după 1990, atât de absurde în sine, capătă imediat coerență și logică dacă le raportăm la rezultat: de-românizarea României este un proces riguros controlat, plănuit de multă vreme, nicidecum spontan sau întâmplător. Iar acest proces este parte din programul transformării României într-un Israel de rezervă!

Repet: România, un Israel de rezervă!

Desfășurarea acestui program ni se ascunde, ceea ce, din partea politicienilor trădători de Țară nu e de mirare. După 1990 cuvîntul transparență a dispărut din vocabularul clasei politice. Funcționarea democrației în România, a jocului de-a partidele politice, este riguros controlată. A fost din vreme pregătită în cele mai mici detalii. Nu e greu să-ți dai seama. Din păcate, oamenii de rând sunt împiedicați să priceapă ceea ce se întâmplă cu ei, cu Țara. Presa, radioul și mai ales televiziunea, cu zeci de posturi de emisie, unul mai nociv decât altul, mai mincinos, mai destrăbălat, manipulează în chip profesionist preocupările și gândurile alegătorilor, oferindu-le zilnic știri de senzație, de scandal etc., care se succed într-un ritm zăpăcitor pentru percepția omului cu o inteligență obișnuită. Apar în presă și la televiziune numai comentatori agreați de establishmentul instalat după 1990. Comentatori bine pregătiți în arta minciunii, a ocolirii adevărului și a problemelor importante, vitale. Din păcate, mulți dintre aceștia sunt foarte tineri… Toți au o singură preocupare: să nu vorbească nimic despre adevăratele probleme ale României, ale românilor.

*

Cele de mai sus ne obligă să punem o întrebare, pe care să n-o lăsăm fără răspuns:

de ce are nevoie evreimea mondială de un „Israel de rezervă”?

Îl rog pe cititorul acestor pagini să facă un exercițiu de imaginație și să se închipuie pentru câteva minute că ar trăi în Israel, ba chiar că ar fi un important lider sionist, eventual unul dintre cei șapte înțelepți ai Sionului, preocupat profund de soarta evreilor, a Israelului. Cu minime cunoștințe despre viața din Israel, îți dai totuși seama că acest stat nu are nici pe departe un viitor asigurat. Acest viitor este dependent aproape în totalitate de sprijinul SUA și, oarecum, al Europei Occidentale. Acest sprijin, ca orice lucru omenesc, nu are asigurată perenitatea. E mult mai sigură, mai sigur …perenă, adversitatea plină de resentimente a lumii arabe. În confruntările armate de până acum, Israelul a ieșit biruitor, ceea ce nu a fost fatal ori catastrofal pentru nici un stat arab. Dar ziua când a 7-a sau a 70-a confruntare militară se va încheia cu înfrângerea Israelului de către arabi, acea zi va fi fatală pentru Israel! Cu consecințe, foarte probabil, ireparabile…

Când am fost senator (1992-96), în comisia de politică externă din care făceam parte s-a dat avizul pentru un acord între statul român și statul israelit, prin care noi acceptam să găzduim, într-un caz de forță majoră, circa 300.000 de evrei, bătrâni, femei și copii. Ni s-a dat și explicația: 300.000 este capacitatea de găzduire a hotelurilor de pe litoral sau din România. A fost primul pas. Nu a fost mediatizat acest acord, dar eu nu am făcut din asta un secret. Precizez: în comisie eu am fost de acord cu acest aranjament, menționând că, de va fi cazul, aceeași să fie disponibilitatea noastră și pentru ceilalți beligeranți. Azi, dacă aș mai participa la o astfel de dezbatere, aș pune o condiție: statul evreu să-și ceară mai întâi scuze pentru minciunile referitoare la așa zisul holocaust din România! Și să aducă mulțumiri publice pentru politica lui Ion Antonescu față de evrei! După aceea, dar numai după aceea, mai vedem cum facem și cu acordul respectiv…

Așadar, încă de pe atunci se lua în calcul un scenariu catastrofic pentru Israel. Nu este decât firesc pentru niște guvernanți dedicați funcției lor să ia în calcul orice eventualitate.

Un alt motiv de îngrijorare pentru un voitor de bine al Israelului este, se pare, prognoza meteo – dacă o putem numi așa, pe următoarele decenii, secole chiar. Pare a fi îngrijorătoare pentru toată planeta. Condițiile climaterice de trai se vor deteriora grav, se vor reduce zonele în care, de bine, de rău, găsești cele necesare vieții. În Israel, în ciuda eforturilor, deșertul va câștiga bătălia cu inteligența și abnegația oamenilor și se va extinde. Se pare că România, deși va fi afectată și ea, va rămâne totuși una din puținele zone în care se va putea trăi în condiții dintre cele mai bune, privind îndestularea cu apă, cu ploi roditoare, cu o temperatură prielnică confortului etc. Prin politica de de-românizare a României este evident că se produce un vid demografic de care cineva de pe planetă va profita, mai devreme sau mai târziu. Cel mai logic este să profite de acest vid demografic cei care l-au creat… Adică evreii. Mai ales că nu ar fi prima dată când prezența masivă a evreilor în România se încearcă a fi explicată ca efect firesc al densității demografice din România, sub media mondială și europeană…

S-au produs alți pași mai departe, în aceeași direcție și în mare taină, printre care și încetățenirea a sute de mii de evrei. Aceștia, sute de mii de evrei, azi nu mai au nevoie de niciun acord bilateral ca să descindă în România și nici de cazarea oferită de guvernul român. Guvernul român le-a oferit acestor evrei posibilitatea să-și cumpere care un apartament, care o vilă, care mai multe… Unii zeci de hectare de teren, alții sute sau chiar mii de hectare… Ei sunt acasă aici, în România, fără ca noi să știm, fără să fim întrebați, fără să ni se ceară voie! Și mai ales fără să știm exact câți evrei sunt în România! În nicio țară numărul exact al evreilor nu este cunoscut. În România interbelică se vorbea de câteva sute de mii de evrei, dar se pare că erau două milioane, după aprecierea celui mai important evreu, Mihail Sebastian, și a românului cel mai important, Corneliu Zelea Codreanu.

Din informațiile mele, primite neoficial dintr-o sursă prezidențială, într-o primă etapă vor fi un milion de evrei, încetățeniți în România și Moldova. Iar dacă “facem ciocu’ mic”, drept răsplată vom fi lăsați să ne unim cu basarabenii și cu toții să le fim în eternitate recunoscători evreilor, autori ai unirii cu frații noștri de peste Prut… Ei, alde Petre Roman și Ion Iliescu, au împiedicat Unirea noastră în 1990-92, tot ei, o vor patrona ca stăpâni ai celor două state fost românești!…

Evident – vorba lui Nikita Hrușciov, evreii nu vor veni în România ca să muncească în mină sau la strung! Am aflat de la un evreu din Canada că evreii care acceptă să se întoarcă în România primesc câteva sute de mii de euro ca primă de instalare… Vor veni cu bani mulți ca să se poată face stăpâni!

Desigur, acelor un milion de evrei le va fi mai ușor să controleze și să domine viața din România dacă câteva milioane dintre cei mai activi români vor fi plecați din Țară pentru totdeauna! Și dacă clasa politică, cumpărată și șantajată, se va lăsa în continuare la remorca intereselor evreiești. Interese fals evreiești aș zice, cu gândul la eternitatea lumii, a neamurilor. Cum fals evreiești s-au arătat și interesele pentru care s-au comis atâtea nelegiuiri sioniste. Căci măsura în care evreii sioniști lucrează acum la proiectul România – stat rezervă pentru Israel este și măsura în care (se tem sau constată că) eșuează proiectul Israel în Palestina.

E timpul ca evreii normali să facă ce este de făcut! Și în primul rând să denunțe nebunia și minciunile sionismului! Să se dezică de schizofrenia acestora! Să se delimiteze de sionism! Și să prezinte scuze întregii omeniri!

Nu-mi dau seama care evrei, cei normali sau sioniștii, se află în spatele dezbaterilor din lumea evreiască pe tema diasporismului. Este o discuție despre care nu se spune nimic în România, deși ne privește în modul cel mai direct. Am aflat de ea dintr-un roman al lui Phillip Roth. Una peste alta, în ultimele trei-patru decenii lumea evreiască este preocupată de câteva întrebări care, la un loc, alcătuiesc o singură problemă. Se întreabă evreii ce este de făcut pentru a ajunge la un modus vivendi cu palestinienii. Situația actuală nu poate fi eternizată. Se pare că singura alternativă la dispariția statului Israel este acceptarea retragerii în interiorul granițelor din 1948… Și mulți evrei o consideră acceptabilă! Și corectă, aș adăuga eu.

În acest caz, un mare număr de evrei vor trebui să părăsească Israelul. Ipoteza diasporistă consideră că evreii cei mai apți, mai potriviți să rămână în Israel, sunt evreii proveniți din țările arabe, care cunosc mentalitatea arabă și știu să se suporte unii pe alții cu arabii! Ceilalți evrei, veniți cam toți din Europa de Est, la loc comanda! Să facă stânga împrejur și să se întoarcă de unde au venit ei sau părinții lor!… Pe scurt, în lumea evreiască de ceva vreme se discută și se fac planuri privitoare la revenirea evreilor în România, în Ungaria, în Polonia etc. Mari bogătași precum Estee Lauder își pun averea în slujba acestui proiect de …părăsire a Israelului. Sau – soluție inedită, dar deja pusă în aplicare, un mare număr de evrei urmează să capete a doua cetățenie în țările din Est Europa, de care să nu se folosească deocamdată prea mult. Până la noi ordine… Ale cui?

E timpul să conștientizăm acest pericol: evreii plecați în Israel vor să se întoarcă… Liderii evreimii mondiale au declanșat deja acest proiect, devenit deja proces în plină desfășurare. Totul se petrece însă cu mare discreție, propriu zis în secret, cu concursul trădător de țară al autorităților, al clasei politice în frunte cu președinții Țării de care am avut parte după 1990.

Minciuna cu holocaustul din România se pare că își află locul strategic în această acțiune: culpabilizați pentru crimele părinților, românii se vor simți fericiți că evreilor le trece supărarea pe noi și se întorc!… O mai spunem o dată: în România nu a fost nici urmă de holocaust sau de pogrom! Pentru cele întâmplate pe vremea guvernării mareșalului Ion Antonescu evreii au mari datorii de recunoștință față de români! Dacă nu și le recunosc, treaba lor! Dar este de-a dreptul un gest ordinar, de oameni fără niciun Dumnezeu, să-i acuzi de crimă pe cei care te-au salvat de la moarte! Între oameni – repet: normali, așa ceva este de neimaginat! De neconceput atâta lipsă de onoare!

*

Așadar, după 150 de ani de la declanșarea sa, planul ISRAEL ÎN ROMÂNIA este mai aproape ca oricând de realizare. Aproape că te umpli de admirație pentru abnegația, ingeniozitatea și stăruința autorilor. Și știu că se găsesc printre noi nătărăii capabili să privească lucrurile din acest unghi de vedere și să se minuneze de inteligența și perseverența sionistă… Nimeni nu a zis că Diavolul este lipsit de idei ori că ar fi un prostănac. Se pare că exact de aici vine nefericirea sa: are prea multe idei și nu toate-s bune!…

Or, dacă există, ca la toate popoarele, o componentă diabolică a evreimii, diferența față de alte popoare constă în faptul că evreii diabolici au reușit să se organizeze ca nimeni alții, transformând ideea de nație în organizație! S-au impus față de evreii normali sau chiar angelici și îi terorizează într-un mod greu de imaginat de noi, ROMÂNII (goimi pentru EVREI)! La niciun popor nu există o viață dublă atât de accentuată ca la evrei: una la vedere, pentru goimi, alta secretă, radical diferită de prima, organizată după reguli și canoane necunoscute în lumea ne-evreilor. Reguli și canoane care nici pe departe nu fac viața mai frumoasă și nici nu-l apropie pe individ mai mult de Dumnezeu! Dimpotrivă…

Firește, aceste pagini nu sunt scrise de grija evreilor. Nu insist în încercarea de a-i înțelege, deși manifestarea lor ca adversari îndârjiți ai intereselor noastre ne impune, ca reacție de răspuns, să ne cunoaștem mai bine adversarul pentru a-i putea contracara acțiunile. Pentru mine e prea târziu să încerc să-i înțeleg printr-un efort susținut și bine organizat. Las celor mai tineri dintre naționaliști să acopere acest punct din programul de salvare națională: avem nevoie de o bună cunoaștere a lumii evreiești, a sionismului, a dimensiunii secrete, oculte din modul lor de organizare, din mentalitatea autentic iudaică. Vom avea de învățat de la evrei și multe lucruri utile, plăcute și sub aspect moral. Și vom putea, probabil, contribui cât de cât la emanciparea evreilor. Repet: emanciparea evreilor față de structurile de putere și coerciție moștenite de evrei din negura vremurilor. Dacă există o problemă evreiască pentru lumea în care trăim ‒ și există!, această problemă nu se va rezolva decât prin emanciparea evreilor față de structurile medievale evreiești, de natură ocultă sau discretă, care îi țin sub oarbă ascultare pe evrei.

Evreii au fost pretutindeni în fruntea luptei pentru demolarea structurilor medievale „închistate”, a tradițiilor, a valorilor patriarhale etc., în numele modernizării cu orice chip. Dar în ascuns, valorile tradiției iudaice le-au păstrat cu o grijă habotnică, fără să supună nici una din aceste valori unui examen critic, deși sunt ca nimeni alții de pricepuți în a coborî orice și pe oricine în derizoriu. Au implantat comunismul în zeci de țări, dar s-au ferit s-o facă și în țara lor!

Evreii au făcut mult bine omenirii, mai exact spus: unii evrei. Dar evreii au făcut și mult rău omenirii. Mai exact spus: unii evrei! Și vor mai face! Soluția pentru ameliorarea acestui aport evreiesc la dulceața și frumusețea vieții pe pământ este una singură: emanciparea evreilor normali, sprijin internațional pentru transparență în lumea mozaismului, pentru abandonarea structurilor oculte, care practică tirania cea mai despotică, deseori paranoică, intimidând, descurajând și pedepsind neiertător orice tentativă a evreilor normali de a intra în rândul lumii, de a abandona practica standardelor duble, atât de răvășitoare pentru sănătatea sufletească.

Pe termen scurt însă, putem lăsa deoparte grija pentru evrei. Situația noastră, a românilor, este mult mai critică, mai periclitată azi ca oricând. Suntem în pragul unui colaps național care, dacă se va produce, va fi fără nicio șansă de redresare, deoarece forțe impresionante ale Răului planetar lucrează de vreme îndelungată la distrugerea Neamului și a Țării! Nu mai avem mult timp la dispoziție pentru a găsi soluția de redresare. Și chiar dacă vom afla soluția, vom avea puterea de a o pune în aplicare? sursa/http://nogovernment.wordpress.com/2010/09/11/exportam-romaniimportam-evrei-ca-mijloace-folosim-sisteme-politice-si-guverne-marioneta/

MANIFEST PENTRU ROMANIA!

MANIFEST. PENTRU ROMANIA!

Frati Romani!

Au trecut  20 ani, de cand speranta de schimbare in bine, pe care o nutream cu totii, a fost inselata. Din timp in timp, ne-am incolonat frumos la urnele de vot, pentru
a-i alege pe cei a caror promisiuni ne hraneau inca dorinta de mai bine.
S-a perindat la conducerea tarii, intregul alfabet de partide, dar promisiunile lor s-au dovedit a fi mincinoase, iar declaratiile politicienilor, pura demagogie.

In 1989, lucrurile pareau minunate:

– Scapasem de tiranul comunist si de acolitii sai de prim rang.

– Datoriile externe ale tarii erau platite, iar Romania era un stat creditor.

– Baza industriala era foarte dezvoltata, chiar daca solicita modernizare.

– Agricultura si zootehnia, puteau asigura suficienta hrana pentru toti, prin eliminarea sau reducerea exporturilor.

– Somajul era aproape inexistent.

– Romania beneficia de simpatia intregii lumi.

– Entuziasmul nostru era gata sa faca minuni, canalizat in bine.

Cu ce ne-a fost rasplatita speranta de catre cei pe care i-am ales, e greu de crezut, chiar si acum, cand incepem sa intelegem.

1 – Tara a fost jefuita de avutiile sale – industrii grele si usoare, infrastructura agricola, mine si centrale, furnizori de gaze si curent electric, pana si flota de pescuit oceanic a Romaniei, au fost toate instrainate, la preturi de nimic, fie unora din afara, fie clicii de securisti, care a preluat fraiele economiei tarii, manand-o spre dezastru.

Ce nu au preluat ei, s-a instrainat, iar restul a fost vandut unor nemernici, care-au profitat din plin si rapid, casand fabrici intregi la fier vechi si punand muncitorii pe drumuri.

Ca urmare, din luna in luna, incalzirea, curentul si mancarea, devin tot mai scumpe, in timp ce profiturile patronilor si salariile angajatilor agentiilor guvernamentale ce le “supravegheaza”, ating sume revoltatoare.

Muncitorii care castigau un salar decent, fie au plecat in strainatate, daca varsta le permitea, fie lucreaza pe mai nimic la “patron”, fie s-au pensionat, traind la limita saraciei.

2 – Politicienii de profesie care s-au erijat in conducatori ai tarii, n-au facut altceva dacat sa-si foloseasca pozitiile, pentru a facilita jaful, in mod direct sau indirect, sau in cel mai bun caz, sa doarma, in timpul sedintelor.

Astfel, indiferent de clica aflata la putere, lucrurile au mers din rau, in mai rau, leul a fost devalorizat prin furt de catre clasa conducatoare, care a profitat din greu ca sa cumpere proprietati reale, cu bani obtinuti fraudulos din afaceri gen Caritas, la preturile de ieri, in timp ce oamenii de rand, si-au pierdut apartamentele, iar economiile lor au fost devalizate, astfel efectuandu-se un transfer urias de bogatie de la clasa de mijloc, catre caracatita securista ale carei tentacule au cuprins intreaga tara.

In cautarea unui trai decent, Romanii au fost nevoiti sa plece din tara, lasand in urma sotii, copii si bunici, familii rupte si destine triste, situatie care convine de minune guvernantilor, caci cu cat mai multi plecati inafara, cu atat mai slaba este presiunea asupra lor, pentru o schimbare adevarata. Intre timp, cu banii munciti din greu, Romanii de-abia isi mai cumpara un apartament in propria lor tara.

Am devenit si noi sclavii indatorati pe viata, ai unor banci straine si puse pe capatuiala.

3 – Justitia corupta pana in maduva, nu face decat sa calce peste cetateanul de rand, a carui sudoare este risipita de avocati, fara ca sa-i aduca castig de cauza.

Pensionarul care de foame fura mancare din magazin este pedepsit aspru, soferul amendat abuziv nu are nici un recurs real in curti, iar omul expropriat din casa lui de vechiul regim, a imbatranit asteptand sa i se faca dreptate.

Aceeasi justite, ii lasa in deplina libertate pe marii jefuitori ai avutiei nationale, pe criminalii care au furat miliarde in valuta forte si pe copiii lor, atunci cand in goana limuzinei de lux, ucid pe cate unul dinte noi, cei de rand.

4 – Statul jupoaie pur si simplu pielea de pe noi, prin taxele oneroase pe care le platim, la ora actuala, cele mai ridicate din Europa.

Fiecare institutie a statului poate impune taxe fara ca acestea sa fie legiferate, aducandu-ne in jalnica situatie de a avea de platit peste 600 de taxe in total.

Inca ne mai aplecam de mijloc la ghisee pentru a fi repeziti de un birocrat plictisit, inca mai stam la cozi interminabile ca sa platim facturile, inca mai suntem tratati cu dispret si batjocura de catre cei ale caror salarii le platim din banii nostri.

Toate astea sunt absolut inacceptabile, dar noi mai rabdam.

5 – Intre timp, ministrii si functionarii aceluiasi stat au intors privirea in alta parte, sau mai rau, au colaborat activ, la distrugerea invatamantului si a sistemului medical, ambele aflate in plin colaps.

In ce tara s-a mai auzit ca pacientii sa-si aduca de acasa bandajele si sa trebuiasca sa dea plicul cu bani pentru a fi bagati in seama, pe cand liceele si facultatile produc pe banda absolventi care au dificultati ducand la bun sfarsit o fraza?

Cum e posibil ca scolile primare sa fi devenit oaze ale traficantilor de droguri, iar copiii nostri sa fie batuti si chiar violati in locuri in care ar trebui sa fie in siguranta?

De ce sunt incurajati cei mai buni ingineri si doctori sa emigreze in tari straine, cand la noi este atata nevoie de ei?

De ce ii toleram pe nemernicii care perpetuaza si permit toate relele astea, ca mai apoi sa alegem altii ca si ei, pentru noi batjocuri si tradari?

6 – Cei investiti cu pazirea integritatii si avutiei nationale, nu fac decat sa-si incaseze salariile grase, sau se imbogatesc imens profitand de informatiile la care au acces, ocupand toate posturile cheie din economia nationala, in vreme ce tara este destramata fie fizic de catre miscari iredentiste pentru autonomie, fie spiritual, prin atacarea pe orice cai a credintei, traditiilor si culturii noastre.

Cine le da lor consemnul ca sa ii urmareasca, spioneze si hartuiasca cei care se opun distrugerii tarii, pe cand cei care-o distrug, sunt lasati in liniste si buna pace?

Cum e posibil ca sfintele icoane si religia in scoli sa devina obiecte de atac intr-o tara Crestinata acum 2000 de ani de insusi Sf. Apostol Andrei, iar pornografia sa devina”arta”, subventionata de contribuabili, prin Institutul Cultural Roman ?

Cum ne-am lasat antrenati sa acceptam gunoiul ce se revarsa din televizor in camerele noastre, in timp ce noi ne credem informati si amuzati?

De cand au devenit “diversitatea”, drepturile speciale pentru perversii sexuali si toleranta pentru excrocii alogeni, mai importante decat apararea scumpelor noastre traditii?

Plange tara rupta-n doua, iar lor le pasa daca ne conformam politicului corect impus dinafara?

Ce fel de monstri au acaparat pozitiile din care isi permit sa improaste cu noroi, in tot ce-avem noi mai sfant?

Cand ne vom trezi odata sa punem mana pe lopata si sa facem curatenia atat de necesara in ograda noastra cea mare- cand vom alunga sobolanii care arunca cu gunoi, din varfurile pe care s-au cocotat, cand vom curata balegarul afara unde apartine,
cand vom inlocui gramezile de mizerie cu rasaduri de flori ?

Voi incheia cu aceasta analogie:

Cum sa ne asteptam ca balta mizerabila sa se transforme intr-un elesteu limpede si curat, atata vreme cat aceeasi pesti amortiti, permit acelorasi broaste raioase sa ii convinga ca mocirla rau mirositoare si algele putrede sunt bune pentru ei?

Desteapta-te Romane!

autor fratele Nicolae sursa SCEPTIK

CE NE FACEM CU TIGANII?

Una din temele cele mai dureroase ale României ultimilor 20 de ani a fost cea referitoare la problema ţigănească. Evident ţigănească, pentru că acel cuvânt inventat de George Soros n-are nicio susţinere în realitate. E de-ajuns să mergem prin pieţele bucureştene pentru a vedea cum se strigă aceşti oameni între ei şi ne convingem.

Cum spuneam, una din marile probleme ale României este chiar aceasta. De fapt, nu ştiu dacă ar trebui s-o numim a României decât dacă cei ce fac parte din etnia ţigănească vor să facă parte din această ţară.Deşi asupra adevărului acestei ultime afirmaţii există mari suspiciuni…

De 20 de ani, statul român caută soluţii, implementează programe, cere bani europeni. Totul pentru a reuşi integrarea ţiganilor în această ţară. Nu de puţine ori, statul român a fost certat de la Bruxelles şi alte cancelarii europene pentru că “nu are grijă cum trebuie” de ţigani. Despre “bunele intenţii” ale celor care ne certau ne-am convins însă când am văzut cum au reacţionat ei când s-au trezit cu puradeii pe cap…De altfel, însuşi Parlamentul European a găzduit numeroase dezbateri, iar  Elena Băsescu a îmbrăcat un tricou care pe mine mă face să cred că a venit acolo să reprezinte ţiganii ca cetăţeni ai României, nu românii

Totul pleacă însă din altă parte. Fiecare soluţie, fiecare propunere pleacă de la premisa ca ALTCINEVA – fie statul român, fie comunităţile locale, fie UE – să le asigure ţiganilor condiţii optime. Ultima pe listă care a susţinut această placă tocită este o anume autoare de la “Revista Cultura”, al cărui nume este irelevant.

Irelevant pentru că ea este ultima purtătoare a unei idei ce se repetă obsedant de 20 de ani, dar cu rezultate NULE.  Doamna respectivă plânge cu lacrimi de crocodil pe urmele ţiganilor din oraşul Cluj Napoca, citând o persoană care discutase cu ei şi care se plângea că respectivii sunt mutaţi de colo-colo prin oraş. Întrebându-i pe ţigani de ce nu se plâng, aceştia au ridicat din umeri replicând senin: “Pentru ca nu avem reprezentant, nu ne putem organiza singuri, nu avem sustinere din exterior. Daca mergem noi de capul nostru în centrul Clujului, cine ne baga în seama?”.

Evident, concluzia autoarei este că CINEVA din exteriorul comunităţii ar trebui să-i ajute, să se implice, să facă, să dreagă. Din păcate, această mentalitate bolnavă este una care le face situaţia şi mai grea ţiganilor.  Seamănă leit cu mentalitatea românească de la finalul războiului sau de la începutul anilor ’90, când toată lumea aştepta să vină Occidentul să ne salveze. În ambele cazuri, această aruncare iresponsabilă în braţele unei forţe din exterior s-a dovedit catastrofală: prima oară n-au intervenit, iar a doua oară au venit, au acaparat şi acum o ducem mai rău decât înainte.

Aşa şi cu ţiganii. Ei trebuie lăsaţi să se descurce singuri. Cine-i împiedică să se organizeze singuri? Cine-i împiedică să nu fure fondurile comunitare pe care le primesc organizaţiile care “apără” interesele lor?

Până la urmă este vorba de dorinţa lor de a se integra, civilizat aici. Şi deşi este clamată peste tot, această dorinţă nu se bazează pe nicio realitate: atât imediată, cât şi istorică. Se ştie despre ţigani că au fost nomazi. E unanim acceptat acest adevăr. Dar ce trăsături de caracter denotă unul care nu poate să stea niciodată, nicăieri?

De-a lungul istoriei, ţiganii au stat puţin în câte-un loc, au mâncat şi-au plecat. De ce? Doamna autoare ar putea să ne spună că le-a fost greu. Dar românilor nu le-a fost greu? Daco-romanii care au rămas aici, în bătaia barbarilor, după retragerea Aureliană, nu le-o fi fost greu? Nu le era mai uşor să meargă în Sudul Dunării, protejate de puternicele legiuni romane? Nu puteau primii proto-români să fugă din calea năvălirilor barbare?

Bineînţeles că puteau. Dar AU ALES să stea. AU ALES să lupte.  Nu cumva ţiganii au ales să se comporte asemeni unei pălămide umane? Adică să stea într-un loc DOAR atât cât îşi satisfăceau uşor nevoia de mâncare şi de resurse, ca la greu să plece spre un alt loc unde le era mai simplu?

Marele teolog şi publicist român Gheorghe Racoveanu chiar explica acest fenomen ca unul al denaturalizării omeneşti. “Făpturile care ţin de această categorie se simt bine oriunde cerinţele lor trupeşti le sunt satisfăcute. Pentru aceasta sunt gata, oricând, să lepede: credinţă, onoare, omenie. Pe aceste vieţuitoare poporul român le-a numit ‘pălămidă ţigănească’

Nu e normal ca această populaţie, care mereu a fugit la greu, să aibă mari dificultăţi în a se integra într-un neam care se caracterizează prin trăinicie, eternitate, Dumnezeire? Cum ar putea înţelege ţiganii sensurile sacrificiului personal al credinţei, când singurul lor scop a fost umplerea burţilor cât mai uşor?

Cu toate acestea,  în ultimul timp am observat că politicienii români îi năşesc, muzica lor este difuzată pe toate posturile de televiziune şi că sunt prezentaţi mereu pozitiv de presă. Deci cine-i discriminează? Cine nu face eforturi pentru integrarea lor?…

Acesta nu este un comentariu rasist. Aceasta este o realitate. O realitate pe care mulţi dintre aşa-zişii apărători ai ţiganilor se fac că n-o văd. Aşa cum nu văd felul în care privesc ţiganii ţara care-i găzduieşte: între ei ne numesc “rumâni spurcaţi”, iar când sunt prinşi în Italia pe străzi urlă din toate puterile: “sunt cetăţean român! Am drepturi!”.

Atâta vreme cât apărătorii lor nu vor face altceva decât să le amplifice starea de neputinţă, încurajându-i să ceară mereu ajutor DIN AFARĂ, ţiganii nu au nicio şansă. E un adevăr social că oamenii învăţaţi ca alţii să le rezolve problemele nu vor reuşi niciodată să se descurce pe picioarele lor. Şi-atunci? De ce nu se aplică această axiomă ţiganilor? De ce domnilor demnitari români şi străini? Pe ei nu-i consideraţi oameni?

material de Mihai M. Popescu

Mesaje subliminale in muzica, mass media,film etc…

Mesajele subliminale si legile atractie

 

Printre metodele psihologice de transformare, în sensul de ameliorare, putem enumera mai multe, printre care yoga, bioenergia, terapiile complementare, meditaţia transcendentală, controlul minţii, hipnoza, auto-hipnoza, programarea neuro-lingvistică etc… Toate aceste metode, deşi eficace, au totuşi un inconvenient major: trebuie să le consacri timp şi eforturi personale.

Totuşi, există o metodă care nu cere niciun efort, iar timp, doar puţin, sau aproape deloc. Această metodă este metoda subliminală. Ea poate fi folosită pentru modificarea unor stări anxioase, a blocajelor negative sau a obiceiurilor proaste. Cu metoda subliminală, dispunem de un instrument remarcabil. El nu necesită nici concentrare, nici voinţă. Aceasta figurează printre cele mai importante descoperiri în domeniul psihologiei.

Definiţia subliminalului

Subliminal înseamn㠄sub pragul conştiinţei”. De exemplu, imaginea subliminală este o imagine care nu poate fi văzută cu ochiul liber, dar pe care creierul nostru o percepe. Trebuie precizat faptul că majoritatea legislaţiilor actuale interzic acest gen de imagine în publicitate.

Un mesaj subliminal este un stimul (adică un agent susceptibil de a provoca o schimbare de comportament la subiectul observat) care nu este perceput în mod conştient decât de persoana care îl primeşte; el se află dincolo de nivelul conştient, dar excită foarte bine simţurile. Nu se cunosc încă în totalitate mecanismele puse în joc, dar se pare că, deşi efectuează fără încetare o triere a informaţiilor pe care le primeşte, creierul nu aplică acelaşi filtru la toate nivelurile de conştiinţă, astfel încât unele informaţii pot influenţa emoţiile fără ca organul cognitiv, creierul să aibă vreun acces.
Motivul pentru care mesajele trebuie să fie „subliminale” este că, de vreme ce spiritul conştient nu îşi dă seama de mesaj, el nu poate să îl respingă, să-l critice sau să-l analizeze. Spiritul poate urma sugestia în mod natural.

Sugestiile subliminale acţionează la fel ca şi sugestiile hipnotice. Capacitatea de a ocoli partea critică a spiritului conştient este esenţială pentru a implanta noile sugestii pentru schimbări. De fapt, de fiecare dată când ne confruntăm cu o alegere, putem decide în mod conştient ce decizie să luăm, în funcţie de voinţa şi de dorinţele noastre. Totuşi, spiritul nostru inconştient nu are aceeaşi capacitate de analiză a informaţiei şi el acţionează în funcţie de datele pe care le-a primit ca şi cum ele ar fi adevărate. Este un fapt psihologic admis că suntem conduşi şi influenţaţi de toate impulsurile noastre inconştiente. Astfel, influenţând spiritul nostru inconştient prin sugestie, se pot manifesta schimbări puternice într-un mod foarte natural.

Subliminalul vizual

Într-un film, se poate înlocui, în fiecare secundă, una din imagini cu o imagine care nu are nici o legătură cu filmul (dat fiind faptul că există 24 de imagini pe secundă, aceasta nu va fi deci afişată decât 417/10.000 miimi de secundă). Astfel, unii realizatori de filme horror au folosit imagini ascunse, încorporate în imaginile reale, pentru a întări efectul de nelinişte (de exemplu în versiunea prelungită a filmului „Exorcistul” de William Friedkin).

Imaginile subliminale sunt deci invizibile la o viteză normală. Ochiul nu le va putea vedea şi spectatorul nu se va întreba ce a fost acel lucru de pe ecran pe care l-a văzut pentru foarte puţin timp decât dacă ştie că există o imagine subliminală pe care să o caute şi asupra căreia să se concentreze. Numai atunci va putea să o întrezărească şi, chiar dacă nu a văzut-o înainte, acum, când ştie unde este, va putea să o vizualizeze.

Iată un singur exemplu, printre multe altele, de folosire a subliminalului vizual: în timpul alegerilor americane din anul 2000, s-a descoperit din întâmplare o imagine subliminală strecurată în spotul publicitar al lui George W. Bush. Această imagine subliminală conţinea o insult㠄rat” (şobolan, gunoi) atunci când spotul făcea referire la concurentul său, Al Gore. După spusele celor care au creat spotul ar fi fost vorba de o greşeală tehnică… Oricum ar fi, conform unui studiu condus de Joel Weinberger, de la Universitatea Adelphi din Statele Unite, acest spot putea creşte părerile negative ale alegătorilor împotriva candidatului vizat.

http://www.youtube.com/watch?v=4-uPwpmkOms

http://www.youtube.com/watch?v=r3efjkRSU50 

 http://www.youtube.com/watch?v=1WFMIS0MyOg

Subliminalul auditiv

Există unele cercetări serioase care au dovedit, de mulţi ani deja, că percepţia subliminală este o realitate. Dixon în mod special, dar şi Mykel şi Daves, Ayres şi Clarck, cercetătorii Fundaţiei pentru cercetarea impresiilor subliminale (FRIS), au demonstrat acest lucru într-un mod foarte amplu. Teoria, simplă, a fost verificată. Dixon, într-un studiu referitor la acest subiect, distinge 4 zone de percepţie, în funcţie de intensitatea stimulului.

Subliminalul sonor nu se bazează pe durată, ca subliminalul vizual, ci pe intensitate. O frază, de exemplu, este difuzată la un nivel prea scăzut pentru a fi percepută în mod conştient. Totuşi creierul o înregistrează şi o decodează. Atunci când ascultăm o melodie care conţine mesaje subliminale, în general nu auzim decât melodia. Melodiile alese sunt la bază sintetizatori care formează pânze sonore fără rupturi evidente. Mesajul subliminal este pur şi simplu prezent la un nivel inferior celui de 20 sau 30 de decibeli, folosind efectul de mască bine cunoscut de la munca de cercetare a lui Wegel, Lane şi Fletcher. Acest procedeu interzice recunoaşterea conştientă a mesajului ascuns în spatele muzicii. O altă metodă este ca mesajele subliminale să fie înregistrate în zona de frecvenţă situată la limita percepţiei umane a auzului (între 14000 şi 20000 Hertzi). O altă tehnică este codarea mesajelor subliminale pe un zgomot alb.

În 1951, doctorul Hal Becker, şi-a început cercetările asupra efectelor sugestiei subliminale. Unul din studiile sale implica folosirea sugestiilor subliminale încorporate în sistemul audio al centrului medical Mc Donagh din Missouri. Testul său, care a durat şapte luni, a produs rezultate spectaculoase. Leşinurile datorate injecţiilor au scăzut la zero, numărul persoanelor care fumau în locaţiile personalului a scăzut cu 79%, iar accesele de stări proaste din sala de aşteptare suprapopulată au fost reduse cu aproape 60%. Aceste probleme au revenit la nivelurile anterioare atunci când mesajele subliminale au fost oprite, la sfârşitul studiului.

Pe 10 septembrie 1979 revista „Times” relata: „cincizeci de magazine din Statele Unite şi Canada instalaseră un sistem subliminal pentru a evita furturile din raioane. Inventatorul său, doctorul Hal Becker, a suprapus pe muzica difuzată în magazine mesaje subliminale care sugerau să nu furi : „Eu sunt cinstit. Dacă fur voi fi prins şi trimis la închisoare.” Furturile s-au redus cu 37%, economisindu-se 600 000 de dolari pe parcursul a nouă luni de folosire a sistemului.”

de Gabriela Velours

Mesaje subliminale in muzica


La o mica cercetare am gasit o multime de mesaje ascunse in melodii foarte populare, pe care le auzim peste tot. Aceste mesaje sunt ascunse (sau nu) in versiunea inversa a melodiei sau efectiv in melodia normala. De obicei „vinovati” sunt compozitorii, care sunt evident constienti de mesaj. Unii artisti habar nu au ce canta, altii sunt perfect constienti si chiar promoveaza astfel de lucuri.

La vizualizarea unui mini documentar, un fost satanist spunea ca ei credeau ca lucifer era un inger, care a fost trimis de Dumnezeu in iad. Pana aici, adevarat. Insa ei considerau ca a fost nedpreptatit, ca el si ceilalti draci sunt la fel de frumos ca si ingerii, prin urmare, il/ii venerau. Erau adepti ai iluminismului, grupare ce doreste manipularea masei populatiei.

simbolul explicat: http://img48.imageshack.us/img48/718…r20struqg7.jpg

Din aceasta grupare fac parte acesti cantareti constienti de mesajele lor, cat si anumiti compozitori. Dupa efectuarea unor studii s-a demonstrat ca daca o melodie are un inteles data invers, creierul nostru este atat de destept incat in subconstient il poate descifra si intelege. Sunt o multime de melodii care invers se aud ca „I want some weed” (vreau niste iarba) si atunci cand asculta acele melodii oamenii vor sa se simta bine trupeste.

Sa dau exemple concrete.
Cel mai cunoscut adept al acestei grupari este rapperul Jay-Z.

Este evident, insa va voi lasa pe voi sa decideti. Va rog sa va uitati la aceste video-uri:

http://www.youtube.com/watch?v=qOH1wWRML44
Pe langa faptul o melodie de-a sa intoarsa invers suna cam asa: „6 6 6, murder murder Jesus, 6 6 6” – „6 6 6, omorati-l omorati-l pe Iisus, 6 6 6” acesta are si melodii in care mesajul nu este DELOC asuns:

Una dintre ele este „Lucifer”:

Lucifer, dawn of de morning! I’m gonna, chase you out of Earth
Lucifer Lucifer, dawn of de morning…
(I’m from the murder capital, where we murder for capital)

Lucifer, in zorii diminetii! Te voi urmari pana in afara Pamantului
Lucifer Lucifer, in zorii diminetii…

sau

o alta melodie, D’evils:
„Dear God I wonder he can save me,
Illuminati on my mind, soul and my body”

„Draga Dumnezeule, ma intreb daca ma poate salva,
Illuminati in minte, sufletul si trupul meu”

Mai trebuie exemple? Mai sunt O GROAZA!

Rihanna

In afara faptului ca in videoclipul „Umbrella” foloseste o piramida in care ea se fataie dezbracata, melodia si inseamna ceva:
http://www.youtube.com/watch?v=ZUhYWo7iMjM
S-au folosit de ebraica si araba (limba Bibliei si a Coranului) pentru a ascunde mesajul:
in ebraica, Ellah = Dumnezeu
in araba, Allah = Dumnezeu
in ebraica si araba, la = nu
Daca stii aceste lucruri, observi clar:
„Under my umbre-la Allah, Ellah, eh eh eh” adica „nu Dumnezeu, nu Dumnezeu”.
Inca un exemplu cu o melodie de-a Rihannei: http://www.youtube.com/watch?v=oMw3iESGbyM
se aude CLAR: „yes, he’s under and he can’t get out” – „da, el este dedesupt si nu poate iesi”
„Satan forever” – „Satana pentru totdeauna”
„Evil lives in me” – „Raul traieste in mine”

Kayne West, de asemenea cu o multime de intelesuri…

Ce se intampla cand acesti trei se unesc?
Jay-Z ft. Kanye West & Rihanna – Run This Town
priviti aici: http://www.youtube.com/watch?v=atl2YCpYbDA
„I’ll be back, so will Satan” – „Ma voi intoarce, asa va face si Satana”
” Us, Us, Forever ” – ” Noi, Noi, pe vecie”
„Illuminati crew” – „Brigada Illuminati”
etc.

Chris Brown
http://www.youtube.com/watch?v=zl-wBh35cio
(si asta trebuie privit)
Jay-Z, Rihanna, Chris Brown-aceeasi casa de discuri.

Beyonce

Beyonce, iubita lui Jay-Z este de asemenea controlata. In ultima vreme, manusile, ochelarii, accesoriile, costumele sale nu sunt doar simple costume. Sunt pline de semnificatii ale lui Baphomet/Lucifer.

Britney Spears
Piece of me, invers -> „I love Satan only”
http://www.youtube.com/watch?v=qVMzFgmwN2Y
De asemenea, Britney are o noua melodie, „3”
Fara nici un mesaj ascuns spune:
„1, 2, 3
Peter, Paul & Mary
Gettin’ down with 3P
Everybody loves „uhh”
Countin'”

„1, 2, 3
Petru, Paul si Maria
Au un ménage à trois
Toata lumea iubeste „uhh”
Numar”

3P in limajul american de zi cu zi inseamna threesome = ménage à trois

As putea continua la nesfarsit cu aceste exemple, daca mai vreti spuneti…
Inchei prin a va arata ceva si mai si…Barack Obama.
Sloganul sau este „Yes we can!” care spus de el, dat invers, inseamna „Thank you satan!”
http://www.youtube.com/watch?v=jqALdkTArqs
http://www.youtube.com/watch?v=IFZInXscfYw
http://www.youtube.com/watch?v=CVjXYeAgbE8
Este peste tot!

DOCUMENTEAZĂ-TE ACUM…NICI NU ȘTII CE PIERZI!

http://h1.flashvortex.com/files/72/2_1288030483_31285_316_0_468_60_8_1_72.swf

Sfaturi practice pentru a rezista manipulărilor.

Sfaturi practice pentru a rezista manipulărilor

 
1. Încercaţi să jucaţi cu dumneavoastră înşivă, din când în când, rolul de „avocat al diavolului”, combătându-vă propria imagine, concepţiile pe care le consideraţi de nezdruncinat, prejudecăţile, comportamentul, sentimentele. Veţi ajunge astfel să vă cunoaşteţi mai bine, să vă descoperiţi punctele slabe ori rigidităţile, dar poate şi calităţi pe care nu vi le-aţi pus în valoare. Încercaţi să vă priviţi cu alţi ochi, mereu din alte perspective, pentru a înţelege mai bine care este părerea celorlalţi despre dumneavoastră.
2. Exersaţi rostirea unor expresii precum: „Am greşit”, „Îmi pare rău”, „E vina mea”, „Am învăţat ceva din greşeala asta”.
3. Fiţi atenţi la perspectiva din care alţii încearcă să prezinte, să încadreze o problemă, o situaţie, o anume opinie. Acceptând necondiţionat premisele lor, le oferiţi din start un avantaj substan­ţial. Fiţi pregătiţi pentru eventualitatea de a respinge de la bun început, în întregime, punctul lor de vedere şi de a veni cu varianta dumneavoastră. Feriţi-vă să treceţi la discutarea detaliilor înainte de a vedea dacă problema, în totalitatea ei, nu este cumva greşit pusă. De multe ori agenţii de influenţă îşi atrag inter­locutorul în discuţii pe marginea unei probleme, pentru ca abia când e prea târziu acesta să-şi dea seama că întreaga problemă era artificial creată. Spre exemplu, după revoluţia din 1989, regimul de la Bucureşti a făcut nenumărate presiuni asupra zia­riştilor pentru discutarea articolelor pe care ar fi trebuit să le cuprindă legea presei. Ziarele independente însă au pus problema cu totul altfel: era într-adevăr necesară legea presei sau apariţia ei ar fi putut justifica un nou val de cenzură informaţională?
4. Acceptaţi pierderile pe termen scurt (în bani, timp, efort, sau chiar respect faţă de propria dumneavoastră persoană) pentru a vă păstra independenţa. Lăsându-vă atraşi cu uşurinţă de mirajul unor avantaje imediate, puteţi cădea în capcane foarte pericu­loase, iar suferinţa produsă de apariţia disonanţei cognitive va fi incomparabil mai mare decât cea provocată de nemulţumiri sau de necazuri trecătoare. Acceptaţi micile pierderi şi gândiţi-vă că ele vă sunt învăţătură de minte pentru a nu mai greşi în viitor.
5. Puneţi imediat piciorul în prag atunci când sunteţi ne­mulţumit, agasat, sau când suferiţi din cauza comportamentului unei persoane apropiate. Exersaţi-vă în a spune:,,Pot trăi şi fără dragostea (prietenia) ta, chiar dacă la început îmi va fi greu. Dacă vrei să mai fim împreună (prieteni), încetează să mai faci lucrul ăsta şi obişnuieşte-te să faci asta”, sau: „Pot supravieţui fără favorurile dumneavoastră, dacă vreţi să rămânem în relaţii bune, gândiţi-vă să mă trataţi cu mai mult respect” ş.a.m.d. În caz că nu sunteţi luat(ă) în serios, chiar după avertismente repetate, pregătiţi-vă să vă detaşaţi (despărţiţi) total de persoana respectivă.
6. Evitaţi întotdeauna să luaţi hotărâri pripite, mai ales în situaţii care vă sunt neclare. Mulţi agenţi de influenţă exagerează graba cu care trebuie să răspundeţi, presându-vă, pentru a nu vă da timp de gândire. Judecaţi problema la rece, luaţi-vă un răgaz suficient, căutaţi surse suplimentare de informaţii asupra subiec­tului şi abia apoi puneţi-vă semnătura.
7. Întotdeauna când ceva vi se pare neclar, insistaţi cu între­bările până ce vă lămuriţi complet. Nu-i lăsaţi pe agenţii de in­fluenţă să vă facă să vă simţiţi prost şi astfel să vă reducă la tăcere, în foarte multe cazuri, explicaţiile superficiale sunt semne ale unor tentative de manipulare, dar şi ale superficialităţii şi incom­petenţei celui chipurile atotştiutor.
8. Exersaţi-vă în descifrarea sensurilor ascunse ale lucrurilor sau situaţiilor întâlnite la fiecare pas, indiferent cât de banale ar părea: rolul uniformelor, substratul diverselor relaţii interper-sonale, intenţiile reale ale diverşilor vorbitori, rolul nescris al unor legi şi regulamente. Încercaţi să vă explicaţi ce s-a urmărit prin promovarea unor anumite concepţii arhitectonice, care sunt tentativele de manipulare prin afişarea diverselor simboluri sau sigle, ce interese se ascund sub unele alianţe de circumstanţă, prin ce mijloace este obţinut acceptul sau ataşamentul unora sau al altora faţă de anumite idei, organizaţii sau lideri, cum acţionează asupra individului presiunea grupului social din care face parte, ce se poate citi printre rânduri în articolele din ziare ş.a.m.d. Poate fi un joc interesant, dar şi foarte util.
 
9. Fiţi atent(ă) la regulile impuse de gazde, atunci când sunteţi în rolul oaspetelui. Uneori respectarea instinctivă a acestora (pentru a nu da dovadă de impoliteţe) vă poate limita drastic libertatea de exprimare, de acţiune şi chiar de alegere. Priviţi cu detaşare regulile de protocol, respectaţi-le, dar nu într-o asemenea măsură, încât să renunţaţi la a vă mai expune deschis părerile. Încercaţi din când în când să jucaţi rolul nonconfor-mistului. Reacţiile celor din jur vă vor putea demonstra dacă au sau nu intenţii ascunse.
10. Nu acordaţi credit soluţiilor simple în cazul unor pro­bleme personale, sociale sau politice complexe.
11. Amintiţi-vă că nu există dragoste sau prietenie totala, necondiţionată, din partea unui străin, la prima vedere. Fiţi foarte atenţi la cei care încearcă să vi se „bage sub piele” şi încercaţi să aflaţi ce anume urmăresc să obţină de la dumneavoastră. Însă chiar şi în cadrul relaţiilor obişnuite de prietenie sau de iubire, reţineţi că acestea pot fi verificate numai în timp. De asemenea, este imposibil ca ele să reziste dacă unul numai dă, iar celălalt doar primeşte. Încrederea, adevărata dragoste sau prietenie au la bază reciprocitatea şi respectul faţă de celălalt.
12. Dacă ajungeţi într-o situaţie socială nouă, într-un anturaj nou, într-o companie nefamiliară, încercaţi imediat să aflaţi de pe ce poziţie puteţi intra în contact cu cei din jur şi care sunt principalii agenţi de influenţă ai grupului. Intraţi pe „lungimea de undă” a acestora, aflaţi cât mai multe amănunte despre ei, „citiţi-le” preferinţele, orgoliile, preocupările, flataţi-i dacă e cazul, încercaţi să descifraţi ce urmăresc şi apoi căutaţi soluţiile cele mai bune pentru a rezolva problemele ce se pot ivi.
13. Evitaţi situaţiile total nefamiliare, în care nu vă puteţi manifesta libertatea de acţiune sau de exprimare. Dacă totuşi vă aflaţi într-o asemenea situaţie, începeţi cu testarea limitelor ce vă sunt impuse. Acceptaţi un preţ mai mic pentru a vă elibera, în loc să vă supuneţi unor suferinţe greu de suportat pe care vi le-ar putea provoca rămânerea într-o astfel de situaţie.
14. Nu vă dezvăluiţi sentimentele, dorinţele ascunse, slăbiciunile sau limitele în faţa oricui. Amintiţi-vă că, uneori, chiar şi cel mai bun prieten vă poate trăda sau vă poate exploata cu ajutorul acestor destăinuiri.
15. Obişnuiţi-vă cu momentele de detaşare emoţionaă, mai ales atunci când doriţi să analizaţi cu atenţie ă anumită problemă. Exersaţi-vă în păstrarea calmului şi a sângelui rece, în confrun­tările cu cei care încearcă să va manipuleze. De foarte multe ori ei urmăresc să vă enerveze special pentru a vă crea momente de vulnerabilitate de care să se folosească în a vă îngenunchea.
16. Nu vă lăsaţi la cheremul lăcomiei şi al satisfacerii orgo­liului personal. Agenţii de influenţă ştiu foarte bine cum să vă exploateze aceste slăbiciuni pentru a profita de pe urma dumnea­voastră sau chiar pentru a vă supune în cele din urmă. Rezistaţi ademenirilor, linguşelilor, bârfelor, iar dacă vă simţiţi nesigur(ă) şi nu ştiţi cum să procedaţi, gândiţi-vă la persoana pe care o consideraţi un exemplu de onestitate şi stăpânire de sine şi imaginaţi-vă cum ar proceda aceasta în locul dumneavoastră.
17. Acceptaţi schimbul de idei, analizaţi la rece opiniile sau concepţiile ce nu coincid cu ale dumneavoastră, mai ales când sunt susţinute de argumente concrete, încercaţi să vă puneţi în locul celor cu care vă confruntaţi ideile, pentru a vedea mai bine unde greşesc ei sau unde greşiţi dumneavoastră.
18. Identificaţi momentele în care simţiţi un sentiment de vină şi încercaţi să-i aflaţi originea. Vedeţi dacă nu vă este indus în mod artificial pentru a vă determina să acţionaţi într-un anume fel. În general, nu luaţi decizii pentru a scăpa de sentimentul de vină. Acceptaţi-l ca pe o componentă inevitabilă a firii umane, dar nu acţionaţi sub imperiul său.
19. Acţionaţi pe deplin conştient în toate situaţiile. Nu luaţi decizii doar pentru că „aşa trebuie” sau pentru că aşa v-a intrat în reflex. Încercaţi să vedeţi care anume reflexe corespund con­vingerilor dumneavoastră intime şi care v-au fost impuse prin diverse tehnici de manipulare.
20. Gândiţi-vă că, uneori, consecvenţa poate conduce la rigi­ditate. Dacă în urma unei analize detaşate vă daţi seama că aţi greşit, nu persistaţi în greşeală doar de dragul consecvenţei.
 
21. Autorităţile legitime trebuie respectate, dar cei care se erijează în autorităţi fără a avea legitimitate trebuie supuşi unei analize atente pentru a vedea care sunt interesele ascunse ce îi animă şi pentru a găsi calea de a-i respinge.
 
22. Vociferările sau reacţiile emoţionale nu sunt suficiente pentru contracararea actelor de inechitate sau de injustiţie. Pentru a lupta împotriva oricăror abuzuri trebuie să vă asumaţi deschis opţiunea şi să le înfruntaţi până la capăt, indiferent de consecinţe. Bogdan Ficeac,,Tehnici de manipulare”

STIRI DESPRE CARE VOM MAI AUZI…

STIREA 1

Trei crize majore par să fi fost provocate simultan, ca să reaşeze omenirea pe alte baze şi să introducă un nou concept de guvernare, după ce democraţia aşa cum a fost văzută până acum va da faliment.

Este concluzia ce se desprinde dintr-o analiză a Reuters şi este izvorâtă dintr-un studiu global de după întâlnirea de la Davos. Cam la aceeaşi concluzie ajunseseră şi redacţia Agentia.org, în urmă cu câteva săptămâni.
Este vorba despre o Furtună Perfectă, cum o numesc cei de la Reuters, pe componente: o criză economică globală, secondată de o criză energetică, o revoltă mondială împotriva regimurilor dictatoriale, dar şi din cele democratice europene, o criză alimentară mondială. Toţi aceşti vectori conduc spre un al treilea razboi mondial care ar urma să aşeze omenirea pe noi baze. Cu o populaţie mult redusă numeric, fără pretenţii democratice, aceasta se va închina la un singur stăpân şi va face tot ce-i va spune acel stăpân. Masa monetară va dispărea, iar omenirea va munci pentru o elită doar pe „cazare şi masă”.
Analiştii au anticipat seria revoltelor din Lumea Arabă, de după Forumul de la Davos. S-a stabilit atunci ca focarul să fie în această zonă a lumii, ceea ce, iată, s-a adeverit la mai puţin de o lună de zile. Baza a fost pusă tot de FMI, mai mult sau mai puţin pe şest, iar sprijinul militar american s-a văzut în debarcarea lui Hosni Mubarak, prin parada de război din canalul de Suez.
Libia a ajuns să fie doar un punct de cotitură pe această hartă a revoltei mondiale. Un antrenament pentru adevarăta ţintă, care este Iranul lui Mahmoud Ahmadinejad. Deja numeroase voci cer intervenţia armată americană în Libia. La ONU s-a cerut ca regimul lui Gadhafi să fie răsturnat prin forţe militare externe. Adică exact ce-şi doresc americanii. Să nu intervină direct, ci doar la cererea maselor populare. Ei provoacă şi tot lor li se cere să intervină, o tactică folosită de multă vreme.
Foarte interesant, deci acest comentariu Reuters. El trebuie relaţionat cu războiul surd dintre China şi SUA pentru supremaţie mondială. Nu este o coincidenţă că exact în acest moment, armata SUA face exerciţii militare alături de Coreea de Sud, chiar lângă Coreea de Nord şi în coasta Chinei. Americanii au deschis războiul pe mai multe fronturi: în lumea arabă, în zona Chinei, dar şi în Europa, deocamdată de Est. Un precursor al revoltelor globale.

STIREA 2

Guvernul suedez a emis un raport prin care încearcă să contrazică declaraţiile autorităţilor japoneze care încearcă să muşamalizeze efectele dramatice ale radiaţiilor emise în urma exploziei centralei nucleare de la Fukusima.
Lars-Erik De Gee,  director de cercetare la Institutul de Cercetare Apărării din Suedia, o agenţie guvernamentală, a fost desemnat să monitorizeze evoluţia radiaţiilor pe întreaga emisferă nordică. Dacă iniţial nivelurile de emisii ale radiaţiilor au fost declarate mici sau insignifiante pentru Europa, ultimele previziuni demonstrează că întreaga emisferă nordică o să fie împânzită de radiaţii atomice ce vor pune viaţa în pericol.
De Gee susţine în raportul sau că ” în cele din urmă vine şi aici” şi se referă la radiaţiile emise de centrală din Fukushima. În prima fază experţii ai minimizat efectul pe care radiaţiile le vor avea asupra Europei, dar acum previziunile unor oameni de ştiinţă sunt mai sumbre decât îşi poate imagina oricine. Într-un timp foarte scurt radiaţiile vor ajunge şi în Europa şi se vor comasa aici. Nivelul radiaţiilor, dramatic de mare, o să pună în pericol viaţa în emisfera nordică

STIREA 3

Fondatorul WikiLeaks, Julian Assange, a apreciat marţi că Internetul este cea mai importantă metodă de spionare creată vreodată şi un obstacol în calea libertăţii de exprimare, transmite AFP.
Adresându-se studenţilor de la prestigioasa universitate britanică Cambridge, Julian Assange a afirmat că Internetul, şi în special reţeaua socială Facebook, reprezintă pentru Guverne una dintre cele mai importante modalităţi de spionare a oamenilor.
El a citat astfel cazul folosirii Facebook în Egipt în urmă cu câţiva ani, caz care a avut un final nefericit pentru utilizatorii reţelei.
“A existat de fapt o revoltă pe Facebook la Cairo în urmă cu trei sau patru ani. Ea a fost foarte redusă ca proporţii, iar după aceea (reţeaua) Facebook a fost folosită pentru a-i aresta pe principalii utilizatori, care au fost apoi bătuţi, interogaţi şi plasaţi în detenţie”, a explicat Assange.
“Internetul este cea mai mare maşinărie de spionaj pe care lumea a cunoscut-o vreodată”, a afirmat el.
Creşterea puterii acestei tehnologii ajută regimurile tiranice, a continuat el. “Nu este o tehnologie care favorizează libertatea de exprimare, nu este o tehnologie care favorizează drepturile omului”, a subliniat Assange.
“Este mai degrabă o tehnologie care poate fi folosită pentru a instaura un regim totalitar de spionaj fără precedent”, a adăugat el.

STIRE4

http://www.youtube.com/embed/b0e5shXRnAE

In 1983 Brooks Agnew, expert in tomografia Pamantului, folosind doar 30W energie, realiza tomografii ale scoartei terestre si descoperea zacaminte petrolifere si de gaze in diferite zone ale lumii.  Acuratete, 100% !
HAARP foloseste …un miliard de wati, cu care bombardeaza ionosfera, pentru “experimente” ! Imaginati-va corzile unui pian, corespunzand straturilor scoartei terestre. Fiecare strat are propria sa frecventa specifica de rezonanta. Se emit fascicole de unde radio in pamant. Cand acestea sunt reflectate inapoi, ele apar cu frecventa specifica a straturilor prin care trec. Asa se poate citi: acestea sunt zacaminte de gaze, sau acesta e zacamant de petrol si asa cu numai 30W energie, se poate identifica fiecare frecventa specifica. Daca faci asta cu … 1 miliard de wati, intreaga scoarta se va cutremura, incat se va putea provoca un …cutremur !
Mai departe, Benjamin Fulford, relateaza o discutie a sa cu fostul  ministrul de finante al Japoniei, Takanaka, intrebandu-l pe acesta, de ce a renuntat la controlul sistemului financiar japonez, cedandu-l unui grup oligarhic de afaceristi americani si europeni! El si trimisul sau special au spus ca au facut asta, pentru ca Japonia a fost amenintata cu o “masina de provocat cutremure” Mai mult decat atat, politia i-a transmis apoi lui Benjamin Fulford – care nu crezuse in asemenea posibilitate, ca din cauza ca acesta a facut publica aceasta stire, orasul Nigata va fi lovit de un cutremur! (In fapt, represaliile erau datorita divulgarii de catre ministrul Tanaka, a acestor amenintari! NT) Nigata este si locul unde se afla o centrala nucleara japoneza! Doua zile mai tarziu, cel mai mare reactor nuclear al Japoniei, cel din Nigata, a fost centrul a doua seisme consecutive, ambele de 6,8 magnitudine !
Asa a inceput Benjamin Fulford sa investigheze mai atent relatia dintre HAARP si cutremure si a aflat ca daca se trimite un fascicol de microunde de 1miliard de wati in ionosfera, acesta va impinge ionosfera in acel loc in sus… apoi aceasta ca o membrana elastica va raspunde coborand spre pamant, iar felul in care va vibra, poate provoca cutremure! Este exact la fel ca atunci cand poti sparge un pahar, emitand un sunet de rezonanta de o anumita intensitate! Aceeasi masina (microunde emise de HAARP) poate incalzi panza de apa freatica, pentru a provoca cutremure! Prin acelasi procedeu, daca pui 1 miliard de Wati intr-o furtuna tropicala, poti s-o faci mult mai puternica si chiar sa-i schimbi directia de deplasare ! Asa s-a putut crea uraganul care a lovit Myanmar, tzunami care a lovit Indonezia si cutremurul care a lovit China!
Dupa cutremurul care a lovit Nigata, un membru al yakuza, ramura familiei Inagaoa, i-a spus ca “seful lor cel mare”, este acum George Bush Sr.  si l-au invitat (pe Benjamin) la o “reuniune  UFO”, unde i-au aratat un video (cel cu avionul si globul de plasma din videoclip NT) in care era provocat un glob incandescent de plasma ce putea fi provocat de un fascicol dirijat de microunde de ..1miliard de wati, precum HAARP! Atunci Benjamin “a prezis” ca vor vor fi “nori colorati” in locul din China, inaintea cutremurului (Sichuan NT)! Iar un satelit Taiwanez a constatat o “prabusire” de 50%  a energiei electrice a ionosferei deasupra zonei de cutremur, adica exact ceea ce face HAARP, care impinge ionosfera in sus si apoi aceasta revine in jos cu o cadere de 50%! Asa ca se pare ca, criminalii iresponsabili, care conduc guvernul americii, ameninta in mod curent oamenii cu cutremure! De asemenea, controlul climei, este o arma prin manipularea fluxurilor electrice si curentilor de aer ce dicteaza clima! CCC – comanda, comunicatie, control – in timp de razboi se doreste blocarea si interceptarea comunicatiilor inamicului si securizarea propriilor comunicatii. Semnalele emise in ELF -frecvente extrem de joase, pot fi generate de HAARP si receptionate oriunde in lume, fiind folosite pentru tomografia penetranta  a Pamantului  descoperindu-se astfel pozitia oricarui submarin sau baze subterane.
Ideea de baza a HAARP este generarea de fascicule de electroni si accelerarea acestora pe liniile de camp electro-magnetic naturale ale Pamantului, pana aproape de viteza luminii care sa formeze astfel o carapace, care nu numai ca blocheaza comunicatiile in intreaga lume, dar poate distruge in plin zbor rachete care coboara din spatiu! Procedeul consta in crearea unei gauri in ionosfera, cu diametrul de 30Km, si a  unei zone de plasma incandescenta prin care orice ar trece: rachete, avioane, etc, ar fi distruse! O astfel zona in care s-ar crea o gaura in ionosfera, deasupra unei zone  suprapopulate dintr-o tara inamica, ar provova iradierea de catre radiatia solara a zonei respective, care nu ar mai fi astfel protejata !

STIREA 5

Un geolog american prezice un mare cutremur in America de Nord !

Cercul de foc al Pacificului (engleză The Pacific Ring of Fire) este cea mai întinsă și activă zonă vulcanică de pe Terra concentrând 62% din vulcanii activi existenți în prezent (peste 350 din cei 600 vulcani activi).
Cercul de Foc al Pacificului

     Două treimi din acest cerc se află în arcurile insulare din Pacificul de Vest, iar restul pe țărmurile pacifice ale celor două Americi. Cercul de Foc al Pacificului este o suprafață frecventată de cutremure și erupții vulcanice care încercuiesc oceanul Pacific. Forma zonei de foc este a unei potcoave de 40.000 de km. El este alcătuit din 452 de vulcani activi. Aici se găsesc 75% din vulcanii activi ai lumii. Fosele care mărginesc Pacificul sunt activate din punct de vedere seismic, fapt care determină producerea a numeroase cutremure, care, asociate vulcanismului activ, justifică denumirea de centura de foc sau cercul de foc dată de specialiști acestei zone.

In ultimile 12 luni, la granitele cercului de foc al Pacificului au avut loc 3 mari cutremure :

1. Chile (8,8 grade pe scara Richter) – 27 Feb 2010
2. Noua Zeelanda (6,4 grade pe scara Ricther) – 22 Februarie 2011
3. Japonia – (9.0 grade pe scara Richter) – 11 Martie 2011 
Ultima zona care nu a fost afectata inca de un cutremur mare fiind America de Nord.
    Jim Berklandeste un fost geolog american care incearca sa prevesteasca din nou un mare cutremur care ar putea avea loc in America de Nord in perioada 19 – 26 Martie 2011 ! El a mai prezis si marea serie de cutremure din Octombrie 1989 – primul fiind in zona San Francisco.
    Geologul sustine ca un sir de 3 evenimente importante care vor avea loc in acea perioada la care se adauga si alte semne prevestitoare sunt posibile indicii in vederea producerii unui cutremur in partea de Nord a Americii.
Cele trei evenimente mentionate de Jim Berkland care ar putea declansa un posibil cutremur in zona Americii de Nord sunt :
 1. Luna se va afla la cea mai mica distanta de Pamant (urmatoarea apropiere la aceeasi distanta fiind in anul 2016)
 2. Va fi Luna plina
 3. Pe data de 20 martie va fi Echinoctiul de primavara.
    Exceptand aceste 3 lucruri, el tine sa mentioneaze anumite fenomene care au avut loc in ultimele 6 luni si ar prevesti acest cutremur – ele mai fiind prezente inaintea altor mari cutremure ca cel din San Francisco din 1989 unde mai multe balene si delfini au esuat pe plajele San Francisco si Santa Cruz cu cateva luni inainte de producerea lui :
 – moartea recenta in masa a milioane de pesti in portul Redondo Beach (America) – 
 – naufragierea mai multor balene pe plajele din in Noua Zeelanda 
– bancuri foarte mari de pesti in apele Mexicului
– mai multe balene s-au apropiat foarte mult de plajele din Sandiego
     Jim Berkland leaga acest comportament ciudat de fierul pe care il contine fiecare animal in corp – el  fiind influentat direct de schimbarile campului magnetic al Pamantului puternic afectat in ultima perioada de explozii solare puternice–  fluctuatiile sale fiind luate de geolog ca reper in privinta producerii cutremurelor. 
Toate aceste lucruri sunt semnele unui mare cutremur ? Oare Jim Berkland  are dreptate ? Se va produce inca cutremur devastator ca cel din JAPONIA 

STIREA 0

3 zile de intuneric in septembrie 2011?

“Iata ziua Domnului, ea vine apriga, manioasa si intaratata la manie ca sa pustiiasca pamantul si sa starpeasca pe pacatosi de pe el. Luceferii de pe cer si gramezile de stele nu-si vor mai da lumina lor; soarele se va intuneca in rasaritul lui si luna nu va mai straluci.”  (Isaia 13; 9-10)
Viziunea lui Isaia pare fara indoiala legata de un intuneric cat se poate de real desi multi dintre cei care au incercat sa desluseasca profetiile Bibliei sustin ca ar putea fi vorba de un intuneric spiritual …  Cele trei  zile de intuneric vor fi cauzate de schimbarea polilor magnetici sau de intrarea unui corp ceresc in atmosfera Pamantului ? Conform unor calcule , incepand din  26 septembrie 2011 05:22:28 DST (ora de vara) Soarele va fi acoperit de cometa Elenin pentru o perioada de 3 zile… Cometa Elenin, numita asa dupa descoperitorul sau , Leonid Elenin- astronom rus, ar putea fi mult discutata si disputata planeta Nibiru?
Interesant si intrigant in acelasi timp,  este faptul ca telescopul astronomic public pus la dispozitie de NASA (gen goole earth un proiect free), a fost inchis fara  nici o explicatie. Mai mult decat atat, site-ul lui Elenin a fost suspendat de firma care il gazduia si  multe filme care prezentau posibila traiectorie a cometei dispar de pe youtube in mod ciudat – removed by authors, desi unii autori sustin ca nu le-au sters.
Toate acestea nu fac decat sa dea apa la moara adeptilor teoriei conspirationiste,  care sustin ca cele 3 zile de intuneric mentionate de multi profeti in Cartea Sfanta sunt aproape…

Psihologia supravietuirii si citeva sfaturi.

Psihologia supravietuirii

Supravietuitorul trebuie sa aiba o atitudine mentala pozitiva pentru a supravietui. Este esential ca el sa-si doreasca, în primul rând, sa supravietuiasca. Fara aceasta dorinta, toate cunostintele acumulate se dovedesc inutile.

Pentru a supravietui cu succes, nu este destul sa stie sa-si construiasca adaposturi, sa-si procure hrana, apa sau sa navigheze fara mijloace de orientare moderne. Aceste cunostinte sunt necesare dar nu suficiente.

De aceea, specialistii studiaza problema psihologiei supravietuirii si încearca sa identifice factorii care influenteaza comportamentul uman într-o astfel de situatie, si sa deduca modalitatile concrete de actiune pentru a supravietui cu succes.
Supravietuitorul aflat într-o situatie de supravietuire este bombardat cu factori de stres din mediul exterior, care au un impact puternic asupra psihicului si care determina reactii ale organismului. Neîntelegerea acestor reactii îl poate transforma dintr-un individ  foarte bine pregatit, într-unul indecis si cu sanse reduse de supravietuire. Factorii de stres nu actioneaza asupra organismului în mod individual si separat, ci simultan, conjugat. Organismul scaneaza acesti factori de stres, îi identifica si se pregateste sa reactioneze. Astfel, au loc aproape simultan câteva schimbari. Organismul elibereaza rezervele de zahar si grasimi pentru a oferi un surplus de energie. Creste intensitatea respiratiei pentru a oferi sângelui mai mult oxigen. Tensiunea musculara creste. Sunt activate mecanismele de coagulare a sângelui pentru a preveni hemoragiile cauzate de rani. Simturile devin mult mai ascutite, iar tensiunea arteriala creste pentru a oferi mai mult sânge muschilor. Organismul este pregatit de actiune. Totusi, nu poate mentine acest nivel de alerta la infinit. Factorii de stres se acumuleaza, iar organismul devine din ce în ce mai obosit în lupta cu acestia. Anticiparea factorilor de stres si dezvoltarea strategiilor de raspuns sunt doua metode eficiente de management al stresului. Cei mai raspânditi factori de stres întâlniti într-o situatie de supravietuire sunt: riscul de ranire, boala sau deces, incertitudinea si lipsa controlului, foamea, setea, oboseala, izolarea. Acestia determina reactii naturale ca: teama, anxietatea, furia, frustrarea, depresia, singuratatea, plictiseala, vina.

Misiunea omului este sa supravietuiasca. Daca reactiile organismului sunt controlate si dirijate în directia potrivita, sansele militarului de a supravietui cresc. Aceste reactii îl determina pe om sa fie mult mai atent pe timpul pregatirii, sa lupte pentru a-si învinge teama, sa aiba încredere în apropiati si sa-si pastreze încrederea în fortele proprii, indiferent de situatie. Atunci când individul nu poate controla aceste reactii într-un mod pozitiv, sansele lui de supravietuire scad. El va fi învins de propriul psihic, mult înainte ca sa cedeze fizic. Asadar, militarul trebuie sa se pregateasca pentru o situatie de supravietuire astfel încât actiunile si reactiile sale sa fie constructive, si nu distructive. Supravietuirea este o provocare soldata în timp cu nenumarate exemple de eroism, curaj si sacrificiu, calitati pe care omul le poate demonstra daca s-a pregatit pentru aceasta.

Pentru a supravietui cu succes, persoana trebuie sa posede ceea ce se numeste „atitudinea supravietuitorului”. Aceasta atitudine se construieste prin antrenament. Iata câteva sfaturi practice pentru antrenament în vederea supravietuirii:

–  „Cunoaste-te pe tine însuti!“: fa-ti timp sa descoperi cine esti, sa îti identifici punctele slabe si pe cele forte si antreneaza-te acolo unde esti mai putin pregatit;

–  „Anticipeaza-ti temerile!“: identifica ceea ce te-ar speria cel mai tare daca ai fi nevoit sa fii într-o situatie de supravietuire si antreneaza-te pentru a putea actiona eficient; ideea nu este sa elimini teama, ci sa poti actiona eficient în prezenta ei;

–  „Fii realist!“: evalueaza situatia obiectiv; „pregateste-te pentru ceea ce e mai rau si spera pentru ceea ce e mai bine”;

–  „Adopta o atitudine pozitiva!“: învata sa gasesti ceva pozitiv în orice împrejurare;

–  „Aminteste-ti mereu care este miza!“: miza acestei situatii este chiar viata ta si a celorlalti care depind de tine;

–  „Antreneaza-te!“: pregatirea sa cuprinda situatiile pe care este probabil sa le întâlnesti într-o situatie de supravietuire, iar antrenamentul sa fie cât mai realist.

Orice individ aflat într-o situatie stresanta are tendinta sa intre în panica daca nu este bine antrenat si pregatit

  ELEMENTE NECESARE VIETII

APA
 
Unul din cele mai importante lucruri pentru a supravietui este apa.
Corpul uman contine peste 70% de apa,iar pierderea a 15% din aceasta cantitate cauzeaza moartea.Fara apa nu poti supravietui mai mult de 4-5 zile,corpul pierde lichid datorita caldurii,stresului,racelii si oboselii,lichid care trebuie recompletat.Chiar si in locurile reci ai nevoie de minim 2 litri de apa pe zi ca sa fii eficient.Aproape in orice localitate de pe globul pemintesc exista apa intr-o forma sau alta (zapada,gheata,roua, etc)
Nu substitui apa cu urmatoarele lichide:
Alcool – deshidrateaza si mai tare corpul
Urina – contine substante periculoase pentru organizm
Singele – este sarat si este considerat mincare,dar necesita lichid in plus pentru a fi digestibil;poate transmite boli
Apa de mare – accelereaza deshidratarea ,poate cauza moartea

Sint multe metode de dobindire a apei(vorbim de cazurile cind nu este un riu ,izvor,lac sau alta sursa naturala de apa) in dependenta de localitatea in care te afli,in pustiu actionezi intr-un fel,in jungle altfel,etc.Voi descrie citeva metode de dobindire a apei in zone de padure sau unde sint copaci.
Metoda transpiratiei
Ai nevoie de un sac de plastic pe care-l imbraci pe o creanga cu frunze(ai grija ca copacul sa nu fie otravitor in caz contrar apa nu este potabila) ,sacul trebuie strins legat cu o coarda sau cu ce ai in jurul crengii.Dupa citeva ore frunzele transpira si apa se acumuleaza in sac.Intr-o zi calda de vara poti stringe pina la 300-400 gr.de apadintr-un sac.Trebuie sa folosesti mai multi saci ca sa-ti acumulezi cantitatea necesara de apa.
Stringerea de roua
Dimineata devreme sau seara tirziu legi o bucata de cirpa curata pe picior ,jos sau pe un bat si te plimbi prin iarba.Cirpa va stringe apa (roua) din iarba,periodic o scurgi intr-un vas ,desigur este o metoda inceata ,dar sigura.

MINCARE =CU ENERGIE
 
30 de zile este perioada maxima ce poate rezista omul fara mincare.
Intr-o situatie extremala veti avea nevoie de orice picatura de energie,unica sursa fiiind alimentele.Resursele naturei va pot salva in orice caz,doar trebuie sa stii cum sa le folosesti.Am citeva recomandari in cazul dat,unele mai importante ,altele mai putin dar este o regula principala:
NU MINCA daca NU AI APA
organizmul uman pentru digestie are nevoie de apa,daca apa este o problema mincind te vei deshidrata si mai tare , ceea ce poate provoca moartea.putine sint locuri le pe pamint de unde trebuie sa mergi mai mult de 30 de zile fara a iesi la civilizatie.
Calculati distanta si timpul pina la locul unde trebuie sa ajungeti;impartiti mincarea in felul urmator:2/3 in prima parte si 1/3 in a doua jumatate a drumului.
faceti o obisnuinta sa mincati regulat in fiecare zi(ex.o masa la amiaza),mestecati bine hrana ca organizmul s-o accepte mai usor.
In salbaticie puteti minca ceea ce da natura:ciuperci,nuci,fructe,plante si radacini de plante comestibile,animale mici simai mari(daca reusiti sa le prindeti),pesti,sopirle,serpi,melci si insecte.nu va sfatuesc daca nu aveti experienta de vinator sa incercati sa prindeti animale,veti cheltui multa energie fara folos.
Aveti grija cu ciupercile si cu fructele ,daca nu sinteti sigur nu mincati,rezultatul poate fi letal.
 
 ADAPOST
 

Adapostul trebuie sa te protejeze de la ploaie ,soare ,vint ,te ajuta sa supravietuiesti;-in unele parti ai lumii ai nevoie de adapost mai mult decit de hrana sau apa.
De exemplu expunerea indelungata la frig poate cauza oboseala sau slabiciune,iar o persoana slabita nu are dorinta de a supravietui.
Cea mai comuna greseala in constructia adapostului este ca il faci prea mare si caldura corpului nu reuseste sa-l incalzeasca;
un adapost trebuie sa fie destul de larg sa te protejeze dar trebuie sa fie totodata si destul de mic ca sa conserve caldura corpului tau,mai ales in zone climaterice reci.
Tipurile de adapost difera dupa locul in care te afli de pilda, la arctic sau in desert,in jungla sau in paduri ,de fiecare data construiesti altceva;
-difera totodata si de anotimp,iarna in zapada sau vara in caldura sunt atitea tipuri de adapost cite tipuri de anotimp.
 
 
Importanta focului.Tipuri de foc .Metode si unelte de aprindere a focului
 
Omul modern nu apreciaza focul .Focul in decursul istoriei a devenit mai mult un instrument ucigas decit salvator.In zorii civilizatiei umane focul era cel mai important lucru in viata omului,pierderea focului era o tragedie pentru trib si se pedepsea cu moartea cel ce trebuia sa aiba grija de foc , si esua.
Principiul de aprindere a focului este sa incepi cu crengi mici si subtiri, trecind treptat la mai mari.La inceput aprinzi hirtie,coaja de copac uscata,muschi sau crengi de brad,pe un timp scurt ele dau o flacara puternica de la care se aprind crengile de 3-5 mm.grosime si apoi cele mai groase.Secretul e sa pui lemnele treptat de la cele mai mici la cele mai mari.Hirtia sau crengile se aprind de jos in sus ,nu invers ,pentru ca focul se raspindeste greu de sus in jos.
In dependenta de cum sint aranjate crengile si de scop focurile pot fi impartite in citeva tipuri:
– cu fum
– cu jar
– cu flacara
Focul cu jar se foloseste pentru uscatul hainelor,incalzirea si pregatirea hranei;cel cu flacara pentru lumina si pregatirea hranei si cel cu fum se foloseste pentru semnalizare.Impartirea in tipuri este relativa,orice foc il poti transforma in foc cu fum daca arunci pe el iarba sau crengi verzi,daca la un foc cu jar maresti distanta dintre lemne il transformi il transformi in foc cu flacara mare,etc. 
 
ARME
 
Cutitul este regele armelor,fara cutit nu exista supravietuire,cu ajitorul unui cutit bun poti face totul sau aproape totul;poti construi adapost ,poti face arme ,poti sa te aperi sau poti sa vinezi, fara el esti un om mort in salbaticie ;deci daca nu ai – lucrul cel mai important sa stii sa faci unul din materiale care se gasesc in jurul tau .
Sticla ,cutie de conserve,piatra tare,os,bucati de metal – toate sunt posibile materiale la viitorul tau cutit.Eu personal(maramuresan fiind)nu plec nicaieri fara unul in buzunar …
Nu ti-as putea de numele exact a-l cutitului ideal,dar sint citeva cerinte ;un cutit trebuie sa fie:
REZISTENT
MARE
ASCUTIT
Daca mergi in munti pe mai mult timp ai nevoie de 2 cutite.Unul sa fie mare ,de tip macheta,care sa inlocuiasca toporul si unul de dimensiuni mai mici,pentru curatat de cartofi ,etc.
Fiecare as al supravietuirii pe situl sau isi lauda marfa lui sau marfa firmei cu care are contract sa reclameze .Optiunile de la Bowie american si pina la macheta te pot incurca usor.NU INTOTDEAUNA PRETUL MARE ARATA LA O MARFA DE CALITATE.Sunt citeva criterii in alegerea unui cutit:lungimea lamei,briceag sau lama stabila in miner,tais dublu sau nu,metalul din care este facut(Otel,titan ,nefierose,etc) 
Importanta este si prima dragoste,daca nu ti-a placut cind l-ai vazut nu astepta sa -ti placa pe urma ,daca da, cumpara-l.

Cutitul pe care îl iei cu tine în salbaticie este cel mai nepretuit obiect care îl posezi. Îndiferent de natura excursiei pe care o faci, întotdeauna trebuie sa ai asupra ta un cutit. Acesta poate fi folosit în diferite situatii, nu numai în situatii extreme.

Cum alegem cutitul

Cum alegem cutitul pentru outdoor ?
O intrebare care ne chinuie pe majoritatea atunci cand incepem a incropi un minim kit pentru iesiri in natura.
As dori sa spun de la inceput ca acest post este pur subiectiv , deci titlul lui ar trebui sa se citeasca : ” Cum mi-am ales cutitul „.
In primul rand trebuie sa ne raspundem la cateva intrebari de bun-simt :
1. Cati bani sunt dispus sa aloc achizitionarii unui cutit ?
Din pacate , eu am fost oprit din avantul cumparaturilor destul de des de lipsa banilor, iar in timpuri de criza …. trebuie sa ne asiguram supravietuirea in societate in primul rand, hobby-urile ramanand , din pacate pe locul doi .
Pe de alta parte , o problema cu care m-am confruntat a fost urmatoarea: dupa ce am dat o suma de bani considerabila pe un cutit , mi-a fost mila sa-l folosesc. Stiu ca sunt ciudat , dar garantez ca nu sunt singurul.
2. Care este gradul meu de indemanare in folosirea cutitului in outdoor?
Cu totii am folosit cutite prin casa , dar asta nu inseamna ca ne pricepem sa despicam lemne sau sa taiem crengi sau sa folosim cutitul pe amnar etc. Din pacate, la o folosire neadecvata si cel mai scump si bun cutit din lume se poate deteriora.
De preferinta sa incepem cu un cutit ieftin ( nu neaparat prost) pana ajungem sa deprindem unele automatisme si pana ne perfectionam un pic in folosirea cutitului. Un cutit ieftin nu inseamna neaparat un cutit prost ! Frosts Mora e un bun exemplu de cutit ieftin, deasemenea Cold Steel are o gama de cutite ieftine si destul de bune, nici Nieto sau Muela nu le consider a fi cutite slabe calitativ si exemplele ar putea continua. Din pacate, conceptul de „ieftin” este pur relativ si subiectiv.
Cea mai mare problema , dupa parerea mea , este cea a sinceritatii. Este o paradigma pentru mine faptul ca in sinea noastra toti ne consideram pui de Ray Mears , Bear Grills sau Les Stroud, asa cum ne credem buni soferi sau buni amanti. Principalul este sa lasam un pic , macar fata de noi insine , nasul mai jos si sa ne recunoastem cat putem de sincer gradul real de indemanare .
Nu de pretul cutitului va depinde gradul nostru de indemanare asa cum nu de pretul masinii depinde calitatea de sofer sau de om.
Cine se pricepe, va face muuuuuuult mai mult cu un Mora decat mine , de exemplu , cu un Busse.
Un sfat : NU dati banii aiurea !!!
3. La ce voi folosi cutitul ?
Forma lamei si dimensiunea ei depind in mod direct de felul in care intentionam sa folosim respectivul cutit.
Daca eu as cauta un cutit pentru supravietuire , m-as orienta spre unul cu lama groasa si lunga , ceva de genul Ka-Bar Heavy Bowie sau Kershaw Outcast, care e destul de ieftin ca sa-l achizitionez fara sa fac foamea prea mult, e destul de mare ca sa pot taia crengi si copaci mai mici, are lama destul de groasa incat sa nu fie afectata de battoning si in general dimensiunile si calitatea imi permit sa-l folosesc la sarcini destul de dificile.
Pentru bushcraft voi folosi un cutit mai mic, mai usor, de genul celor nordice.
Le prefer pe acestea pentru ca ofera un control sporit asupra lamei pentru taieturi mai delicate, dar in acelasi timp sunt destul de rezistente si la o folosire mai „dura”( ma refer la un light battoning-batonare usoara, cu bucati de lemn mai mici).
Pentru un cutit de back-up ma voi orienta catre ceva mic, rezistent, care poate fi atasat si la curea , si pe brat, si la picior, si la borseta.
Lista ar putea continua dar, deoarece fiecare dintre noi avem preferinte diferita in alegerea echipamentului, va ramane la latitudinea fiecaruia sa decida ce e mai bun pentru el/ea.
Totodata, trebuie sa decidem daca cutitul achizitionat va fi full-tang , rat tail tang sau partial tang.
Pentru mine alegerea e simpla : cutitul care va indeplini sarcinile grele va fi obligatoriu full tang, iar cel de back-up va putea fi si partial tang (Mora, Cold Steel Finn Bear….) si rat tail tang.
4.Ce fel de teaca vreau ?
Teaca este esentiala in alegerea unui cutit, deoarece poate impiedica sau provoca accidente, poate deteriora cutitul, poate pierde cutitul, ne poate jena in timpul deplasarii sau poate impiedica accesul facil la cutit.
De aceea eu voi alege o teaca ce retine ferm cutitul dar in acelasi timp imi asigura o accesara rapida a acestuia.
Exista doua feluri de teci pe care le prefer : cele care retin cutitul prin frecare si cele care folosesc capsa. Exista diferente si intre acestea, unele fiind mai eficiente, altele mai putin eficiente.
Personal voi prefera o teaca de tipul acesta :
From cutite

fata de una de tipul acesta:

From cutite

prin simplul fapt ca manerul cutitului este retinut cat mai aproape de lama in prima poza , mi se pare o fixare mai sigura. La o teaca ce are curelusa de fixare departe de lama , riscul de accidente creste , taisul cutitului putand fi expus chiar daca acea capsa de fixare este inchisa.
Voi incerca deasemenea sa evit tipul acesta de teaca :

From cutite

sau acesta:

From cutite

In prima poza este vorba de o teaca ce are drept sistem de retinere al cutitului un inel din cauciuc ceea ce face ca scoaterea sau asigurarea cutitului sa fie o munca in sine.
In a doua poza este o teaca ce are ca sistem de retinere o catarama. Aceasta nu este chiar asa de incomoda in folosinta dar nu este la fel de practica precum capsa .
Tecile cu sistem de retinere prin frecare sunt si ele de mai multe tipuri: cele de tip nordic si cele moderne.
In categoria celor nordice eu incadrez o teaca inalta cum ar fi cea de la Cold Steel Finn Bear, chiar daca materialele sunt moderne :

From cutite

sau Cold Steel Bushman, Cold Steel Bowie Bushman …

From cutite

Teaca moderna este de foarte multe tipuri , unele asigurand cutitul mai bine ca altele. O putem intalni la Mora :

From cutite

Cat si la celelalte firme de cutite outdoor. De exemplu Fox Outdoor:

From cutite
From cutite

De asemenea, materialul din care este facuta teaca poate deteriora cutitul. Daca , de exemplu avem o lama din otel-carbon si o teaca din piele, se poate intampla ca pielea sa se imbibe cu apa daca nu este corect tratata si astfel sa rugineasca lama ( stim ca lamele din otel-carbon ruginesc in decursul a cateva ore tinute intr-un mediu umed).
Trebuie vazut si daca teaca are un sistem de scurgere a apei mai ales in cazul tecilor din plastic.
Sistemul de prindere a tecii la curea trebuie observat in amanunt pentru a se incadra corespunzator cu restul echipamentului pe care il vom folosi. Acest lucru este important deoarece in timpul mersului putem descoperi ca teaca ne jeneaza sau este greu accesibila sau este greu de dat jos etc.
5.Unde si cand voi folosi cutitul ?
Poate parea o intrebare stupida dar eu voi folosi mai degraba un cutit cu lama de inox la mare si unul cu lama de otel-carbon la munte.
Salinitatea din aer poate afecta cutitul si deci, performanta acestuia.
Daca voi merge la pescuit si voi folosi o barca , exista riscul de a cadea in apa. Atunci ultima mea grija va fi sa protejez cutitul de rugina. Prima mea grija va fi sa ies din apa si sa-mi usuc hainele , timp in care cutitul va fi in teaca sau intr-un mediu cel putin umed. Deci, la pescuit voi lua un cutit din inox.
In padure toamna sau primavara, mai repede voi lua cu mine un cutit din inox pentru ca riscul de a ma ploua este mai mare, pe cand vara voi prefera unul din otel-carbon.
Iarna ….. sigur voi lua toporul 🙂
In situatiile in care am zis ca voi prefera un cutit cu lama din inox pot lua unul cu lama din otel-carbon doar daca are un strat protector adaugat. Practic, va fi un cutit cu lama otel-carbon de genul Cold Steel Bushman:

From cutite

Culoarea neagra este data de stratul protector impotriva ruginii.
De exemplu, Mora va rugini mult mai repede lipsindu-i acel strat :

From cutite

Sa nu o mai lungesc ….
Voi prefera intotdeauna ca acel cutit pe care il voi lua cu mine in natura sa aiba macar gaura pentru o bucatica de coarda pe care sa o pot pune in jurul incheieturii (asa numita lanyard).
Voi prefera ca partea din spate a lamei sa fie simpla ( adica fara „fierastrau” si alte magarii).
Criteriul estetic este important, dar dupa parerea mea, cel practic il precede. Deci , daca un cutit indeplineste criteriile si cerintele mele , il voi lua , chiar daca vad altul mai frumos dar mai slab calitativ sau mai putin potrivit pentru mine.

Read more: http://yety-bushcraft.blogspot.com/search/label/cutite#ixzz1HsbNn7PM

Orientarea dupa soare,dupa stele,dupa busola
 
Cea mai simpla modalitate de aflare a directiei este sa stai la 12 ziua cu spatele la soere,directia nord este exact directia spre care arata umbra ta.
Sint citeva reguli ,care merita retinute:
Iarna soarele rasare la SUD-EST
apune la SUD-VEST

Vara soarele rasare la NORD-EST
apune la NORD-VEST

Primavara soarele rasare la EST
apune la VEST
Desigur aceste reguli sint valabile daca te afli in emisfera Nordica.
Daca ai spirit de observatie bun,atunci stii ca: zapada se topeste mai mult in partea sudica,tot in partea sudica a copacului este mai multa smoala.Furnicile isi fac musuroiul in partea de sud a copacilor sau al casei.Scoarta mesteacanului este mai intunecata in partea de nord si mai deschisa la sud.Trunchiurile copacilor,pietrele,stincile in partea nordica sint acoperite cu muschi.
 
 
Supravieþuirea în teren muntos
Supravieþuirea în munþi presupune tehnici ºi proceduri caracteristice.
Muntele, aºa cum ºtim ºi din popor, are legile sale nescrise, pe care dacã
nu le respecþi, plãteºti, iar preþul într-o astfel de situaþie poate fi chiar viaþa.
Pregãtirea  pentru a supravieþui în munþi trebuie sã se axeze pe
faptul cã mediul montan este unul extrem de imprevizibil. Vremea are caracteristici
aparte: într-o singurã zi, la munte pot cãdea mai multe tipuri de
precipitaþii (ploaie, burniþã, lapoviþã, ninsoare); temperaturile sunt mult
mai scãzute ºi precipitaþiile mai abundente decât în alte zone; cu cât este
mai mare altitudinea, cu atât mai scãzute temperaturile. De aceea, atunci
când este preconizatã desfãºurarea unor acþiuni în mediul montan, militarii
trebuie sã aibã asupra lor echipament de protecþie împotriva frigului ºi a
ploii, chiar dacã sunt planificate a se desfãºura vara. O piesã extrem de importantã
în mediul montan este sacul de dormit. Un sac de dormit bun îi va
oferi militarului confortul necesar odihnei, precum ºi puterea de a o lua de
la capãt în ziua urmãtoare. Dacã nu existã un sac de dormit, acesta poate
fi improvizat din frunze uscate, ace de brad, material de paraºutã. 
necesare supravieþuirii sunt: o jachetã impermeabilã, un
cuþit, chibrituri pãstrate într-o pungã pentru a nu se uda, o busolã de calitate,
o hartã, o lanternã, raþii pentru situaþii de urgenþã ºi mijloace de semnalizare
(oglindã, grenade fumigene etc.).
Natura termenului este un alt factor important ce influenþeazã ºansele
de supravieþuire ale militarului în mediul montan. Diferenþele mari de nivel,
terenul accidentat acoperit de vegetaþie deasã, specifice mediului montan,
îngreuneazã mult deplasarea. Deplasarea în mediul montan presupune
existenþa permanentã a riscului de accidentare. Entorsele, luxaþiile ºi fracturile
membrelor sunt cele mai frecvente. De asemenea, observarea ºi orientarea
sunt mult îngreunate. Acestea pot determina întârzieri în deplasarea
militarilor, precum ºi rãtãcirea. Lipsa reperelor pentru orientare poate cauza
frustrare ºi iritare, iar aceste stãri negative contribuie la înrãutãþirea situaþiei
militarului. De aceea, pentru a supravieþui în mediul montan, militarul
trebuie sã respecte câteva reguli:
– „Echipeazã-te corespunzãtor“!: supravieþuirea în munþi necesitã echipament
corespunzãtor;
– „Nu te deplasa pe întuneric“!: dacã nu ai mijloace de vedere pe timp
de noapte, nu te deplasa pe întuneric deoarece va creºte riscul de accidentare;
– „Nu îþi construi adãpost pe vãi“!: aºa cum am mai menþionat, vremea
în mediul montan se poate schimba extrem de rapid, iar formarea unor torente
în urma precipitaþiilor te poate surprinde;
– „Deplaseazã-te pe linia de cotã“!: încearcã sã stai pe aceeaºi altitudine
pentru a-þi uºura deplasarea.
Orice situaþie de supravieþuire implicã procurarea hranei ºi a apei.
Mediul montan caracteristic zonelor temperate ºi tropicale oferã destule
oportunitãþi de procurare a hranei ºi apei. Cu toate acestea, militarul trebuie
sã fie precaut atunci când alege o anumitã plantã sau un animal pentru
a se hrãni. Majoritatea factorilor nocivi dispar o datã cu fierberea sau
gãtirea lor la foc. Totuºi, existã toxine care nu dispar o datã cu fierberea
(vezi ciupercile) ºi acestea pot pune în pericol viaþa ºi sãnãtatea militarului.
O plantã consumatã de animale nu este un indiciu obligatoriu cã ar fi
comestibilã ºi pentru om. Pentru a fi sigur cã hrana este comestibilã, aceasta
trebuie gãtitã foarte bine. Înainte de a o consuma, militarul trebuie sã
deguste hrana ºi sã aºtepte câteva minute pentru a vedea dacã existã reacþii
adverse, dupã care poate trece la consumarea acesteia. Apa este de preferat
sã fie fiartã înainte de a fi consumatã