Monthly Archives: iulie 2014

ADEVĂRUL DESPRE CLUBUL ROTARY POATE FI CUNOSCUT ȘI DIN EXTERIOR

DE CE MINT CEI DIN CLUBUL ROTARY CĂ NU AU NICIO LEGĂTURĂ CU FRANCMASONERIA? DE CE SPUN EI CĂ TREBUIE SĂ FII PRINTRE EI, CA SĂ CUNOȘTI ADEVĂRUL? Este o mare viclenie în a pune astfel problema. Adică, drogurile, otrăvurile, patimile omenești trebuie mai întâi experimentate așa cum susțin ei și toți cei amăgiți asemenea lor?
Acest articol care exprimă mai mult părerea mea personală se adresează chiar și rotarienilor, care ar avea măcar bunăvoința sau simpla curiozitate de a-l citi. Nădăjduiesc să se aprindă măcar un beculeț în mintea și simțirea lor, pentru a conștientiza adevărul despre Clubul Rotary.
Mărturisesc că am scris multe articole până acum și dacă am scris despre comunism, francmasonerie, secte, yoga, droguri, homosexualitate etc., nu am scris din interior, nu am fost nici comunist, nici francmason, nici membru al vreunei secte, yoghin sau altceva. Nici măcar nu am fost membru al vreunui partid sau al vreunei organizații. Sunt ortodox, liber să scriu ce gândesc și fac ascultare doar față de învățătura Bisericii Ortodoxe, a Sfinților Părinți și față de duhovnicul meu.
Deși au apărut câteva articole recent despre rotarieni și se arată destul de clar în acestea că acest club reprezintă antecamera masoneriei, încerc să limpezesc mai mult lucrurile, aducând și alte argumente în sprijinul tezei că acest Club Rotary reprezintă în fond o trambulină sau o poartă pentru intrarea în francmasonerie, care este în definitiv și o ramură a acesteia. Francmasoneria condusă de masoni (evreii sioniști) este o organizație superstratificată, în care Clubul Rotary este la baza piramidei și are rolul de a oferi noi membri și resurse materiale. Din toate sursele consultate reiese că în rândul lor există realmente un număr semnificativ de francmasoni. Iar la nivel de conducere, în proporție de peste 60-70% în orașele României, Cluburile Rotary sunt conduse de francmasoni.
Am abordat această problemă, întrucât chestiunea în sine este una de mare importanță la nivel de societate. În România a apărut practic în ultima vreme o puzderie de secte (în care intră și unii dintre ortodocși cu o situație materială foarte grea), dar și de asemenea cluburi selecte formate din elita societății (oameni cu o anumită poziție socială și influență, mare parte având studii superioare și profesiuni liberale), în care membrii acestora cotizează cu sume destul de mari (este chiar un site la urmă, dacă accesați Rotary, care prezintă cotizațiile anuale pentru masoni și rotarieni). Unii se pare că sunt convinși că banii lor merg toți către orfelinate, azile de bătrâni sau în alte scopuri caritabile pentru binele comunității. În realitate, susținem că doar o parte (cam o treime) din acești bani merg însă spre destinația prevăzută. Ceilalți sunt folosiți pentru întâlnirile lor, călătorii în țară și străinătate etc. Să fie doar naivitate și ignoranță în privința ,,intelectualității” care acceptă fără reticență să aparțină Clubului Rotary sau mai bine zis organizației rotariene?
Un prim argument este că între Clubul Rotary și Francmasonerie există multe puncte în comun. Știm că primele trei grade din lojile masonice sunt un fel de momeală și o fațadă a ,,umanismului” promovat de ele. Clubul Rotary însă nu trebuie văzut ca fiind un simplu club. În el nu intră oricine, ci se intră pe baza unei recomandări temeinice din partea a doi ,,nași” rotarieni și care este supusă ulterior aprobării de către membrii de conducere de pe plan local. Ca și în masonerie, ca și în fostul PCR, viitorul membru este ales și desemnat, nu poate el din proprie inițiativă să ceară intrarea.
Observăm că și rotarienii și francmasonii (mai nou și catolicii) cultivă în lume toleranța religioasă și pacea într-un mod excesiv și interesat. Dacă analizăm doctrinele promovate de ei, observăm că sunt practic identice în esența lor. Ele creează încă de la bun început doar aparența menținerii libertății de gândire și de mișcare. Vedem că militează pentru pace și bună înțelegere între oameni și religii, că se pretind ,,creștine” (în cadrul Bisericii Ortodoxe?!), dar că în fond CLUBUL ROTARY ȘI FRANCMASONERIA PROMOVEAZĂ ECUMENISMUL, despre care știm cu certitudine că este creația masoneriei în încercarea ei actuală de a uni toate religiile și credințele de pe pământ, dizolvându-le într-un amalgam sau sincretism de neacceptat pentru orice creștin și creând o religie globală.
E adevărat că există un singur Dumnezeu (prevalându-se de acest adevăr atât masonii, cât și rotarienii), dar să fie clar că noi nu ne închinăm cu toții Lui, pentru că Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul sunt de o ființă și nedespărțiți, și numai cei care admit și traduc în practică învățătura lui Hristos se închină cu adevărat înaintea lui Dumnezeu. Ceilalți însă sunt în rătăcire, închinându-se unor zei sau idoli plăsmuiți de mintea omenească sau se închină chiar satanei cu știința ori fără știința lor. Mântuirea noastră vine numai prin Hristos (este scris în Evanghelii) iar închinarea nu poate fi decât în Duh și Adevăr. Asemenea trebuie să fie și unirea credincioșilor, în lumina Duhului Sfânt și prin Hristos, nu cum încearcă ecumeniștii să ne amăgească.
Cât privește latura psihologică și spirituală, și rotarienii și masonii cultivă gândirea gnostică, egocentrismul și iubirea de sine. Cultivă de asemenea scepticismul și apatia în societate, ca și când noi suntem simple rotițe într-un sistem (cum a fost și cel comunist) și nu putem schimba nimic… Se laudă cu operele lor de caritate. Mai ales francmasonii se laudă cu influența lor în determinarea cursului istoriei și evoluției societății, dar neagă totodată în mod pervers imixtiunea lor în politică și afaceri dubioase (în special cu statul român). Așadar, se poate vorbi despre mândrie, păcat capital condamnat în ortodoxie, pentru că prin această patimă a căzut însuși Lucifer. Și mai spune un părinte că aceasta este suficientă pentru cineva ca să-și piardă mântuirea. Dar ei nu doresc mântuirea, ci să trăiască din plin raiul pe pământ, să experimenteze toate plăcerile lumești. Aspirațiile lor sunt doar lumești și ei nici nu cred în mântuirea sufletului. Unii consideră că sufletul omului nici nu există…
Unii intră în Rotary prin căsătoria cu un rotarian sau rotariană. Așa își racolează uneori membrii și sectanții și francmasonii. Unul dintre soți nu a știut nimic despre această organizație care se pretinde a fi un simplu club de binefacere sau i s-a arătat doar ,,părțile bune”. Așa au ajuns unii să creadă și să spună că există ,,masoni buni” și că francmasoneria ar fi bună și foarte utilă pentru societate. Și apoi, din comoditate, slăbiciune sau nefiind întăriți în credința ortodoxă (în cazul ortodocșilor) au acceptat continuarea mariajului. Ca să dăm un singur exemplu mai edificator din istorie din perioada interbelică, la polul opus lor se află Frățiile de Cruce, în care intrau tinerii animați de iubirea față de Dumnezeu și neamul românesc, pentru a deveni membri ai Legiunii Arhanghelul Mihail, forul de conducere a Mișcării Legionare din România. Așa și organizația Rotary, nu este altceva decât organizația de tineret am putea spune pentru francmasonerie sau cum s-a scris în alt articol, că este ,,grădinița masoneriei”. Și cum se face că tocmai evreii sioniști comuniști au copiat unele aspecte legate de modul de organizare și de trăire (cântece patriotice, tabere de muncă etc.) ale legionarilor, pe care însă ei i-au condamnat cu ură, i-au torturat și ucis, i-au numit criminali, bandiți, uneltitori împotriva orânduirii sociale, dușmani ai poporului și așa mai departe…
Alții intră în Rotary perfect conștienți de ceea ce fac, din materialism și oportunism, pentru a accede mult mai ușor la funcții importante în cadrul statului pentru care se cere, în mod neoficial, calitatea de mason. Pentru că mulți masoni sunt în structurile de conducere ale statului și ei decid asupra posturilor scoase chipurile la concurs. Adică întră mai întâi în Rotary și acolo sunt selectați de trei maeștrii, care le fac recomandarea și probabil și inițierea în cadrul lojilor francmasonice.
Un aspect deosebit de important este că rotarienii, ca și masonii, ca și yoghinii și sectanții, se prezintă din postura de ,,creștini”. Aceasta doar ca să dea bine în fața publicului neinformat. A fi creștin însă înseamnă să urmezi lui Hristos (Christos în latină). Din punct de vedere teologic și duhovnicesc, ei sunt cu toții în afara Bisericii lui Hristos dar totuși pretind a fi creștini, iar unii își arogă dreptul că ar face parte din ,,Biserici”. Toți aceștia sunt în rătăcire, pentru că nevându-l pe Hristos decât eventual în mod formal și de fațadă, slujesc vrăjmașului de moarte al ortodoxiei, diavolului. Această ipocrizie sau fariseism este combătută însăși de Mântuitor, când ne arată că ,,nu putem sluji la doi domni, și lui Dumnezeu și lui Mamona”. De altfel, ei toți venerează am putea spune mari personalități din cultură precum Mircea Eliade, care a experimentat yoga și s-a apropiat prea mult de religiile orientale pe care le-a studiat îndelung. Se știe însă că dânsul a murit nespovedit și neîmpărtășit, că s-a lepădat din păcate de ortodoxie. ȘI NU NUMAI CĂ NU SUNT CREȘTINI, DAR MASONII SUNT VRĂJMAȘI DE MOARTE AI ORTODOXIEI. NU ÎN MOD DIRECT, SE ÎNȚELEGE…
Un alt aspect semnificativ. Rotarienii au o părere mult prea bună despre masonerie… Nici nu putea fi altfel. Pentru ei, există destui francmasoni care au adus un aport substanțial la dezvoltarea societății pe plan local, național și internațional, care au susținut cultura, învățământul, sistemul de sănătate și de protecție socială. Se exclude faptul că marile personalități au fost racolate de masonerie (unii chiar de pe băncile facultății), că au fost amăgiți și ulterior s-a profitat de pe urma operei lor, pentru a-și crea ei o imagine cât mai atractivă. Tehnica aceasta este folosită de altfel și în politică.
Ca să dau un exemplu, întâmplarea a făcut să discut recent câteva minute cu o doamnă și, abia aproape la sfârșitul conversației dânsa s-a recomandat ca fiind rotariană. A fost o mare surpriză pentru mine și datorită acestei întâlniri am avut și inspirația să încerc să scriu și pe această temă. Pentru că tema articolelor mele, mai ales în ultima vreme, este ancorată în realitatea cotidiană și se datorează unor observații care pur și simplu mi-au atras atenția.
Iar doamna cu pricina nu a pierdut ocazia ca să-mi ,,reproșeze” în mod voalat activitatea intensă de pe internet din ultima vreme, că sunt cam ,,excesiv” și că nu cunosc realitatea din interior. De pildă, nu este adevărat, susține dânsa că rotarienii se întâlnesc prin rotație în locuința unuia dintre ei, ci această rotație se face de fapt la nivelul conducerii Clubului Rotary. Adică, în fiecare an este un alt membru rotarian. Ceea ce ar putea fi adevărat parțial. Dar sunt cazuri când conducerea nu s-a schimbat anual, după cum am aflat din alte surse. Este un amănunt care nu contează până la urmă. Așa cum profesorul Ion Coja aproape că îi venerează pe unii dintre amicii săi francmasoni (precum marele maestru Viorel Danacu), tot așa distinsa doamnă îmi mai arătase cât de fascinată era de personalitatea lui George Muntean de la Iași, căruia se datorează în mare măsură înființarea și consolidarea Universității Ștefan cel Mare din Suceava, despre care a aflat ulterior și târziu că fusese francmason. Dar recentele mari modernizări ale acestei Universități nu au fost făcute tot cu sprijinul direct al francmasonilor, care ne-au ajutat să beneficiem de fonduri europene foarte importante? Asta înseamnă că trebuie să îndrăgim francmasoneria?
Apar unele întrebări. De unde provine această denumire de Rotary? De ce pe siglă apare ROTARY INTERNATIONAL? De ce rotarienii au renovat Mănăstirea Cetățuia din județul Iași?
În articolul ,,CLUBUL ROTARY: Mafie, Politică, Afaceri necurate, Masonerie, Proiecte Anti-Romania” (blogul Nationalisti.ro, 12 august 2013, preluând un articol de pe blogul Moarte Lumii Noastre, deveghepatriei, 18 iunie 2012) putem citi următoarele:
,,Despre „cluburile de serviciu“ circula multe legende. Cea mai răspândită spune că Rotary este antecamera masoneriei. Și logica este simplă. Cluburile reunesc oameni de afaceri și factori de decizie din toate domeniile de activitate care se întâlnesc periodic, schimbă impresii, se pun de acord cu privire la mersul economiei și al politicii. Una peste alta, e adevărat că rotarienii au ritualuri și reguli interne care amintesc de masonerie. În primul rând, pentru a intra în club, ai nevoie de recomandarea a doi nași. Până la urma, cât adevăr se afla însă în aceste lucruri? ,,Nu avem nici o legatură cu masoneria. Dovada cea mai bună este că printre membrii noștri se află și reprezentanți ai clerului. Or, se știe că preoții și masonii nu stau în același loc“, explica Dragoș Nițulescu, actualul guvernator al Districtului 2241 al Rotary International, care reunește România și Republica Moldova. Spre deosebire de masoni, care sunt o societate discretă, rotarienii sunt transparenți. (…) Dacă nu sunt masoni, atunci ce interese au cei 1,2 milioane de rotarieni din toată lumea, din care peste 2.000 se află în România și Republica Moldova? Principiul declarat al celor de la Rotary este „a servi mai presus de sine însuși“. De la un principiu asemănător pleacă și sloganul Lions, care reunește 1,4 milioane de membri pe plan mondial, dintre care peste 1.000 de români. Pe scurt, obiectivul cluburilor de serviciu este strângerea de fonduri pentru rezolvarea unor probleme comunitare. „Rotary suplimentează incapacitatea statului de a rezolva probleme sociale“, declara oficial guvernatorul Rotary. Banii colectați din donații proprii și sume atrase sunt folosiți pentru donații către spitale, școli, mediul rural sau pentru burse. „Vrem să restituim societății ce am primit“, adaugă Gabriel Iosif, director general Osram Romania și membru Rotary. (…)
În 1991, Adrian Năstase (mason de grad 32 – n.a.), pe atunci ministru de externe, a primit o solicitare din partea rotarienilor francezi pentru reînființarea organizației în România. „În 1992, a reînviat primul club Rotary în România, iar Nastase a devenit membru de onoare“, povestește Valentin Negoiță, responsabil cu comunicarea în Rotary. (…) „Cine poartă insigna Rotary are un cec în alb în fața oamenilor de afaceri care fac parte, la rândul lor, din club“, afirma Dragoș Nițulescu (…) Roata dințată, simbolul Rotary, este în același timp o legitimație care deschide uși importante în străinătate. „Peste tot în lume unde am văzut că are loc o întrunire Rotary am intrat fără probleme și mi-am făcut contacte“, spune Ernst Depner, om de afaceri de origine română care s-a stabilit în Germania. Adevărul e că atunci când faci o călătorie de afaceri peste hotare, e o binefacere să ai acces direct la oameni-cheie din administrație sau la businessmani din diverse sectoare. Viceversa, și străinii care vin în România se descurcă mai ușor dacă sunt membrii unui club de serviciu și își contactează confrații locali. Uneori iese și de o afacere. (…) Mergând pe aceeași idee, dincolo de a fi societăți secrete, cluburile de serviciu sunt o microsocietate românească sau, mai bine zis, o societate în varianta condensată. Membrii lor nu au obiectivul să influențeze destinul țării, așa cum au făcut masonii prin alegerea simultana a lui Cuza în Moldova și Țara Românească sau prin organizarea Revoluției de la 1848, ci să ajute societatea și să facă lucrurile să se miște mai repede în business și în administrație. Roata dințată de la Rotary trebuie să meargă ca unsă. (…)
Societatea Rotary s-a înfiinţat în 1905, în Statele Unite (la Chicago), la iniţiativa avocatului Paul P. Harris. Titulatura provenea de la practica membrilor de a se întâlni prin rotaţie la sediul clubului. Aria de răspândire a asociaţiei s-a extins rapid, în Statele Unite (din San Francisco până în New York), Canada, şi apoi în toată lumea. Deja în 1925 existau 200 de cluburi, cu peste 20.000 de membri. Printre aceştia, şi numeroşi intelectuali ai vremii, avocaţi, medici, politicieni. Bunăoară, rotarieni au fost Thomas Mann (scriitor german) şi Jean Sibelius (compozitor finlandez). În România, rotarienii au pătruns în 1929. În următorii şapte ani au apărut cluburi la Bucureşti, Braşov, Timişoara, Cernăuţi, Arad, Câmpina, Iaşi, Cluj, Ploieşti. Câţiva miniştri români au fost atraşi de nobilele idealuri ale asociaţiei. Împreună cu celelalte organizaţii masonice, Rotary a fost interzis în timpul guvernării antonesciene şi comuniste. Este deja de notorietate faptul că Adrian Năstase, prim-ministru al României între 2000 şi 2004 este mason de grad 33, cavaler de Malta şi face parte din Clubul Rotary. Într-un interviu din anii ‘90, Adrian Năstase vorbeşte despre faptul că este cavaler de Malta, lucru pe care îl menţionează şi în CV-ul postat pe site-ul Parlamentului. Eugen Ovidiu Chirovici, actualul Mare Maestru al Marii Loji Naţionale, a fost consilier pe probleme economice în cabinetul lui Adrian Năstase.”
În articolul ,,Clubul Rotary – o ramură a masoneriei – și-a făcut cuib în Biserica Ortodoxă din România” de pe același blog (7 aprilie 2014) se precizează că ,,acest club bântuie prin unele mănăstiri, este știut că deține controlul unor orașe întregi din România și puteți verifica acest lucru observând la intrarea în anumite orașe sigla Rotary – roata dințată”. Putem spune că sunt chiar câteva mii de districte ale organizației Rotary în România. Personal am văzut asemenea plăcuțe în orașe mai mari. Iar în articolul ,,Ce nu știați despre Rotary Club” de pe același blog (și aceeași zi) semnat de Mihaela Gheorghiu scrie:
,,Există locuri în care factorii de decizie din politică, afaceri, educaţie şi sănătate se întâlnesc departe de ochii „profanilor”, stabilesc alianţe de culise şi dau verdicte care sunt în defavoarea a milioane de oameni. Rotary este una din grupările reprezentative pentru aceste cluburi elitiste, care funcţionează după reguli şi principii identice cu cele ale francmasoneriei.” (…) Clubul Rotary a fost fondat de un mason. Rotary a fost fondat în 1905, la Chicago, de avocatul francmason Paul P. Harris. La prima întâlnire au participat doar patru persoane (…) Acest început dezastruos contrastează izbitor cu rapida răspândire pe care Rotary o cunoaşte de la un moment dat încolo şi care se datorează, fără îndoială, intervenţiei din umbră a francmasoneriei. Cum altfel ar fi fost posibil ca, în scurt timp, ceea ce începuse ca o întâlnire între doi anonimi să aibă deja anvergură naţională? În 1910 Asociaţia Naţională a Cluburilor Rotary îşi deschide prima filială în afara graniţelor SUA, în Canada, iar în următorul an ajunge şi în Europa, la Dublin. Cucerirea lumii continuă, astfel că în 1922 este prezent pe şase continente, are 20.000 de membrii şi îşi schimbă numele în Rotary International. În prezent numără la nivel mondial 1,2 milioane de membri, printre ei găsindu-se numai persoane influente cum ar fi preşedinţi sau directori de mari companii şi politicieni.
Legendele Rotary spun că numele grupării vine de la obiceiul membrilor de a-şi ţine întâlnirile săptămânale prin rotaţie, acasă sau la biroul unuia dintre ei. Cu timpul, întâlnirile au început să se ţină în hoteluri. Acest lucru face ca astăzi, în holurile celor mai mari lanţuri hoteliere din lume, cum ar fi Marriott, Hilton sau Crowne Plaza să fie plasate, chiar la recepţie, anunţuri privind ziua şi ora când se ţine întâlnirea Rotary. De altfel, proprietarii şi managerii acestor hoteluri fac parte din club, iar impunerea pe piaţă a respectivelor hoteluri se datorează în mare parte afilierii acestora la Rotary.
Cercul închis al „Elitei” masonice. Rotarienii au ritualuri şi reguli interne asemănătoare cu masoneria. Sunt o organizaţie la fel de închisă şi de secretoasă ca şi aceasta. La intrare se face o selecţie atentă: sunt invitaţi să facă parte din club fie cei care ajung să fie indispensabili proiectelor rotariene, fie tinerii care provin din familii de rotarieni şi sunt apoi propulsaţi în poziţii cheie în lumea afacerilor şi politicii. Ca şi în masonerie, este nevoie deci de o invitaţie din partea cuiva din interior. În Rotary lucrurile sunt încă şi mai stricte, fiind nevoie obligatoriu nu de unul, ci de doi garanţi interni, numiţi „naşi”. Pe lângă aceste similitudini există şi alte aspecte care demonstrează că Rotary şi masoneria sunt doar două faţete ale aceleaşi puteri globale. Până în 1933 cluburile Rotary nu acceptau în rândurile lor decât masoni. Ulterior s-a renunţat la aceasta regulă, însă şi astăzi mulţi din membrii Rotary semnează condica şi în lojile masonice.
O organizaţie satanică cu aceleaşi concepte ca şi masoneria. În aceste condiţii, afirmaţia făcută în revista de afaceri, Bussiness Magazin de Dragoş Niţulescu, care conducea Rotary România în 2006 este doar o poveste bună de adormit copiii: „Nu avem nicio legătură cu masoneria. Dovada cea mai bună este că printre membrii noştri se află şi reprezentanţi ai clerului. Or, se ştie că preoţii şi masonii nu stau în acelaşi loc.“ Acele vremuri sunt de mult apuse. Este adevărat că în 1928 mai mulţi episcopi spanioli au declarat că Rotary „nu este altceva decât o organizaţie satanică cu acelaşi fond şi concepte ca şi masoneria. Conform documentelor pe care le deţinem, Rotary este o organizaţie suspectă şi trebuie să fie considerată la fel de groaznică şi de perversă ca şi masoneria.” Dar la fel de adevărat este şi faptul că, de atunci, tot mai multe feţe bisericeşti au ajuns să deţină funcţii importante în Biserică tocmai datorită apartenenţei lor la masonerie. Am asistat chiar în România la alegerea unui patriarh mason cu sprijinul unor masoni notorii, care făceau parte din Colegiul bisericesc (Sorin Frunză Verde şi Constantin Bălăceanu Stolnici sunt doar două exemple în acest sens).
Un istoric rotarian confirmă strânsele legături ale clubului Rotary cu masoneria. Legăturile strânse dintre masonerie şi Rotary sunt şi mai evidente dacă analizăm situaţia din Marea Lojă a Angliei (…) Istoricul Wolfgang Ziegler, care este totodată şi membru Rotary, demonstrează că există strânse legături între Rotary şi francmasonerie. „Legăturile dintre Rotary şi masonerie sunt vechi şi nu trebuie privite cu suspiciune, susţine el. În unele ţări est europene noile cluburi Rotary sunt chiar domeniul exclusiv al francmasonilor. În orice caz, existenţa medaliilor pe care apare roata Rotary alături de simboluri masonice arată că legăturile sunt încă puternice şi astăzi”.
Programul Rotary Polio Plus, o ameninţare la adresa generaţiilor viitoare. După ce mii de copii au fost vaccinaţi împotriva hepatitei B pe banii clubului masonic Rotary, România a ajuns să fie ţara cu cel mai mare număr de copii bolnavi de SIDA. În 1997, jumătate din copiii bolnavi de SIDA din întreaga lume erau din România. Acesta este doar unul dintre efectele acţiunilor „umanitare” ale Rotary. Programul Polio Plus este un alt exemplu cutremurător. În 1985, Rotary anunţa întregii lumi că va eradica virusul poliomielitei până în anul 2000. După ce clubul a cheltuit, conform propriilor declaraţii, peste o jumătate de miliard de dolari şi a injectat peste 2 miliarde de copii, virusul poliomielitei continuă să existe. În urma specialiştilor Rotary au rămas zeci de mii de morţi sau de infirmi care s-au îmbolnăvit de poliomielită, leucemie sau cancer după ce li s-a administrat vaccinul. Numărul impresionant de victime i-a obligat pe cei de la „Alianţa pentru vaccinuri” să admită existenţa unor riscuri ale vaccinului antipolio. Cu toate acestea, oficialităţile nu fac nimic pentru a stopa această campanie ucigaşă. De ce? Pentru că membrii Rotary, care în viaţa „profană” ocupă poziţii importante în instituţiile medicale naţionale sau internaţionale şi chiar în guvernele unor ţări în care se organizează astfel de campanii, nu vor lua niciodată o decizie neconformă cu politica clubului. Aşa că genocidul continuă. (…) Vaccinul antipolio, o armă importantă în demersul masoneriei de a reduce populaţia globului. (…) În loc să fie stopat progamul Polio Plus care răspândea acest virus, au fost stopaţi, discreditaţi, marginalizaţi şi persecutaţi exact cei care i-au demonstrat periculozitatea. Întrebat de ce s-a procedat aşa, dr. Sabin a dat un răspuns demn de doctorul nazist Mengele: „Nu cred că este cazul să panicăm publicul. Până la urmă, ce mare lucru, copiii voştri sunt injectaţi cu un virus al cancerului, atâta tot!” (…) Însă pentru rotarieni vaccinurile sunt mai „profitabile”, din punct de vedere al costurilor, decât hrănirea şi crearea de condiţii de viaţă prielnice pentru aceşti copii. În fond, companiile pe care le conduc majoritatea dintre ei sunt chiar cele care contribuie la sărăcirea ţărilor în care trăiesc aceşti copii.”
Doritorii ar putea consulta în plus articolele:
,,ROTARY CLUB: ,,Nu suntem masoni”. Păi nici nu trebuie… Ziarul Gândul îi elogiază” (blogul saccsiv, 23 mai 2011);
,,Rotary – o ramificație a masoneriei” (blogul Bucovina Profundă, 24 iulie 2014);
,,Rotary – Grădinița Masoneriei – DIALOG DESPRE ORGANIZAȚIA ROTARY cu Mitropolitul Augustin al Florinei (blogul Bucovina Profundă, 24 iulie 2014)

 Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie, 27 iulie 2014

Românii din Ucraina, mobilizaţi pentru război

Sute de români din localităţi situate în apropiere de Cernăuţi au blocat vineri seara mai multe drumuri, printre care şi autostrada către Kiev, în semn de protest faţă de mobilizarea tinerilor pentru război.
 Ordinele de mobilizare au fost arse în stradă, protestatarii scandând pentru pace, scrie chernivtsinews.com.

Primarul din satul Ostriţa, Ţinutul Herţa, a precizat că s-au primit 280 de ordine de mobilizare pentru tinerii care au slujit în armata ucraineană.

„Aici vom sta zi şi noapte, în mijlocul drumului şi nu vom permite nimănui să ne ia copiii de acasă şi să-i ducă la război”, spunea o doamnă din satul Horbova, citată de bucpress. eu.

Oamenii nu sunt de acord ca tinerii să fie duşi la război în Estul ţării.

„Este un neadevăr, de ce tinerii români trebuie să moară în Donbas, pe când bărbaţi tineri din est se odihnesc în ţinutul nostru, fiind refugiaţi”, a comentat un alt protestatar.

Şeful Administraţiei Raionale de Stat Herţa, Viorel Iastremschi, a declarat că speră în găsirea unei soluţii paşnice, fără mobilizare obligatorie. Oamenii nu au fost însă convinşi de asigurările date de oficial.

Printre localnicii care au ieşit în stradă se numără cei din Banceni, Godineşti, Buda-Mică, Buda-Mare, Pasat, Mogoşeşti, Mihoreni şi Ţureni.

sursa articol

http://www.gandul.info/stiri/romanii-din-ucraina-mobilizati-pentru-razboi-care-este-reactia-lor-12984067

Și noi putem să ne unim în jurul unui ideal, acela al REZITENȚEI ANTIGLOBALIZARE

Vă semnalez un film antologic, pe care aș dori să aveți răbdarea să-l urmăriți cu atenție. L-am descoperit întâmplător astăzi. Veți vedea maniera cum Eugenia Vodă ia un interviu unui om excepțional, de o integritate desăvârșită, un creștin ortodox adevărat, legionarului IULIAN CONSTANTIN, în vârstă de 79 de ani, inginer de elită și premiat de Academia Română. Veți vedea cum un exponent al mass mediei românești este tributar mentalităților comuniste, ideilor evreilor sioniși, invocând mereau cartea scrisă de evreul Zigu Ornea, critică bineînțeles la adresa Mișcării Legionare. În mod normal, el ar fi trebuit să vorbească mai mult. Era întrerupt când spunea lurcruri împortante etc.

Fraților, tinerii din perioada interbelică au avut IDEALUL REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE și s-au jertfit pentru credință și neam. Au fost LA DATORIE. Și noi putem să ne unim în jurul unui ideal, acela al REZITENȚEI ANTIGLOBALIZARE. Comunismul și globalismul sunt până la urmă reversul aceleiași medalii masonice.Doamne ajută!

Iacoboaie Radu

Cele mai mari si importante lucruri pe care trebuie sa le afle oamenii acum

Cele mai mari si importante lucruri pe care trebuie sa le afle oamenii astazi sunt:

– ca suntem vesnici, ca sufletul omenesc este nemuritor si purtator al memoriei, simturilor, ratiunii, sentimentului si vointei,

-ca suntem neam cu Dumnezeirea, ca Hristos este Dumnezeu

ca Impartasania este Trupul personal al Sau.

Noi, apologetii, nu trebuie sa stim cui ne adresam pe bloguri? Ateilor? Crestinilor botezati netraitori ai ortodoxiei? Ortodocsilor bisericosi? Necunoscatorilor? Ne bucuram sa punem pe pagini toate ideile, amanuntele, noutatile si problemele vremurilor uitand faptul ca majoritatea ortodocsilor, nu stiu lucruri vitale, grave si fundamentale, fara de care nimeni nu poate avea claritate, stabilitate si fixarea bazica de invatatura. De pilda, le spunem oamenilor ce este teleologia, teologumena sau cipuirea cainilor, dar ei nu stiu si nu cred ca omul este vesnic si neam cu Dumnezeirea. Majoritatea ortodocsilor cred ca ” locul cu verdeata, locul de odihna, de unde a fugit toata durerea intristarea si suspinarea”, este mormantul. Ultima realitate sau ultimul adevar! Ca sa nu puna crestinii cipuri electronice in trupuri, trebuie mai intai sa nu puna in nimic din ceea ce detin ei… Apoi, ca sa nu puna animalelor si lor insisi, trebuie sa iasa din sistem, din conturi, venituri, serviciuri, etc. Nu parem ipocriti si impostori dar si nepragmatici atata timp cat le vorbim doar de efecte nu si de cauze? Parintele Justin Parvu spunea sa nu luam acte cu dispozitive electronice…si bine spunea insa, nu trebuia mai intai spus sa lasam serviciul? Afacerea? Conturile bancare? Si eu pot sa va spun ca nu se va mantui nimeni dintre cei ce se mai folosesc de CNP! Dar oare nu trebuie sa spun direct: iesiti din sistem! Sau parasiti serviciul! Contul bancar! Retrageti-va din calea sistemului! Pe cine menaja parintele?

Trezirea Fratilor said, on iulie 26, 2014 at 1:29 pm

sursa comentariu

http://saccsiv.wordpress.com/2014/07/25/comentariul-zilei-25-07-2014-

 

comentariul meu

Aceasta este problema  „Nu luati  cipuri” dar nu se spune ce implica o astfel de actiune si sacrificiile pe care trebuie sa le faci.Trebuie sa iesi din sistem sa lasi serviciul si toate legaturile cu statul .Cel mai greu este pentru cei din orase care nu au pamant si depind in totalitate de toate utilitatile ( apa,caldura,gaze,curent electric) date de sistem.Nu exista nici un plan de rezistenta si nici o comunitate unita sa faca fata sistemului antihristic.Ne mai ramane numai cuvintele acestea ‘”Ce  este cu neputinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu””

Discordie pentru a incepe al 3-lea razboi mondial

Rusia demonstreaza ca administratia de la Kiev se afla in spatele tragediei aeriene in care au murit 298 de pasageri

Rusia contraatacă în războiul mediatic privind cauzele care au dus la doborârea avionului Boeing 777 al companiei Malaysia Airlines pe 17 iulie, relateaza realitatea.net.

rusia_8_69676500

Rusia arată cu degetul, prin vocea adjunctului șefului Forțelor Armate Ruse, A.V.Kartapolov, către armata ucraineană, într-o declarație dată publicității de Ambasada Rusiei la București. Oficial militar rus susține că aeronava malaeziană, care făcea cursa Amsterdam-Kuala Lumpur, s-ar fi abătut de la culoarul de zbor. Mai mult, în ziua accidentului, forțele militare ucrainiene ar fi deplasat 3 sau 4 batalioane de rachete BUK-MI nu departe de Donețk. Rușii mai atrag atenția asupra unui fapt. Și anume că la ora accidentului, în zonă erau trei avioane civile: o cursă între Copenhaga și Singapore, una între Paris și Taipei și cea de-a treia, cea între Amsterdam și Kuala Lumpur.

Sistemul de control aviatic rusesc ar fi detectat și un avion militar al forțelor militare ucrainiene de tip Suhoy-25, aflat la 3.5 kilometri de aeronava malaeziană. Care era scopul prezenței acestui avion militar, întreabă rușii. În plus, aceștia le cer americanilor dovezi pentru acuzațiile potrivit cărora militanții ruși ar fi cei care ar fi lansat rachetele care au lovit Boeingul malaezian.

Comentariu VT: Deci incet, incet adevarul incepe sa iasa la iveala. Si nu doar Kievul, singur este implicat, ci impreuna cu SUA, dupa un plan bine gandit, cum va demonstarm in articolele precedente

Pentru a intelege mai bine acest eveniment cititi va rog si:

Coincidente sau scenarii bine pregatite?

Statele Unite in spatele tragediei aeriene din Ucraina? Poate fi aceasta tragedie, marul discodrdiei pentru a incepe al 3-lea razboi mondial?

sursa articol

http://vremuritulburi.wordpress.com/2014/07/25/rusia-demonstreaza-ca-administratia-de-la-kiev-se-afla-in-spatele-tra

Dependent de acest sistem, eşti prizonierul acestui cerc vicios şi eşti tratat mai rău decât un sclav

FERMA AUTARHICĂ: Celula stem a societaţii

Acest sistem capitalist este bazat pe sclavie. În timp ce un grup relativ mic, aflat în fruntea societăţii, obţine averi uriaşe fără munca fizică sau intelectuală, cei de jos sunt puşi să munceasca din greu, pentru un străin, pe bani puţini. Din salariu iţi plăteşti facturile şi te duci la magazin, deci tot la un străin, să-ţi cumperi cele necesare. Tendinţa este ca salariul să se diminueze şi preţurile să crească. Asupra acestei tendinţe nu ai nicio influenţă, cu toate că ea poate avea urmări fatale pentru tine.

Eşti dependent de acest sistem, eşti prizonierul acestui cerc vicios şi eşti tratat mai rău decât un sclav. Aceasta dependenţă este dorită de sistem, şi asta pentru ca să ne ţină în sclavie. În trecut, sclavul era considerat propietate personală şi i se oferea mâncare, îmbrăcăminte şi un acoperiş deasupra capului, pe toată durata vieţii. Această siguranţă nu i se oferă, însă, angajatului de astăzi. Dacă îşi pierde slujba el are şanse foarte mari de a pierde totul, chiar şi locuinţa sa.

Chiar şi cei care în acest moment se simt feriţi de sărăcie pot oricând să aibă surpriza de a-şi pierde poziţia actuală şi de a se vedea confruntat cu aceasta problemă. În afară de aceste aspecte mai este încă un lucru care îi priveşte chiar şi pe superbogaţi.

Întrebarea este:

Ce se întâmplă cu noi dacă sistemul acesta nu mai poate funcţiona şi intră în colaps total???

Colapsul sistemului poate veni mai repede decât ne aşteptăm şi poate avea cauze diverse.

Cauze endogene şi tectonice:
cutremure de pământ, erupţii vulcanice, ploi cu cenuşă, izbucnirea de gaze toxice din vulcani, tsunami, căderi de meteoriţi

Cauze gravitaţionale:
prăbuşiri de stânci, alunecări de pământ, mlaştini, avalanşe

Cauze climaterice:
anomalii climatice precum: vreme rea, evenimente extreme climatice, inundaţii în urma furtunilor, furtuni, orcane, tornade, huricane, taifun, ploi îndelungate, ploi puternice, haos din cauza zăpezii, căderi de grindină, gheaţă, ploi de gheaţă, secetă, smog.

Alte cauze:
invazie de paraziţi, altfel de invazii, epidemii

Între anii 1900 şi 2010 au fost înregistrate, în Baza Internaţională de date a Dezastrelor(International Disasters Database) a Organizaţiei Mondiale de Sănătate(WHO), în total 9.195 de catastrofe extreme. Numărul de victime ale catastrofelor naturale sunt de 80.000 pe an. Aceste catastrofe au omorât, rănit şi lăsat pe drumuri milioane de oameni. De multe ori, aprovizionarea cu alimente şi medicamente intră în colaps, ceea ce ducea deseori la jafuri şi anarhie.

La aceste catastrofe naturale se adaugă de multe ori şi cele făcute de mâna omului ca spre exemplu: accidente chimice, accidente atomice, atacuri teroriste, războaie, revolte sociale, conflicte armate şi crize de aprovizionare. Inclusiv aceastea au produs pagube mari şi au costat milioane de vieţi omeneşti.

Adeseori, teritorii întinse au fost nimicite şi populaţii întregi au fost alungate de pe pământurile lor. Organizaţia pentru popoare ameninţate(die Gesellschaft fuer bedrohte Voelker) relatează că intervalul de timp din 1900 până în 2000 a fost cel mai sângeros secol din istoria omenirii. 250 de milioane de oameni au căzut victime catastrofelor de tot felul.

10 milioane au murit în primul razboi mondial, iar în al doilea război mondial au pierit 50 de milioane de oameni. Peste 100 de milioane de oameni au fost victimele regimurilor comuniste din URSS, China, Cambogia, Afganistan şi alte state.

Cel puţin 50 de milioane de morţi s-au înregistrat în peste 200 de războaie şi războaie civile, care de multe ori au fost însoţite de genocide şi crime de război. Cel puţin 50 de milioane de oameni au murit datorită războaielor de colonizare şi datorită crimelor împotriva umanităţii în timpul decolonizării.

În prezent avem de a face cu un alt mare dezastru: CRIZA FINACIARĂ MONDIALĂ.

Criza a produs, până acum, milioane de şomeri, ceea ce are urmări grave pentru pacea socială. Criza economică din 1929, care a început în SUA, a dus în numai câteva ore la colapsul celei mai puternice economii din lume. În naţiunile industralizate s-au înregistrat şomaj masiv şi sărăcie extremă. Urmarea a fost cel de-al doilea război mondial, în care au murit milioane de oameni. Mulţi au pierdut tot ce au avut.

Peste tot în lume se înregistrează un număr tot mai des de revolte şi manifestaţii. Serviciile secrete avertizează şi guvernelor au început să le fie frică de propriile lor popoare.

Reprezentanţi de vârf ai Uniunii Europene prognostichează pentru viitor cele mai mari turbulenţe sociale ale secolului şi asta peste tot în UE. Aceste griji sunt bine întemeiate, căci naţiunile sunt mânioase pe politicienii inactivi şi pe bancherii iresponsabili. De aceea Bruxellesul a instituit o staţie de monitorizare pentru turbulenţele sociale din cadrul uniunii.

Iată un proiect, prin care omul se poate elibera de această sclavie şi îşi poate asigura viaţa pe mai departe, chiar şi în cazul colapsului total al sistemului actual. Este vorba despre un proiect cadru, un proiect în care sunt prezentate principiile de realizare. Aici doresc să vă prezint conceptul de fermă autarhică, fermă ce funcţionează, în mod ideal, independent de sistem. Ea este o „celulă stem” a societăţii pentru că, după cum veţi vedea, ea are o capacitate regeneratoare asupra economiei, asupra societăţii şi chiar asupra politicului.

Cuprins:

1.Descrierea principială a fermei autarhice
2.Mini-ferma autarhică
3.Casa ecologică
4.Independenţa energetică
5.Independenţa de sistemul hidrotehnic de alimentare cu apă
6.Independenţa economică
7.Independenţa de sistemul de încălzire
8.Independenţa de sistemul de canalizare
9.Avantajele fermei autarhice

-1-
Descrierea principială a fermei autarhice

Autarhie vine de la noţiunea greacă autárkeia care înseamnă independent sau autonom.
Ferma autarhică este o gospodărie familială şi o unitate economică care, în varianta ideală, se poate întreţine singură, deci îşi produce singură energia necesară şi poate crea atât pentru sine cât şi spre vânzare diverse produse agricole.

În consecinţă, ferma noastră va fi independentă din punct de vedere economic, energetic, al sistemului de încălzire şi canalizare, al aprovizionării cu apă. În afară de aceste aspecte, ea se va realiza cu costuri minime şi cu materiale ecologice. Construcţia ei, dar şi munca în această fermă se va face printr-o combinaţie de tehnici tradiţionale şi tehnologii ultramoderne care asigură o agricultură durabilă, sustenabilă, integrată şi ecologică.

Astfel, se folosesc metode de cultivare a pământului bazate pe cele mai noi cunoştinţe ecologice, ce au dovedit că metodele de cultivare tradiţionale sunt în concordanţă cu natura şi pe termen lung mult mai profitabile, deoarece natura, cea care de fapt face posibilă viaţa, rămâne intactă.

În paralel cu metodele tradiţionale de cultivare ale pământului se folosesc tehnologii moderne precum energia regenerabilă, adică energia solară, eoliană, hidraulică şi cea pe bază de biomasă.

Mai mult decât atât, această fermă se poate proiecta în aşa fel încât, nu numai să se poata întreţină singură, ci şi să poată să vândă produse agricole şi energie, ceea ce o face independentă din punct de vedere economic.

Este independentă de:
-sistemul financiaro-bancar
-sistemul de alimentare cu apă
-sistemul de canalizare
-sistemul de încălzire
-sistemul de aprovizionare cu alimente
-sistemul energetic

În plus:
– produce energie electrică
– creează produse alimentare şi servicii
– are costuri minime de construcţie
– foloseşte materiale naturale
– poate fi folosită ca bază de cercetare ştiinţifică asupra principiilor agriculturii durabile şi ecologice

-2-
Mini-ferma autarhică

Pentru a putea supravieţui, o persoană are nevoie de o suprafaţă agricolă de 2.500 m² până la 5.000 m². Deci, o familie formată din doi adulţi şi doi copii se pot hrăni de pe o suprafaţă de cca. 1 ha până la 2 ha. Pentru o mini-fermă sunt necesare: 2 vaci, 3 porci, 12 găini. 1 ha trebuie folosit pentru paşune şi pentru obţinerea fânului.

Există posibilitatea ca, pentru cei ce nu doresc să crească animale, să-şi cultive o grădină de zarzavaturi, legume şi pomi fructiferi pe suprafaţa de 1 ha. Este bine să se construiască colonii de astfel de miniferme, eventual un întreg sistem la nivel naţional, european şi de ce nu mondial. Printr-un sistem de colonii se urmăreşte unirea sinergiilor care se nasc, întărirea capacităţii de a se autoapăra împotriva desfiinţării lor, ajutor reciproc şi solidar dar şi schimbul de experienţă pentru optimizarea permanentă a lor.

-3-
Casa ecologică

Casa autonomă, de tip autarhic, este un sistem ce îşi produce singură energia necesară, nu are nevoie de alimentare cu apă şi nici de canalizare. Ea se poate încălzi parţial sau total singură iar costurile de construcţie sunt minimale. Pe scurt spus casa autarhică are urmatoarele proprietăţi:

-construcţia ei nu necesita cunostinţe de specialitate
-costuri minimale de construcţie -îşi produce singură energia de care are nevoie
-nu are nevoie de vreun sistem exterior de alimentare cu apă
-nu are nevoie de sistemul de canalizare -se încălzeşte total sau parţial singură
-se construieşte din materiale naturale -este ecologică şi sustenabilă
-mai prezintă şi alte avantaje precum: clima este mai sănătoasă, rezistă la furtuni şi cutremure etc.

Există următoarele tipuri de case autarhico-ecologice:
-casa ecologică din pământ
-casa din baloţi de paie

-4-
Independenţa energetică

O gospodarie, în medie, consumă cam 3.500 kWh. Ca să aflaţi mai exact consum gospodăriei dvs., uitaţi-vă pe fiecare consumator de energie şi scrieţi-vă numărul de kW consumati pe oră, după care aflati numarul de ore în care acest consumator electric este conectat la curent. Energia electică necesară o aflaţi prin înmultirea numărului de kW cu numarul de ore în care consumatorul este în folosinţă. Asa puteti afla cantitatea de energie electrica care va este necesara, spre exemplu, pe timp de un an de zile.

Iată formula:

E (KWh) = P (KW) x T (ore) unde:
E este energia electrică şi se masoară în Wh şi are ca multiplu KWh
P este puterea şi se masoară în W având ca multiplu KW
T este timpul în care consumatorul electic functionează şi se masoară în ore

Cantitatea de energie, necesară pentru gospodaria dvs., vă este de folos pentru a va dimensiona turbina de vânt, panourile solare şi moara hidraulică.

Pentru a asigura independenta energetica a mini-fermei se pot folosi urmatoarele tehnologii:

-tehnologia bioclimatică numită şi energie solară directă pasivă
-energie solară indirecta pasivă(perete-Trombe)
-sisteme de încălzire solară
-sisteme fotovoltaice
-turbine eoliene
-tehnologia de recuperare a caldurii
-folosirea energiei hidraulice
-folosirea pompei hidraulice cu soc
-folosirea tancului septic
-sistem de fermentatie anaerobă

Tehnologia bioclimatică numită şi energie solară directă pasivă

Tehnologia bioclimatică este de fapt tehnologia care prin arhitectura, prin orientarea edificiului si prin materialele folosite acumuleaza in mod optimal energia solara, fiind astfel incalzita de aceasta energie, astfel incat nu este nevoie de o alta aparatura de natura tehnica. Pentru a inmagazina cat mai multa energie casa trebuie sa aiba o suprafata cat mai mare orientata spre soare si pe aceasta suprafata vor fi montate ferestrele, eventual pe aceasta suprafata va fi conceputa o sera. În afară de acest aspect se folosesc materiale ce absorb foarte bine energia solara.

Energie solară indirectă pasivă(perete-Trombe)

Peretele Trombe poarta numele inginerului francez Félix Trombe, care în anul 1950 a construit un perete de culoare închisă şi izolat termic, aşa încât el putea să înmagazineze multa energie solară. În faţa acestui perete se montează un strat de sticlă sau plastic pentru a transforma energia solară în caldură şi pentru a stabiliza climatic constructia. Peretele este încălzit de soare pe timpul zilei si inmagazineaza energie sub forma de caldura. Caldura este degajata pe timpul serii in interiorul incaperii. Prin aceasta diferenta de faza, in casa e cald pe timpul serii, iar pe timpul zilei peretele inmagazineaza caldura fara sa o degajeze in incapere.

Sisteme de încălzire solară

Un sistem de încălzire de tip solar este de fapt un colector solar, denumit şi panou solar termic, care captează energia solară conţinută în razele solare şi o transformă în energie termică. Randamentul acestor colectoare este ridicat fiind în jur de 60 % – 75 %, deoarece pentru producerea de energie termică este utilizat spectrul întreg al radiaţiei solare. Există două tipuri de colectoare solare şi anume: colectoare plate şi colectoare cu tuburi vidate.

Sisteme fotovoltaice
Sistemele de tip fotovoltaic sunt de fapt panouri solare fotovoltaice care spre deosebire de un panou solar termic transformă energia luminoasă din razele solare direct în energie electrică. Componentele principale ale panoului solar reprezintă celulele solare. Panourile solare fotovoltaice se utilizează separat sau legate în baterii pentru alimentarea consumatorilor independenți sau pentru generarea de curent electric.

Turbine eoliene

O turbină eoliană se poate confecţiona de câtre oricine. Primul pas este dimensionarea corectă a microcentralei eoliene, de aceea este necesar să ştii cantitatea de energie ce îţi este necesară. Apoi urmează determinarea unei locaţii potrivite pentru amplasarea turbinei. Pentru aceasta se masoară intensitatea şi constanţa vântului pe perioada de un an. După aceasta, hotărăşti dimensiunea turbinei de care ai nevoie şi confecţionezi microcentrala eoliană.

Iată piesele componente:
1. generatorul (motor/alternator)
2. elicea sau palele
3. coada sau stabilizatorul
4. stâlpul sau suportul
5. bateriile şi invertorul de putere (pentru a transforma curentul CA în CC)

Se mai poate obtine energie cu ajutorul:
1-Sistemului de fermentaţie anaerob
2-Tancului septic
3-Sistem de ventilatie descentralizat cu recuperarea căldurii
4-Folosirea energiei hidraulice
5-Folosirea pompei hidraulice cu şoc

-5-
Independenţa de sistemul hidrotehnic de alimentare cu apă

Pentru a crea independenţa de sistemul hidrotehnic de alimentare cu apă, putem folosi apa de ploaie filtrată ca apă potabilă şi apa de ploaie nefiltrată în gospodărie, ca spre exemplu la spălarea rufelor, la clătirea vaselor şi pentru igiena personală.

-6-
Independenta economica

Independenţa economică o obţinem prin cultivarea pământului, creşterea animalelor şi obţinerea de produse alimentare.

Foarte mulţi dintre noi cred că activitaţile legate de cultivarea pământului, creşterea animalelor şi producerea alimentelor, ar însemna şi multă muncă dar şi suprafeţe mari de pământ. Aceasta nu este însă chiar aşa. Există metode de cultivare, ce sunt simple, necesită suprafeţe mici şi prin care se obţine destul de mult pentru a-şi hrăni familia. Avantajul este că nu mai ai nevoie de bani pentru a cumpăra alimente, omul se hrăneşte în mod sănătos şi nu din alimentele cu diverşi conservanţi de pe piaţă, poate vinde surplusul obţinut şi se lucrează în natură şi cu natura. În afară de acest aspect, nu mai sprijini concernele mari care produc alimente cu ajutorul sclavilor şi a conservanţilor chimici. Alt avantaj deloc de neglijat este faptul că în caz de criza poţi supravieţui şi lucrezi pentru tine însuţi.

Independenţa economică înseamnă şi libertatea persoanei.

-7-
Independenta de sistemul de incalzire

Cel mai simplu si eficient mod de incalzire este constructia unui semineu realizat in regim DIY, adica in regim Do It Yourself. Lemnele sunt la indemana oricui si nu depinzi de tehnologii complicate.

-8-
Gospodarirea gunoaielor de grajd si deseurilor menajere

Metoda cea mai buna de valorificare a reziduurilor organice de tot felul o reprezinta compostarea. Prin compostare se întelege totalitatea transformarilor microbiene, biochimice, chimice si fizice pe care le sufera deseurile organice, vegetale si animale, de la starea lor initiala si pâna ajung în diferite stadii de humificare, stare calitativ deosebita de cea initiala, caracteristica produsului nou format, denumit compost.

-9-
Independenta de sistemul de canalizare

Independenta de sistemul de canalizare se poate realiza prin constructia unui WC in curte, care cu ajutorul a doua roti sa fie mutat in alta parte in momentul in care groapa de dejectii este plina. Cred ca nu mai e nevoie sa spun ca aceasta groapa se transforma cu timpul in compost ceea ce este de fapt ingrasamant natural.

-10-
Avantajele fermei autarhice

Fermele autarhice, adica cele ce in varianta ideala sunt independente de sistem, sunt de fapt celulele societatii care au capacitatea ca, in caz de criza economica, in caz de catastrofa naturala, in caz de razboi sau de alte probleme, să regenereze societatea. În aceste ferme lucrează oamenii cu natura dupa modele ştiinţifice şi traditionale şi, în caz de nevoie, ei pot transmite experienţa lor mai departe pentru ca şi alţii să poata trăi cu ajutorul naturii.

Cel mai mare avantaj pentru cel ce se hotărăşte să traiasca într-o ferma autarhică este libertatea. Eşti eliberat de constrângerile economice, politice şi sociale asa încât te poti ocupa de dezvoltarea personalitatii tale. Astfel, iti poti dezvolta noi abilitati şi talente, te vei hrani în mod sanatos, iti poti indeplini visurile şi năzuinţele tale.

SURSE ARTICOL

http://ferma-autarhica-editia1.blogspot.de/
https://www.youtube.com/watch?v=_QMCbakFwQc

ORGANIZAȚIA MARTORII LUI IEHOVA – CREAȚIA EVREILOR SIONIȘTI

http://img-fotki.yandex.ru/get/6416/137169426.44/0_a7131_fc6f7c9a_M

Continuând articolul precedent pe aceeași temă, ne propunem de această dată să pătrundem mai în profunzime, să demonstrăm în mod logic faptul că această pretinsă sectă creștină – Martorii lui Iehova, este ca și mișcarea New Age, un tentacul al uriașei caracatițe mondiale care este francmasoneria, peste care se află la vârful său masoneria sau sionismul, format dintr-un grup mai restrâns de evrei radicali sioniști, în frunte cu cei 13 așa-ziși Înțelepți ai Sionului.
Nu întâmplător putem spune că Organizația Turnul de veghe (redenumită în 1931 Martorii lui Iehova, iar din 1932 declarată ca ,,organizația lui Dumnezeu” pentru construirea unei NOI LUMI) s-a bazat încă de la început pe revista Turnul de veghe al Sionului apărută în anul 1879. Ulterior, i-au prescurtat numele, în mod evident pentru a nu se face legătura cu evreii sioniști, care credem că l-au sprijinit material pe Charles Taze Rusell să-și creeze organizația sau corporația așa-zis religioasă. Revista a avut multă vreme cel mai mare tiraj din lume dintre revistele sectare, ajungând în 1995 să aibă 17,9 milioane de exemplare în 115 de limbi, cu apariție bilunară. Alături de ea, s-a difuzat și revista Trezește-te, cu un tiraj de 15,6 milioane de exemplare în 34 de limbi. Societatea a avut și sute de posturi de radio și mai recent și televiziuni, ajungând în prezent să aibă peste 4 milioane de propagandiști și circa 6 milioane de simpatizanți în toată lumea.
Dacă analizăm cele două organizații, sionismul și Martorii lui Iehova, vom descoperi într-adevăr multe puncte și obiective comune. Astfel, ambele organizații sunt concepute într-un sistem totalitar și piramidal (cu concentarea puterii în mâna liderului), ambele poartă o ură profundă și irațională față de creștinism, față de Hristos, Maica Domnului, Sfânta Cruce, sfinții creștini și valorile tradiționale. Ambele au avut și au încă sediul pe teritoriul american în metropola New York. Martorii lui Iehova au sediul într-o clădire cu 13 etaje din Brooklyn. Și ambele întreprind o uriașă propagandă, folosind din plin mass media. Să uităm că și comuniștii masoni puneau accentul pe propaganda de partid. Pe de altă parte, potrivit chiar doctrinei iehoviste, în urma luptei de la Armaghedon, toți cei din afara organizației lor vor fi nimiciți, ceea ce rezonează cu profeția despre venirea antihristului și prigonirea sălbatică a creștinilor. Unele filme din ultima vreme au mediatizat și mai mult ideile lor despre sfârșitul lumii…
În lucrarea documentată a lui Radu Antim – Societatea ,,Martorii lui Iehova” în contextul fenomenului sectar (Ed. Arhidiecezana, Cluj-Napoca, 1996), cu multe surse externe, descoperim că erezia francmasonică (bazată pe gnosticism) și cea iehovistă sunt asemănătoare în conținutul doctrinar.
Astfel: ,,Werner Thiede distinge patru elemente care ne dau îndreptățirea unei paralele între viziunea iehovistă și cea gnostică:
1. Înțelegerea gnostică a Bibliei ca fiind inspirată verbal și integral de Dumnezeu, care își continuă opera de inspirație prin ,,canalul” Său: societatea iehovistă; 2. Viziunea gnostică asupra apocalipsei privind restaurarea paradisului inițial; 3. Relația dintre Iisus și satan ca fiind inițial doi fii egali ai lui Dumnezeu; 4. Justificarea luptei dintre Dumnezeu și satan, la care oamenii sunt împreună cu Iisus martori.”
Din lucrarea de mai sus, mai aflăm și multe alte aspecte importante, precum că fondatorul organizației Rusell și-a găsit lesne predicatorii, dând pur și simplu un anunț în ziar: ,,Căutăm 1000 de predicatori…”, că această organizație era de fapt o societate comercială în toată regula și bine organizată, că activitatea sectei s-a concentrat aproape exclusiv pe editarea și difuzarea revistei, dimpreună cu propaganda doctrinei lor pe sistemul de la ușă la ușă și evanghelizării la domiciliu…
Pentru ei, fiecare membru înseamna un propagandist și meritele erau apreciate doar în funcție de propaganda desfășurată pe teren. Fiecare membru avea normă să facă propagandă sectei și prozelitism un anumit număr de ore pe săptămână. Aceste ore erau voluntare ca și în cazul celor ce lucrau în tipografiile lor. Un pionier special ajungea să facă 134 de ore pe săptămână, adică circa 4-5 ore voluntare pe zi!
Vedem astfel că aceștia parodiază de fapt activitatea misionară a Apostolilor creștini care propovăduiau învățătura lui Hristos. Apoi, întâlnirile, congresele, ceremoniile lor de înmormântare erau totodată un nou prilej de a-și face prozeliți. Vorbim în fapt și despre o formă de IDOLATRIE, o formă de subcultură care se manifesta atât pe stadioane, cât și la televiziuni și posturi de radio.
De ce aveau ură în special față de creștini? Creștinismul era și este urât și catalogat diavolesc de către ei, chipurile pentru că acesta nu putea oferi un răspuns la întrebările legate de sfârșitul lumii…
Membrii lor ajungeau să-și neglijeze însăși propria familie uneori, lăsând bunuri sau toată averea organizației! Apoi, copiii lor erau învățați încă din familie să nu se implice în activitățile extrașcolare, să nu practice anumite sporturi (judo, box, karate etc.), să respingă ,,instituțiile diavolești” – statul și Biserica. Prin aceasta se automarginalizau și se izolau de ceilalți, iar mai târziu, ajungeau să respingă orice participare la viața socială și politică (inclusiv prezența la vot), chemarea sub arme pentru apărarea țării, pentru că nu aveau o identitate națională! Pot fi observate în acest sens unele asemănări chiar cu fracțiunile fundamentaliste islamice, în sensul extremismului. Așa se explică și acțiuni extreme de genul respingerii de către părinți a tratamentelor medicale și în special a transfuziilor de sânge, cazuri nu puține la număr în care copiii lor și-au pierdut chiar viața iar medicii au fost supuși până și ei unor anchete penale pentru că nu și-au făcut datoria… Adică, s-a ajuns la comiterea unor crime în numele religiei lor, în numele lui Iehova…
Făcând o paralelă cu himera comunismului, o altă creație masonică de anvergură mondială îndreptată împotriva creștinismului și pentru sărăcirea țărilor ortodoxe, observăm aceeași manipulare a conștiinței și o mare înșelătorie. Deși Martorii lui Iehova invocă mereu texte biblice, diverse pasaje scoase din context și folosite într-o construcție prin care să demonstreze ,,adevărul” doctrinei lor, ei nu se închină de fapt lui Dumnezeu, ci ,,organizației lui Dumnezeu”…
Când un membru al lor realizează în sfârșit că această organizație spală creierul și nu oferă decât o perspectivă profană asupra lumii, nicidecum teologică precum susțin liderii lor, adeseori este prea târziu și un drum fără întoarcere. Unii cu multă greutate au putut să părăsească această organizație, să scape de amenințările și șantajul confraților lor, înțelegând că libertatea lor fusese doar una de fațadă, de altfel aceeași ca și în cazul francmasonilor care depun un jurământ oribil la inițiere…
În final, merită să lecturăm și un model de propagandă perfidă iehovistă din lucrarea citată mai sus (pag.12), deși este mai vechi. Suntem convinși că el a mai fost perfecționat între timp:

Această scriere (broșură sectară, n.n.) poate fi încredințată unor tineri, băieți și fete, pentru a fi difuzată. Dacă nu poți chiar tu personal (adică un membru al sectei, n.n.) să faci o vizită vecinului tău pentru a-i arăta cartea și să-i câștigi interesul, poți să încredințezi această misiune tinerilor angajați. Fetele vor avea mai cu seamă succes. Însă tu trebuie să le plătești tinerilor angajați mai multe exemplare și să le asiguri hrana pentru o zi. Dacă te duci totuși în misiune, să nu stai în fiecare casă mai mult decât două-trei minute. Dacă lumea nu se arată hotărâtă să facă un abonament la revistă, spune simplu: ,,Nu vreau banii acum. Luați un număr de probă și pregătiți banii pentru când mă întorc…” și dă o dată la care poți să mai faci o vizită. Dar poți la fel de bine să spui: ,,Dacă nu aveți Dvs. Interes pentru revistă, are cu siguranță vecinul. Dacă cumpărați un număr și-l dați vecinului interesat, ați făcut o faptă mare. De ce să sufere de neștiință vecinul, doar pentru faptul că acum Dvs. Sunteți zgârcit?

 

Radu Iacoboaie, 22 iulie 2014

MARTORII LUI IEHOVA PREGĂTESC TERENUL PENTRU VENIREA LUI ANTIHRIST

martorii Martorii lui Iehova

Un alt aspect important neglijat de ierarhia Bisericii Ortodoxe Române în ultimul deceniu, mai ales după alegerea lui Daniel Ciobotea ca Patriarh al României în 2007 este combaterea ereziilor și a prozelitismului sectar în rândul credincioșilor ortodocși. Nu știu dacă ați observat poate faptul că există totuși foarte puține cărți, reviste, articole, conferințe etc., care abordează această mare problemă cu care se confruntă Biserica Lui Hristos. La Trinitas (TV și radio), care sunt vocea Patriarhiei, nu se vorbește deloc despre această provocare. Explicația acestei tăceri condamnabile înaintea Lui Dumnezeu? Dialogul între confesiuni, desigur… Să nu fie atinsă nici pan-erezia ecumenismului… Să nu fie deranjată cumva nici erezia francmasonică…
Ne mai miră atunci de ce tot mai mulți români, mai ales dintre cei nevoiași cad în plasa sectarilor și slăbește credința ortodoxă? Pentru că aceștia le oferă ajutor material și consiliere spirituală. De ce nu-i sprijină Biserica Ortodoxă Română și statul român în loc să se preocupe excesiv de construirea unor imense catedrale în marile orașe sau ziduri? VORBIM DESPRE PORUNCA IUBIRII APROAPELUI, DAR PRIN CE NE DEMONSTRĂM NOI, BISERICA LUI HRISTOS, DRAGOSTEA FAȚĂ DE APROAPELE? Când sunt zeci de mii de familii de români cu mulți copii, care se zbat zi de zi doar ca să supraviețuiască și nu le întinde nimeni o mână de ajutor… Am auzit pe unii preoți la Trinitas spunând chiar, că rolul Bisericii nu este activitatea caritabilă. Îndeamnă pe credincioși să facă milostenie, dar ei înșiși se exclud…
Monahul Teodot de la mănăstirea Petru Vodă spunea într-unul dintre interviuri, că primii care îl vor primi pe antihrist vor fi Martorii lui Iehova și să fim atenți când vom auzi de un guvern mondial, pentru că el va fi condus de către antihrist. Și, în paralel cu alte acțiuni de anvergură mondială precum efectuarea plății prin carduri electronice (inclusiv a salariilor și pensiilor), instituirea monedei virtuale electronice (bitcoin) care va elimina banii cash, impunerea actelor biometrice în multe state ale lumii, unii dintre români au avut surprinderea să găsească acasă la intrare sau au primit pe stradă ori prin alte modalități, care mai de care mai pragmatice, pliante de la secta Martorii lui Iehova cu o invitație la un congres, în care se va vorbi despre UN GUVERN MONDIAL!…
Mai mult decât atât, se sugerează în acest pliant prin câteva întrebări legate de acest guvern, că AVEM NEVOIE DE UN GUVERN MONDIAL, că ESTE CHIAR POSIBILĂ ÎNFIINȚAREA UNUI ASTFEL DE GUVERN și de ce nu, ridică deja problema competenței celui care să-l conducă… Iată cum se lucrează fărădelegea, treptat, nu dintr-odată, ci șerpește. Ori, noi știm foarte bine, că atunci când vom auzi că a apărut un guvern mondial oficial, vom fi siguri că a apărut și antihrist, cel care îl va conduce… Iar un guvern mondial înseamnă și DESFIINȚAREA STATELOR ȘI TRANSFORMAREA LOR ÎN SIMPLE PROVINCII…
Întrucât se specifică, că la congrese vor fi prezenți misionari și delegați internaționali, în cele trei zile (25-27 iulie 2014) la Sala Polivalentă din Botoșani, deducem că acest congres este unul internațional și a fost inițiat de către conducerea sectei din străinătate, de forul conducător al acesteia din SUA, care și-a propus să facă ,,evanghelizarea” în masă a românilor. De ce tocmai la Botoșani? Pentru că este o zonă a țării mai săracă și ideologiile prind pe un astfel de teren (vezi comunismul)…
Se precizează încă de la început în invitație că este vorba despre un ,,discurs biblic încurajator”, care se numește ,,NOUL CONDUCĂTOR AL PĂMÂNTULUI: CINE ESTE CU ADEVĂRAT COMPETENT?” Păi, am mai avut vreun conducător al pământului, ca să fim întrebați dacă ne dorim unul nou? Chestia cu ,,Cine este cu adevărat competent?”, pentru a deveni liderul omenirii, sună cam de genul emisiunii globalizante ,,Mari români”, care nu cred că a mai fost continuată cum se urmărea inițial cu o emisiune-concurs ,,Cel mai mare pământean”. Cum să ne punem noi oare această problemă și întrebare, dacă NOI NU NE DORIM UN LIDER AL OMENIRII ȘI UN GUVERN MONDIAL?
Redau textual din pliant: ,,Tema congresului este: Continuați să căutați mai întâi Regatul lui Dumnezeu! Aceasta se bazează pe cuvintele lui Isus din Matei 6:33. DIN PROGRAM: Două drame, una modernă, iar alta având la bază o relatare biblică, vor scoate în evidență aspecte practice pentru zilele noastre… CINE POATE ASISTA? Oricine dorește. Intrarea este liberă; nu se face colectă.”
Observăm încă de la început, în ce hal s-a ajuns să se răstălmăcească îndemnul Mântuitorului: ,,Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate vi se vor adăuga vouă.” Apoi, hula adusă Mântuitorului Iisus Hristos prin scrierea greșită a numelui Său (Isus, care în traducere din ebraică înseamnă măgar). Apoi, ademenirea publicului cu două piese de teatru, care să fie atractive și interesante tocmai pentru ,,aspectele practice” ale acestora… Sublinierea faptului că poate asista oricine dorește este desigur de natură să stimuleze curiozitatea pentru evenimentul ,,cultural”.
Mai sunt lansate la urmă invitația lecturării broșurii ,,O veste bună din partea lui Dumnezeu” (?!), precum și auto-invitația pentru un ,,studiu biblic gratuit la domiciliu”… Foarte interesant! Apoi, se indică și un site pe internet: http://www.jw.org. Revista acestei secte – ,,Turnul de veghe” se laudă în primul rând cu longevitatea ei, din anul 1879 încoace. Ea ,,anunță vestea bună că, în curând, Regatul ceresc al lui Dumnezeu va pune capăt răutății și va transforma pământul într-un paradis”. Paradis pe pământ?! Nu era și visul comunismului? Ei cred că paradisul pierdut înaintea izgonirii protopărinților Adam și Eva va fi restabilit pe pâmânt… Și mai au profeția că ,,înainte ca Regatul să preia în mod deplin controlul, asupra omenirii se vor abate necazuri, cum ar fi războaie și cutremure.” (din revista Turnul de veghe, 1 octombrie 2013, pag.6).
Tot în această revistă, Martorii lui Iehova Îl văd pe Hristos ca pe ,,un om perfect, care a ascultat tot timpul de Dumnezeu.” Mare erezie și blasfemie totodată! Masonii și ateii Îl consideră la fel, un profet sau un om excepțional, negându-i dumnezeirea… Așa cum și monofiziții susțin că Hristos a avut doar o singură fire… PRIN ACEASTA, EI NEAGĂ DUMNEZEIREA ȘI ÎNTRUPAREA FIULUI LUI DUMNEZEU! EI NU CRED ÎN ÎNVIEREA LUI HRISTOS. EI SUNT ALIAȚII ȘI SLUGILE EVREILOR SIONIȘTI CARE ÎL AȘTEAPTĂ ÎNCĂ PE MESIA LOR, ANTIHRISTUL. De aceea, sunt convins că această sectă este condusă de masoneria din SUA.
Și mai există o precizare importantă care ne spune că: ,,Această publicație nu se comercializează. Ea este distribuită în cadrul unei lucrări mondiale de instruire biblică, susținute prin donații.” Este clar acum pentru cine lucrează ei? Mai observăm că această revistă pune un deosebit accent pe articolele ușoare, de factură laică, fără tentă religioasă, precum găsim în atâtea reviste pentru femei… Aceasta înseamnă că ea se adresează în special femeilor, care sunt mai ușor de racolat în cadrul Martorilor lui Iehova, datorită exploatării slăbiciunilor și sensibilității lor și că această sectă este cu totul în afara creștinismului…
Vorbind despre sectanți, un cercetător al fenomenului ne spune în acest sens: ,,Trebuie spus că mijloacele, formele de acaparare a conştiinţelor prin prozelitism şi de menţinere a acestora în comunitate sunt deosebit de moderne şi, în acelaşi timp, sunt exploatate cu multă abilitate sentimentele omeneşti, afectivitatea.” (Diac. P. I. David, Călăuză creştină – sectologie. Pentru cunoaşterea şi apărarea dreptei credinţe în faţa prozelitismului sectant, Ed. Episcopiei Argeşului, Curtea de Argeş, 1994)
În lucrarea monumentală ,,Călăuză în credința ortodoxă” (Ed. Episcopiei Romanului, 2000, pp.51-540), părintele arhimandrit Ilie Cleopa ne spune astfel:
,,Martorii lui Iehova sau studenţii în Biblie, zis şi milenişti sau Russelişti, este una din cele mai periculoase secte care acţionează şi în ţara noastră. Adepţii ei s-au numit „Russelişti”, după numele întemeietorului; „Milenişti”, ca unii care răspândesc învăţătura despre „mileniu”, sau „Studenţii în Biblie”, ca unii ce ar studia mai serios decât ceilalţi Biblia şi în fine „Martorii lui Iehova”, ca singurii martori ai lui Iehova. Întemeietorul sectei lor a fost Carol Russel, comerciant din America, născut la Pitsburg, statul Pennsylvania, în 1852, din părinţi irlandezi, prezbiterieni, emigranţi în America. Ajungând în contact cu adventiştii, ei s-au molipsit de învăţăturile acestora despre inexistenţa iadului şi despre apropiata a doua venire a Domnului pentru aşezarea împărăţiei de 1000 de ani pe pământ. […] La noi în ţară, iehoviştii au pătruns mai întâi prin mijlocirea unor unguri în Ardeal. Prin 1920, un român din America, Ioan B. Sima, molipsit de doctrina „martorilor”, este trimis în România ca să organizeze secta. Neobţinând nici aprobarea necesară, o organizează pe baze comerciale, înfiinţând la Cluj casa de editură „Viaţa”. Însă în 1927, convins că iehoviştii – sub masca religioasă – tind spre anarhism, părăseşte secta, demascându-i toate planurile. Încercările iehoviştilor americani de a-l împăca rămân zadarnice. Conducerea sectei o iau nişte unguri, iar propaganda şi-o susţin prin revista „Turnul de veghe” şi prin alte reviste şi broşuri fără de autor, fără indicarea datei, editurii etc. La adunările lor cântă din cartea „Imnurile zorilor mileniului”.
Învăţăturile specifice iehoviştilor sunt:
a) Cunoaşterea exactă a datei venirii a doua;
b) Mileniul – împărăţia lui Hristos de o mie de ani;
c) Nu există suflet nemuritor, omul neavând suflet, ci fiind suflet (adică fiinţă vie, sufletul nefiind altceva decât viaţa); deci nu există nemurire. Învierea este un dar deosebit al lui Dumnezeu dat celor aleşi ai Săi;
d) Nu există iad şi chinuri veşnice; păcătoşii la înviere vor fi nimiciţi; învierea va fi o restaurare sau o restabilire la loc a lucrurilor, aşa cum le-a făcut Dumnezeu la început;
e) Sfântul Duh nu este o persoană a dumnezeirii, ci numai o energie a Tatălui – deci nu există Sfânta Treime;
f) Iisus Hristos este o creatură a lui Dumnezeu pe pământ. El a fost numai om şi ca om a murit pe cruce pentru totdeauna;
g) Nu există nici o sărbătoare.
Celelalte rătăciri sunt comune cu ale altor sectari, având mai multe puncte comune cu adventiştii.
Nota autorului: În anul 1961 a apărut propria lor traducere a Bibliei în limba engleză, în care îşi introduc ereziile lor; cea mai grosolană fiind aceea că Iisus Hristos nu este Dumnezeu, ci una din creaturi. Această organizaţie sectară a devenit una din cele mai bogate din lume. Scopul fundamental al iehoviştilor este de a aduce cât mai mulţi oameni în „singurul adăpost”, care este secta lor. De aceea ei umblă din casă în casă ca să-i determine pe oameni să intre în secta lor, împărţindu-le din belşug publicaţiile Societăţii „Turnul de veghe”.
Sub masca unei organizaţii religioase se ascunde una din cele mai mari întreprinderi economice bazate pe o îngrozitoare exploatare a credulităţii adepţilor săi, transformaţi printr-o strategie bine pusă la punct, în fiinţe fără voinţă proprie, care execută orice dispoziţii sau ordine primite de sus, cu un fanatism rar întâlnit şi foarte periculos. Este suficient să amintim că după credinţa „Martorilor lui Iehova”, orice organizaţie în afară de cea a lor este satanică.
Cât despre convingerile lor religioase, acestea sunt atât de rătăcite faţă de dogmele creştine, încât cu greu ar putea cineva să-i recunoască fie şi caracterul de sectă creştină. Aceasta pentru că „Martorii lui Iehova” resping principalele învăţături şi practici ale credinţei. După ei Iisus Hristos este o creatură a lui Dumnezeu pe pământ. El n-ar fi înviat, ci în locul lui ar fi înviat Arhanghelul Mihail. Resping Biserica, preoţii, icoanele, sfinţii, crucea. Nu au un cult propriu-zis, acesta fiind înlocuit de răspândirea produselor Societăţii „Turnul de veghe”. ”

Cităm acum și din cursul profesorului lector dr. David Pestroiu de la facultatea de teologie ortodoxă ,,Patriarhul Justinian” a Universității din București, în cadrul disciplinei Misiologie și ecumenism, predat studenților de la Teologie Pastorală de anul II:
,,MARTORII LUI IEHOVA. Alte denumiri: studenţi în Biblie, milenişti, russellişti.
A) Istoric. Fondator: Charles Taze Russell – presbiterian de nuanţă pietistă, apoi adventist. Bogat, călătoreşte la Locurile Sfinte şi-şi sistematizează primele idei doctrinare: iminenţa sfârşitului lumii, inexistenţa iadului, conceptul de Armaghedon, mileniul. Strânge, în 1872, primii „studenţi în Biblie”. […] De la apariţia lor, iehoviştilor le sunt interzise manifestările, datorită orientărilor lor antisociale şi antinaţionale. Rutherford şi alţi lideri au fost închişi între 1916-1919, datorită îndemnurilor antimilitare. Vor interpreta acest fapt ca pe o împlinire a profeţiei apocaliptice a martorilor credincioşi, care vor învia după 3 zile şi ½ (Apoc.11,11).
B) Doctrina
– numele lui Dumnezeu – Iehova – prezent în traducerea lor eretică a Bibliei (New World Translation) de 7210 ori; – nu cred în Sf. Treime; – Hristos e „cel mai mare om care a trăit vreodată”. Anterior întrupării, dar şi după aceasta, e confundat cu Arhanghelul Mihail; – Duhul Sfânt – energie impersonală; – calculează parusia, evidenţiază „semnele” ei, susţin frenetic mileniul – împărăţie pământească de 1000 de ani; – nu cred în suflet, nici în iad şi chinuri; – învierea aleşilor „din memoria divină”; – împărţirea celor mântuiţi în clase: 144.000 de „martori” vor guverna în cer cu Hristos, restul pe pământ; – citesc şi interpretează Biblia asiduu, în special cărţile Daniel şi Apocalipsa, cu descrieri terifiante: Armaghedonul – război final între bine şi rău; – nu cinstesc pe Maica Domnului, sfinţii, moaştele; – neagă crucea; afirmă că Hristos a fost răstignit pe un par; – nu au sărbători şi sunt foarte ostili atât celor creştine (Paşte, Crăciun), cât şi celor laice; – nu au Sf. Taine; – prozelitismul – cerinţă expresă; ridicat la rang de dogmă
C) Practici ce contravin moralei creştine
– interzicerea transfuziilor, a altor tratamente medicale, vaccinuri, transplanturi; – refuzul apărării patriei: guvernarea mondială – „regatul lui Iehova”, nerespectarea drapelelor, imnelor, refuzul exercitării dreptului la vot; – izolarea socială, refuzul contactelor cu „nemartorii” în afara întâlnirilor prozelitiste; – acuzaţii de posedare demonică a tuturor organizaţiilor religioase, sociale, politice, naţionale şi internaţionale
D) În România – ardeleanul Ioan B. Sima, întors din S.U.A. în 1920 – primul promotor; în 1927 îşi dă seama de rătăcirea milenistă; – preiau organizaţia ungurii Kiss şi Szabo; – interzişi între 1927-1944 şi 1948-1989; – încearcă să organizeze un congres mondial la Bucureşti în 1996 – respins; – recunoscuţi drept cult în 2000
E) Prozelitism – în familie şi societate – vizite celebre pentru studii „gratuite” ale Bibliei la domiciliu; – unele semnale de violenţă, practici imorale; – revistele cu cel mai mare tiraj de pe glob: Turnul de veghere şi Treziţi-vă!, broşuri, pliante, cărţi; – cartea: Să aducem argumente din Scripturi – manual de prozelitism; – congrese megalomanice pe stadioane; – sistemul educaţional: şcoli particulare, forme de grupare impuse, respingerea internatelor şcolare; – restricţii: T.V., P.C. (pentru membri); folosirea lor pt. publicitate
F) Cult – 5 adunări/săptămână, dedicate pregătirii activităţilor prozelitiste: Întrunirea de serviciu, Şcoala de minister teocratic, Întrunirea publică, Studiul Turnului de veghere, Studiul de carte; – clădiri: „Sălile Regatului”; – congrese; – prozelitism normat: rapoarte de teren; – nunta, înmormântarea – prilejuri prozelitiste; – „comemorarea morţii lui Isus” – întâlnire anuală cu un numeros public; – botez în piscine, la congrese; – recunoaşterea drept cult religios – tendinţă de autodeterminare, stârneşte mânia unor aripi extremiste (ex.: dizidenţa Asociaţia Credinţa Adevărată a Martorilor lui Iehova din România – cu sediul la Cluj, care reproşează, în principal, organizaţiei-mamă, tocmai acest tip de colaboraţionism cu statul „satanizat”).”

BIBLIOGRAFIE: Pr. dr. David Pestroiu, Ortodoxia în faţa prozelitismului Martorilor lui Iehova, Ed. Insei Print, Buc., 2005; Pr. dr. David Pestroiu, Martorii lui Iehova – sunt ei creştini?, Ed. România creştină, Buc., 1999; Constantinescu Şerban, Năzbâtii teologice sau falsa mărturie a aşa zişilor martori ai lui Iehova, G.B.V., Dillenburg, 1990; Mureşan, Asist. Dr. Radu Petre, Martorii lui Iehova pe calea instituţionalizării. Problema adaptării unui discurs sectar, AFTOUB 3 (2003-2004), p. 555-573.

Spicuim în final și dintr-un studiu mai vechi dar foarte actual, făcut din perspectiva psihologiei, întocmit de părintele Al. Scvoznicov în lucrarea ,,Psihologia sectelor religioase. Studiu analitic asupra cauzelor și fondului mișcării sectare” (Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Chișinău, 1939, pp.1-24):
,,După război, au apărut încă câteva secte noi, pe care le-am putea caracteriza ca ,,secte anarhice’’, dintre care cea mai răspândită este secta ,,Martorii lui Iehova’’, de origine americană, respingând şi combătând orice formă de guvernământ şi orice organizaţie şi formă bisericească, pe care le socotesc drept ,,unelte în mâna lui Satan’’ şi propovăduiesc cu stăruinţă apropiatul ,,Armaghedon’’ – lupta cea mare între puterile binelui şi ale răului, luptă în care diavolul, cu toate slugile lui şi în general toţi păcătoşii vor pieri. Muncile cele veşnice sunt socotite de această sectă nouă drept ,,născociri popeşti’’, pe care preoţii şi guvernanţii le folosesc pentru a conduce mai uşor poporul şi în scopurile lor înguste şi egoiste. Această sectă, fiind oprită de legile statului, se ascunde sub diferite firme, deschizând centre de propagandă cu denumiri nevinovate ca: ,,edituri pentru literatura moralizatoare, societăţi de biblii şi tratate’’ etc.”
Prin urmare, cercetând problema sectară, avem înainte-ne un fenomen foarte complex, cu multe aspecte: religios, psihologic, social, – avem un câmp de cercetări foarte întins, aproape nemărginit. Dar cu toate că numărul ,,sectelor creştine’’ existente la noi în ţară şi aiurea, este foarte mare şi cu toată diferenţa de doctrină, cult, organizare, pe care le are fiecare sectă în parte, totuşi există un fond psihologic comun, care poate fi privit laolaltă şi cercetat în mod sistematic, fără să se ţină seama de deosebirile, caracteristice fiecărei secte. […] Pentru combaterea şi readucerea sectanţilor la staulul mântuitor al Bisericii, este nevoie, în primul rând, să cunoaştem fondul psihologic al mişcării sectare.
A. – Cauzele interne. […] 1. Analfabetismul (sau igoranţa religioasă) este socotit de către cei mai mulţi sectologi ca una din cauzele cele mai însemnate a ivirii sectelor şi a reuşitei, de care se bucură pe alocuri propaganda sectară.
Lipsa de pregătire religioasă elementară o constatăm adeseori nu numai în masa credincioşilor simpli de la ţară, dar şi în rândurile intelectualilor de azi şi chiar în cercurile mai înalte ale societăţii. Majoritatea creştinilor nu este lămurită chiar asupra adevărurilor de fond ale credinţei. Sunt mulţi creştini ortodocşi, care nu îndeplinesc nici datoriile lor esenţiale creştineşti: nu săvârşesc rugăciunea zilnică acasă şi nici nu ştiu să se roage. Foarte mulţi, în special bărbaţi, nu cercetează slujbele bisericeşti cu anii. Alţii vin la biserică numai întâmplător, la anumite solemnităţi, înmormântări sau ca să asculte un cor frumos, să vadă o cununie mai bogată. Foarte mulţi creştini din aceştia nu se împărtăşesc cu anii şi chiar mor fără a se împărtăşi cu Sf. Taine. Sunt creştini, care în viaţa lor nu au pus mâna pe Evanghelie, necum au răsfoit-o sau cercetat-o cu cutremur, cu credinţă şi cu luare aminte. Sunt destui care nu cunosc deloc conţinutul slujbelor bisericeşti şi nici însemnătatea simbolică a diferitelor momente liturgice. […]
Apoi mulţi dintre intelectualii noştri au păreri greşite despre fondul şi duhul creştinismului. În tot cazul, la noi există mult mai mulţi liber-cugetători şi de mai multe feluri decât ar crede cineva. De ex., foarte des am auzit pe creştinii noştri, chiar pe cei cu studii superioare, pronunţând cu ironie un dicton, care se repetă adeseori: ,,Crede şi nu cerceta’’. Adică aşa ar porunci Biserica credincioşilor săi, să primească orbeşte învăţătura ei, fiind neputincioasă de a le explica oarecum îndestulător adevărurile religioase, pe care le propovăduieşte, şi practicile pe care le are. Ba cei mai mulţi îl atribuie chiar Mântuitorului Iisus Hristos. […]
2. Dorul de mântuire. […] Dorul acesta al omului, care suspină după fericirea pierdută prin căderea strămoşilor în păcat, se trezeşte la un moment dat chiar în sufletele oamenilor adânc înfundaţi în tina păcatului. […] Se întâmplă că astfel de suflete zbuciumate, negăsind la bună vreme un sprijin moral din partea păstorului său, care trebuie să vină şi să-i dea asigurarea în numele Bisericii că eliberarea sau mântuirea prin jertfa lui Iisus este hărăzită tuturor oamenilor, deci şi acestui suflet zbuciumat şi dornic de mântuire. Dar negăsindu-l la păstorul său şi începând să-l caute acest sprijin ici şi acolo, dă peste propagandişti sectari sau nimereşte în vreo adunare sectară sau îi cade în mână o carte sectară. […]
3. Nemulţumirea de anumite forme ale vieţii religioase şi dorinţa de a o trăi mai intens. […] În tot cazul în sufletele mai sensibile şi mai pretenţioase, la un moment dat se poate deştepta o nemulţumire faţă de mediul spiritual, faţă de formele vieţii religioase, unele în realitate insuficiente şi superficiale, altele închipuite ca atare, iar odată cu aceasta, se deşteaptă şi dorul de o nouă viaţă religioasă, de alte forme de trăire religioasă, dorul de revelaţii noi, dorul de a experimenta o viaţă religioasă mai intensă, care ar putea satisface pe cel nemulţumit. Adeseori, negăsind îndestulare în cadrul obişnuit bisericesc, astfel de suflete, dornice de primenire, de înviorare şi intensificare a vieţii religioase, se avântă după inovaţii şi doctrine sectare, căutând potolirea setei duhovniceşti şi dezlegarea problemelor mari, ce le frământă sufletele, dincolo de zidurile mântuitoare ale Bisericii, devenind liber-cugetători, inovatori, sectanţi. Aceste doruri şi această sete, adeseori este alimentată în mod indirect de simpla curiozitate, de noutatea propagandei sectare, de acea vrajă a pomului oprit, care oarecum pluteşte în jurul mişcărilor sectare. Odată atras în mrejele sectarismului, astfel de suflet este complet captivat de entuziasmul predicatorilor sectari, mărginind adeseori cu fanatismul, de acel misticism caracteristic, bolnăvicios şi exagerat, care domneşte în adunările sectanţilor, cu mărturisirile păcatelor în public, cu rostirea înflăcărată a rugăciunilor improvizate pentru întoarcerea păcătoşilor, pentru izbăvirea fraţilor persecutaţi, pentru iertarea şi înmuierea inimilor duşmanilor şi prigonitorilor.
4. Scandalul sau sminteala nu este de fapt decât o latură a cauzei precedente. Numai substratul psihologic în acest caz este de preferinţă moral, nu propriu zis religios. […] Foarte des se poate auzi din gura sectanţilor asemenea mărturisiri: ,,Biserica trebuie să fie fără pată şi fără prihană’’ (Ef. V, 27), iar ortodocşii se judecă, se ceartă, se urăsc, se omoară şi în general, trăiesc o viaţă păgână. De aceea, când Dumnezeu ne-a luminat, adică de când am început să citim Sf. Scriptură, atunci am înţeles porunca Domnului: ,,Ieşiţi din mijlocul lor şi nu vă amestecaţi cu ei’’. […]
5. Ambiţiile. […] a) Adeseori se întâlnesc indivizi, care, fie sub înrâurirea unei boli psihice moştenită, fie din cauza sistemului nervos zdruncinat sau altor perturbări sufleteşti, devin maniaci religioşi, obsedaţi de anumite idei fixe. Aceştia dându-se drept nişte paracleţi, profeţi sau iluminaţi, dau naştere la curente religioase noi, cu caracter sectar sau se îndreptează înspre mişcările sectare, deja existente, dându-le un suflu nou de viaţă. În tot cazul, ei devin factori importanţi în răspândirea rătăcirilor sectare. […]
b) O altă categorie de ambiţioşi o formează indivizii, care au păreri exagerate despre valoarea morală a personalităţii lor, se separă de ceilalţi credincioşi, înjghebând societăţi sectare noi sau alăturându-se la secte mai vechi, pe motiv că sunt ,,aleşi’’, ,,curaţi’’, ,,pocăiţi’’, chiar ,,sfinţi’’ şi nu pot rămâne în mijlocul păcătoşilor. […]
c) Un alt aspect al ambiţiilor de acest soi, este încrederea neînţeleaptă în puterea (închipuită) de pătrundere şi cunoaştere nelimitată a adevărurilor dumnezeieşti. Învăţarea stăruitoare a unor părţi din Sf. Scriptură şi interpretarea lor tendenţioasă insuflă unora încrederea oarbă, cum că ei sunt umbriţi cu puterea de sus spre a cunoaşte şi pricepe tainele împărăţiei lui Dumnezeu. De altfel, majoritatea sectanţilor, potrivit principiului formal proclamat de Luther, recunosc numai autoritatea Sf. Scripturi (şi din ea numai cărţile canonice) şi o consideră ca singurul mijloc suficient pentru renaşterea omului şi pentru mântuire. […]
d) Se mai întâlnesc nişte indivizi de o grandomanie specifică, de a da comandă şi de a fi învăţători şi conducători. […]
e) De multe ori oamenii se fac sectanţi din cauza vreunei nedreptăţi, reală sau închipuită, ce a fost pricinuită cândva de preot, cu sau fără voie. Amestecul preoţilor în politică, direct sau indirect, precum şi cazurile triste şi nedorite, când preotul se înfăţişează înaintea instanţelor judecătoreşti, într-un proces oarecare cu păstoriţii săi, pot avea cele mai triste consecinţe. De asemenea orice alt conflict, între cler şi credincioşi, de orice natură şi de orice nuanţă, foarte uşor poate împinge pe creştinii mai susceptibili sau neputincioşi cu duhul, ca să apuce pe calea rătăcirilor sectare şi eretice, sau chiar pe calea ateismului şi duşmăniei faţă de Biserică şi clerul ei.
f) În sfârşit, trebuie să amintim încă despre un sentiment urât, care poate să încolţească în inima unui sau altui creştin, ori mai exact pseudo-creştin, anume acela de a câştiga anumite interese materiale, prin trecere în rândul sectanţilor sau altor adversari ai Bisericii. […]
B. – Cauzele externe. […]
1. Misionarismul sectar, sprijinit în bună parte de capitalul străin. Misionarismul sectar, sprijinit în mod energic de capitalul străin, este desigur cel dintâi factor extern, căruia i se datoreşte în bună parte întinderea molimei sectare. Trebuie să recunoaştem că propaganda misionară şi colportajul sectar, adeseori este mai bine organizat decât la alte confesiuni istorice mari. Majoritatea sectanţilor sunt pătrunşi de o credinţă fanatică în misiunea lor de a converti lumea de azi, necreştină şi pseudo-creştină (după convingerea lor). […] Dacă vom ţine seamă de acea împrejurare că cele mai multe şi cele mai bine organizate secte îşi au centrele de conducere şi de inspiraţie în străinătate, în special în Anglia, Statele Unite, Germania, Elveţia etc. şi că mulţi fruntaşi sectari de peste hotare, sunt în acelaşi timp şi mari bogătaşi (răposatul Taft, preşedintele Statelor Unite, Lloid George, fost prim ministru al Angliei, Ford, regele automobilelor, răposatul Rockfeller, arhimiliardarul american etc.), vom înţelege uşor că pe lângă râvna şi fanatismul misionarilor sectari, intervenind şi capitalul străin, se desfundă în chipul acesta calea spre răspândirea sectelor. […]
2. Neajunsurile misionarismului nostru ortodox ajută în mod indirect răspândirea sectelor. Se ştie adevărul că: puterea vrăjmaşilor noştri stă în slăbiciunile noastre. De fapt misionarismul în înţeles larg şi atotcuprinzător al acestui cuvânt, fără îndoială, trebuie să fie preocuparea de căpetenie a Bisericii. Misionarismul trebuie să fie sufletul, însăşi puterea de viaţă a Bisericii lui Hristos. Din nefericire Biserica noastră încă nu are un misionarism temeinic şi sistematic organizat. […] Nu avem un centru conducător, un consiliu sau un institut special, care investit cu toată autoritatea, ar urmări, ar coordona şi ar dirija toate problemele, care privesc misionarismul. Nu avem nici cadre special pregătite de preoţi, călugări şi chiar mireni zeloşi şi luminaţi, care s-ar putea dedica cu totul lucrului misionar. […] În prezent la noi pe terenul misionarismului, se lucrează la întâmplare, fără sistem, fără o îndrumare unitară şi metodică. […] Misionarismul nostru trebuie temeinic organizat, sistematic condus, ridicat la înălţimea cuvenită, apărat şi încurajat. Cu drept cuvânt: puterea duşmanilor Bisericii rezidă în slăbiciunile noastre!…
3. Împrejurările speciale, favorabile pentru propaganda sectară. În general, conducătorii sectelor caută să folosească orice prilej pentru răspândirea ideilor lor false în popor şi câştigarea de adepţi noi. Războaiele, revoluţiile, reformele sociale şi bisericeşti mari, nenorociri ce se abat asupra ţărilor şi popoarelor, ca seceta, inundaţii, epidemii, şomaj, adeseori şi fenomenele naturii, ca cutremurul, eclipsele, arătarea cometelor etc., – toate aceste semne sunt interpretate de propagandiştii sectanţi, aşa cum le convine lor, spre a impresiona pe victimele lor şi a le atrage la secta lor. Dar şi aici trebuie să fim obiectivi. Nu întotdeauna […] Înainte de război mulţi dintre sătenii noştri se duceau în America, cu nădejdea de a câştiga şi economisi ceva bani mai ales din regiunile cu populaţie deasă (jud. Hotin, Bucovina şi unele regiuni ale Ardealului). Întorcându-se în patrie, de multe ori ei aduceau cu sine şi ideile sectare, pe care şi le însuşeau în ţările de peste Ocean.
E locul să amintesc aici cum că, combaterea sectelor cu forţa şi mijloacele poliţieneşti, aproape întotdeauna a dat rezultate contrarii, sectanţii dându-se drept martiri pentru credinţă şi intensificând propaganda clandestină.
4. Legile şi regimurile favorabile pentru secte. Anumite legi şi regimuri politice de asemenea sunt cauze importante ale lăţirii sectelor. Astfel Statele Unite ale Americii de Nord, unde niciodată n-a existat o religie oficială de stat şi nici biserici naţionale, nici culte dominante sau privilegiate, de mult au devenit ,,ţara sectelor religioase’’. Acolo există cele mai variate şi cele mai ciudate secte religioase, toate bucurându-se de libertatea deplină de propagandă şi exerciţiul cultului, cu o singură condiţie, de a nu atinge ordinea de stat şi moravurile publice. Ba, sunt tolerate şi unele secte excentrice (de exemplu mormonii, care practică poligamia), delimitându-se anumite localităţi unde au dreptul de existenţă legală. Prin aceasta se explică numărul cel mare de secte din America de Nord.

Cu dragoste intru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie, 21 iulie 2014

 

 

 

“Libertatea” adusă de sistemul american îți oferă doar două opțiuni: să te integrezi sau să mori

Acum nu doar că am ajuns să serbăm Halloween și Valentine’s Day. Deși un bun exemplu al modului în care românii au îmbrățișat, fără rezerve, societatea de consum americană, cele două motive de distracție (sic!) sînt doar consecința minoră a adevăratei probleme.

Astfel, deși se laudă cu mii de ani de istorie și tradiție, românii s-au predat necondiționat globalizării culturale, acceptă fără să crîcnească să le fie ștearsă identitatea națională.

Mai ales că americanismul care ne-a invadat nu a venit doar cu Halloween și Valentine’s Day. Societatea americană a venit cu rele mult mai mari, cu tare sociale precum bigotismul și McCarthyismul anilor ‘50, cu tirania majorității a lui Alexis de Tocqueville.

În aceste zile putem vedea definitivarea transformării la care a fost supusă, încet dar sigur, societatea românească. Implementarea modelului politic american, cu două mari partide, care să se succeadă alternativ la putere, dar care să reprezinte doar două fețe ale aceleiași monede, se petrece chiar în timpul în care sînt scrise aceste rînduri.

Cine îndrăznește fie și măcar să ridice glasul împotriva valorilor general acceptate, în cunoștință de cauză sau nu, de către majoritate, este repede hulit și redus la tăcere. Cine vorbește împotriva sistemului impus deja de cei ce iau cu adevărat deciziile este repede exclus, marginalizat de către concetățenii săi, devine un paria al societății.

Cine critică Uniunea Europeană, SUA, FMI, consumerismul dus la extrem, mizeria morală în care a ajuns să se zbată societatea românească, de la cel mai umil reprezentant al său, pînă la factorii de conducere, precum și superficialitatea și lipsa de scrupule a corporațiilor, este repede catalogat ca fiind extremist și se aruncă în el cu pietre.

Așa că cei care visau, acum două zeci de ani, la libertate, fast-food și blue-jeanși, sînt puși acum în fața faptului împlinit de a nu mai avea posibilitatea de a alege. Ei nu mai pot să decidă nimic în plan politic, dar nici social sau cultural.

“Libertatea” adusă de sistemul american îți oferă doar două opțiuni: să te integrezi sau să mori.
În Europa, cu atît mai mult, globalizarea se întinde ca un adevărat flagel, ținînd cont de faptul că Uniunea Europeană nu este altceva decît vehiculul politic folosit de interesele obscure ale celor ce vor să stăpînească lumea.

Totuși, în România fenomenul parcă a îmbrăcat forme mai grotești decît în alte țări, propaganda pro-globalizare fiind una de-a dreptul sufocantă, întreținută din toate părțile, de autorități, de clasa politică, de mass media, de lideri de opinie și, în general, de toate figurile mai mult sau mai puțin publice.

În țara noastră s-a ajuns ca un individ care vorbea în numele culturii române să spună că Poetul Național este cadavrul de care trebuie să scăpăm din debara, pentru a ne putea integra în structurile europene. Pentru atitudinea sa anti-națională, a și fost, se înțelege, decorat, chiar de Președintele țării.

În România are loc un atac furibund, susținut și concertat împotriva a tot ceea înseamnă valoare națională, a tot ce reprezintă tradiție și românism. Eminescu este desființat zi de zi, Caragiale este denigrat și jignit în fel și chip, Creangă a fost deja scos din programa școlară, pe motiv că este prea greoi pentru tinerele vlăstare.

Se renunță la tradiții seculare în decursul a cîțiva ani, producătorii și populația sînt forțați să renunțe la produsele tradiționale românești, se mutilează folclorul, se ard etape în dezvoltarea normală a unui popor, totul în numele trecerii cît mai grabnice și mai cuprinzătoare la ”valorile” globalizării, la cultura corporatistă și la consumerismul atroce.

Totul pentru că ”așa trebuie”, pentru că ”așa ni s-a cerut”, pentru ”că așa este bine”, pentru ca ”să fim și noi moderni”.

De teamă că nu sînt destul de ”moderni” sau de occidentali, multora a ajuns să le fie rușine cu originea lor est-europeană, cu țara în care s-au născut. Mai nou, un partid politic propune chiar modificarea orei oficiale a Bucureștiului, în speranța că poate așa păcălește așezarea geografică a țării și o trage, măcar la nivel de impresie, mai în vest, mai aproape de meridianul Londrei.

Se înghit nemestecate toate aberațiile debitate de unii și de alții, doar pentru că vin sau se spune că vin dinspre Uniunea Europeană (UE). Se renunță complet la filtrul propriei identități naționale, al propriei gîndiri și al propriilor interese, doar pentru a îndeplini cît mai repede și mai bine cerințele UE.

Se distruge literalmente fizic această țară, dar și economic, administrativ și social, doar pentru a ieși primii în fața liniei și a da mîndri raportul că am îndeplinit cu ardoare ordinele corporațiilor.

În timp ce alte țări învecinate nouă se străduiesc, cu mai mult sau mai puțin succes, să își păstreze identitatea națională și să își apere interesele în fața tăvălugului corporatist, la noi, cei mai săraci din Europa, se dă liber la vînzarea pămîntului agricol către străini și se bate zi-lumină apa în piuă despre tot felul de uniuni: uniunea bancară, uniunea monetară, uniunea vamală, uniunea politică și alte uniuni mai mari sau mai mici.

O slugărnicie maladivă în fața Vestului cel pricopsit îi împinge de la spate pe români să își dea singuri foc la căciulă, fie că sînt factori de decizie sau simpli plătitori de taxe și impozite.

Nu se dau în spate de la nici o ticăloșie sau monstruozitate, dacă este făcută în numele Uniunii Europene și a globalizării. Apărătorii valorilor naționale sînt etichetați ca fiind naționaliști, extremiști, xenofobi, în timp ce trădătorii de țară sînt noii eroi ai societății de consum, prezentați în toată splendoarea lor în toate ziarele și la toate televiziunile.

Lăutarii din mass media sînt obaznici și violenți, ridicînd ode fierbinți de preaslăvire a Uniunii Europene, precum și a tuturor birocraților corupți ai UE ce impun în mod unilateral și samavolnic interesele marilor corporații pe Bătrînul Continent.

Clasa politică autohtonă se dă de ceasul morții să pună în aplicare, prin intermediul instituțiilor Statului, pe care le controlează, pînă și ultimul moft al Uniunii, iar populația nu are voie nici să comenteze, nici să pună întrebări, cu atît mai puțin să își exprime punctele de vedere în mod democratic, prin referendumuri de interes național, pentru că așa vin directivele europene.

Ce vine dinspre UE este automat și necondiționat literă de lege, directivele și viziunile Uniunii fiind băgate neîntîrziat pe gîtul cetățenilor de către politicienii locali.

Mai nou, relativismul cultural impus de UE a proclamat Femeia cu Barbă ca fiind Regină a Europei, iar un politician român s-a și grăbit să invite arătarea la București, chiar de a doua zi după finala Eurovision.

sursa

https://www.facebook.com/pages/Noua-Ordine-Mondială/

Radiografia unei zile

Cuvântul care (nu) vindecă

În epoca noastră predomină concepţia că fericirea constă în nelimitata creştere a capacităţii de consum. Trăim în mai multă bogăţie, dar ne simţim mai săraci. Ne multiplicăm facilităţile, dar sporeşte angoasa. Ne identificăm existenţa cu confortul pe care îl avem la dispoziţie şi când îl pierdem pe acesta ne simţim ca şi cum am pierde existenţa însăşi. Golul spiritual creşte odată cu creşterea bogăţiei şi a confortului. Învăluiţi în graba zilnică, suntem interesaţi aparent de toată lumea şi în esenţă doar de noi înşine.

Pentru mulţi radiografia unei zile este, cu diverse inflexiuni, aceeaşi: obositoare şedinţe, mici greşeli, răzleţe reuşite. Noi proiecte, noi dorinţe şi idealuri. Informaţia nouă este cea mai domnită. Prezintă interes pentru toată lumea, deşi vine repede şi pleacă tot atât de repede. Toţi dorim să fim informaţi, să ştim ceva nou şi să împărtăşim ceea ce ştim. Nu ştim exact ce vrem să ştim. Dorim să aflăm, să putem spune ceva. Ce? De multe ori nu contează. Într-o lume în care informaţia a devenit un nobil şi neinterzis narcotic, important este să ştii ceva, chiar şi inexact. Peste toate acestea însă uităm de multe ori să spunem celui de lângă noi un cuvânt bun. Este foarte important să ştii, să dai şi să primeşti ca dintr-un izvor, dar echilibrul vieţii vine dând totul şi neaşteptând nimic.

Avem aşteptări foarte mari de la cei de lângă noi, ne deranjează orice cuvinţel. În fiecare echipă, la fiecare serviciu există un deadline, un target, o echipă de oameni care împreună trebuie să o scoată la capăt. Nimeni nu-şi doreşte să greşească ceva. Şi totuşi, dacă lipseşte ceva, dacă s-a greşit ceva, orice tip de hotărâre nu trebuie prestabilită prin prevederi pur normative, ci dimpotrivă, orice decizie trebuie luată în funcţie de situaţia concretă sau chiar de realitatea inepuizabilă a persoanei cu daruri şi neputinţe. Suntem hiperactivi acasă, la serviciu, oriunde în societate, dar n-avem spaţiu pentru Dumnezeu, pentru noi şi pentru cei dragi ai noştri. Nu avem vreme pentru un cuvânt bun, ci mai degrabă suntem irascibili, neatenţi la neputinţa celuilalt, la nevoia şi dorinţa celuilalt. Dorinţa soţiei sau a soţului poate de cele mai multe ori să aştepte, rugămintea copiilor este mai mereu reierarhizată. Timp pentru prieteni nu mai avem, poate cel mult doar o scurtă convorbire telefonică din maşină. Şi toate acestea aşezate în oglinda eficacităţii, a rezolvării tuturor problemelor. Abordarea impersonală a lucrurilor, obiectivizarea şi considerarea lor în mod separat de om atrag după sine atenuarea până la mortificare a simţului pentru realităţile spirituale.

Împărţim oamenii în drepţi şi păcătoşi, harnici şi mai puţin harnici, oneşti sau hoţi, fără să avem un cuvânt bun pentru fiecare. Ne grăbim să îl judecăm pe cel de lângă noi după o strictă şi ieftină matematică a binomului bine-rău.  Această morală şi verdict omenesc nu este întotdeauna în consonanţă cu pedagogia divină. Evanghelia  Duminicii a 4-a după Rusalii ne cheamă să folosim cuvântul doar pentru a vindeca pe cel bolnav, pentru a ridica pe cel căzut, pentru a îndrepta pe cel ce a greşit, pentru a ajuta şi pentru a întări pe cei slabi, pentru a cultiva comuniunea oamenilor cu Dumnezeu şi întreolaltă.

Pr. Ciprian Bara

 

SURSA ARTICOL

http://ziarullumina.ro/editorial/cuvantul-care-nu-vindeca