Category Archives: RUGACIUNI ACATISTE

Rugaciuni pentru vremuri grele

Rugă pentru drumul Crucii Neamului

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce priveşti faţa pământului de la o margine la alta şi eşti mai presus de vremuri şi de hotare, ştii că, dintre seminţiile pământului, noi, neamul românesc, am trăit totdeauna cu nădejde tare în purtarea Ta de grijă, cea bună şi părintească şi sub oblăduirea Sfintei Tale Biserici, care „scăpare s-a făcut nouă, din neam în neam”.
Doamne, celor ce vor să Te urmeze şi să se mântuiască, le-ai zis: „Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze”. Şi iarăşi ai zis: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi vă învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima”.
Doamne al izbăvirilor, Crucea Neamului nostru românesc a fost şi este grea, şi-a apăsat pe umerii tuturor, din generaţie în generaţie.
Acum, însă, greutatea ei, este mai apăsătoare, pentru că ne-a slăbit credinţa şi rugaciunea către Tine. Vrăjmaşii Sfintei Cruci ne-au ţinut departe de Tine, Dumnezeul nostru, atâta vreme.
Nu lăsa, Doamne, ca poporul nostru să piară. Căci, iată, sărăcia se strecoară ca hoţul în case şi în suflete; bolile şi suferinţele sunt mari, iar banii puţini, ca să le poată alina. S-au tulburat minţile oamenilor şi s-au vrăjmăşit sufletele. Fraţii se luptă între ei pentru pulbere şi vânt; copiii şi-au părăsit părinţii la vreme de neputinţă şi de nevoie; mamele au făcut din spitale, adevărate abatoare pentru pruncii lor nenăscuţi; Cain – ucigaşul – umblă în voie ziua şi noaptea, uneltind şi răcnind ca un leu, căutând să-l înghită pe Abel; păcatele celor din Sodoma şi Gomora le întălnim prea des. E grea Crucea Neamului, Doamne, e grea ca plumbul.
Au dus-o strămoşii şi moşii noştri. Au dus-o părinţii noştri, aşa cum au putut. S-au poticnit sub povara ei, la vremea lor, pe drumuri neştiute, în morminte fără cruce, în Siberii fără nume. Au dat tribut de viaţă şi de sânge în războaiele ce ne-au cotropit, dar au dus-o.
Acum a venit răndul tinerilor. Dar umerii lor sunt cruzi şi neputincioşi. Hrana le-a fost furată, copilaria tristă şi falsificată, grijile şi lipsurile i-au luat de timpuriu. Noi nu-i putem ajuta, căci ne-am pervertit sufletele şi gândurile.
Doamne, Tu eşti Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Numai Tu îi poţi ajuta să ducă Crucea Neamului. Şi pe Tine Te-a ajutat un prieten, ca să duci Crucea păcatelor noastre, pe drumul Golgotei, când erai spre prăbuşire. Iisuse Hristoase, Mântuitorule, ajută pe tinerii noştri să ducă Crucea, fără să se poticnească. Fă-le, Doamne, Crucea uşoară şi calea netedă. Întinde mâna Ta şi îi sprijină cât o fi drumul de lung. Fii cu pruncii, cu copiii şi cu tinerii noştri, care duc sau vor veni la rând să ducă Crucea Neamului. De acum şi până la sfârşitul veacurilor.
Amin.

Rugăciune pentru pacea sufletului şi pentru lume

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce eşti izvorul vieţii şi al păcii în cer şi pe pământ, revarsă harul păcii Tale în lume, în familii, în inimile tuturor oamenilor şi cu osebire, în inimile celor ce Te mărturisim şi ne închinăm Ţie. Stinge neîntelegerile şi războaiele din lume. Linişteste ţara noastră şi lumea întreagă. Mângâie inimile întristate. Dă ajutorul Tău celor năpăstuiţi. Scoate-i din tot necazul şi toarnă pacea Duhului Sfânt în inimile noastre.
Suntem tulburaţi pentru că nu te-am ascultat nici în rai, nu ascultăm şi nu împlinim Voia Ta, Doamne, nici pe pământ. Suntem îngrijoraţi pentru că ne cheltuim fără pocăinţă, fără îndreptare zilele vieţii noastre. Suntem trişti că n-am făcut cele ce am făgăduit şi ne mustră conştiinţa pentru timpul pierdut.
Ajută-ne, Tată ceresc, să punem început bun prin Duhul Tău cel Sfânt! Ajută-ne, Mântuitorule bun, să păzim cuvântul Evangheliei Tale. Ajută-ne, Prea Sfinte Duhule, să începem o viaţă nouă de rugăciune, de smerenie, de evlavie creştină, de curaţie, de slujire în iubire a vieţii şi a semenilor, ca să ajungem la liniştirea simţirilor şi la pacea inimii, atât de dorită, dat atât de greu dobândită.
Dăruieşte-ne pacea Ta care covârşeşte toată mintea, ca să ne bucurăm de viaţă, ca să nu mai plângem în suferinţă, ca să nu ne mai temem de moarte. Cu ajutorul Tău cel atotputernic să biruim ispitele diavolului şi să dobândim de la Tine tăria statorniciei în bine şi în virtute. Pentru că în inima în care odihneşti Tu, Doamne, nu mai este frică, nici neorânduială, ci neîncetată rugăciune şi mângâierea Duhului Sfânt şi viaţă fără de moarte, din care împărtăşeşte-ne şi pe noi toţi.
Că Tu eşti izvorul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie mărire înălţăm împreună Tatălui şi Sfântului Duh.
Amin.

Anunțuri

Acatistul Sfantului Nicolae

Acatistul Sfantului Nicolae, Arhiepiscopul din Mira Lichiei

 

Auzim pe Sfantul Duh graind prin Proorocul David: “Precum doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule”. Cu adevarat in acelasi chip doreste si sufletul credinciosului crestin auzirea cuvintelor lui Dumnezeu si cele ce se lucreaza prin Sfintii Sai. Deci, iata si alta minune a Sfantului Nicolae: Era un oarecare, cu numele Nicolae, in cetatea numita Constantinopol, hranindu-se din osteneala mainilor lui si era credincios lui Dumnezeu si avea randuiala lui sa nu treaca ziua Sfantului Nicolae fara de pomenire. Si aceasta, cu neobosire o facea el, ca auzea in Sfintele Scripturi graind: “Cinsteste pe Domnul prin toate ale tale drepte osteneli!” Si avea aceasta in mintea sa totdeauna.

Si a ajuns la adanci batranete, dar si la saracie, nemaiputand lucra. Deci, apropiindu-se ziua Sfantului Nicolae, gandea intru sine ce va face. Si a zis batranul catre sotia sa: “Femeie, iata, a sosit la noi ziua cea iubita a Arhiereului lui Hristos, Nicolae; deci ce vom face, ca fiind lipsiti, nu avem cele de trebuinta pentru aceasta zi sfanta?” Iar acea credincioasa femeie a raspuns barbatului ei: “Stii, domnul meu, ca, iata, ne-au ajuns batranetele si astazi sau maine va veni sfarsitul; deci, sa nu-ti abati mintea ta de la dragostea cea spre Domnul si catre Sfantul Nicolae”. Si, aceasta zicand, i-a aratat lui un covor si a zis: “Ia-l pe acesta si mergand, vinde-l si te du de cumpara toate cele de trebuinta la pomenirea Sfantuiui Nicolae. Ca alta nimic nu avem si nu-l vom lasa mostenire copiilor pe care nu-i avem”. Auzind aceasta, credinciosul batram a laudat foarte pe Dumnezeu si, luand covorul, a iesit.

Si, mergand el prin mijlocul ulitii, unde este stalpul Sfantului si marelui Constantin, si trecand de biserica Sfantului Platon, l-a intampinat pe el cineva, cu chipul ca un oarecare batarn cinstit, care i-a zis: “Prietene, unde te duci?” I-a raspuns cel ce ducea covorul: “Am trebuinta sa ma duc pana la targul de vanzari”. Si i-a zis cinstitul batran: “Buna este socotinta ta, prietene, dar, spune-mi, cu cat voiesti sa dai covorul tau? Pentru ca eu voiesc sa cumpar un covor ca acesta”. A zis batranul: “Cand l-am luat intai, am dat pe el opt galbeni, iar acum, cat imi vei da, atata voi primi”. Si a grait cinstitul acela, catre batran: “Au, luavei sase galbeni?” Si a zis batranul: “Daca imi vei da, voi lua cu bucurie!” Deci, indata, punand mana in buzunarul sau si scotand galbenii, Sfantul Nicolae, ca el era, i-a dat sase galbeni mari in mainile batranului, zicandu-i: “Primeste, prietene, acesti galbeni si da-mi covorul”. Si a luat batranul galbenii cu bucurie, pentru ca nu facea covorul atata.

Deci, luand Sfantul Nicolae covorul din mana batranului, s-a dus de la el. Si, cand s-au despartit unul de altul, ziceau cei de pe ulita care vedeau pe batran: “Oare, naluciri vezi, batranule, ca vorbesti de unul singur?” Pentru ca ei pe batran il vedeau si glasul lui il auzeau, dar pe Sfantul nicidecum; nici glasul nu-i auzeau, nici pe el nu-l vedeau, fara numai pe batran. Iar Sfantul Nicolae a mers indata la casa batranului, ducand covorul la femeia acestuia si zicandu-i: “Fiindca barbatul tau imi este prieten de demult, intalnindu-ma cu el, m-a rugat, zicand: “Fii bun si du acest covor la femeia mea, ca eu, zicea el, am alta treaba. Deci, iata covorul, pazeste-l pe el”. Si, aceasta zicand, s-a facut nevazut. Si femeia, luand covorul, de frica, vazand in fata ei pe un asa barbat cinstit si cu lumina stralucind, nici n-a indraznit sa intrebe: “Tu cine esti?”

S-a aprins insa de manie asupra barbatului sau si, socotind ca el a uitat sfatuirea ce o facuse cu dansa si dragostea pentru Sfantul, a zis: “Vai mie, patimasa ce sunt, ca m-am insotit cu acest barbat calcator de lege si plin de minciuni”. Si multe asemenea acestora zicand, nici nu vrea sa se uite la covorul ei, aprinsa fiind de dragoste pentru Sfantul.

Deci, barbatul ei, nestiind cele petrecute, a cumparat cele de trebuinta de ziua Sfantului Nicolae si se intorcea la casa sa, bucurandu-se pentru intamplarea cu vinderea covorului si ca si-a implinit dorinta sa. Si, ajungand el la casa lui, femeia sa vazandu-l, s-a aprins de manie asupra lui, si-l ocara cu cuvinte grele si zicea: “Sa te duci de la mine, din ziua aceasta, tu care ai mintit Sfantului Nicolae. Ca nu-i mincinos Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a zis: Nimeni care pune mana pe plug si se uita indarat nu este potrivit pentru Imparatia lui Dumnezeu” (Luca 9, 62). Acestea si altele asemenea zicandu-le, a adus covorul inaintea barbatului sau si i-a zis: “Ia-ti covorul, dar pe mine nu ma vei mai avea, ca ai mintit Sfantului”.

Acestea auzindu-le si vazand covorul sau, batranul, se minuna si nu se pricepea ce sa raspunda femeii sale; si stand el, indelung, a inteles a fi o minune facuta de Sfantul Nicolae. Deci, a suspinat dintru adancul inimii sale si, umplandu-se de bucurie, a ridicat mainile sale spre cer, zicand: “Slava Tie, Hristoase Dumnezeule, Cel ce faci minuni prin minunatul Tau Sfant Nicolae.” Si a zis batranul catre sotia sa: “Femeie, asa te jur, in frica lui Dumnezeu, sa-mi spui mie, cine ti-a adus tie acest covor, barbat sau femeie, batran sau tanar?” Si a raspuns femeia: “Un om luminat. in chipul unui om cinstit batran, cu stralucitoare haine a venit, purtand covorul acesta al nostru si zicand catre mine: “Femeie, barbatul tau imi este prieten; pentru aceasta, intalnindu-ma, m-a rugat ca sa aduc la tine acest covor; deci pazeste-l. Iar eu, luandu-l, nu indrazneam a-l intreba pe el: Tu cine esti?”

Deci, auzind acestea de la femeia sa si aratand femeii sale aurul cel ramas si cele cumparate, bucate si vin, prescuri si lumanari spre trebuinta zilei Sfantului, a zis batranul: “Viu este Domnul, ca cel ce a cumparat covorul de la mine, acela este cu adevarat Sfantul Nicolae, ca el a adus covorul, iarasi, la casa noastra, pentru noi, saracii si smeritii robii sai. Ca si cei ce ma vedeau pe mine vorbind cu el imi ziceau: “Au vreo nalucire vezi?, vazandu-ma ei numai pe mine unul, iar pe dansul nicidecum”. Si indata au strigat ca dintr-o gura ammdoi, multumind lui Dumnezeu si laudand pe marele Arhiereu Nicolae, ajutatorul cel grabnic al tuturor celor din nevoi, care-l cheama pe el cu credinta. Si, umplandu-se de bucurie au alergat la biserica Sfantului Nicolae si, tuturor celor ce s-au intamplat acolo, le-au istorisit minunea. Si toti care auzeau proslaveau pe Dumnezeu si Sfantul Nicolae, cel ce face asemenea minuni cu robii sai.

Ci tu, Parinte cinstite, Sfinte Nicolae, nu uita pe robii tai, care fac cu credinta pomenirea Sfintiei tale, ca, prin facerile tale de bine, sa proslavim pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh. Amin.

sursa articol deveghepatriei

Mâini împreunate

Mâini împreunate

     

 

 
 
 
A te apropia, cu cea mai deplină sinceritate de propia-ți conștiință e calea cea mai dreaptă către o comunicare reală cu Divinatea. Paradigma dialogului om-Creator e mediată de și prin rugăciune, iar metafora călătoriei în lumină a gândurilor noastre sunt îngerii. Dar ce facem când aceste entități ale luminii își strâng aripile? Suntem, oare, pregătiți de fiecare dată, să decodificăm corect mesajul Divin?
Stăteam cu ochii închiși și murmuram o rugăciune. Ajungeam cu degetele minții un gând nerostit. O rugăciune sau o chemare, direcționată către o entitate clară, precis individualizată.
În biserică, plutea un ciudat amestec de tremur- în vocile abia șoptite, suspine, exclamații mute- reprimate în lacrimi. Și peste toatea acestea, omul mai avea puterea unei demne- strângeri de mână.
Mă simțeam adâncită într-o rugăciune infinită, cu mâinile și cugetul închis. Gestualitate inversată. Întoarcere în mine. Nici nu îmi mai amintesc de ce, dar brusc am deschis ochii și privind în sus am fost pur și simplu învinsă de perspecitva suprarealistă (ca și atunci când ești martorul unui eveniment irepetabil, iar conștiința acestui fapt o are o  întreagă comunitate….nu doar un singur individ): mâini împreunate- egale, identice și calde proiecții ale vieții, se odihneau pe o balustradă suspendată, cu falange strângând în ele uimirea, umilința, tânjind parcă după necuprinsa ordine și liniște- descriind o mișcare semicirculară, în interiorul bisericii, asemenea unei coroane din aripi de înger. Am crezut că, doar coborând privirea am să-mi reprim bizara senzație, cauzată de secvența anterioară, dar apoi….Am întors capul spre dreapta….alte mâini împreunate pios, capete plecate, tristețe, încremenire….Am privit înainte….un lung șir de slujitori ai Domnului, înmărmuriți în principii dogmatice și emoții solemne își făceau intrarea, prin dreapta catafalcului. Undeva în profunzimile lăcașului de rugăciune….mersul drept, egal, măsurat în ritm de canon și timbru grav era surclasat doar de privirea dreaptă și de mâinile lor împreunate, parcă într-un ultim gest de implorare a Divinității…O ultimă clemență, pe care o cereau, și nu pentru  subiecții creștini, prezenți, ci doar pentru un anume frate al lor, pe care-l ajunsese din urmă marea încercare- moartea jumătății sale pământești.

Șirul acela interminabil- căci erau acolo peste 40 de adoratori oficiali ai Domnului- a mărșăluit cadențat și parcă ușor grăbit pe aleile sufletului, spre întortocheatele căi ale Creației, ale Celui în fața căruia, încercau să ne explice, mai devreme sau mai târziu, ajungem toți. Ce priveliște inedită! Inima mi-a zvâcnit o dată cu putere…De unde atâta spirit creștin în unitate, în rezonanță? În în fața tristeții omenești, generată de moartea unui semen de-al tău, cine îți sunt aliații? E suficientă doar unitatea, solidaritatea creștină a comunității căreia îi aparții? E oare rugăciunea colectivă antidotul numărul unu pentru a-ți rezista propriiei imperfecțiuni, genetic programate și pentru a te repune pe un făgaș firesc, trasat de Divinitate?
Am deschis din nou ochii, am inspirat și apoi am expirat adânc, ca și cum m-aș fi trezit dintr-un somn lung și tulburător…am privit în jur….dar ceea ce vedeam era doar..supunere. Și am simțit, în suflet mulțumire, liniște și recunoștință. Mesajul Domnului era atât de senin. Atât de distins. Și atunci       m-am mirat: de ce nu conteneau, totuși, să ne curgă perle sărate, din colțul ochiului, prelinse în mișcări reținute pe obraji? Alunecare firească a sinelui în starea de împăcare și echidistanță cu propriile principii. Reprimare a strigătului, în batiste mototolite nervos.
El era și acum între noi și ne vedea eforturile de a înțelege misterul final, El era din nou călăuza unui alt suflet….El…., ne amintea și unul dintre vorbitori, petrecuse, pe muntele măslinilor, clipe minunate, alături de tovarășii săi, deși știa că apoi va urma calavarul, tot astfel și sufletul, pe care-l străjuiam acum a avut prilejul de a petrece momente minunate alături de familie, de comunitate. Apoi   L-au luat, dar, înainte de gestul plin de conotații de barbarie și brutalitate, a mai fost privirea aceea, rugăciunea împreună cu frații….rugăciunea singulară a eu-lui Sacru, tremurul, ezitarea în fața acceptării deciziei majore, zvâcnirea egocentrismului uman reprimat, imediat, în clipa urmatoare de acceptarea voinței Tatălui…
Gândul îmi rămăsese lângă mâinile acelea împreunate, multimplicate la infinit, asemnea unor îngeri cu aripi strânse, pozați într-o succesiune conceputală a armoniei și a păcii infinite…îngerii aceia erau lacrimile bătrânei de lăngă mine, șiroind pe degetele împletite sacramental, îngerii aceia erau toate acele proiecții mentale, care se abăteau asupra unui suflet zbuciunat, spre a-l călăuzi, spre a-i ușura accederea înspre dimensiunea rezonanțelor armonice eterne, îngerii aceia nu erau decât pașii nostri spre a-l întalni pe El, acolo în biserică ori lângă stejarii care înconjurau lăcașul de cult ori lângă mormântul proaspăt….îngerii erau printre noi…erau în noi…și priveau…și-i priveam. Atunci am înțeles că și acest suflet, recent pregătit pentru Marea Călătorie nu era pierdut. Și, ștergându-mi revarsarea sărată și caldă, l-am zărit cu ochii sufletului, l-am intuit, stând, acolo, în centrul bisericii, în stânga propiului pat mortuar, în picioare, zâmbind, atât de împăcat, dar oarecum și mirat de jalea generală, reprimată. Sufletul acela era încă acolo și era eliberat de povara de a vorbi despre…de a se justifica despre….de a medita la…..în afară de tot ceea ce îl așteapta…..dincolo.
Părea fericit, căci gustase din cupa despărțirii și la fel ca și celorlalti (care au avut această experiență, înaintea lui) licoarea de vise i s-a părut dulce. Și cât de însetați suntem, dar n-o știm, încă…

Rugaciunea Sfantului Ciprian

            Rugaciunea Sfantului Ciprian

Stapane Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule si Chivernisitorule a toate, Sfant si slavit esti; Imparatul imparatilor s Domnul domnilor, slava Tie. Tu, Cel ce locuiesti in lumina cea nepatrunsa si neapropiata, pentru rugaciunea mea, a smeritului s nevrednicului robului Tau, departeaza demonii si stinge viclenia lor de la robii Tai; revarsa ploaie la buna vreme peste tot pamantul si fa-l sa- si dea roadele lui; copacii si viile sa-si dea deplin rodul lor; femeile sa fie dezlegate si eliberate de nerodirea pantecelui; acestea si toata umea mai intai fiind dezlegate, dezleaga si toata zidirea de toate egaturile diavolesti. Si dezleaga pe robul Tau (numele) impreuna cu toate ale casei lui de toate legaturile satanei, ale magiei, ale farmecelor si ale puterilor potrivnice. Impiedica Tu, Doamne Dumnezeul parintilor nostri toata lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vraji si de toate lucrarile satanicesti si de toate legaturile lui, si distruge toata ucrarea vicleana prin pomenirea Prea Sfantului Tau nume. Asa, Doamne, Stapane a toate, auzi-ma pe mine nevrednicul slujitoru Tau si dezleaga pe robul Tau (numele) de toate legaturile satanei s daca este legat in cer, sau pe pamant, sau cu piele de animale daca este legat in cer, sau pe pamant, sau cu piele de animale necuvantatoare, sau cu fier, sau cu piatra, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sange de om, sau cu al pasarilor, sau cu al pestilor, sau prin necuratie, sau in alt chip s-au abatut asupra lui, sau daca din alta parte au venit, din mare, din fantani, din morminte, sau din orice alt loc, sau daca a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasare, sau prin serpi (vii sau morti), sau prin pamantul mortilor, sau daca a venit prin strapungere de ace, dezleaga-le pentru totdeauna, in ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare. prin strapungere de ace, dezleaga-le pentru totdeauna, in ceasu prin strapungere de ace, dezleaga-le pentru totdeauna, in ceasu acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunosti si stii toate, dezleaga sfarama si distruge, acum, lucrarile magiei, iar pe robul Tau (numele) sfarama si distruge, acum, lucrarile magiei, iar pe robul Tau (numele) pazeste-l cu toti ai casei lui, de toate uneltirile diavolesti. Zdrobeste, cu insemnarea cinstitei si de viata facatoarei Cruci, toate puterile potrivnicilor. Pustieste, distruge si departeaza, pentru totdeauna, toate lucrarile magiei, vrajitoriei si fermecatoriei de la robul Tau (numele). ucrarile magiei, vrajitoriei si fermecatoriei de la robul Tau (numele) Asa, Doamne, auzi-ma pe mine pacatosul slujitorul Tau si pe robul Tau cu toti ai casei lui, si dezleaga-i de demonul de amiaza, de toata boala si de tot blestemul, de toata mania, nenorocirea, clevetirea, invidia farmecele, nemilostivirea, lenea, lacomia, neputinta, prostia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lacomia, neputinta, prostia, neintelepciunea, mandria, cruzimea, nedreptatea, trufia, si de toate ratacirile si gresalele, stiute si nestiute, pentru Sfant numele Tau, ca binecuvantat esti in veci. ratacirile si gresalele, stiute si nestiute, pentru Sfant numele Tau, ca binecuvantat esti in veci Amin.

––––––––––-  v–––––-v–––––––-

In Bucuresti pe calea Victoriei se afla Biserica Zlatari, care adaposteste mana facatoare de minuni a Sfantului Ciprian…. M-am intrebat ce-i determina sa strabata intreg Bucurestiul si sa vina aici cand, probabil, au o biserica si in cartierul unde locuiesc? Am adresat aceasta intrebare unei doamne de vreo 50 de ani: „Sfantul Ciprian ajuta la dezlegarea farmecelor, ocroteste de vraji s blesteme… Lumea e rea, razbunarea pune stapanire pe inimile oamenilor si ei apeleaza la lucruri diavolesti, care pot distruge un om, o familie. O vecina pe care o primeam in casa mi-a facut un astfel de rau. Cateodata observam eu ca se uita cam ciudat la sotu meu, dar imi ziceam ca poate mi se pare. Intr-o zi l-am prins pe baiatul ei care-mi punea niste bani marunti si ardei iute sub presu de la intrare. L-am intrebat ce face si mi-a raspuns ca asa i-a zis maica-sa sa faca. Pe atunci nu credeam in vraji, mi-am spus ca baiatul o fi vrut sa faca o gluma. Insa lucrurile s-au complicat… M-am imbolnavit asa, de pe o zi pe alta, ma certam cu sotul meu de a orice nimic… Nu mai puteam sa ma asez seara in pat, ca o forta uriasa ma imobiliza si ma chinuia. Imi mergea din ce in ce ma rau, eram la un pas de divort… Pe atunci nu credeam ca exista oameni care pot sa faca atata rau. Cand ii auzeam pe altii povestind nu-i intelegeam, iar cand mi s-a intamplat mie, nu am stiut ce sa fac. Am spus duhovnicului meu si el m-a indrumat la aceasta biserica. Rugaciunile Sfantului Ciprian ajuta foarte mult, boala mea a regresat. De cand particip aici la Sfantul Maslu familia mea si-a recapatat linistea. Faptura aceea pe care o simteam ca o greutate pe trupul meu, cu care ma luptam si care nu-mi dadea voie nic sa tip, a disparut. Stiti ce mi-a zis femeia care mi-a facut rau cand a vazut ca incep sa-mi revin? …. Tonul ei trada o dezamagire. Eu n-am zis nimic, atata doar ca n-am mai primit-o in casa mea.i Marturisirea ei m-a infiorat, dar m-a si onorat pentru ca mi-a povestit lucruri atat de intime. In plus, mi-a starnit curiozitatea sa aflu mai multe despre acest sfant atat de cautat. Nu mica mi-a fost mirarea cand am descoperit ca Sfantul Ciprian a fost cel mai mare…vrajitor al timpului sau, care mai apoi s-a crestinat. „Doamne, auzi-ma pe mine, nevredniculi Viata curata pe care o ducea Ciprian dupa ce fecioara Iustina l-a convins de puterea crucii lui Iisus Hristos, n-a cazut bine diavolului. In urma unor planuri bine ticluite, sfantul si Iustina sunt prigoniti, intemnitati si judecati. In fata judecatorului si a multimii, Ciprian marturiseste toate relele pe care le-a facut sub conducerea diavolului, dar si credinta mantuitoare in Hristos. Cuvintele lui nu misca inima judecatorului care, pentru ca nu-l poate determina sa renunte la credinta, porunceste sa fie supus la chinuri grele. La fel si in cazul Iustinei. Insa niciun argument nu reuseste sa-i faca pe cei doi sa revina la inchinarea de idoli. Mai mult, isi striga credinta in Hristos cu glas tare. Nici apa fierbinte nu-i raneste, nici cele mai groaznice amenintari nu-i intimideaza. Si imparatul Claudiu al Nicomidiei da verdictul: decapitarea. Dupa sase zile, trupurile lor sunt luate de niste straini si duse la Roma, unde o femeie pe nume Rufina ii inmormanteaza. Harul sfinteniei daruit de Dumnezeu nu intarzie sa apara: la mormintele lor se fac minuni. Acest har se face simtit si azi. Crestinii care cer ajutorul Sf. Ciprian si care vin sa se inchine la racla care pastreaza mana sa neputrezita, primesc ajutor. ucruri atat de intime. In plus, mi-a starnit curiozitatea sa aflu mai multe despre acest sfant atat de cautat. Nu mica mi-a fost mirarea cand am descoperit ca Sfantul Ciprian a fost cel mai mare…vrajitor al timpului sau, care mai apoi s-a crestinat. „Doamne auzi-ma pe mine, nevredniculi Viata curata pe care o ducea Ciprian dupa ce fecioara Iustina l-a convins de puterea crucii lui Iisus Hristos, n-a cazut bine diavolului. In urma unor planuri bine ticluite, sfantul si Iustina sunt prigoniti, intemnitati si judecati. In fata judecatorului si a multimii, Ciprian marturiseste toate relele pe care le-a facut sub conducerea diavolului, dar si credinta mantuitoare in Hristos. Cuvintele lui nu misca inima judecatorului care, pentru ca nu-l poate determina sa renunte la credinta porunceste sa fie supus la chinuri grele. La fel si in cazul Iustinei. Insa niciun argument nu reuseste sa-i faca pe cei doi sa revina la inchinarea de idoli. Mai mult, isi striga credinta in Hristos cu glas tare. Nici apa fierbinte nu-i raneste, nici cele mai groaznice amenintari nu-i intimideaza. Si imparatul Claudiu al Nicomidiei da verdictul: decapitarea. Dupa sase zile, trupurile lor sunt luate de niste straini si duse la Roma, unde o femeie pe nume Rufina ii inmormanteaza. Harul sfinteniei daruit de Dumnezeu nu intarzie sa apara: la mormintele lor se fac minuni. Acest har se face simtit si azi. Crestinii care cer ajutorul Sf. Ciprian si care vin sa se inchine la racla care pastreaza mana sa neputrezita, primesc ajutor. Sfantul vindeca de steriliate, de diverse boli trupesti si sufletesti si mai ales, dezleaga blestemele si farmecele. Rugaciunea Sfantului Ciprian este una dintre cele mai puternice rugaciuni de dezlegare de farmece si vrajii.