Category Archives: POVESTIRI DE CRIZA

Generatia Bumerang

Generatia Bumerang, in crestere numerica exponentiala, genereaza un mediu social tensionat. Tineretul nu mai are nici o sansa. Ii putem ajuta?

Prin generatia Bumerang, este definita tinara generatie, care inceraca sa se desperinda de cuibul parintesc, pleaca in viata ca intr-o aventura in acest sistem distrugator pentru ei, capitalismul, dupa care revin cu coada intre picioare la casa parinteasca. Peste  38% dintre tinerii americani care parasesc locuinta parintilor in ideea de a-si construi propria lor viata, se intorc inapoi pentru a treia oara, o statistica de o tristete de neimaginat, care reflecta rolul tinarului in societate si modul cum este vazuta viata si integrarea lui sociala si profesionala.

 Peste 21,6 milioane de americani, cu virstele cuprinse intre 18 si 31 de ani, care reprezinta peste 36% din totalul acestui segment de populatie, locuiesc cu parintii, dupa cum releva un studiu recent al Pew Research Center.

Este cel mai mare procent de tineri care locuresc cu parinti, incepind din 1968, de cind a fost intitiat acest studiu statistic.

Pentru ca ei sa se desparta de casa parinteasca, primul pas ar fi ca ei sa aiba un loc  munca sau propria lor afacere pe care sa o dezvolte. Statisticile arata ca peste 16% dintre tinerii cu virste cuprinse intre 16 si 24 de ani, sint someri, multi altii nedeclarindu-se in aceasta postura, dar fiind fara loc de munca.

Sursa: ALTERNATIVA ROMANIEI

comentariul meu

Fenomenul acesta se intampla si pe la noi.Tineri foarte greu poate sa cumpere o casa si sa intemeieze o familie.Nu este totusi chiar rau caci astfel familia ramane mai apropiata.Multi tineri sunt casatoriti dar tot la parinti stau astfel rezista mai usor vremurilor de criza in care ne aflam.Foarte interesant studiul dupa parerea mea.

Reclame

Inceputul sfârșitului UE

Cipru iese din UE E începutul sfârșitului. In urma cu 11 ore, Parlamentul cipriot a refuzat sa naționalizeze depozitele bancare. Un parlamentar a declarat: nu poți sa pedepsești pentru greșelile guvernului din Cipru, niște oameni care n-au nici o treaba cu aceste greșeli, iar mulți n-au treaba nici măcar cu Cipru (pentru ca sunt depunători străini). E o decizie corecta: naționalizarea depozitelor bancare e o măsura comunista, care ar fi adus bani cu forța in buzunarul statului. Dar ar fi distrus pentru ani de zile încrederea in sistemul bancar (si nu doar in Cipru). Oamenii ar fi început sa-si tina banii la saltea si ar fi început o isterie a cumpărării aurului. Decizia e ea corecta, dar iată cați bani pierde Cipru: 13 miliarde de euro de la Uniunea Europeana si FMI (care au zis ca, fără naționalizarea depozitelor opresc orice împrumut). 5.6 miliarde de euro, cat ar fi luat guvernul din conturile oamenilor. Iar fără acești bani, Cipru este in faliment. Începând din clipa asta! Germania vrea eliminarea Ciprului. Nu exista oficial nici o posibilitate de a da afara o tara din UE (pe asta se bazau si imbecilii care se lăudau ca nici România nu poate fi data afara). Numai ca, in situația asta, de război economic si faliment generalizat, Tratatul Uniunii Europene nu mai face doi bani. Legile in general, de acum înainte, nu mai fac doi bani. Contează doar voința celui mai puternic si mai bogat. Adică voința Germaniei. Iar Germania zice: Raus! Deutsche Welle, cu 4 ore in urma: e timpul să plecati! Should the eurzone try to save Cyprus, no matter what, it would signal to other ailing countries that they do not have to take their reforms and austerity measures all too seriously anymore. Should Cyprus have to leave the eurozone, trust in the currency union on international financial markets would be seriously shaken. The debt crisis in Spain or Italy might also be reignited. (sursa: DW, Time for Cyprus to leave). Deutsche Welle are dreptate. Nu exista ieșire cu bine din situația asta. Nu exista happy-end, ca in filme. Uniunea Europeana (de fapt, Germania) nu mai poate da bani la infinit, unui guvern care cheltuiește mai mult decât câștigă. Numai ca Cipru nu e singurul guvern in situația asta. Daca Germania taie, in fine, coada pisicii (ceea ce e inevitabil), băncile vor înceta pe loc sa mai împrumute toate tarile insolvabile: adică rămân fără bani si Spania, si Italia, si Grecia, si Portugalia. Chiar si Franța. Si sigur si România. Băncile private au împrumutat pana acum aceste tari, fiind sigure ca, in final, va plăti “bunicuța” UE. Adică Germania. Iar daca Germania pune piciorul in prag, se prăbușește tot sistemul. Europa intra in faliment general. România e terminata. România deja a primit o palma de la FMI, in ianuarie: nu va mai dam bani, ca ne-ați mințit si ați încălcat toate acordurile. Ați tocat banii si n-ați făcut nici o reforma. In cele doua luni care au trecut de atunci, Victor Ponta in continuare n-a făcut nici o reforma: dar s-a împrumutat in disperare, pe unde a putut. N-a reușit sa strângă prea mulți bani, însa. 1 miliard de dolari de la americani…ceva mărunțiș de la Banca Europeana de Investiții …praful de pe toba! Pentru o tara in care numai deficitul sistemului de pensii este de 4 miliarde de euro pe an, banii ăștia nu-i ajung nici pana la sfârșitul anului. Deci daca băncile închid si ele robinetul, din cauza Germaniei, Victor Ponta si USL-ul sunt morți. La propriu: adică ii omoară oamenii, in plina strada. De fapt, in situația asta, toți politicienii sunt morți. Mihai Giurgea http://capitalismpepaine.wordpress.com

VANDUTA SI FURATA

Voi spuneți că mă taxați, eu spun că mă furați !

Autor: Manole Marius

Cui îi pasă că CFR marfă se privatizează? Că ne conduce USL sau PDL? Că Oltchim e pe ducă? Că Poșta Română e facută poștă? Ai ridicat mâna și nu ești angajat în cele de mai înainte? Ești un dobitoc. Empatizezi cu mulțimea proastă ce vociferează aiurea, mânată de presa manipulatoare. Dacă ai servici la patron, sau poate chiar ești patronul ăla mic care aleargă mai mult decât angajații, universul tău este casă-servici-piață-copii-bucătărie-cină-somn.

Ești manipulat prin frica pierderii locului de munca, frica nesiguranței pe stradă, frica de conflict, frica de eșec. Echilibrul vieții tale este rupt o dată pe lună, atunci când îți vine întreținerea sau rata la bancă. Înjuri și plătești și îți vezi mai departe de casă-servici-piață-copii-bucătărie-cină-somn.

Habar n-ai că tu ești România. Esti vândută pe miliarde ca o curvă ieftină, frumoasă și proastă rușilor, sub formă de fier vechi (Mechel), gaze, petrol (KazMunaiGaz, Lukoil, OMV Petrom), energie, aluminiu (Alro) etc. Occidentul te mângâie pe cap ca un pedofil și îți dă bomboane. Între diverși clienți, ți-o mai trag și proxeneții autohtoni din guvern sau parlament, pe nimicuri de milioane sau mii de euro. Proxeneții autohtoni ies în lume special la agățat clienți: ”Hai străine să-ți dau o țară ieftină, drăguța! Se numește România! ”

Din punctul meu de vedere, România nu e de vânzare. Petrol nu, gaze nu, aur nu, ape nu, aer nu. Ce aș vinde imediat, chiar și cu forța? Chiar forța de muncă.

România merită să vândă forță de muncă multă și ieftină fiindcă chiar așa e: prost calificată. De pe băncile școlilor ies doar vite fără bac sau cu bac profesional (ce dracu o mai fi ăla), un alt fel de vită incapabilă cu diplomă. Aș spune fără menajamente: la arat cu ele. Dacă aduc României un beneficiu când sunt înhămate la plugul investitorilor multinaționali, atunci să le mai tragem un bici. Bici pe spatele bolnavilor închipuiți ieșiți la pensie pe caz de spagă/boală. Bici pe spatele celor care au diplomă de facultate dar nu știu să se încheie la șireturi. Bici pe spatele țăranilor care au pământ și nu îl muncesc.

Obediența românilor față de mulgatorul de orice nație a de apreciat. Românul nu se revoltă împotriva celui care îl fură, ci împotriva celui care îl pune la muncă.

Înjură italienii care i-au făcut fabrici de confecții, unde a angajat toate căzăturile de la bac să coase nasturi. Româncele cu fițe de primadone, nemulțumite ca croitorese dar cu experiența multiculturala cer salarii mari sau își dau demisia din fabrica italianului și, ghici? Pleacă în Italia la produs.

Celorlalți nu le place agricultura și posibilitatea de a avea inițiativă ca proprietari sau fermieri. Pleacă în Spania să stea cu fundul în sus, să le-o tragă patronul spaniol toată ziua la adunat capșuni.

Românii sunt cei mai buni zidari din Anglia, Italia, Irlanda și Israel, dar casele lor cad la primul cutremur, iar zidurile a 50% din casele românilor sunt zidite din chirpici și pereții sunt lipiți cu balegă de cal. Românul pune marmură, rigips, gresie și faianță în castelele și vilele din occident în timp ce acasă la el se cacă în fundul curții într-o groapă săpată în pământ și se șterge la fund cu ziarul în miez de iarna, de-i clănțăne dinții în gură de frig pe veceu.

Românii câștigă olimpiade de informatică, sunt mari artiști, sunt directori în cele mai mari companii multinaționale, au IQ-ul până la cer, în timp ce sunt conduși de parlamentari idioți, hoți, mincinoși și pușcăriași.

Dacă tot sunt la momentul când pot spune orice, atâta timp cât e adevărat, aș spune că românul e prost că nu recunoaște că a mâncat 23 de ani de democrație de căcat plus 50 de ani de comunism de căcat. Putem spune că e suficient, sau să zicem ca e totul e un fel de magiun și îl putem mânca în continuare.

Eu unul m-am săturat, iar dacă ies în stradă ca bulgarii, la fel ca ei, nu îmi este de ajuns dacă o să cadă guvernul. Trebuie să cadă guvernul, parlamentul, taxele, birocrația, baroni, Antonei, Ponteni, Basei, PSD-ei, USL-ei.

Ce vreau? Cantitatea banilor este mai puțin importantă. Vreau un loc de muncă la patron, sau să-mi fac firmă, vreau siguranța zilei de mâine și să nu mai fiu furat.

Atenție politicieni: Voi spuneți că mă taxați, eu spun că mă furați !

 

 

SURSA ARTICOL

http://capitalismpepaine.wordpress.com/2013/02/28/voi-spuneti-ca-ma-taxati-eu-spun-ca-ma-furati/

SCRISOARE DE ADIO

Unde este Dumnezeu, mamă? Unde este Dumnezeu, tată?  Nu vedeţi că înnebunim fără El?” ( scrisoare de adio)

„ Salvaţi sufletele noastre” , S.O.S….., aşa a îndrăznit să scrie cineva pe peretele closetului de la liceu ( printre toate celelalte porcării sexuale)… Da, acesta e strigătul meu nerostit, poate strigătul generaţiei mele, înnăbuşit în inimile noastre, sub mormanele de gunoi ale vieţii de zi cu zi, de chiştoace şi sticle goale, de prezervative şi seringi; de decibelii muzicii date la maxim, de buzele şi corpul celui îmbrăţişat nu din dragoste ( ce e aia poate că nu ştiţi nici voi!), ci din disperarea aceea scârboasă a bătrânilor neputincioşi, de a nu fi singuri! Da, acesta e adevărul nostru, partea cea nobilă şi frumoasă din noi, şi nu putem să-l scriem decât pe pereţii veceului!
De câte ori deschidem gura sau întindem mâna către voi ne trataţi ca pe nişte cerşetori: ne daţi repede bani sau dulciuri sau ţoale ca nu cumva să ne iasă de pe buze strigătul acesta periculos care v-ar pune în cea mai jenantă postură din viaţa voastră, aceea de a nu şti pentru ce trăiţi sau care e sensul vieţii la care ne-aţi chemat, născându-ne; ori ca nu cumva mâna întinsă să cerşească Adevărul pe care nu-l cunoaşteţi, asta fiind maximum de onestitate de care sunteţi în stare, pentru că în rest ne minţiţi fără probleme… De fapt, ne umpleţi şi nouă farfuriile cu ceea ce curge din televizoare…
Ne daţi bani şi o rupeţi la fugă să faceţi alţii, lăsându-ne singuri cu cel mai viclean dintre monştrii acestei lumi: Banul. Parcă el ar fi nu numai stăpânul vostru ci şi copilul vostru: de multe ori mă întreb dacă voi faceţi bani pentru mine sau eu m-am născut ca să daţi un sens nobil sclaviei voastre… Deşi nu suntem bogaţi, nici bancheri, nici afacerişti, în casa noastră se vorbeşte mereu numai despre bani… Şi când mi-i daţi o faceţi cu satisfacţia celui care şi-a împlinit deplin datoria sa, sfântă, de părinte…
Poate că deja nu mai ştiţi să faceţi altceva. Când eraţi tineri v-aţi vândut sufletele Banului, aţi acceptat viaţa pe care o dă Banul, în locul celei pe care o dă Dumnezeu; şi viaţa pe care o dă Banul e o moarte travestită, aşa cum iubirea pe care o dă banul e prostituţie…
Când voi v-aţi vândut sufletele ne-aţi vândut şi pe noi, chiar dacă nu eram născuţi. Căci vânzându-vă aţi făcut din lume o piaţă de suflete…
Ştiu, după ce veţi citi aceste rânduri vă v-a părea rău că nu m-aţi avortat…
…deşi majoritatea timpului mi-l petrec, ca un avorton, pe net, căutând acolo ceea ce nu mai găsesc în lumea voastră: o bucăţică de viaţă proaspătă, cinstită, care să poată fi trăită ca un om, nu ca o maşină. Dar şi acolo nu-s decât alţi disperaţi ca mine, care ajungem să muşcăm unii din alţii, pentru că şi net-ul e pustiu ca şi vieţile voastre, dar cel puţin nu doare ca minciuna care vine de pe buzele părinţilor tăi… Adeseori stau minute în şir privind lumina monitorului, simţind radiaţiile ecranului ca o mângâiere rea, otrăvitoare… dar vădit rea şi otrăvitoare, nu ca mângâierea involuntară pe care mi-o daţi punându-mi bancnotele în palmă….
Oare de ce am ajuns noi, adolescenţii de azi, să spunem ceea ce simţim şi gândim doar în scrisorile de rămas bun ale sinucigaşilor? Nu mai e loc pentru Adevăr în această lume? Adevărul nu e bun decât pentru a muri?…
Mă doare până la os tot ceea ce vă scriu, fiecare cuvânt şi fiecare virgulă… Pentru că şi aceasta e o scrisoare de rămas bun…
Am ajuns nişte prefăcuţi care abia aşteaptă pauzele ca s-o zbughească printre blocurile din jurul liceului, acolo unde am ascuns o sticlă de băutură şi un pachet de ţigări, unde dansăm şi râdem şi ne sărutăm cu patima unui protest, scandalizându-i pe locatari… Şi ei, săracii, se tem de noi, nu ne spun nimic, le e teamă că o să-i caftim când vor ieşi să ducă gunoiul…. Le e frică de pumnii noştri, pentru că nu ne-au luat niciodată povara neagră din suflete… De fapt, sunt şi unii care ne înjură şi ne alungă, cu acordul tacit al bătrâneilor fricoşi de la ferestre, care parcă toată viaţa n-au învăţat nimic altceva decât să-i alunge pe alţii din sufletul lor…ca să nu pună în pericol amărâta lor de viaţă… pe care n-aş primi-o nici de pomană!
Voi ne daţi bani ştiind că noi îi cheltuim pe băutură, droguri şi sex protejat ( care vă protejează de fapt pe voi de „complicaţii”, de efectele nedorite ale vieţii moderne, civilizate!). Parcă aţi investi într-un serviciu de deratizare care vă scuteşte de noi şi de problemele noastre sufleteşti ca de şobolani şi gândaci de bucătărie… Îmi dau tot mai mult seama că voi aveţi nevoie de industriile divertismentului mai mult decât noi: căci ce v-aţi face voi, părinţii, dacă într-o zi când s-ar lua curentul, ar trebui să ţineţi loc de calculator, televizor, bar şi prieten la un loc? N-aţi fi cu totul depăşiţi? Aţi mai zâmbi aşa frumos, relaxaţi, ca atunci când ne daţi bani ca să ieşim în oraş?…
Iată! Nici măcar nu îndrăznim să îndreptăm către părinţii noştri strigătul nostru de ajutor… Iată, că nu credem în voi… Unde e dragostea care ne-ar fi dat această credinţă ? Aţi vândut-o demult pe confort, pe gresia şi faianţa din baie, pe maşina nouă din garaj şi pe toate celelalte fleacuri pe care mi le băgaţi în ochi ori de câte ori simţiţi în mine revolta… Şi ce mă doare cel mai tare: nu vreţi de la mine decât un singur lucru: să ajung la fel ca voi! Pentru asta mă plătiţi şi-mi îngăduiţi toate!
Voi nu vă puteţi salva nici pe voi înşivă… Nici societatea, nici şcoala, forme de senilitate consfinţite prin vot o dată la 4 ani…
Numai Dumnezeu ne-ar putea scoate din toată farsa asta tembelă şi murdară…Dar El…unde este?
Unde este Dumnezeu, mamă?
Unde este Dumnezeu, tată?
Nu vedeţi că înnebunim fără El?
Nu vedeţi că banii pe care ni-i daţi sunt bani de înmormântare a sufletelor noastre?
Nici profa de religie nu-L cunoaşte pe Dumnezeu… Ştie doar să mute piesele unui muzeu religios din magazie în sufletele noastre… Ne mai atârnă, în „colierul” disperării noastre, un bolovan pe care scrie religie
O colegă satanistă m-a invitat să mă alătur grupului lor… Am refuzat-o…. Oricum viaţa noastră obişnuită semănă cumplit de mult cu ritualul şi cultul lor: presupune respingerea, hulirea, batjocorirea şi uciderea a tot ce este curat şi nobil în noi ca să ne accepte… Cine?!
De aceea şi ea şi „tovarăşii” ei se simt în această lume ca peştele în apă şi ceea ce pentru mine este dureros, pentru ea este plăcut….Practic ea îmi cere să mă bucur de rău, de absurdul în care ne cufundăm tot mai mult… de anormalitatea relaţiei noastre…
Dar prefer să mor decât să accept asta…
………………………………………………………………………………………………
Dragii mei, scumpii mei părinţi!
Acestea ar fi trebuit să fie ultimele mele cuvinte…
Pregătisem totul, în detaliu… Când a sunat Ana şi mi-a zis să mergem la mănăstire… Am refuzat şi m-am dus să mă culc; dar stând în pat m-am gândit că dacă tot m-am hotărât să mor, ce mai contează? Dacă cineva m-ar face să mă răzgândesc, înseamnă că hotărârea mea e o iluzie, înseamnă că mi-e frică, înseamnă că nu fac decât să spun cuvinte goale, să-i mint pe toţi ca să mă dau în spectacol, şi în cel mai scârbos, acela de a cerşi atenţie cu moartea ta…
Când orice ai face şi tot nu eşti băgat cu adevărat în seamă, nu-ţi mai rămâne decât moartea: ştii că la înmormântare vor fi sentimente adevărate, că vei fi plâns şi regretat aşa cum nu ai fost niciodată, ŞTII CĂ ATUNCI VEI AVEA VALOAREA PE CARE O MERITĂ ORICE OM DE PE PLANETA ASTA CÂND ESTE ÎN VIAŢĂ,  mila aceea esenţială care, oricât de căzut ai fi, te împinge să te agăţi de viaţă… Ştii că oamenii de lângă sicriul tău se vor fi trezit cu adevărat, că te vor privi şi-ţi vor vorbi din inimă… DIN INIMĂ…DIN INIMĂĂĂĂ!!!!!!!!…..
Asta am găsit la mănăstire, mamă şi tată: propria INIMĂ!
Mă dusesem să dărâm ultima redută a vieţii, mă dusesem să înfrunt şi ultimele argumente ale sufletului, cele religioase… M-am dus cu o hotărâre furioasă…
Am intrat în chilia unui călugăr subţire şi palid, care privea în podea ca şi cum ar fi urmărit o furnică prin microscop… Mi-a făcut semn cu mâna să mă aşez pe un scaun, apoi s-a aşezat şi dânsul…
Au trecut câteva minute până când să-mi dau seama că tăcerea lui e mai puternică decât furia mea, şi viaţa din trupul acela numai piele şi os, înmiit mai tare decât lumea plină de disperare şi ipocrizie din care veneam… Încet-încet, fără un sunet, inima mi se dezgheţa: frigul din ea se evapora ca şi cum suflarea caldă a cuiva ar fi cuprins-o, ca şi cum un suflet ar fi intrat în mine şi mi-ar fi îmbrăţişat sufletul ca să-l încălzească…
N-am crezut că există aşa ceva, o astfel de dragoste…. Am văzut mereu numai atingerea trupurilor, îmbrăţişarea lor disperată, care nu atinge sufletul, care lasă sufletele şi mai singure şi mai pustii …şi mai reci…
EXISTĂ DRAGOSTE, MAMĂ!!!
EXISTĂ DRAGOSTE, TATĂ!!!
Suntem în noiembrie şi-n mine e primăvară! Înţelegeţi?
Sunt plină de izvoare care curg prin noroiul pe care l-au lăsat toate iernile vieţii mele în urmă… care acum nu mai e ascuns sub falsul alb al zăpezii…. Văd în mine toată murdăria lumii şi am mai multă poftă de viaţă ca oricând!  Dar e Soare pe cerul sufletului meu, Lumină şi căldură, şi ştiu că El are puterea de a usca totul şi de a face să crească iarba; şi că vor ieşi flori….
Stăteam în chilia aceea, într-o tăcere tot mai caldă şi mai duioasă… Mă aşteptasem să fiu întâmpinată cu reţinere, să fiu judecată şi combătută, mustrată, luată la rost, să mi se ţină predici… Şi nimic din toate acestea… Doar un preot călugăr care tăcea… Doar metaniile din mâna lui se mişcau încet ca un ceas care măsura, nu timpul, ci mila… De la o boabă la alta, mila aceea plină de înţelegere, tot creştea… până mulţimea ei mi-a apăsat inima atât de tare încât am izbucnit în plâns… M-am aruncat la picioarele lui şi am început, plângând în hohote, să spun totul, TOTUL, TOOOOTTTUULLL….
Nu mai ştiam cine şi unde sunt, nu mai simţeam spaţiul şi timpul…. Doream cu disperare doar ca bunătatea aceea ce mi se descoperise să rămână cu mine: să stau în casa ei şi să mănânc la masa ei şi să privesc prin fereastra ei, să fiu copilul ei, care se joacă în curtea ei, care se bucură de laudele ei… Şi pentru asta trebuia să spun totul, să dau totul afară din mine, să mă eliberez de tot ce fusesem până atunci…. Să dau afară tot ce era de afară, tot întunericul şi scâşnetul dinţilor sufletului meu… Aici în dragostea aceasta ar fi trebuit să mă nasc şi să locuiesc şi să cresc… Aici ar fi trebuit să fiu dintotdeauna şi să nu cunosc altceva… Dar eu m-am născut afară, din oameni izgoniţi din Rai, care s-au învăţat să trăiască afară, în întuneric şi-n mijlocul disperării… Oameni care au colonizat ura şi durerea continuă… Oameni care locuiesc în mlaştină şi s-au învăţat cu căldura ei fetidă… Au uitat mireasma bunătăţii şi dragostei lui Dumnezeu…
M-AM ÎNDRĂGOSTIT, MAMĂ!
Iubesc, tată!
Nu un băiat, nu o haină, nu o muzică, nu un liceu, nu o carieră!
M-am îndrăgostit de Viaţă, de Dumnezeu şi de Om! Toate acestea m-au strâns într-o singură îmbrăţişare de nesfârşită dragoste şi duioşie când m-au cuprins de umeri şi m-au ridicat, nu de pe podeaua de lut a unei chilii, ci din adâncul mormântului în care locuia sufletul meu…
Acum, chiar dacă lumea întreagă ar pieri, cu toate lucrurile şi modele ei, FERICIREA MEA AR RĂMÂNE NEŞTIRBITĂ! Pentru că acum ea nu mai vine din afara mea spre înlăuntrul meu, ca să depindă de capriciile lumii: ci vine din lăuntrul meu şi creşte până se revarsă în jurul meu: şi nu trebuie decât un singur lucru: să rămâi credincioasă Izvorului ei, Iisus Hristos Cel Răstignit. Din El curge, nespus de bogată, această iubire duioasă, mângâietoare care înţelege şi iartă şi îndreaptă, cu nespusă blândeţe, toate rătăcirile sufletului….
Atât mi-a spus călugărul acela la sfârşitul spovedaniei mele: Acesta Care a luat asupra Sa păcatele tale şi ţi-a dat iertarea, Acesta Care ţi-a luat sufletul în braţe ca pe un prunc şi ţi l-a încălzit cu Suflarea Lui dătătoare de viaţă, este IISUS HRISTOS, Dumnezeu Care S-a făcut Om, răstignit pentru vina ta şi înviat pentru viaţa ta…
Ştiu că nu veţi înţelege… Oare poate cineva, fără să fi cunoscut el însuşi, din experienţă personală, cele scrise de mine?
Dar totuşi am îndrăznit să vă povestesc… totuşi, îndrăznesc să nădăjduiesc, că într-o zi, veţi înţelege…
În zori, după priveghere, la sfârşitul Liturghiei, părintele mi-a făcut semn să mă apropii şi să mă împărtăşesc… Nu vă pot spune ce s-a întâmplat atunci… Doar că ceea ce am cunoscut în Sfânta Spovedanie a fost doar un mic prolog…
Ştiu că nu puteţi înţelege… Dar vă rog, vă rog din toată inima să mă credeţi: NICIODATĂ NU MI-A FOSTMAI DOR DE VOI! NICIODATĂ NU V-AM IUBITMAI CURATŞIMAI MULT!…
Aseară, când v-am cerut bani pentru imaginara aniversare la care trebuia să merg nu ştiam că am spus ultima minciună… Ştiam că mă duc să distrug şi ultimul argument al vieţii… Şi, iată-mă, ca o întoarsă din morţi, ca o ieşită din iad! Ca o învinsă de Viaţă! Doar pentru că Cineva a readus Dragostea pe pământ, deschizându-şi braţele înaintea noastră şi îmbrăţişându-ne aşa cum suntem cu preţul celor mai cumplite răni…
Acum, dragii mei, am pentru ce să trăiesc… Am ce să dau… Acum nu mă mai sperie nici o durere… căci Hristos le-a transformat pe toate în dureri de naştere ale Iubirii…
Aceasta trebuia să fie o scrisoare de adio… Şi este! Spun ADIO întunericului, fricii şi morţii, deznădejdii şi singurătăţii… Adio! În Numele Lui…
( după o întâmplare reală)

Scumpiri,proteste si pasivitatea romanilor

Din noiembrie energia electrica pentru consumatorii casnici se va scumpi. Din motive ecologice. Salvarea planetei costa, iar cand marile companii nu doresc sa-si rupa o bucatica din profit pentru a investi in energie nepoluanta si regenerabila… banii trebuie scosi de undeva. Cu piatra seaca iese din ecuatie ramane ca noi sa platim aceste costuri. Care, conform ANRE(autoritatea nationala de reglementare in domeniul energiei), nu vor ridica pretul facturii decat cu vreo 2,5%. Ceea ce, raportat la factura medie de 50 de lei (!!!) a consumatorului casnic, n-ar fi prea mult. Asa-i ca in aceasta lumina pana si salariul minim pe economie pare mai mult decat suficient? Cine consuma sub 100 de kw/luna? Cartitele. Ca sunt oarbe si oricum nu le-ar folosi lumina electrica. Capitalismul se autodistruge. Nu spun asta din aceleasi motive precum Marx sau noul profet economic (Roubini), dar citesc ca Gucci se simte prost. Atat de prost incat si-a concediat mai multi responsabili pe regiunea Shenzhen din China. Mai multe angajate ale sale au fost torturate. Printre metodele folosite se enumera : neplata orelor suplimentare, obligarea angajatelor sa plateasca contravaloarea obiectelor furate si mersul la toaleta numai dupa ce cer voie. Ceea ce este infiorator. Dar, dupa metoda romaneasca deja patentata, merita sa ne bucuram: Gucci va veni in Romania. Nu, n-a anuntat premierul, ci eu. Nu posed informatii din interior, dar am trait si muncit in Romania. Unde orele suplimentare nu numai ca nu se platesc, dar nu recunoaste nimeni ca angajatii le-au prestat. Gestiunea comuna si lipsurile inregistrate se platesc, colectiv, de catre toti gestionarii. Iar la partea cu mersul la toaleta… stiu magazine in care nu exista toaleta si vanzatoarea era obligata sa faca in galeata. Pentru ca n- avea voie sa inchida magazinul cat se ducea la o toaleta. Concluzie? Investitorii straini sunt pe cale sa se relocheze toti in Romania. Nu ca oficialitatile noastre ar face vreun efort in acest sens, dar destinul ii va aduce aici pe toti capitalistii planetei. Pacat insa ca suntem iar in urma moderna, mixta, dar tot cu puternice tendinte sociale. Amnesty International cere canadienilor sa-l aresteze pe fostul presedinte american G.W. Bush stat ajung la inchisoare. Cei mai multi devin membri respectati ai comunitatii, unii fug peste hotare iar altii sunt impuscati. Preferabil cu ocazia marilor sarbatori religioase, cum ar fi Craciunul. De sefi de stat arestati si inchisi pe ani de zile n-am prea auzit, dar poate ca timpul nu e pierdut. Eu asa sper La Roma peste 500 de persoane au campat in vecinatatea bancii Italiei. Protesteaza in stil“Occupy Wall Street” sub sloganul “ Yes, we camp”. De aici deduc ca Obama nici n-are nevoie de un al doilea mandat la presedintia SUA, sloganul sau electoral l-a inscris deja in istoria internationala. Sunt curioasa daca romanii vor folosi prilejul de a iesi si ei pe 15 octombrie in Piata Universitatii, asa cum anunta manifestele si informatiile de pe net. Eu personal nu cred. Noi asteptam sa se interzica manifestatiile (e in dezbatere proiectul, despre care de altfel am mai scris), si apoi vom protesta. Pentru ca de abia de atunci incolo se va lasa cu arest. Ceea ce e bine. Pentru ca, daca in libertate romanii cuminti se chinuiesc ingrozitor sa-si asigure casa si masa, in puscarie se ocupa societatea de toate astea. Una peste alta pare mai bine inauntru decat afara, pentru cel putin jumatate dintre romani. Drepturile omului, ce vreti Si, ca sa nu inchei pesimist, putem oricand sa speram ca vine sfarsitul lumii. Sau satelitul. Sau asteroidul. Sau extraterestrii. Sa ne salveze cineva!!!

http://digerate.blogspot.com

MARELE CIRC MONDIAL

image

Cine nu știe ce este un circ!

Toată lumea știe. Ceea ce se conștientizează mai puțin este faptul că noi toți suntem, fără să știm, parte a circului, adică victme ale prestidigitatorilor, ale iluziilor și scamatoriilor lor. Ia fost dat lumii să aibă din ambundență, în toate timpurile, parte de circ, de foarte mult circ, și de mai puțină pâine, deși este binecunoscută zicala că dacă vrei să stăpânești în liniște un popor sau popoarele lumi, dă oamenilor pâine și circ. S-a dovedit că se pot supune și menține în sclavie popoarele și numai cu circ, ceea ce este și mai ușor și mai profitabil pentru circarii popoarelor și ai lumii întregi. În zile noastre suntem martorii, spectatorii și victimele circului„mondialisme” date de ei lumii întregi. Este vorba de circul patronat de format dintr-o comunitate de interese ce acționează de mii de ani pentru a ține cu inima la gură întreaga planetă prin tot felul de finanțiști și afaceriști internaționali, au la dispoziție suficienți animale dresate de acești circari, fie că este vorba de a-i determina să de tot felul), fie de a-i îndemna și amăgi cu statutul de „investitori”, fie vedea balivernele turnate de mai marii circului pentru ca dresajul să fie desăvârșit. Reprezentanția actuală a circului mondial ce ține capul de afiș(conomitent se derulează și alte reprezentanții mai mici) se numește să trăiască momente succesive de agonie și speranță (extazul va urma dominatoare – au manipilat cu dexteritate lumea în legătură cu adâncimea și complexitatea crizei, dând în mod regulat comunicate despre ieșirea din criză, despre relansare și un nou avânt. Dar, avut de grijă ca, din când în când și tot în mod regulat, să introducă în spectacol noi numere „mortale”, anunțând prăbușiri de finanțe publice naționale mai ieftină sperietoare, deorece ar însemna dispariția finanței internaționale cantonată aici ca o lipitoare pentru întreg mapamondul) Acum circarii mondiali au ieșit la rampă cu noi numere din spectacolul acest mare spectacol, poate mai „captivante” (dezastroase) decât cele de concentrarea și controlul banilor mondiali.

Sursa: FINANTE-BANCI

APUSUL LIBERTATII

image

Criza artficiala

Trebuie sa cunoasteti ca nu va fi posibil ca acest sistem de control mondial sa se instaureze pe fata, adica inspiratorii lui nu vor veni sa ne spuna niciodata in fata: ” Vrem sa va desfiintam libertatea personala si sa va punem sub un control non-stop”. Dimpotriva, atunci popoarele s-ar ridica, si ”ambasadorii” sistemului n-ar stii unde sa se mai ascunda. Trebuie, prin urmare, sa aplice mai intai o politica si sa-i puna la cale introducerea, facand intr-o prima faza ca poporul sa simta nevoia unui sistem, o nevoie insa creata de o criza artificiala. Sa dam cateva detalii: Sa luam spre exemplu problema drogurilor. Probabil veti fi observat ca daca mai inainte existau egi severe pentru cei ce foloseau si vindeau droguri, fenomenul era rar; cand si cand mai auzeam de cate un narcoman. Incet, incet insa, s-a pus la cale elasticizarea legilor. Astfel au fost blocate actiunile politistilor si astazi am ajuns in punctul in care traficantii de droguri sunt judecati formal si eliberati in scurt timp, luandu-si de la capat comertul, fara sa se teama de nimic. Acest lucru, asa cum toti ne dam seama, a avut ca rezultat faptul ca o mare parte din tineretul Greciei cunoaste experienta drogurilor. Parintii copiilor dependenti de droguri, dar si parintii celor care se tem ca nu cumva copiii lor sa sfarseasca prin a se droga sunt indignati de acesti traficanti care le duc copiii la dezastru si protesteaza in toate directiile, cerand sa se faca ceva pentru ca cei responsabili sa fie arestati. In timp ce cetatenii se gasesc intr-un asemenea punct al disperarii si cer staruitor sa se faca ce va pentru combaterea traficului cu droguri care, asa cum am spus, in mod artificial a fost adusa pana a acest punct, auziti de pe buzele unor ministri propunerea de a se desfiinta si legile care mai exista si de a se legaliza cultivarea drogurilor, ca sa poata fi liber cultivate, chiar si in ghiveciul de pe balcon. Ne inchipuim ca intelegeti acum unde ar duce, intr-o prima faza, cultivarea libera, circulatia si intrebuintarea drogurilor usoare. Este de la sine inteles ca le vor consuma tot mai mult tineri. Prin urmare, factorii responsabili vor cauta sa-i gaseasca pe traficantii de droguri puternice, in timp ce deja comertul lor va fi in floare. Pe masura ce problema va deveni mai arzatoare, se vor intampla doua lucruri: vom fi din ce in ce mai disperati si mai indignati, vom cere cu disperare sa se ia masuri si sa fie prinsi si pedepsiti vinovatii, in timp ce, pe de alta parte, vom asculta justificari absurde de genul ca nu-i putem gasi”, indiferent daca atelierele producatoare de droguri din Turcia sau din Scopije ucreaza nestanjenite zi si noapte. In acest punct, criza artificiala pe care o urmareau si-a atins scopul. Lumea a ajuns in punctul de a cere cu disperare o solutie si momentul ”servirii” sistemului celui mai totalitar, a celui mai lipsit de libertate si a celui mai antidemocratic a sosit. Ba chiar acadea. Infatisandu-ni-se drept mantuitorii nostri, ne vor spune ca trebuie sa aderam la acordul Schengen si sa votam o lege care sa permita culegerea de informatii si prelucrarea lor si, de asemenea, sa dam fiecarui om un numar de cod unitar de inregistrare care, in ultima faza, se va afla pe mana sau pe frunte, pentru a putea in acest fel, intr-o fractiune de secunda, sa localizeze infractorii prin satelit, sa verifice la banca depunerile de bani ”murdari”; si, in acest fel, bietii parinti care isi vad copiii stingandu-se nu mai au alta iesire decat aceea de a accepta solutia care li se propune (chiar daca, in conditii diferite, nu le-ar fi placut) pentru ca trebuie sa puna mai presus de libertatea lor viata copilului lor. bine robi si vii, decat morti si liberi”. In mod firesc, atunci cand se vor aplica toate aceste planuri dictatoriale, sa nu credeti cumva ca va fi combatut comertul cu droguri, pentru ca toti stiti foarte bine cine sunt aceia care se gasesc in spatele traficantilor si ce interese urmaresc si stiti ca ceea ce ii intereseaza este ca popoarele sa fie narcotizate, ca sa nu inteleaga foarte bine unde sunt conduse si sa nu poata reactiona.Martor al tuturor lucrurilor pe care le spunem invocam poporul Frantei care, dupa ce a patit ce am patit si noi si a fost nevoit sa semneze acordul si sa fie pus sub urmarire, a vazut cu surprindere ca nu numai ca drogurile nu s-au redus, ci ca, dupa validarea acordului si dupa suspendarea controlului vamal, Franta a fost inundata de droguri care vin din Olanda. Aici intrebam: cumva si lor li s-a spus ca acordul Schengen a fost facut pentru combaterea drogurilor si a criminalitatii? ca dumneavoastra singuri sa urmariti toata punerea la cale a acestei crize artificiale, la toate nivelurile vietii noastre si dumneavoastra singuri sa constatati ca este adevarat ceea ce spunem, adica:

1. mai intai infractiunile grave nu vor mai fi pedepsite, iar legile vor deveni mai elastice, domnind astfel faradelegea care minimalizeaza infractiunile mari, transformandu-le in delicte minore; delicte minore;

2. vine mai apoi constientizarea de catre noi toti a adevaratei situatii si, astfel, vom incepe sa cautam cu disperare o solutie pentru aceasta problema;

3. va veni ”solutia” pe care o vor propune ”mantuitorii” nostri, intr-o prima faza prin promovarea unei carti electronice si, in stadiul final, prin punerea la cale a fixarii codului pe mana sau pe frunte mana sau pe frunte, asa cum bine scrie si cuviosul parinte Paisie”Asadar, in spatele acestui sistem perfect al cardului de deservire de siguranta realizat pe computer, se ascunde o dictatura mondiala si robia Antihristului Pentru a vedea cum va arata peisajul in ansamblu, ne vom referi la cateva cazuri unde deja criza artificiala este destul de inaintata. Furturile cer ca solutie retragerea banilor si adoptarea unui card electronic. Va vom lasa insa sa luati singuri initiativa s i sa vedeti cum se pregateste criza artificiala a cresterii numarului de furturi, pentru ca toti trebuie sa intelegem ce cantec ne canta, si cum vor izbuti sa ne faca sa dansam pe el. Cresterea comertului cu prunci, a adoptiilor ilegale s.a.m.d. constituie un alt exemplu. Vedeti ca prin elasticizarea legilor a crescut la maximum si aceasta problema. Veti vedea ca solutia care va fi propusa va fi implantarea unui microcip noilor nascuti inca de la nastere, pentru a putea fi urmariti si pentru a nu fi pierduti. microcipuri animalelor. Astfel, sustin ei, controleaza animalele fara stapan si gasesc, prin satelit cainii pierduti, dar si pe stapanul lor. Combaterea evaziunii fiscale este inca o pietricica la edificiul propagandei lor. Va ganditi la ncarcarea impozitelor si asa insuportabile pe care ni le impun in continuu, in timp ce, pe de alta parte, protesteaza pe motiv ca cei mai bogati nu-si platesc impozitele. De notat ca, daca dumneavoastra datorati 70.000 de drahme pe care nu-i aveti, va confisca averea, in timp ce celor foarte bogati insusi Statul le daruieste datorii de miliarde, care, fireste, va impovareaza pe dumneavoastra. Ganditi-va la criteriile obiective care pentru multi sunt nedrepte, iar, pe de alta parte, constatati ca ne servesc acest ”plan salvator”
Vedeti cresterea criminalitatii. Admirati elasticitatea legilor. Am ajuns asadar ca o crima sa echivaleze cu 10 ani de inchisoare; si chiar mai mult, pe zi ce trece pedeapsa poate sa se micsoreze. Asadar, cineva care are predispozitie spre a ucide deja nici nu mai e bagat in seama(…) Incepe sa creasca indicele furturilor, al criminalitatii, al comertului cu prunci, adoptiile ilegale, exploatarea minorilor, pederastia, crimele pentru exploatarea organelor umane, comertul cu droguri s.a.m.d. Lumea, pierduta intr-un haos economic care deja se impune si traversata de urmarile acestei mizerii economice, se refugiaza in droguri pentru a-si uita, chiar si pe moment, problemele, niveleze toate valorile si toate idealurile. Cresterea acestor indici creeaza o destindere a coeziunii sociale. Asadar faptul ca au ales convergenta economiilor in vederea unificarii Europei, pentru ca aceasta convergenta duce la pauperizare, a carei urmare naturala este devierea de la valorile morale. Aceasta Europa, prin acest mod nedemocratic pe care il impune, nu s-ar putea instaura altfel si nu s-ar realiza decat ”strangand” prin aceasta metoda popoarele, incat sa o considere mai degraba salvatoarea lor, pentru ca se presupune ca astfel va lua sfarsit martiriul lor. Programul UE are niste performante foarte dure: reducerea indicilor economiei cu tot ceea ce mplica, avand drept urmare cresterea tuturor indicilor numiti mai sus (de criminalitate etc.), dar si a altora, pe care din motive de spatiu n-o sa-i amintim aici. dar si a altora, pe care din motive de spatiu n-o sa-i amintim aici. Astfel domneste faradelegea si crima. Rezultatul? Poporul, opresat de masurile economice impovaratoare si de decaderea morala, va cauta cu disperare pe cineva care sa-i dea posibilitatea sa respire din nou. Aceasta cerere disperata a poporului nu va fi auzita decat atunci cand disperarea sa va ajunge la culme din cauza propriilor lui oameni politici si din cauza masurilor nationale. Atunci, firesc, aceste cercuri obscure isi vor promova ”omul”, dar si sistemul perfect de control mondial si desfiintarea libertatii personale, cu justificarea ca aceasta e solutia pentru scaderea indicilor criminalitatii, ai coruptiei etc, indici care din cauza politicii severe de austeritate au urcat la cote foarte inalte. Acordul Schengen trebuia sa fie ”servit” cu fata sociala, ca un panaceu pentru combaterea crimei si a comertului cu droguri. Iar poporul pe jumatate mort din cauza masurilor impovaratoare ii va ruga pe acestia sa-si asume sarcina de a-l scoate din impas, declarandu-le ca se preda fara conditii si se supune acestui nou sistem de control universal pe care il va accepta ca necesar pentru functionarea larga a societatii. Pe de o parte, vor da indicatii pentru o austeritate ma mare, iar pe de alta parte ”vor servi” acest sistem economic controlat la nivel mondial, prin care vor fi acordate facilitati numai la inceput si numai in anumite cazuri si numai in procent de 50%, celor care optional adera la el. Restul de 50% pe care il vor darui acestora va fi rascumpararea libertatii lor prin desfiintarea intimitatii vietii particulare si personale.

Hristodul Aghioritul