Monthly Archives: decembrie 2012

NOAPTEA DE ANUL NOU

Noaptea de Anul Nou – prilej pentru neprețuite binecuvântări

 În noaptea trecerii dintre ani, creștinii ortodocși din toată lumea participă întru osteneală duhovnicească la Slujba de Anul Nou.  „Aşadar, fiindcă Hristos a pătimit cu trupul, înarmaţi-vă şi voi cu gândul acesta: că cine a suferit cu trupul a isprăvit cu păcatul ca să nu mai trăiască timpul ce mai are de trăit în trup după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. Destul este că, în vremurile trecute, aţi făcut cu desăvârşire voia neamurilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe fără măsură, în petreceri cu vin mult şi în neiertate slujiri idoleşti. De aceea ei se miră că voi nu mai alergaţi cu ei în aceeaşi revărsare a desfrâului şi vă hulesc. Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii.” I Petru 4, 1-5
 
Creștinii nu se amăgesc cu iluzii deșarte, ei trăiesc în Duhul Sfântimportanța sfințirii timpului în Iisus Hristos, Împăratul veacurilor: „Iar Împăratul veacurilor, Celui nestricăcios, nevăzutului, singurului Dumnezeu fie cinste şi slavă în vecii vecilor. Amin !” I Tim. 1, 17 Celor necredincioși sau celor care se cred credincioși dar nu sunt, lucrarea Duhului Sfânt le este cu totul străină, de aceea cuvintele despre El, le sunt ca ceva fără sens sau abstract: „Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi !” Ioan 14, 17
 
Simțirea acută și experiența personală că anii și vremurile sunt în mâna Lui Dumnezeu, că fără El nu se poate face nimic bun, îl îndeamnă pe creștin să ofere toate începuturile, înnoirile și căile sale ca jertfă Lui Dumnezeu: „Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale; Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări; Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta, înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.” Psalmi 102, 1-5
 
Creștinii fac ceva cu totul nefiresc și inaccesibil pentru oamenii veacului acestuia. Ei jertfesc de bună voie, conștient și smerit un timp al incertitudinilor, al norocului, al speranței neîntemeiate și al așteptărilor schizoide pentru un timp care li se subordonează și le devine rodnic, sfințit, luminos, plin de certitudini și de veșnicie prin Iisus Hristos.
Cu greu putem să ne gândim la un timp mai potrivit și mai bine primit de Dumnezeu pentru a ne ruga decât în noaptea anului nou, această noapte în care atât de intens sunt înfocate și potențate toate legiuirile universale ale existenței. Noaptea de anul nou este o noapte în care evenimentele se discern după un criteriu de mare rafinament teologic: „Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el.” Ioan 11, 9-10
 
Cum poți spune „La mulți ani !” de Anul Nou în stare de păcat și cu gândul la păcat ? Cine oferă anii mulți atât de mult urați de buzele oamenilor ? De unde atâta speranță ? Pe ce temei crede necredinciosul în planurile minții lui ? De unde va veni ajutorul lui ? Din încurajarea acestor aspirații fără Dumnezeu, ale multor vorbe deșarte și surogate psiho-emoționale, se ajunge la tragediile de tot felul de care auzim în jurul nostru: „Iată cum va fi păcatul vostru: ca o spărtură într-un zid înalt, care dintr-o dată şi pe neaşteptate se prăbuşeşte” Isaia 30, 13 „Întru fărădelegile tale tu nădăjduiai şi ziceai: «Nimeni nu mă vede !» Înţelepciunea ta şi ştiinţa ta te-au amăgit astfel, că ziceai în inima ta: «Eu şi nimeni alta nu este ca mine !» Drept aceea va veni peste tine o nenorocire pe care tu nu vei şti să o înlături cu frumuseţea ta şi te va copleşi nenorocirea pe care tu nu o vei putea ocoli şi pe neaşteptate va da peste tine pieirea, fără să fi avut vreme s-o prevesteşti !” Isaia 47, 10-11 „Din pricină că hotărârea pentru pedepsirea răutăţii nu este îndeplinită de îndată, pentru aceasta se umple de răutate inima oamenilor ca să facă rău. Nu este fericire pentru cel fără de lege, care, asemenea umbrei, nu-şi va lungi viaţa, fiindcă el nu se teme de Domnul.” Ecclesiasticul 8, 11-13 „Multe sunt bătăile păcătosului.” Psalmi 31, 11 „Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: «Pentru ce tu istoriseşti dreptăţile Mele şi iei legământul Meu în gura ta ? Tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta. (…) Acestea ai făcut şi am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ţie; mustra-te-voi şi voi pune înaintea fetei tale păcatele tale.” Psalmul 49
 
Creștinul începe noul an înnoind virtutea, întărind legătura cu Dumnezeu, mărturisind legile ultime ale realității de fiecare zi: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. De aceea zic vouă: «Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea ? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele ? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot ? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi ? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor ? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca ? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.” Matei 6, 24-34
 
Creștinul ia aminte cu smerenie la cele ce s-au scris spre învățătură de înaintașii săi: „Stai în ce te-ai făgăduit tu şi întru aceea îndeletniceşte-te şi petrece, şi intru lucrul tău sporeşte. Nu te mira de lucrările păcătosului; nădăjduieşte în Domnul şi rămâi întru osteneala ta. Că lesne este înaintea Domnului a îmbogăţi pe cel sărac degrabă şi fără de veste.” Isus Sirah 11, 21-23 „Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea. Căci ca iarba curând se vor usca şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor trece. Nădăjduieşte în Domnul şi fă bunătate şi locuieşte pământul şi hrăneşte-te cu bogăţia lui. Desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii tale. Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte în El şi El va împlini. Şi va scoate ca lumina dreptatea ta şi judecata ca lumina de amiază.” Psalmi 36, 1-6

Statul în picioare, efortul, durerea, răbdarea, rugăciunea îndelungată, împreună-prezența alături de ceilalți credincioși, comuniunea, lepădarea grijilor lumești, atenția minții la dumnezeieștile cuvinte pline de duh și viață, mulțumirea și lauda adusă Lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale iată elemente specifice de mistică și ascetică creștină care conving pe Dumnezeu că noi dorim cu adevărat să-L cunoaștem și să vorbim cu El iar El cu noi. „Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită.” I Petru 5, 8 „Fiţi cu mintea întreagă şi privegheaţi în rugăciuni” I Petru 4, 7 „Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vine peste voi fără de veste, ca o cursă, căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ. Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului.” Luca 21, 34-36
 
„Eram altădată fără de minte, neascultători, amăgiţi, slujind poftelor şi multor feluri de desfătări, petrecând viaţa în răutate şi pizmuire, urâţi fiind şi urându-ne unul pe altul iar când bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-au arătat, El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt pe Care L-a vărsat peste noi, din belşug, prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.” Tit 3, 3-6


parinteleiacob.info@gmail.com
Publicat de 

 

SATANISM SI SATANISTI IN ROMANIA

SATANISM SI SATANISTI IN ROMANIA

1. Câteva repere
2. Penetrarea fenomenului satanist în România

3. Etapele fenomenului satanist în România:

a. etapa „Romparkin” – 1993 – 1995

b. etapa „Aniosa” – 1995 – 1998

c. etapa „NetSurf” – din 1998. …Si câteva concluzii
1. CÂTEVA REPERE

Modul în care mass media abordeaza fenomenul satanist continua sa fie, din pacate, marcat de numeroase confuzii si inexactitati, ceea ce face necesare unele precizari preliminare – mai ales ca, asa cum rezulta din citatul de mai sus, este invocat S.R.I. pentru a acredita unele dintre aceste afirmatii .Închinarea la Diavol, la spiritele Raului este practicata din timpuri imemoriale, fiind adesea asociata cu practici magice (vrajitorie, ghicit). Ritualur isatanice ancestrale, transfigurate folcloric, supravietuiesc pâna în zilele noastreîn colectivitati restrânse sau chiar ca traditii de clan – invocarea demonilor apelorde catre practicantele pretinsei magii „albe” ori festivalul de la Branesti-Ilfov, cuai sai „cuci rai” imortalizati de pictura Margaretei Sterian, fiind exemplebinecunoscute (nu întâmplator la Branesti s-a înregistrat prima sinucidere  satanista din tara noastra). Totusi, nu trebuie confundate practicile satanice folclorice cu satanismul.La fel, nu trebuie confundat luciferismul cu satanismul. Unii pretinsi”specialisti” situeaza momentul nasterii satanismului modern la sfârsitul secoluluial XIX-lea, întemeietorul acestei doctrine fiind considerat ocultistul americanAlbert Pike.Sistematizând dogmatic credinte luciferice multimilenare, cel în cauza aformulat, la 4 iunie 1889, în celebrele sale „INSTRUCTIUNI”, dogma divinitatiilui Lucifer: „Lucifer, zeul luminii, lupta împotriva lui Adonai, Zeul Bibliei; Lucifereste adevaratul dumnezeu”.Faptul ca Albert Pike este si autorul lucrarii „DOGMA SI RITUAL”, baza a Ritul Scotian Antic si Acceptat al Masoneriei Universale, este speculat în mod neavenit în sensul ca masoneria ar avea un caracter „satanist”.În primul rând, nu trebuie confundat ezoterismul luciferic al lui Pike cu satanismul de joasa speta practicat prin subsoluri sordide ori biserici abandonate,
1

în al doilea rând aceste „instructiuni” controversate au fost redactate într-operioada crepusculara a vietii lui Albert Pike, marcat deja de boala care-i vaaduce sfârsitul.Satanismul modern a fost de fapt întemeiat cu opt decenii dupa Albert Pike,de un fost saltimbanc, devenit inapt pentru profesia de circar ca urmare a consumului de droguri – Anton (Antal) Szandor La Vey. În 1969, respectivul aredactat un fel de catehism satanic („BIBLIA SATANICA”), care nici macar nuare caracter teologic, ci se limiteaza la parafrazarea rudimentara s iblasfematorie a unor fragmente de text biblic.Semnificativ în acest sens este unul dintre cele mai cunoscute fragmenteale „BIBLIEI SATANICE” – asa-zisa „rugaciune”: „Tatal nostru care esti îninfern, mareasca-se numele tau, precum în infern asa si pe pamânt. Pacatul cel detoate zilele da-ni-l noua azi si du-ne pe noi în ispita si învata-ne de rau. AveSatan!”.Continutul dogmatic al lucrarii fostului saltimbanc nu depaseste pe acela alunor mai vechi parafrazari antiteiste ale Bibliei (de genul „Biblia hazlie”), fiindaproape nul, întrucât se limiteaza la „porunci” de genul ” Nu ai voie sa crezi înDumnezeu, pentru ca lumea este a mea si voi considera credinta ta ca un pacat „ori ” Fa-ti un idol si închina-te lui în fiecare duminica. „. În fond, aceasta însailarede fragmente grosolan pastisate se limiteaza, în fond, la negarea tuturor valorilorsociale, de la credinta în Dumnezeu si pâna la morala minimala.Constient de lipsa totala de valoare teologica sau ezoterica a „operei” sale,La Vey nici nu a formulat pretentia ca „BIBLIA SATANICA” ar fi produsulvreunei „revelatii” (fie ea si infernala), drept care si-a asumat statutul de autor,acumulând o avere considerabila din copyright-ul respectivei lucrari. Mai mult pentru a-si proteja de Fisc aceste venituri, în 1970 La Vey s-a pus sub protectia permisivei legislatii americane referitoare la culte, întemeind în California primaBiserica a lui Satan ( „CULTUS SATANAS” ). Totusi, în absenta unui continut teologic coerent si a unei dogmatici demne de acest nume, satanismul nu este cultsi nici macar secta, ci un curent spiritualist (în sens larg) de orientare anomica(termen provenit din limba greaca si consacrat în sociologie, anomia desemneaza”absenta de norme” – morale, sociale, religioase.) cu manifestari antisociale.Exceptionalul succes financiar al initiativei pretins „cultice” a fostuluisaltimbanc poate fi explicat nu numai prin fondul preexistent de anomie socialadin acei ani, ci si prin alte implicatii, mai putin afisate, ale satanismului de rit LaVey. America deceniului al saptelea al secolului trecut era marcata de o evolutie dramatic ascendenta a consumului de droguri în mediile de tineret.Pe buna dreptate, anturajele implicate în narcotrafic, formate din clanuriale criminalitatii organizate transfrontaliere, au descoperit în teoriile nihiliste,

2

imorale ale lui La Vey o „justificare” pseudo-cultica de natura sa faciliteze racolarea unor medii de tineret la consumul de droguri – practica pe care Bisericalui Satan a început sa o promoveze cu staruinta, sub pretextul ca ar fi”indispensabila comuniunii cu Duhurile Întunericului” .Numarul mare de „satanisti” arestati sau condamnati pentru detinere sicomercializare de droguri constituie o dovada indirecta ca, dincolo de pospaiul”cultic”, extinderea satanismului de sorginte La Vey s-a facut si cu implicareaclanurilor crimei organizate transfrontaliere, semnificative fiind si tirajele înregistrate, în anii ’70, de „BIBLIA SATANICA”, a carei traducere, tiparire sidifuzare în milioane de exemplare nu poate fi explicata decât prin masive subventii ce nu puteau proveni din rândurile declasatilor social carora lucrarea lise adreseaza.Aceasta însa nu justifica afirmatia ca satanismul ar fi este una dintre cele maibine organizate retele care prolifereaza traficul de droguri si crima organizata.În primul rând, satanismul nu are coerenta unei „retele”, în cadrulfenomenului satanist coexistând mai multe grupari concurente. Astfel, în mediile marginale ale „culturii hippye” au luat fiinta, în anii de glorie ai generatiei „Flower- Power” , zeci de asociatii si grupari care, profitând de legislatia californiana aacelor ani, se declarau „cultice”:- BISERICA FRATIEI SATANICE,- BISERICA ORTODOXA SATANISTA DE RIT NETHILUN,- ORDI TEMPLI SATANAS,- FRATIA BERBECULUI,- ORDINUL BERBECULUI NEGRU etc.În al doilea rând, activitatile acestor grupari (în cea mai mare partedisparute) nu pot fi asimilate crimei organizate, rezumându-se la „rituri” care maide care mai exotice, agrementate cu practici sexuale situate mult dincolo delimita moralei si chiar a bunului simt. De altfel, nici o grupare criminala care „serespecta” nu ar accepta în rândurile sale declasati drogati si fara capatâi, adeptiai necrofiliei, zoofiliei si onaniei în grup – pur si simplu, ar fi prea riscant.A califica satanismul drept „cult”, „retea a crimei organizate” ori „grupareanarhista” înseamna a-i acorda un credit pe care în nici un caz nu-l merita, fie sidatorita faptului ca principala preocupare a satanistilor este de a se distruge pesine prin practici înjositoare si inumane, fata de care alte forme de sinucidere par de-a dreptul „elevate”…Evident, organele de ordine publica si siguranta nationala din tarileafectate nu puteau asista pasive la evolutia ascendenta a acestui fenomen anomicîn mediile de tineret. Masurile luate s-au concentrat însa la nivelul adevaratelorretele ale crimei organizate, care aprovizionau cu droguri anturajele sataniste –
3
iar masurile nu au întârziat sa dea rezultate, în anii ’90 fenomenul satanist înregistrând, în Occident, o involutie generala – cel mai ilustrativ exemplu fiind disparitia comunitatii sataniste întemeiata de La Vey, dupa moartea acestuia, pe fondul disputelor dintre urmasii sai.Cu totul alta a fost însa situatia în Europa Centrala si de Est – inclusiv înRomânia.
2. PENETRAREA FENOMENULUI SATANIST ÎN ROMÂNIA
Marile transformari geopolitice ale anului 1989 au deschis noi piete narcotraficului, a carui expansiune – însotita de extinderea fenomenului satanistsi a sub-culturii Heavy Metal – a început mai întâi în cele mai dezvoltate dintretarile Estului ex-socialist, unde tineretul dispunea de o anume solvabilitate.- Primul val de expansiune a satanismului în Est (1990) l-a constituit formarea,pe filiera germana, a unor grupari sataniste în Ungaria, Polonia si Cehia (Moravia).Urmarirea dinamicii consumului de droguri în aceste tari si, în special, comparareadatelor pentru anii 1990 – 1991 cu cele din anii 1995 – 1996 poate da o imaginesintetica asupra eficientei pretextului „ritual” în promovarea, printre adeptiisatanismului, a consumului de droguri.- Al doilea val de expansiune a început înca din 1991, când, cu sprijinul satanistilor polonezi, iau nastere în Ucraina grupari de aceasta factura, mai întâiîn rândurile minoritatii poloneze (la Lvov), apoi extinzându-se în rândul tineretuluidin Kiev, Cernauti si Tiraspol, ajungând în Rusia si Basarabia, odata cu prabusireaURSS si consolidarea noilor rute transcontinentale de trafic cu droguri, din AsiaCentrala ex-sovietica spre pietele de desfacere din Vest.Este inexact faptul ca „satanismul a intrat în România pe filiera ungara”.Prima grupare satanista care a „sondat” în 1992 posibilitatea extinderii înRomânia a fost grupul asa-zisilor „galaxieni” din Kiev, care se închinau „celor 33de spirite astrale” sub conducerea unui fost ofiter K.G.B., reangajat de gruparile mafiote post-sovietice, cunoscut sub pseudonimul „Pater Disciplinarius”.Este în schimb exact faptul ca, în prima sa etapa, accesorii de tip satanist(CD-uri, publicatii, amulete etc.) au fost difuzate pe teritoriul Românieipreponderent de grupari ungare de aceasta factura. Semnificativ în acest senseste faptul ca primele concerte de „satanic trash” si „dead metal” au fostsustinute, în tara noastra, de formatia ungara THE BELDAMN , cu prilejulturneului efectuat în mai multe orase din Transilvania în perioada 21 septembrie -1 octombrie 1992.
La acea data, însa, existau deja nuclee sataniste autohtone bine închegate, spre exemplu „Îngerii Mortii” din Branesti – anturaj în care, la  începutul anului 1993, s-a înregistrat si un prim suicid ritual.

3. ETAPELE FENOMENULUI SATANIST ÎNROMÂNIA
„Epoca Romparkin” (1993 – 1995)În etapa initiala, fenomenul satanist a aparut în România în mediile dedeclasati – vagabonzi, aurolaci, boschetari, cersetori. Pentru acestia, practicilepretins „sataniste” constituiau un accesoriu destinat sa dea o bruma de”prestigiu” sordidelor orgii heterosexuale, dar preponderent homosexualeagrementate de consumul masiv de spirt medicinal aditivat cu Romparkin si”îndulcit” cu antigel (mono – etilen – glicol, compus cancerigen).”Ritualurile” erau pe masura mintilor încetosate de Aurolac aleparticipantilor la aceste inoculari în grup cu maladii sexual transmisibile: bautulde sânge de gaina, dezgropatul de stârvuri, onania colectiva. Semnele deapartenenta la „clubul select” al consumatorilor de intestine de pisica „ritualsacrificata” erau „crucea lui Nero” (întoarsa), „crucea Vietii” (cu ansa),pentagrame (stele în cinci colturi, evocând simbolul comunist) si amulete macabre(în general, confectionate din resturi de cadavre).Câtva timp, aceste practici au fost cantonate la ceea ce în limbaj colocvial se numeste „drojdia societatii”. Începând din 1994, s-au semnalat primele cazuride prozelitism satanic în rândul unor elevi de liceu marcati de ratare si esecscolar. Tinerii – în general semnalati si cu alte „probleme”, de genul prostitutiei ori furturilor marunte – s-au lasat atrasi de anturajele de marginali, efectul fiindîn general dezastruos.Astfel, în 1994, nucleul de boschetari „satanisti” constituit la Dorohoi(jud. Botosani) a reusit sa racoleze doua eleve de liceu. Pentru a le convinge saparticipe la practicile orgiastice ale gruparii (pâna atunci preponderent onaniste),celor doua minore le-a fost administrat un amestec de Frectie „Carmol” cuexcremente de câine, care le-a adus în stare de coma alcoolica, pentrustabilizarea leziunilor hepatice si cerebrale fiind necesara spitalizarea deurgenta. O a treia eleva, C. A., de la liceul „Grigore Ghica” Dorohoi, nu a mai pututfi recuperata neuro-psihic, sinucigându-se dupa putin timp.Evolutia fenomenului a fost relativ lenta, dar în 1995 nucleele deboschetari „satanisti” din majoritatea marilor orase din Transilvania si Banat
5
reusisera sa se insinueze în ariile marginale ale mediului scolar.”Epoca Aniosa” (1995 – 1998)Simultan, evolutia fenomenului satanist a intrat în atentia mass media si amarelui public odata cu „incidentul de la Constanta” – astazi considerat momentul initial al „Epocii Aniosa” ( dupa numele unui canabis ieftin, dar caracterizat printr-o ridicata radioactivitate reziduala, ca urmare a faptului ca este cultivat în arii de pe Spatiul Est mai putin controlate de autoritati, fiind afectate decatastrofa de la Cernobâl ).Printre primele nuclee sataniste care au aderat la consumul de droguri maimult sau mai putin infestate cu cesiu si strontiu s-a numarat gruparea aurolacilorcu sediul în canalele din zona Garii de Nord din Bucuresti, pompos denumita”Fratii Stapânului” (aflata în acel moment în conflict cu alta grupare similarabucuresteana, „Allzdam” – de la „All is Damned”. Cei în cauza „reinvesteau” sumele obtinute prin prostitutie (în general homosexuala) în droguri venite pe diferitefiliere nistrene, carora principala gara bucuresteana le servea drept punct deescala. Treptat, la grupare au fost cooptati elevi de la liceele din Bucuresti, dar sidin alte localitati.Prima „roire” a nucleului bucurestean a avut loc înspre Constanta, cusprijinul a doi satanisti locali – D. Marius (zis „Sacalul”), elev la Liceul”ENERGETIC”, si M. D. Andrei (zis „Hiena”), fara ocupatie, care au acceptat sa s eimplice în traficarea drogurilor vehiculate de emisari ai „Fratilor Stapânului”,revânzându-le în mediul elevilor de la „ENERGETIC”, „TRAIAN” si „GEORGECALINESCU” din Constanta. Printre boschetarii constanteni racolati s-aunumarat Pintilie Horatiu, fratele sau, Pintilie Tiberiu, si Andronache Cristinel -toti fara ocupatie, care, sub influenta halucinogenelor, au savârsit doua crimeabominabile ( 3 si 8 mai 1995).Desi mass media a acordat o atentie aproape exclusiva acestui caz, în acea epoca penetrarea în medii sataniste a consumului de stupefiante ieftine siradiotoxice facea ravagii si în alte zone ale tarii. Astfel, în noaptea de 5 spre 6iunie 1996, doi boschetari satanisti din Buzau au efectuat o „descindere” ladomiciliul unui paroh din localitate. Vizibil sub efectul stupefiantelor, cei doi i-au solicitat preotului sa i spovedeasca întrucât au ‘spurcat’ icoanele. In urma refuzului preotului de a le da curs cererii, respectivii au declarat ca sunt”reprezentantii Satanei”, iar în cazul în care va anunta organele de politie îl va ucide atât pe el cât si familia sa. De fapt, nu era nevoie de aceasta amenintare:cei doi erau deja „în atentie”, amânarea masurilor cuvenite fiind determinata doar de necesitatea identificarii întregului anturaj.De fapt, în România se repeta „scenariul” care se derulase deja, în anii’70, în S.U.A. si Europa de Vest, iar în anii 1990 – 1992 în Europa Centrala.
6

Exponentii crimei organizate transfrontaliere cautau noi debusee pentru drogurile invandabile pe piete mai avizate ori „pretentioase”. De la boschetari si aurolaci, fenomenul satanist s-a deplasat spre rockerii din discotecile dubioase(mai mult sau mai putin prostituati hetero sau homosexuali) si spre tinerii gravitând la periferia adevaratei interlope (în general ca „ginitori” ori”ciorditori”, „penalisti” în devenire).În unele cazuri, personajele sunt de-a dreptul pitoresti – spre exemplu D.G., poreclit ‘PARANOIA’, care bate rockotecile constantene cu Biblia Satanica la subrat, încercând sa convinga turistii „sa-si piarda sufletele”, ori Nagy R., care a contactat presa din Miercurea-Ciuc, anuntându-si calitatea de „purtator decuvânt al satanistilor din judet”.În alte cazuri, este vorba de psihopati periculosi – spre exemplu un anumeD.R. Mihai din Cernavoda, condamnat la închisoare cu suspendarea executari pedepsei pentru furt calificat, care în cadrul întrunirilor pe care le organiza în Cimitirul Ortodox din oras (în locul cunoscut sub numele „La Cavoul luiFarmache”), incita adeptii la omor si sinucidere. Una dintre tinerele aflate subinfluenta sa, C. V., i-a urmat îndemnurile, încercând sa se sinucida (a fost salvata în ultimul moment). Mai putin norocoasa a fost alta membra a grupului, care si-a”reusit” sinuciderea în aprilie 1997.Evolutia a fost mai rapida, astfel încât în perioada 1995 – 1997 au luat fiinta grupari sataniste în 22 de judete: Arges, Arad, Alba, Bacau, Botosani,Buzau, Caras-Severin, Constanta, Covasna, Cluj, Dâmbovita, Gorj, Iasi, Ilfov,Harghita, Hunedoara, Mures, Neamt, Prahova, Salaj, Sibiu, Teleorman, Tulcea siMunicipiul Bucuresti. În pofida accelerarii evolutiei fenomenului, nu a fost nevoiede cine stie ce metode informative pentru o cunoastere aprofundata a situatiei.Labilitatea psihica a celor implicati, faptul ca mediile interlope respectivesunt oricum în atentie, dar si delatiunile stimulate de orgolii marunte fac ca la celmult doua saptamâni dupa aderarea la o grupare satanista, numele celui în cauzasa apara pe calculatoare. Numai doua exemple dintre zecile de cazuri similare:liderul satanist din Piatra Neamt, Alexandru I., s-a prezentat în iulie 1995 laprimaria din localitate, unde a relatat ca solistul unei formatii „Metal” locale, AdyB., a reusit sa-si constituie un nucleu satanic alcatuit din circa 100 de adepti(elevi la liceele Calistrat Hogas, Petru Rares si Liceul de Arta din oras – lista eraîn cea mai mare parte exacta). Pretextând ca adeptii lui Ady B. sunt „membri aiunei disidente satanice periculoase”, cel în cauza a declarat ca intentioneaza sa constituie o „filiala oficiala a adevaratei Biserici a Satanei” si a solicitat primariei sa-i atribuie drept sediu Catedrala Domneasca Sf. Ioan din localitate!În mod similar, în perioada 1993 – 1995, E. Adrian îsi aroga calitatea de”sef al satanistilor din Râmnicu Sarat”, judetul Buzau. Reclamat de alti
7

pretendenti la acest „titlu”, i s-a înaintat dosar la Parchet privind savârsirea unorinfractiuni prevazute de art. 19 din Legea 51/1991. A beneficiat de oarecare clementa, colaborând impecabil cu organele de ancheta, în special în elucidareaactivitatii altui satanist din zona, cunoscut sub porecla ‘GAZA’ (cel care, dealtfel, îl reclamase „anonim”). La fel de cooperanti cu organele de ordine publicas-au dovedit a fi R. I. – „lider al satanistilor din cartierul Micro IV Târgoviste”; B.Emil – luat la întrebari dupa ce doi satanisti din judetul Gorj s-au sinucis; E. Gyula- lider satanist din Harghita (surprins în timp ce se juca cu un revolver) N. Marian- lider satanist buzoian, cercetat de organele de politie pe când era militar întermen la U.M. 01936 (fiind suspect de profanarea unor morminte din cimitirulDumbrava) si multi, multi altii.În mai toate cazurile, listele furnizate organelor abilitate ale statului cuprind nu numai adresele exacte si numerele de telefon ale membrilorrespectivelor grupari, ci si poreclele lor de „chat”, uneori deosebit de pitoresti:- „EDDIE MORTUL” din Alba Iulia, B dul –- nr. 71, bl. A16;- „MORTUS CADAVERICUS” din Pitesti, B dul –-, bl. B32;- „MACELARUL” din Pitesti, str. –-, bl. D1;- „DAVINA HAKKINEN” din Urziceni Ialomita, str.–- nr. 2, bl.117;- „MORTUL” din Onesti Bacau, Bd. –- nr. 1, bl. 1;- „BLACK ALIEN” din Braila – Calea –- nr. 13, bloc 13.Cei care se recunosc în aceasta lista pot, daca doresc, sa completeze numele real si adresa. Noi oricum o cunoastem si îi rugam pe aceasta cale sa nu-iblameze pe cei care, înca din 1996 – 1998, i-au „bagat în cerneala”. În fond,respectivii nu au facut decât sa respecte întocmai juramântul facut: „Voi fura, voi însela, voi trada si chiar voi ucide de va fi nevoie, voi fi ipocrit si meschin, în numele tau, Satana!”. Evident, într-o tara democratica, fiecare este liber sa se închine oricaror idoli, chiar sa se sinucida în ce mod doreste, în masura în care nu încalca legile si nu impieteaza asupra libertatii celorlalti.Cea mai mare parte a adolescentilor teribilisti care gusta din experientasatanista renunta la aceste practici, dupa ce se aleg cu un sifilis imun laantibiotice (ca urmare a „riturilor sexuale”) sau cu un panaritiu ce necesita amputarea a doua-trei falange (consecinta obisnuita a profanarii de morminte).Câtiva – al caror creier este prea încetosat pentru a mai reactiona cât de câtnormal – continua mai multi ani pe aceasta cale. Dar nu prea multi ani, fiindca consumul de stupefiante infestate ori de alcool aditivat cu neuroleptice are efecte ireversibile.Semnificativ este cazul liderului satanist R. C. Gabriel, aflat înca din iunie1996 în cercul de suspecti pentru profanarea unor morminte la „Biserica

8

Domneasca” din Tg.Ocna. Pâna sa se lamureasca situatia, politistii bucuresteni l-au „interceptat” pe cel în cauza la ore mici ale noptii, în zona „Cimitirului Bellu” dinBucuresti, având în mâini o halca de cadavru în putrefactie si o lumânare aprinsa.La sectia de politie, cel în cauza a început sa-si manânce excrementele, ceea ce a determinat ofiterul de serviciu sa-l trimita de urgenta, cu catuse la mâini, laSpitalul de neuropsihiatrie. Au fost necesare 11 zile de tratament ca R. C. Gabrielsa-si revina în simtiri, dar intelectul sau continua sa fie ireversibil afectat.Ca urmare, în România – ca si în alte tari – fenomenul satanist, aflat subpresiunea uzurii fizice si mai ales psihice accelerate a adeptilor, are tendinta de a involua rapid, odata ce-i sunt taiate radacinile ce-l hranesc, pe filiere interlope,cu stupefiante ieftine.Ca atare, maxima evolutie a fenomenului satanist în România s-aconsumat în perioada mai 1997 – mai 1998, fiind constituite grupari de aceasta factura în alte 7 judete: Bihor, Braila, Dolj, Galati, Salaj, Vaslui si Vrancea (dec iun total de 29 de judete afectate).În acea perioada, situatia ajunsese la un prag critic, semnalat dealtfel depresa vremii: multe cimitire din mediul urban erau afectate de distrugeri cuevident caracter satanist, se înmultisera sinuciderile si omuciderile „rituale”, iarunele grupari sataniste trecusera la promovarea unor doctrine politice radicale,etalând o ostentativa predilectie pentru Adolf Hitler, „cel mai tare satanist” (asacum recunostea în forma olografa, în fata organelor de ancheta, un membru alnucleului „SATANIC WERMACHT CD” din Deva).Sub presiunea mass media si a opiniei publice, au fost luate masuriadecvate de înasprire a pedepselor privind traficul si consumul de droguri, iar fenomenul satanist a înregistrat o involutie pronuntata.”Epoca NetSurf” (din 1998)Astazi, „vechea garda” de la „Allzdam” si „Fratii Stapânului” din Bucuresti beneficiaza de programul „Din nou acasa”, întemeietorii „ÎngerilorNegri” din Ploiesti sau a „Fiilor lui Lucifer” din Cluj-Napoca arboreaza camasa deforta, fiind sub îngrijire psihiatrica aprofundata, iar veteranii de la „SATANICWERMACHT” din Deva ori „Cavalerii Iadului” din Galati fie fac declaratii complete, fie depun o munca utila comunitatii, escortati de gardieni înarmati.Pâna în prezent, nici un satanist român nu a reusit sa ajunga la termenul”contractului” – „Voi servi 20 de ani lui Lucifer, apoi ma voi bucura de toate bunurile lumii, de-a stânga sa”. Cei mai multi au clacat dupa trei-patru ani.Totusi, fenomenul satanist ramâne prezent, în forme insidioase, în putin de 20 de judete si municipiul Bucuresti. Este adevarat, orgiile din cimitire s-au
9
împutinat, profanarile de morminte nu mai sunt la moda – satanistii de astazi sunt mai mult surferi pe Internet decât bautori de sânge de pisica.Fenomenul satanist continua însa sa fie în atentia agentilor de aplicare a legii din întreaga lume. Ca atare, nici frecventarea chat-urilor si siturilor sataniste de pe Internet nu este lipsita de riscuri. Acest lucru l-a putut recent constata un anume instalator bucurestean reconvertit la „death-nazy”, care se plânge prin lumea muzicala ca, dupa un „excursie satanica” ceva mai prelungita, PC-ul sau a cazut într-un profund „bestial darkness”, remedierea costând câteva milioane bune.Si acesta nu este decât începutul. Restul surprizelor îl asteapta când va solicita o viza unui stat strain, o slujba unei mari companii ori un credit unei banci serioase: nimeni nu are încredere în indivizi în al caror trecut exista episoade sataniste, fiind considerati instabili mintal, pretabili la violente gratuite si înrelatie cu elemente interlope. Iar modalitati de verificare sunt multe, fiindca -mai ales în domeniul comercial si bancar – nimenea nu doreste sa riste mizând peun individ cu trecut cetos.Un teribilism juvenil poate astfel pecetlui un destin. Cel mai adesea, este o pedeapsa prea grea pentru o ratacire a tineretilor. De aceea, în ceea ce nepriveste, nu tinem la zi vreun „catastif nominal” al satanistilor din România si nicinu intentionam sa facem vreodata publica identitatea reala a celor care, de-alungul ultimilor ani, au fost semnalati cu asemenea activitati.Realitatea demonstreaza însa ca, în cele mai multe cazuri, ei se arunca singuri dupa gratii (cu buzunarele pline de „Aniosa” fosforescenta) – si acesta este cazul fericit. Pâna în prezent, nu detinem date privind vreun caz în careNecuratul sa fi facilitat eliberarea din detentie a vreunuia dintre închinatorii sai,sa-i fi taiat streangul în ultima clipa ori sa-i fi luat din mâna flaconul debarbiturice. Se pare ca nu-i sta în caracter Întunecimii Sale sa faca asemenea gesturi, dar informatia este în curs de verificare.
4. …SI CÂTEVA CONCLUZII
Acestea sunt, deci, pericolele si periculosii satanismului din România. Nu putem totusi sa nu remarcam o scapare pe cât de importanta, pe atât de neasteptata: mai multe posturi TV românesti cu acoperire nationala au ca angajati maniaci ahtiati de sânge, violente sexuale pedofile si homosexuale, corpuri sfârtecate în bucati, arte oculte si vraji, care pun la cale, zilnic, apocalipticele”Stiri de la ora 5″, maniaci care însa nu se regasesc în raportul public al S.R.I.asupra satanismului în tara noastra.
10

Pare ciudat, în aceste conditii, ca lucratorii S.R.I. nu au anchetat si aceasta retea organizata de propaganda satanista, a carei influenta începe,treptat, sa se extinda si asupra presei scrise, si, pe aceasta cale semnalam organelor abilitate fenomenul si le solicitam luarea masurilor adecvate în acest sens.

Cine sunt adevarati Sefi Papusari, Iezuiti sau Illuminati?

Cine sunt adevarati Sefi Papusari, Iezuiti sau Illuminati?

Incep acest articol prin a spune faptul ca de mic am iubit cartile.Am citit carti de toate categoriile de la cele de aventuri pana la cele de psihologie.Vroiam sa stiu toate secretele lumi sa caut si sa aflu care este sensul vieti si adevarul suprem.Asa ca citeam cam tot ce-mi cadea prin mana.Cand intram intr-o casa directia mea era catre o eventuala biblioteca si daca  ea exista nu plecam fara sa cersesc carti.Acest lucru a durat multi ani pana in ziua cand dupa “revolutia” din 1989 au inceput sa se tipareasca carti bisericesti, carti ortodoxe.Era o penurie cumplita de carti de acest gen, greu gaseai una.Apoi au inceput sa apara cu zecile de titluri, cartile cu continut curat adevarat ortodox.Aproape tot salariul meu era alocat cumparari acestor carti formidabile.Am citit cu nesat asa am reusit sa-mi fac o baza de cunostinte asa am invatat care este adevarul, esenta vieti si menirea noastra pe pamant.Adevarul este Iisus Hristos ,esenta vieti este Iubirea de Dumnezeu si aproape si telul nostru este MANTUIREA SUFLETULUI prin dobindirea DUHULUI SFANT..Dupa ce am aflat toate astea nu mai pot accepta sa citesc alte carti am ramas blocat nu mai pot citi altceva. Totusi… fac un efort sa mai citesc lucrurile care au o oarecare legatura cu credinta ortodoxa… ori care incearca sa o combata ori care aduc atingere adevarului ei.Credeti-ma nu mai pot citi alt ceva. Filocalia, Patericul egiptean Limonariul, Hristoitia cartile Sfintilor Parinti rup toata stiinta  si nebunia acestei lumi.Eu nu mai pot crede decat adevarul ortodoxiei scris in cartile sfinte si transmis prin traditie.Au aparut numeroase carti despre francmasonerie, Illuminati, Ordinul Iezuit,Cavalerii templieri,Cavalerii de Malta carti de conspiratii oculte societati secrete scrise de oameni nu de ingeri.Oameni, care nu au fost insuflati de Duhul Sfant… precum au fost Sfinti Parinti.Asa ca nu putem crede ca tot cea ce au scris este si adevarat. Poate in unele privinte au gresit fara voia lor si nu neaparat intentionat.Unele dintre carti le putem suspecta ca sunt pentru manipulare intoxicare saupentru a crea  piste false. Un lucru este cert societatile secrete oculte exista dar ca noi sa stim taina faradelegilor lor este greu de crezut si greu de verificat.Elitele astea de care vorbim credeti ca se inteleg perfect?Credeti ca nu exista si intre ei o lupta, nu neaparat pe fata?Sunt sigur ca exista diferente de opinie si intre ei in privinta modului de subjugare a omeniri!De acea au tot felul de intruniri, unde ce credeti ca se discuta? Si de ce tot discuta?Pentru ca sunt pareri diferite, lupte de interese intre famili,si fiecare vrea sa-si impuna punctul de vedere.Sa nu credeti ca se inteleg perfect… find toti insuflati de diavol au trasaturile specifice demonilor mandria, parerea de sine, setea de putere si bineinteles dorinta de a fi Seful Mare.Faptul ca nu se inteleg intarzie multe din relele care le pot produce asupra noastra Oameni sunt oameni ,au apucaturile lor si acest fapt este valabil si pentru  Elita Illuminatilor.Unii dintre ei pot si trada cauza lor diabolica ori  poate juca dublu  numai Dumnezeu poate sti asta.
A afirma cu siguranta  cine este in fruntea Elitei oculte, Iluminati khazari Rothschield, Rokefeller… sau Vaticanul prin Ordinul Iezuit este o gresala.Mai degraba sunt mana in mana.Rothschield este declarat gardianul Vaticanului si gestionar al averi sale asa scrie negru pe alb in istoria acestei familii.  Din moment ce nu traim intre ei nu participam la intrunirile lor nu ne invirtim in cercul lor exclusivist de unde  putem sti adevarul probat si fara urma de indoiala.Putem doar sa dam cu presupusul  dar nu ne ajuta cu nimic suntem departe de adevar. Din cercul lor este lasat intentionat sa “transpire” niste lucruri prin care ei vor sa ne arate cine e stapanul si cine sunt sclavi.Au mandria demonica sa ne sfideze, sa arate ca ne pot strivi ca pe niste viermi ca au putere asupra vieti si a morti noastre.Au nevoie de noi ca sa-si satisfaca dorinta imensa de a conduce.Sunt ca niste vanatori care isi urmaresc prada si o haituiesc cu cruzime exact ca la o partida de vanatoare.Mari nenorociti stim de ei dar ia vazut cineva? Stie cineva cum arata o zi din existenta lor? Important este sa stim ca ei exista si fac mult rau, vor sa ne decimeze sa ne subjuge si sa ne umileasca.Vor sa ne rapeasca libertatea, sa ne controleze si sa ne oblige sa renuntam la Iisus Hristos, in favoarea antihristului.Daca ma intrebati ce cred despre intaietatea la conducerea a Ocultei mondiale, va pot spune ca neavand dovezi si probe clare pot afirma ca nu stiu.Pot insa sa spun ca satana este tatal lor, el ia imbogatit si le-a dat toate lucrurile si puterea cu care la ispitit si pe Fiul lui Dumnezeu dupa cele 40  de zile de post petrecute in pustie.Trebuie ca raul sa ajunga la maturitate…  la apogeul lui, ca toata creatia sa vada unde duce alegerea. acestui rau.Asa ca toate cele scrise in Biblie se vor inplini mai devreme sau mai tarziu in functie de actiunile noastre ale oamenilor. Trebuie sa fim uniti si sa ne luptam cu ei sub toate formele si sa-i trezim pe toti oameni la realitate.Sa le zadarnicim actiunile malefice sa opunem rezistenta sa nu cedam niciodata.Daca vom lupta cu curaj ne putem numi crestini adevarati si putem cere de la Dumnezeu mantuirea si Imparatia sa cea vesnica.Aceasta este umila mea parere nu cred nimic pana nu vad, aud si inteleg .

DESPRE SMERENIE

DESPRE SMERENIE
– dialog cu Parintele Arsenie Papacioc

Ce se întelege prin smerenie si care sunt dezastrele mândriei?

– Smerenia este arta care te trimite la tine, să stai cu tine, smerit în tine. Procesul care a rânduit întreaga stare de lucruri, soarta întregii creatii a lui Dumnezeu si care a fost făcut printr-un act de mare smerenie, înfricosându-se îngerii si toate puterile ceresti, este întruparea Mântuitorului. Sigur, Dumnezeu fiind, vă închipuiti ce pogoră mânt, dincolo de orice putere de întelegere, a făcut, pentru a lua chip de om.

Actul ăsta era necesar să se facă, pentru că, printr-un act de mândrie nesăbuit, Lucifer a pretins că este Dumnezeu, că ar fi vrut să fie Dumnezeu. Si numai prin două cuvinte: „Eu sunt…” – atât a zis satana. Ar fi vrut să zică: Eu sunt Cel Ce sunt, adică Dumnezeu. Dar a căzut. Si vă închipuiti, s-a pedepsit în forma cea mai grozavă si mai cumplită. Că spune într-un loc: „Dacă ai vedea un drac în adevărata lui urâciune, n-ai putea rezista să nu mori”. Se mai spune despre o sfântă, Ecaterina, că a văzut un drac, dar nu în adevărata lui urâciune. Si a preferat să meargă toată viata pe jar, numai să nu mai vadă. Vă închipuiti, atât e de grozav si de urât. Lumea îsi închipuie că acolo, în suferinte, în iad, va fi tot o conjunctură posibilă, dialogală, nu-stiu-ce. Nu! Una dintre marile suferinte de acolo este si vederea dracilor!

Deci a fost necesar ca Mântuitorul să se smerească. Pentru că smerenia este singura fortă care poate elibera orice suflet si orice popor, în toată creatia lui Dumnezeu. Bunăoară, noi, ca să putem fi alături de Hristos, trebuie să purtăm aceiasi identitate. Dacă El s-a smerit, El, Care a făcut cerul si pământul si Care a făcut tot ce există, sigur că creatia Lui va trebui să stea la dispozitia Lui, smerită.

Un crestin cu viată bună, a bătut la usa Mântuitorului să-i deschidă. Si a întrebat: „Cine este acolo?” „Un crestin iubitor al Tău”. „Nu se poate. Nu esti pregătit. Nu-ti deschid!” îngrijorat, foarte îngrijorat, si-a dat seama de ce. Pentru că el trăise o viată crestină cum a stiut el. Trebuie să fac o paranteză: smerenia s-a cam rationalizat. A trecut într-un fel de obicei speculat, după cum se spune: „E smerit, mândruletul!” S-a frământat el: „Care ar putea să fie motivul pentru care nu mi-a deschis?” Si, frământându-se, a intrat într-o smerenie autentică, căci nu e usor să te frământi când nu te primeste Hristos, mai ales pentru un om care crede si trăieste în Hristos, cu nădejdea vesniciei alături de Hristos. Si s-a dus smerit si a bătut la usă. „Cine este acolo?” „Tu esti”, a zis credinciosul. Mântuitorul i-a răspuns: „Dacă tu esti Eu, intră!” Avea aceiasi identitate cu El! Cum spune Sfântul Simeon: „Dumnezeu se adună cu dumnezeii, după har”.

Ce este falsa smerenie si cum o deosebim de adevărata smerenie?

– De fapt, trebuie să stim toti că niciodată un om smerit nu se vede smerit. Nu se vede, pentru că n-ar mai fi smerit. Precum spune un sfânt părinte în Pateric: „Ce este smerenia, părinte?” „A te vedea pe tine sub toată făptura, fiule”. Făptură e si viermele, faptură e si câinele. Cum ar putea fi fiinta asta ratională sub toată făptura? Pentru că si viermele si oricare fiintă stiu precis ce vor: vor să trăiască. în sensul acesta se zbate, se încovoaie să ajungă existenta vietii. Biologic, că e vierme.

„Fiti întelepti ca serpii”, spune Mântuitorul, „si blânzi ca porumbeii”. De ce întelept ca sarpele, care-i atât de odios între fiare, între animale? Pentru că sarpele îsi fereste capul. Să nu-1 lovesti la cap, că moare. Dacă îl lovesti oriunde, nu piere. Si capul nostru e Hristos. Trebuie, cu orice chip, identificat cu El si ferit Hristos, să nu cumva să sufere Hristos, Care a spus: „Fără de mine nu puteti face nimic!”

Lumea, la astfel de cuvinte, după mii de ani, cerbicoasă, consideră că aceste cuvinte din Scriptură au fost când au fost. La anul 419 s-a tinut un Sinod local la Cartagina si printre alte teme care s-au discutat a fost si problema aceasta: grija Bisericii la cele ce a spus Hristos, stiind că tot ce a spus Hristos e adevărat. La canonul 184 spune asa: „Dacă totusi zici că poti ceva fără Hristos, anatema să fii!” Adică, mai mult decât blestemat.

Cum putem lupta împotriva mândriei?

– Nu poti, decât dacă te smeresti. Adică ti-a dat o palmă, iar tu, din smerenie, dai si obrazul celălalt. Acum nu-i usor să dai si obrazul celălalt, dar este posibil. Pentru că nu e o utopie, nimic nu este neîmplinibil din ce a spus Hristos. A spus un lucru care se poate face. Dar nu a biruit cel care a lovit, ci cel care a primit cu plăcere, cu bucurie. Pentru că ar fi suferit, dacă se putea, chiar pentru Hristos. Bucuria suferintelor noastre din închisori si din lanturi era tocmai asta, că ni s-a dat prilejul să suferim pentru Hristos! Nu eram noi cei înfrânti, care primeam lovituri. Au fost înfrânti cei care ne-au lovit.

Comparând toate religiile lumii, care a fost conceptia lor de mântuire? Se constată că toti doreau să scape de suferintă. Hristos zice: „Nu! Numai prin suferintă puteti scăpa de suferintă!”; pentru că Mântuitorul a făcut atât de multe fapte mari: dreptate, învătături etc. Să măsurăm cu 90 de grade un unghi. Mai mult: a înviat mortii si multe altele. Se facem unghiul de 180 de grade. Dar n-a mântuit lumea prin asta.

Misiunea Mântuitorului a fost tocmai asta, să mântuie lumea prin suferintă. S-a răstignit pentru noi si atunci unghiul a devenit de 360 de grade, desăvârsit. Adică, atunci a fost biruit satana. Mântuitorul era pe Cruce si se văita satana. De aceea Crucea este atât de puternică împotriva duhurilor rele, pentru că se zice: „în numele Tatălui (Care înseamnă toată înăltimea) si al Fiului (toată adâncimea) si al Sfântului Duh (toată lătimea)”. Adică se evocă Sfânta Treime. Si s-a constatat că fuge dracul de Cruce!

Deci, prin suferintâ s-a biruit satana. Diferenta între dramă si tragedie e că în dramă eroii biruiesc, în tragedie eroii sunt înfrânti. Noi nu avem tragedii. Avem numai drame. Eroii nostri au biruit, toti! Dovada este că Mântuitorul, Care este de-a dreapta Tatălui, a zis: „Vi s-a dat toată puterea, în cer si pe pământ”. Si a mai zis ceva care ne priveste direct: „îndrăzniti! Eu am biruit lumea!” Cine a biruit? Satana? Cine a biruit? Cei care au lovit? Cei care L-au răstignit?

De aceea, suferinta aduce foarte multă smerenie. Numai atât: să se facă pentru marele Adevăr. Pentru Hristos. Că noi cerem harul lui Dumnezeu. Fără harul lui Dumnezeu nu se poate nimic, pentru că zice Hristos: „Fără de Mine nu veti putea face nimic”.

El e tulpina, noi suntem mlăditele. Nu pot, nici mlădita, nici mugurii, nici frunzele, fără vită.

Si atunci, din momentul din care nu putem face nimic fără puterea lui Dumnezeu, cerem harurile Lui ca să putem face. Dar Dumnezeu nu dă harul ca la un milog. îti dă ca să te ridici, să rupi din tine pentru altii, să-ti pui viata interioară la punct, să gândesti frumos, să stii să suferi pentru adevăr! Si chiar pentru fratele tău.

Atunci harurile vin din abundentă. Să stii să ceri, dar nu cu o mână întinsă, tigănească!

Cum putem căpăta smerita smerenie si care sunt roadele ei?

– Hai să vă spun, ca să mă întelegeti, ca să nu vorbim si noi, rationalizând-o. Smerita smerenie. Despre asta vorbim. Si, din momentul în care smerita smerenie se adânceste cât mai mult, trăiesti cât mai mult într-o stare de plăcere, de bucurie, de eliberare; iar toate aceste lucruri vin fără să se vadă si fără să se discute. Te ajuti pe tine si pe toti ai tăi, care nu mai sunt în lumea aceasta. Atunci nu mai esti un ins. Esti un univers, un microcosmos, în care se oglindeste un macrocosmos, adică o lume întreagă, dacă trăiesti aceste lucruri.

Trei lucruri cere Dumnezeu de la noi, si ne cere cu ardoare: umilintă, umilintă, umilintă! Si „lăsati-Mă pe Mine mai departe!” Fără însă să renuntăm la treburile care ne aduc pâinea cea de toate zilele. Dar peste tot în inima mea să fie prezent Hristos!

Iată, bunăoară, se pun probleme în lumea nevoitorilor, în lumea trăitorilor, probleme de mântuire, de existentă duhovnicească. Nu prea sunt pentru o mare nevointă. Sunt mai mult pentru o mare trezvie! 0 permanentă; o vibratie continuă. Această figură de stil nemaipomenită a pus îngerii în miscare si ei au apărut, în fel si fel, cu multă smerenie, slujind pe oamenii acestia smeriti. Da. Sunt mai mult pentru o stare de trezvie continuă.

Starea de mândrie e stare drăcească, absolut diavolească. Mică sau mare. Si nu trebuie să ne crutăm nici cea mai mică greseală. Nu trebuie să ne temem, dacă se greseste. Nici o nenorocire nu înseamnă ceva. Nimic nu este pierdut, atâta vreme cât credinta este în picioare, cât sufletul nu abdică si capul se ridică din nou! Adică există putinta de iertare, dar, cum spun, să o ai ca un viteaz, ca un erou al lui Hristos si numai al lui Hristos, oriunde ai fi.

Starea de nevointă nu este rea si n-avem dreptul să desfiintăm lucrul acesta. Dar nu numai starea de nevointă. Sau nu trebuie apăsat numai pe nevointă, ci mai mult pe starea de vibratie, de prezentă si unire a inimii tale cu inima lui Dumnezeu, prin diferite rugăciuni. Dacă se poate, „Doamne lisuse…”.

– Părinte, dacă prin suferintă ajungem la o adevărată smerenie, trebuie cumva să ne aruncăm singuri în ispită?

– Nici nu se pune bine problema. „Trebuie să mă agăt de o sfoară, să-mi dau drumul jos, să văd cum e cu piciorul rupt”. Avem des necazuri pentru că dumneavoastră trebuie să mai stiti si un lucru: dacă ati sti câtă râvnă pune satana ca să ne întrerupă de la lucrarea noastră duhovnicească, de la orice rugăciune nu ati mai pune asa problema!

Orice crestin e atacat, si vă spun, ca duhovnic nam întâlnit să nu-mi spună: „Părinte, sunt atacat la rugăciune, am gânduri împrăstiate etc”. Ne atacă diavolul, ne luptă el împotrivă. Dar nu trebuie să dăm atentie. Este o mare greseală să se stea de vorbă cu satana. Nu se stă de vorbă cu el. Se stă de vorbă numai cu Dumnezeu, dacă vrei să-1 gonesti. Zi „Doamne lisuse…” si stai de vorbă cu Dumnezeu. Puterea numelui îl goneste. Chiar dacă te apasă atunci, chiar dacă te luptă. Se întâmplă uneori, de ia patul cu tine în sus. Nu te apuca să blestemi.

Asta-i o greseală. Lui îi convine dialogul, că îl recunosti. Dar asa, prin rugăciune,îl ignori. Stai de vorbă cu Dumnezeu atunci când esti atacat. Si atunci, sigur că el – am spus de mai multe ori – a învătat foarte multă lume să se mântuiască.

Unde se află călugării fată de mireni pe scara trăirii smereniei?

– Eu vă spun că există o mare diferentă, si ca să fiu conciliant, monah înseamn㠄crestin bun”. Dar nu-i numai atât, dacă apuci să trăiesti în mânăstire. Apucasem să vă spun că rugăciuni faci si acasă; faci multe, dar nu se face acest mare lucru care caracterizează această cruce a călugărului: tăierea voii. Să nu faci ceea ce vrei tu. Să faci ceea ce-ti spune altul. Si atunci, tu, în felul acesta tăindu-ti voia – căci Dumnezeu ne-a creat cu vointă liberă, ratiune si afecte -, aici trebuie să-ti tai vointa liberă. Ne trezim luptându-ne cu Dumnezeu. Si trebuie să-L înfrângem. Dar în sensul că îi place foarte mult înfrângerea aceasta. Pentru că noi ne desfiintăm. Ne smerim.

Intr-o mânăstire era un staret care stia să dea cununi. Si era un părinte bătrân – Sfântul loan Scărarul consemnează lucrul ăsta -, de 50 de ani, ca vârstă. Si-l trimitea undeva. Si când se ducea acolo, îl fugărea: „Ce cauti aici? Du-te acolo, unde te-am trimis!” Si uite asa îl freca. Si-l întreabă sfântul: „Nu te smintesti?” „Nu, părinte Când am venit aici mi-au spus ăstia că mă încearcă 30 de ani. Si am numai 15″. La 17 ani de nevointă din aceasta, de tăierea voii, a murit. Dar la moarte a zis asa: „Multumesc lui Dumnezeu si vouă ca prin tăierea voii mi-ati mântuit sufletul!”

E foarte frumos. Nu se potriveste cu ce e în lume. Pe urmă, dragii mei, mi se pare că nici o adunare de cuvinte filosofice nu poate explica călugăria. Există, si am spus de multe ori în mânăstire asa de importante lucruri, încât s-a vorbit prea putin despre ele, si prea putini le-au atins. E o trăire continuă. Căci spune Mântuitorul: „Vrei să fii desăvârsit? Ia crucea si urmează-Mi Mie!” Aceasta e crucea pe care trebuie să o iei: să-ti tai voia si să asculti. Si, fratilor, stiti ce înseamnă cruce: Să duci ce nu-ti convine. Asta înseamnă.

Uneori aproape că nu poti.

– Nu se pune problema: „Nu pot”. Duci până cazi! Nu se pune problema. Dar să stiti că s-au putut face, dincolo de închipuirea omenească multe minuni. I s-a spus unui frate: „Dă pietroiul ăla la o parte!” Dar asta era o chestie pentru 20 de insi. Si el, năduf, nu-stiu-ce, l-a dat la o parte că a zis părintele staret!”

Pentru că nu ne părăseste Dumnezeu, dacă neam dăruit Lui. Cum credeti dumneavoastră, că este El, Care e prezent în pasul fiecărui ins, chiar si al păgânilor? Dar la crestini, care zi si noapte se roagă în felul lor? Ii ajută, îi întăreste. Nu facem lucrul acesta, adică ascultările, cu aspect de exagerare, în mânăstiri. Dar la nivelul care există, treburile necesare să le facă cu dragoste, si e destul.

Pe un frate – în Pateric – l-a trimis, spune, să adune balegă uscată. Făceau focul cu ea, că erau săraci. „Păi, mă trimiti acolo unde e leoaica aia?” Că era o leoaică acolo. „Cum, zice, nu te duci pentru că e o leoaică acolo? Să mi-o aduci legată încoace!” Si s-a dus la ea. Leoaica, fugi! „Stai, că mi-a spus staretul să te leg!” Si a legat-o. Si o târa. Si când a văzut că chiar o aduce, a zis staretul, pentru smerenia lui: „De ce mi-ai adus căteaua asta? Dă-i dmmul, să n-o văd!” Si zice: „Da, dar eu am crezut că e leoaică”. Si, întradevăr, era leoaică.

Domnii mei, nu neglijati Scriptura! Există niste lucruri dincolo de închipuiri, care sunt niste realităti. Dacă spune Mântuitorul cuvintele cele mai de vârf ale Scripturii: „Vrei să fii desăvârsit? Ia crucea si urmează-Mi Mie!”

Cuvintele Mântuitorului: „Fericiti cei săraci cu duhul, căci acelora este împărătia cerurilor”, au legătură cu smerenia?

– Chiar despre ei vorbeste! Fericiti cei smeriti! Iar aceasta, pentru că, vă spun, identitatea e chiar cu Hristos. Căci El S-a smerit. Si se smereste continuu. Cine s-a smerit, este în identitate cu El. Ferice de el! E smerit; îsi vede de mersul vietii lui mai departe; este umilit de către toată lumea. Stiti dumneavoastră că acestea sunt valorile cele mai mari chiar si în mânăstire si în lume? Oamenii care duc o viată ascunsă, sufletească, duhovni cească, dar în rest, săracii, duc o viată de sărăcie.

Sfântul Dimitrie Basarabov, care este patronul Bucurestilor, a fost văcar, în satul Basarabov din Bulgaria. Si mergea înfăsurat cu cârpe la picioare căci nu avea încăltăminte. Si râdeau copiii de el. Copii neastâmpărati, mă rog. Si, într-o zi el, păzind vitele, a călcat pe un cuib de pasăre si a omorât puii, fără să vrea. Si, sigur, i-a părut foarte rău si si-a pedepsit piciorul ăla, să nu-l mai învelească nici cu cârpele alea. Vezi, câtă tărie câtă dorintă de a fi omul lui Dumnezeu? Era sărac cu duhul, dar era bogat cu sufletul la Dumnezeu.

Chiar acum am avut Evanghelia cu săracul Lazăr si bogatul. Vă închipuiti ce „fericire” era! Si omul acesta, Lazăr, suferea pentru Dumnezeu, dar nu cârtea. N-a fost suficientă numai suferinta: Nu cârtea! Pentru că lor, celor în suferintă Dum nezeu le dă harul să creadă, să fie ostasi ai lui Hristos.

Ai putinta, acolo unde vrei, dar nu poti să ajuti, să te rogi. Esti în tramvai si vezi un bătrân cersetor si n-ai ce să-i dai. Poti, totusi, să zici: „Doamne, miluieste-l si pe el!”

Asta-i situatia. Este o foarte mare greseală să nu dai si pentru altii. Că nu se rupe din tine nimic. Această milostenie ar putea să umple cerurile de mântuiti. Să stiti, milă e toată Scriptura. Milă e toată Scriptura! Ce greseală mare este,căci sunt atâtia oameni care, oricum, întind mâna. Fratilor să nu lăsati mână întinsă nici când vă dă, nici când vă cere.

Cam cum ati vedea legătura dintre nevointele trupului si smerenie?

– Fratilor, trupul nu trebuie condamnat. L-a făcut un mare mester si trebuie păstrat. Noi condamnăm împătimirea. Si nici nu punem problema iertării. Intâi punem problema vindecării. Iertarea vine de la sine. Deci, nu avem nimic cu trupul. Chiar dorim foarte mult să-l mentinem, ca să se poată mântui si el.

Uite, să vă spun un alt caz, fiind vorba de smerenie, chiar dacă iese din subiect, dar sa nu-l scăpăm din mână. Un frate a venit la mânăstire, cum obisnuieste lumea să spună, mai simplu. Nu e nimeni simplu, dacă a venit la mânăstire. A avut un Duh, care a lucrat si care ajuta atât de mult neamul omenesc. Si staretul i-a spus: „Ce cauti aici, la poartă?” „Am venit si eu aici, să mă fac călugăr”. „Aici sunt oameni smeriti. Tu nu vezi că esti mândru?” Iar el, săracul, nici nu stia ce-i aceea mândrie. Era foarte doritor. „Da, dar mă fac si eu călugăr”.

„Nu. Aici sunt oameni smeriti. Nu se poate. Tu esti mândru”. El, săracul, insista. Staretul zice: „Bine, stai aici la poartă si cine intră, să-i zici: ŤBinecuvântati-mă pe mine, că sunt mândruť. Si cine iese, să-i zici tot asa”. Si l-a tinut acolo sapte ani. Sapte ani. Ii dădea să mănânce, dar nu l-a făcut decât să se smerească. Iar el a fost sincer, că sincer venise la mânăstire, si i-a spus staretului: „Iertati-mă pe mine, că sunt mândru!” „Blago sloviti, că sunt mândru!” Asta era toată ascultarea. Si el o făcea cu toată inima. Si s-a sfintit.

Deci, repet, nu condamnăm trupul. Ii dăm ce-i trebuie. Insă nu lăsăm necondamnată nepătimirea trupului. Trupul nostru se împătimeste în fel de fel de păcate. Si atunci trebuie vindecat. Cu orice chip.

Un om care nu a cunoscut smerenia, dar vrea să se întoarcă la Dumnezeu, cum se poate întoarce? Ce trebuie să facă?

– Fratii mei, la Dumnezeu nu există un trecut rău, din momentul în care este un prezent bun. Te-a iertat si Dumnezeu. Dacă te-a iertat, te-a iertat definitiv. Numai să continui o viată bună ca să meriti într-un fel, cu harul lui Dumnezeu, această iertare. Nu se pune problema, e iertat. Avem atâtea cazuri. Avem pe Moise Arapul, care a fost tâlhar. Avem pe Varvar, care a fost tâlhar Si sunt sfinti. Dar si-au revenit, s-au căit amarnic. La Dumnezeu, dragii mei, dacă este inima smerită si înfrântă, mare e mila Lui.

Eu am fost – iertati-mă că vă fac o confidentă eram în pădure, în pustie, si am fost atacat de satana într-o formă foarte dură. Si încercam un act de smerenie în fata lui Dumnezeu, că „sunt nimic”… In sfârsit, mă fortam. Si-am fost eliberat Si am zis- citind din Vietile Sfintilor -, am strigat tare, fără să mă mai jenez, mă auzeau, poate lupii: Mare mai e un om smerit în fata lui Dumnezeu! M-am mcurajat foarte mult si am văzut că harul lui Dumnezeu m-a ajutat, căci eu n-am putut să mă măsor câtă smerenie am. Căci nu m-am putut vedea decât mai putin smerit decât toti oamenii de pe lumea asta.

Unii Sfinti Părinti consideră că smerenia e cea mai mare virtute. Ati putea să ne spuneti care sunt criteriile de apreciere?

– De fapt, este mântuitoare, dar, mă scuzati, fac o rectificare: „Smerenia te duce până la Dumnezeu si dragostea gustă din Dumnezeu!” Iubirea, dar o iubire smerită. Smerenia destul este smerenie. Singura cale este smerenia.

Am fost prin Grecia la o mânăstire si o călugărită m-a rugat să scriu ceva pe o vedere. Si am scris asa: „Singură smerenia”. Si a înteles imediat – îi traducea cineva. Si a căzut imediat în genunchi. Căci si-a dat seama de importanta smereniei. Si ele stiau că, într-adevăr, aceasta este calea. S-a smerit Hristos, Care e Dumnezeu, Care e Stăpân, Care ne tine cu dragostea Lui pe toti si lumea si firele de iarbă. S-a smerit Hristos si noi să nu fim smeriti? Ce ziceti?

Ce puteti spune despre cei care merg si la Biserica Ortodoxă si la alte confesiuni?

– Nu este permis. Adică te duci la mai multe adevăruri de credintă? Există un singur adevăr de credintă: adevărul ortodox! Crezul! Si dacă esti ortodox, respecti Ortodoxia. Dacă nu, cazi în erezie si tu.

Dar dacă există un imbold interior de a căuta si într-o parte si în alta?

– Acum, cazuri de astea sunt chiar mai multe. Să cerceteze. Dar nu pentru ortodocsi. Dacă esti ortodox, intră în bisericile ortodoxe. Ce nu ti-a dat Biserica Ortodoxă? Ce lipsuri ai găsit la ea de te-ai dus si dincolo? Acolo unde nu cred în Maica Domnului, unde nu-si fac cruce!… Domnilor, s-au facut Sinoade; Sinoade ecumenice si Sinoade locale si apostolice. Si au condamnat cu anatematizări pentru un singur motiv de credintă, de adevăr de credintă – cum au fost Sinoadele de la cel de la Niceea, la anul 325, până la anul 787. Si pentru un singur lucru, dacă nu credeau în Maica Domnului că e 0EOTOKOS, adică Născătoare de Dumnezeu, Biserica i-a dat anatemei.

Deci s-au stabilit aceste dogme precise. Ori, s-au făcut aceste Sinoade ecumenice si o multime de alte Sinoade locale. Si atunci ce lipsuri a găsit cineva în Ortodoxie, de se duce si în altă parte? Atunci nu e ortodox! Si noi nu stăm de vorbă, nu facem catehizări aici. E o greseală! Să se tină de Biserica Ortodoxă! Să vină harul lui Dumnezeu peste el. Că vine, domnilor, vine!… Dumnezeu e bogat! Ne asteaptă!… Ne asteaptă să cerem. Dar să-L recunoastem pe El, că El este Cel Ce este!

In cei 14 ani de temnită grea, la Aiud, ati avut bucurii duhovnicesti? De ce ati fost închis?

– A fost extraordinar. Am iesit foarte folositi. Temnita în sine e o mare nevointă.

Ultima dată am fost condamnat pentru 40 de ani, mai ales pentru că am făcut parte din „Rugul Aprins” de la Antim. Era o miscare de reînnoire a vietii duhovnicesti. Si n-aveau cum să ne condamne, asa că ne-au condamnat ca organizatie subversivă. A durat 90 de zile ancheta si a fost foarte nesuferită.

Si erau fel de fel de oameni, adunati din toatâ lumea. In sfârsit, lucrul ăsta îl stiti, nu e nevoie să vi-l spun eu. Ei, această temnită era suficientă, era destul ca să te smerească. Pentru că, domnilor, abia îti mai tineai sufletul. Dar stiai că suferinta aceasta este pentru marele Adevăr, pentru că se punea problema să-ti slutească ideile si sufletul cu diferitele lor metode. Pentru asta, pentru că îi înfrângeai, pentru că nu acceptai, pentru că erai un mare erou să spui: „Domnule, nu primesc acest lucru!”, te costa viata.

Am fost chemat, eu personal, de un colonel că erau la Aiud 10 colonei. Aveam un nume să zicem, pe acolo, că eram si preot si călugăr. Eram în haine de puscărias, smerit, să zic asa, smerit cel putin în formă, si mă întreba colonelul să-i explic că există Dumnezeu. Zic: „Da, domnule colonel, existenta noastră, suflarea noastră, inteligenta, ratiunea, dovedesc aceasta”, am început să-i explic. „Astea-s făcute de un mare Mester. Nu-s făcute la întâmplare. Sau cine le-a făcut?” Si am continuat să-i explic: „S-au făcut atâtea semne, a venit Hristos, a înviat… Dar dumnea voastră de ce nu credeti?” Era o mare îndrăzneală la mine să-l întreb lucrul ăsta. Dar a trebuit să-mi apăr adevărul. Zice: „Războiul care s-a dus în Rusia, care a fost în numele Crucii, m-a convins că nu există Dumnezeu”. „Ce în numele Crucii domnule! Nebunul ăla de Hitler a vrut să cucerească Rusia si a crezut că rusii o să-l lase”. Si îi zic: „Bine. Dar înainte de războiul ăsta de ce nu credeati?” Si m-a întrebat: „Care ti-e ultimul argument?” „Sunt gata să mor, domnule. Dar am văzut că n-am cu cine”, i-am spus. Si a început să urle: „Luati-l! Luati-l!”

Ce personalităti ati cunoscut?

– Vă mărturisesc drept, iertati-mă că vă spun orice detinut era o mare personalitate. Pentru că omul ăsta reprezenta ceva în suferintele lui acolo. Rezista ani de zile. Clipă de clipă, ceas de ceas zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună, an de an. Ani si ani. Si era o mare personalitate Acolo era o nivelare, nu se punea problema de exceptii. Cel mai bun era cel care era cel mai prezent, în inima lui. Că erau suferinte foarte mari. M-a impresionat unul din ei, săracul, care uitase cum o cheamă pe sotia lui. Pentru că înceta memoria din cauza marii slăbiciuni. Si nu stia cum o cheamă. Acolo sotiile erau atât de divinizate si de poetizate… Dati-vă seama! Sigur, orice ins era o personalitate. Am cUnoscut, sigur că da. Am stat cu fel de fel de oameni. Am stat si cu Nae lonescu, am stat si cu Nichifor Crainic, am stat si cu Gane. Si ne perindam. Bineînteles că eram tinuti strâns, strasnic. Câte doi, câte trei. Ne schimbau.

Este pustnicia un model spre desăvârsire?

Care a fost motivatia interioară a sfintiei voastre pentru care v-ati retras în pustie?

– Sigur că pustia este un model. Aici te rogi în libertate, vă dati seama, în fosnetul frunzelor copacilor, în urletul vulpilor, în urletul lupilor…

Am stat pustnic aproape doi ani. Motivul interior era tot o cunoastere a lucrurilor si, mai bine zis, o evlavie. Am avut o evlavie. Insă să stiti că eram mai mult pentru o viată de obste decât pentru o viată de pustie.

Si acum să vă dau un exemplu: doi insi, bine intentionati, au plecat. Unul la mânăstire si altul în pustie. Si ei s-au iubit în lume, s-au pretuit ca prieteni. Si unul s-a dus în pustie si unul în obste. Amândoi au fost cinstiti. Cel din pustie a venit să facă o vizită la mânăstire fratelui care era ascultător, în ascultare. Si staretul, un om al lui Dumnezeu, le-a dat voie să se plimbe prin pădure, să-si destindă sufletul. Asta e foarte important, să stiti. Si au dat de un mort. Si a zis cel din pustie: „Hai să ne rugăm să învieze”. Si s-au rugat. Si a înviat mortul. Si a zis cel din pustie în sinea lui: „Pentru rugăciunile mele a înviat mortul”. Că el trăise în pustie. Celălalt nu si-a pus problema. S-a rugat si atât. Si au plecat la mânăstire. Si cum s-au dus la mânăstire, staretul îi spune repede ascultătorului: „Fugi repede, dincolo de fluviul acela”. Că era un fluviu mare acolo. Si nu barcă, nu scândură, nu copac… Ăsta a fugit si un crocodil l-a luat pe spate si l-a dus dincolo. Si a zis staretul celuilalt: „Vezi, pentru rugăciunile cui a înviat mortul?”

Adică vreau să vă spun că viata de obste cu tăierea voii este o foarte mare lucrare în creatia lui Dumnezeu, cu numele de monahism. Este cel mai important lucru în creatia pământească a lui Dumnezeu. Vă spun încă o dată, e foarte greu să încrucisezi cuvinte filosofice ca să vorbesti de el. El nu e o discutie, el e o trăire. Niciodată n-ai să poti explica de ce e gustul ăsta asa si celălalt asa. Il simti, îl trăiesti, dar nu-l explici.

Smerenia vine înainte sau după pocăintă?

– Fără discutie că smerenia trebuie să fi existat mai întâi. Gândul fmmos de a sluji lui Dumnezeu, de a se dărui lui Dumnezeu. Au existat si una si alta, a existat smerenia, care s-a înmultit în inima si în sufletul tău, iar viata de nevointă o faci pentru că ăsta e programul zilei si ajută pocăintei.

Smerenia e sângele vietii. Nu te poti mântui fără ea. Poti să faci metanii, să cari pământ, să te nevoiesti, dar smerenia există. Nu exclude.

Ne spuneti un cuvânt despre rugăciune?

– Intâi, ce trebuie spus e că se vorbeste prea mult despre rugăciune. Ăsta-i un lucru care nu trebuie vorbit, ci trebuie făcut. Stă în firea si în puterea oricui să priceapă lucrul ăsta.

Eu personal nu sunt pentru rugâciunea de tipic. Aceea are folosul ei aparte, mai ales disciplinar. Omul nu trebuie să fie tipicar. Trebuie să fie tipicar ca procedeu, în ce priveste dorinta de a se înduhovnici. Nu avem numaidecât nevoie de o rugăciune de tipic. Avem nevoie de o prezentă continuă a inimii, această stare continuă de dragoste, de relatie cu Dumnezeu, asta este esenta rugăciunii. Pentru că si o tăcere adâncă înseamnă o rugăciune adâncă. Si o rugăciune adâncă înseamnă o tăcere adâncă.

Dacă faci rugăciunea asta care e obligatorie, o poti face. Dar dacă se face o rugâciune din aceasta după tipic, după ce se termină, omul se consideră achitat de obligatia rugăciunii din inimă si se retrage fără nimic de la ceea ce ar trebui să-l tină prezent. Adică sunt mai mult pentru o continuă tresărire duhovnicească. De aceea mă faceti să spun că orice clipă poate sâ fie un timp si orice suspinare poate să fie o rugăciune. Suspinarea nu se face asa: „Uf!”, ci o faci lui Dumnezeu, ca plecând din adânc spre El. Asa ni se va arăta. Căci El nu se arată unei minti ascutite. „Nu tot cel ce zice „Doamne, Doamne” va intra în împărătia Mea!” Ci numai cel care are inima curată, cel care are inima spre El, continuu.

 

Deci, o viată continuă de prezentă duhovnicească înseamnă un om mai înduhovnicit. Pentru că dacă te rogi, esti mereu prezent. Rugăciunea să zicem – tipicală poti lesne să o termini într-o jumătate de ceas, un ceas, dar pe urmă?

Vedeti, nu trebuie renuntat la ele, dar să nu fie singura treabă duhovnicească, singura rugăciune. Dacă ai citit un Paraclis e foarte bine, sau ceea ce mai ai de citit. Dar ceea ce, de fapt, trebuie adus la cunostintă, pentru a se întelege, pentru că lucrul ăsta e mai putin discutat, e prezenta inimii continuă. Si te rogi. Pentru că se rugau sfintii si stăteau în genunchi până se făcea dimineată si apărea soarele. Si la răsărit tot în genunchi erau.

Asta nu înseamnă că noi, nefiind ca ei, nu trebuie să ne rugăm. Dar era o stare de continuă prezentă.

Părinte, rugăciunea neîncetată poate fi trăită de oricine?

– Intr-o măsură oarecare toată lumea poate. Pentru că întrebarea în sine despre rugăciune sau discutia despre rugăciune este neavenită, pentru că se rationalizează lucrurile. Oricine vrea să dobândească rugăciunea, să tacă si să zică. 0 rugăciune adâncă e o tăcere adâncă.

Se constată o limpezire imediată, o scăpare de ispite, căci se cere ajutorul Stăpânului cerului si al pământului. Trebuie să se obisnuiască lumea cu gândul că Dumnezeu guvernează si face orice pentru om. „Fără de Mine nu puteti face nimic.” Mai mult: „Nu se miscă fir de păr fără voia Mea.” Vă dati seama cât de mult ne apără.

Tineti-vă de Biserică, dragii mei! Si puteti să ziceti rugăciunea aceasta a mintii din inimâ. Este puterea numelui aceea care ne ajută atât de mult. Oriunde veti fi, oriunde veti avea necaz, rugati-vă, nu vă descurajati.

Iubiti mult! Hristos vă porunceste!

 

 Parintele Arsenie Papacioc

Moliftele Sf. Vasile

Citez din articolul Prof. pr. Mihai Valica: Moliftele Sf. Vasile sub restrictii seculare:

Incepand din secolul IV si pana astazi, exista in molitfelnicele bisericesti rugaciuni de exorcizare si timp de atatea secole poporul lui Dumnezeu s-au servit de ele. Cine nu cunoaste maretia acestor molifte ale Sfintilor Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur, stalpii Ortodoxiei, nu cunosc si nu traiesc prea mult din ortodoxia noastra si nu cred in existenta reala a demonilor.

Rugaciunile de exorcizare sunt consemnate in mai multe manuscrise, astfel: cele mai vechi mss. cu textul original sunt: – pt. Molitfele Sf. Ioan Gura de Aur – Sinaiticus 982 (sec. 13), f. 120; – pt. Molitfele Sf. Vasilie cel Mare – Cryptensis G.b.2 (sec. 11 ), Grotaferrata, f. 105; Sinaiticus 973 (sec. 12), f. 106; – pt. Molitfele Sf. Grigorie Thaumaturgul – Cryptensis G.b.2.VI (sec. 13), f. 84. Cele mai vechi rugaciuni de alungare a dracilor sau pastrat in Codex Barberinus Graecus 336, din secolul 8, unul din cele mai importante manuscrise liturgice din lume, in care apare pentru prima data textul Liturghiei Sf. Ioan Gura de Aur[1].

Personal cred ca citirea Moliftelor Sf. Vasile, dupa Sf. Liturghie in ziua de 1 ianuarie este bine sa se faca, asa cum este traditia in Bucovina si in unele zone ale tarii, intrucat multe din obiceiurile ocazionate de sarbatorile de iarna sunt de sorginte pagana si demonica. Cert este faptul ca noi am imprumutat foarte multe obiceiuri pagane, care contribuie la secularizarea societatii. Secularizarea nu este rezultatul confruntarii dintre credinta si necredinta, ci a parazitarii credintei, care o transforma in pseudocredinta, pseudotraditie sau pseudospiritualitate. Fara sa nesocotim sau sa subevaluam patrimoniul de traditii si obiceiuri foarte bogat al tarii noastre, care are caracteristicile unei mosteniri culturale si spirituale ancestrale, trebuie pus accentul pe limita intre sacru crestin si ”sacru” pagan si pe dimensiunea spiritualitatii mantuitoare a credintei in Hristos.

Concretizarea spectaculoasa a unor mituri antice legate de simbolistica animalelor, sunt manifestari care reprezinta o modalitate originala de exprimare a arhaicelor asociatii rituale dintre animale si cultul cvasiuniversal al soarelui. Este vorba deci de idolatrie, un pacat foarte grav condamnat de Sf. Scriptura. De aceea Sf. Parinti au dat canoane in acest sens, pentru a feri pe crestini de capcanele celui viclean si pedepsesc canonic, pe cei care nu se feresc de obiceiurile pagane: canonul 24 Ancira; 83 Vasile cel Mare precizeaza: clericii care practica astfel de obiceiuri sa se cateriseasca; mirenii sa se afuriseasca. 70, 71 ap.; 24, 51, 61, 62, 65, 71, 94 VI. Clericul care practica obiceiuri superstitioase sa se cateriseasca; mireanul sa se afuriseasca. 65, 79 (VI).

In acest context ar fi de dorit ca Sf. Sinod sa dea o reglementare in acest sens si sa aplice canoanele fata de unii preoti si chiar ierarhi care incurajeaza, sau sunt indiferenti fata de manifestarea publica a obiceiurilor pagane, desfasurate cu ocazia sarbatorilor de iarna.

Oare mai traim noi, crestinii acestui mileniu, „sarbatorile cu Dumnezeu” – Emanuel. Il mai simtim pe Hristos ca fiind efectiv cu noi, sau mai percepem noi dimensiunea autentica a sarbatorilor sfinte in mijlocul acestor dezmaturi ritualice pagane? Oare nu suntem din toate partile asurziti si orbiti de hiturile radio, de emisiunile TV si de alte surogate „craciuniste”, iar in goana noastra din timpul isteriei cumparaturilor de Craciunul devenit comercial, consumist si chiar orgiastic, nu cumva nu-L mai simtim pe Hristos ca Mantuitor? Nu cumva nu vedem din taina si dragostea lui Hristos decat bradul, obiceiurile pagane reinviate frenetic, porcul si pe Mosul care face discount? Nu reprezinta oare toate acestea o toleranta nepermisa fata de demonizarea colectiva a societatii si a tari? Nu este oare “era Harry Potter” o indracire subtila a lumii, sub masca magiei “nevinovate”?

Iata doar cateva motive sa se treaca in randuiala Tedeumului de anul nou si citirea Moliftelor Sf. Vasile, rostite de ziua lui, tocmai pentru a contracara actiunea dezmatului ritualic al obiceiurilor pagane si “magia regizata”, care se dezlantuie fara oprelisti, la toate nivelurile vietii laice, dar in special de la Craciun si pana la revelionul mult asteptat de unii[2].

Moliftele cuprind exorcizarea demonului nu numai din om, ci si din locuri si tinuturi. Cred ca Moliftele ar trebui completate si nu limitate, cu noi formule actualizate la problemele noi, cum ar fi: sa scoata demonii din politica, din masonerie, miscari oculte, de prin unele banci jefuitoare, precum si din alte ideologii dracesti actuale, din secte sau din bisericile ecumeniste, din unii teologi inchipuiti si apostati, din guverne si administratii centrale si locale, care jefuiesc prin taxe si impozite aberante pe om, pe care il umilesc si-l subjuga in numele unei false simulari a binelui comun.

De toti acesti prigonitori ne lepadam, ne dezicem de ei, dar il rugam, in acelasi timp, pe Sf. Vasile cel Mare sa mijloceasca de ziua lui, la Bunul Dumnezeu, la inceputul anului civil, sa scoata toti dracii din cei mentionati mai sus. Deci iata rolul cultic dar si folosul social si comunitar al Moliftelor, citite la cumpana dintre ani. Daca toata Biserica Ortodoxa Romana ar citi Moliftele Sf. Vasile pe 1 ianuarie sau ale Sf. Ioan Gura de Aur, in cele trei sarbatori randuite cinstirii lui, am convingerea ca multi draci vor pleca din tara aceasta in pustiul si abisul lor.

M-as bucura, sa fie introdusa citirea Moliftelor Sf. Vasile si ale Sf. Ioan Gura de Aur si la inceputul anului bisericesc, la 1 septembrie si sa fie la fel de unitara slujba Tedeumului, privind randuiala rugaciunii in completare, deci suplimentata, asa cum am sugerat eu mai sus, si nu in restrictii sau desfiintarea unor practici de secole, care au tinut demonii departe… Deci sa fim la fel de harnici si pentru a adauga putere rugaciunii, in aceeasi masura, in care unii se straduiesc sa fie harnici in a o limita, restrictiona si a o dilua… Prin randuiala speciala propusa pentru Tedeumul de la inceputul anului civil, se recunoaste din partea Biserici si se adauga implicit, mai mare valoare anului secular, decat anului bisericesc propriu-zis.

In acest context trebuie pusa problema Moliftelor si nu in contextul incidentului de la Tanacu, sau a altor preoti, care manipuleaza slujbele, speculand credinta unora, ceea ce face, ca unii, voit sau nevoit sa desfiinteze sau sa limiteze liturgic Moliftele, facand jocul unor zvonaci de serviciu ai vremii si a altor formatori si ideologi seculari ai omului recent.

Pr. Prof. dr. Mihai Valica


[1] Revista de gandire si traire romaneasca – ATITUDINI nr. 4 /2009.

[2] Vezi pe larg, pr. Dr. Mihai Valica, Craciunul intre cinstire cultica, pervertire si povara, in: Epifania, nr. 14, decembrie 2010-ianuarie 2011, Iasi, 2010, pp. 119-125.

 

Biserica Ortodoxa il numeste pe Sfantul Vasile „cel Mare”,pentru ca a excelat in viata bisericeasca din toate punctele de vedere: si ca teolog, si ca ascet, si ca organizator. El a insumat, la un nivel de exceptie, toate trasaturile definitorii ale unui veritabil marturistor si luptator al lui Hristos.

„Moliftele” Sfantului Vasile cel Mare sunt rugaciuni de exorcizare („molitva”, in limba slavona, inseamna „rugaciune”) la fel de importante ca si oricare alte rugaciuni ale Bisericii. In Ortodoxie exista, pe langa asemenea rugaciuni de exorcizare, in egala masura, rugaciuni de lauda, de cerere, de multumire. Toate sunt la fel de importante, pentru ca fiecare isi are rolul ei bine definit. De regula, Moliftele Sfantului Vasile se citesc in biserica in prima zi a anului, dupa Sfanta Liturghie, cand este ziua autorului lor.

Dar Moliftele Sfantului Vasile nu se citesc doar la inceput de an, chiar daca acest este cel mai important moment. Ele sunt citite regulat in manastiri si, saptamanal, in unele biserici „de mir”. Exista, in schimb, preoti care nu se incumeta sa le citeasca prea des, poate dintr-o, hai sa zicem, „timiditate duhovniceasca”. Circula tot felul de zvonuri pe seama celor intamplate cu ocazia citirii acestor blesteme indreptate impotriva satanei. Credinciosii, la randul lor, se tem sa le citeasca acasa, in singuratate.

Aceste Molifte au un efect foarte puternic asupra demonilor strecurati in oameni in chip nevazut. In pofida acestui fapt, nu trebuie sa exageram, in detrimentul altor rugaciuni bisericesti, fiindca oamenii din ziua de azi au inceput sa vina la Sfanta Biserica mai mult pentru parastase si molifte, uitand de Spovedanie sau chiar de Sf. Liturghie. Este foarte adevarat ca nu orice rugaciune se cuvine citita de crestin, de unul singur. Moliftele Sf. Vasile cel Mare, ca si ale Sf. Ioan Gura de Aur sau ale Sfantului Ciprian. ce se gasesc in Molitfelnic, nu sunt la indemana oricui si trebuiesc citite in conditii deosebite, dupa post sau ajunare aspra. Necuratul se abate mai tare asupra credinciosului imprudent sau nepregatit, dupa citirea acestor texte.

Exorcismele isi au origini foarte indepartate, in lumea ebraica si pagana. In Antichitate, existau chiar persoane specializate in asemenea practici, care citeau pasaje din Vechiul Testament si invocau numele lui Iahve. Abia prin Mantuitorul Hristos se instituie – stim din relatarile evanghelistilor – exorcismul de tip crestin. Ba mai mult, Domnul Iisus le spune ucenicilor sa mearga in lume si sa scoata demonii din oameni, iar acestia o fac „in numele lui Iisus Hristos Cel Rastignit in vremea lui Pontiu Pilat!”. Chiar si Taina Sf. Botez este precedata, pana in ziua de azi, de o suma de exorcisme foarte puternice. Exista, cu alte cuvinte, traditia unei practici de acest tip, ce a fost incununata de Moliftele pe care le cunoastem astazi in forma scrisa de cei trei sfinti.

Moliftele lui Vasile cel mare sunt rugaciuni temute chiar si de preoti

Nici o rugaciune, cu atat mai putin Moliftele, nu se cuvine citita, picior peste picior, acasa. Insa este adevarat ca Moliftele pot avea un efect „devastator” pentru preot, daca nu are epitrahilul de gat si nu s-a pregatit in curatie si post.

Tipicul citirii Moliftelor!

Citirea lor se poate face si in biserica, dupa Liturghie sau Vecernie, dar si acasa, dupa Sfestanie sau Maslu. Ele fac parte, cum s-a mentionat mai sus, dintr-un intreg al Bisericii, care implica, deopotriva, sfintirea, binecuvantarea si exorcizarea. Mai exista un amanunt important, mentionat inca de pe vremea lui Origen. Aceasta exorcizare nu se refera doar la oameni posedati, ci si la locuri bantuite de satana. Nu intamplator crestinul cheama preotul acasa pentru sfestanie. Deci, chiar si sfintirea unui spatiu, alungand spiritele rele de acolo, are un caracter exorcist.

Forta Moliftelor in contextul Bisericii crestin-ortodoxe!

Sunt binecunoscute nenumarate intamplari care dovedesc forta Moliftelor, si s-a creat o veritabila mitologie populara in jurul lor. Totusi multa lume a ajuns sa creada ca orice problema se poate rezolva prin Molifte. Biserica, strict dogmatic vorbind, este o institutie divino-umana, in centrul careia se afla rugaciunea, sub toate formele ei de manifestare, intre care cea mai importanta ramane Sf. Liturghie. De la Liturghie iradiaza toate celelalte rugaciuni ale Bisericii, inclusiv Moliftele. In Sf. Liturghie se actualizeaza, de fiecare data, jertfa Mantuitorului Hristos, toti impartasindu-ne din darurile pe care Dumnezeu ni le ofera cu aceasta ocazie. Fara constiinta actualizarii acestei jertfe, toate celelalte forme de rugaciune, inclusiv Moliftele, nu ar avea puterea pe care o asteptam de la ele.

Fundaţia FIII BRĂILEI este o sectă SATANISTĂ

Fundaţia FIII BRĂILEI este o sectă SATANISTĂ alimentată cu bani grei de lumea INTERLOPĂ

Fiii Brăilei, o aşa-zisă Fundaţie cu scopuri caritabile, apărută peste noapte în Brăila în preajma alegerilor locale, care vântură milioane de euro în tot felul de megaspectacole, campanii umanitare şi cadouri făcute mai mult sau mai puţin la vedere, este în realitate o sectă SATANISTĂ, în slujba MASONERIEI, alimentată cu bani grei de lumea INTERLOPĂ.

Pe lângă faptul că se evidenţiază încă din denumire ca o grupare Exclusivistă, în care au acces doar bărbaţii şi în care sunt încurajate orgiile homosexuale, Fiii Brăilei sunt în realitate FIII SATANEI, servitori ai Întunericului, implicaţi în ritualuri Sataniste dintre cele mai cutremurătoare.

Biblia, cartea de căpătâi a Creştinătăţii, ne avertizează că Satana se ascunde chiar sub ochii noştrii! Cine are ochi de văzut trebuie să vadă! În cele ce urmează, vă dezvăluim pas cu pas toate simbolurile satanisto-masonice, care se ascund chiar în sigla Fundaţiei şi care demonstrează legăturile strânse cu lumea Întunericului.

Este suficient să răsturnăm sigla Fundaţiei şi totul devine clar. Chiar ascunderea simbolurilor într-o siglă întoarsă demonstrează întoarcerea de la Lumină, la Întuneric. Vom lua rând pe rând elementele sataniste care apar aici şi le vom dezvălui semnificaţia malefică şi apartenenţa masonică.

PIRAMIDA NETERMINATĂ

Ochiul care vede tot – este ochiul lui Lucifer – cei care îl folosesc doresc să aibă control asupra banilor lumii. Este folosit în blesteme şi are un control foarte mare asupra psihicului! Emblema reprezintă întreaga corupţie a lumii.

Piramida neterminată indică mesajul că mai este de lucru. Toţi sataniştii îndrăgesc Piramida, pentru că reprezintă Treimea Păgână: Satan, Antihrist şi Falsul Profet. Folosesc această formă geometrică cu 3 laturi constant. Ochiul Atotvăzător este poziţionat deasupra simbolului tradiţional Masonic – ceea ce înseamnă ca Ochiul Atotvăzător controlează Masoneria.

PIRAMIDA ÎN 13 TREPTE … PLUS VÂRFUL

 

Piramida cu 13 niveluri reprezintă un simbol ocult masonic. Cele 13 niveluri înseamnă 13 paşi. Este o figură importantă în numerologia ocultă. Inscripţia „Annuit coeptis”, scrisă în latină, care înseamnă „Începutul a fost încuviinţat”, are 13 litere şi se referă la reuşita grupărilor conspirative de a pune bazele statului masonic.

Sigla electorală a candidatului Sergiu Diacomatu este încadrată exact într-o piramidă. Promisiunile sale electorale cuprind exact 13 proiecte = 13 paşi, plus unul care înseamnă continuarea proiectelor aflate în derulare.

Pe site-ul www.ordinedimalta.eu , Sergiu Diacomatu figurează ca fiind Cavaler de Malta,ceremonia de intrare în rândurile Masoneriei având loc pe 11 noiembrie 2009, la Hunedoara.

Foştii Mari Maeştri ai Cavalerilor de Malta, inclusiv Manuel de Fonseca, sunt cunoscuţi ca iniţiaţi ai tradiţiei templierilor. Potrivit  actualului Mare Maestru Suveran  al Ordinului Dragonului, Prinţul Nicholas de Vere von Drakenberg, care este  descendent direct al fondatorului Cavalerilor templieri, Godfroi de Vere de Bouillon, templierii au fost “un ordin satanic, ale cărui ritualuri includeau pruncucidere, homosexualitate şi vrăjitorie”.

Dovada ca Lucifer este zeul Masoneriei rezultă şi din scrierile Frăţiei Invizibile. A. Pike scrie în “Morals and Dogma” că Lucifer este “purtătorul de lumină” . Masonul Manly P. Hall spune că, odată ce masonul învaţă secretele breslei sale, “va poseda puternicele energii ale lui Lucifer”.

CRUCEA SATANICA

 

Crucea Satanică – întâlnim aici un dublu simbol satanist, care dublează forţa ocultă: Crucea Satanică şi Indicatorul “Black Mass” (Magia Neagră).

Crucea Satanică este reprezentată printr-un semn de întrebare întors invers, care minimalizează dominaţia lui Dumnezeu. Simbolizează puterea absolută a lui Lucifer. Este utilizată ca simbol al negaţiei creştinismului.

Indicatorul “Black Mass” (Magia Neagră), ironizează Magia Catolică (catholic mass).

Sub masca „libertăţii”, care reprezintă o anarhie oficială, sataniştii au pătruns în cercuri largi de tineri debusolaţi. Centre de racolare şi infestare a tinerilor din România se găsesc în Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Cluj-Napoca, Suceava şi, mai ales, Constanţa.

S-au semnalat adunări cu sacrificii de animale cu o cruzime primitivă (pisici, câini, păsări – găini negre, ciori, bufniţe), profanări de morminte, disturgeri de cruci, orgii în cimitire. Adepţii fanatici ai lumii necurate se reunesc noaptea, la lumina torţelor, în jurul unor morminte ale unor foşti practicanţi ai ocultismului.

Cu faţa acoperită şi cu glugi negre pe cap, sataniştii se strâng în jurul ruinelor unor vechi capele mortuare. Aici taie gâtul unui pui de găină – de preferinţă cu penaj negru – şi lasă să curgă sângele acestuia într-un vas plin cu oseminte omeneşti, sustrase dintr-un cavou părăsit, şi ţărână luată de pe un mormânt proaspăt.

Manifestări de cruzime fără margini se întâlnesc şi în grupările interlope care finanţează această Fundaţie şi care produc bani din reţelele de prostituţie răspândite în toată lumea. Fete răpite şi obligate să se prostitueze, bătute, torturate, mutilate şi lăsate pradă câinilor sunt atrocităţile care stau în spatele milioanelor de euro aruncate în această campanie electorală.

FIII BRĂILEI NU ESTE O FUNDAŢIE, CI O FUNDĂTURĂ

 

Oameni buni cu frica lui Dumnezeu, luaţi aminte: Fiii Brăilei nu este o Fundaţie, ci o Fundătură, care amăgeşte suflete şi le pune în slujba Satanei.

Aveţi mare grijă la copiii voştrii care sunt atraşi în această lucrare a Diavolului.

Mare grijă la ce cadouri primiţi şi aduceţi în casele voastre cu sigla acestei secte Sataniste. Cu cât sunt mai strălucitoare darurile, cu atât Satana îşi face mai bine loc.

Viaţa ne învaţă că cele mai scumpe lucruri din lumea asta sunt cele oferite gratis, pentru ele plătim cel mai mult. Nimic nu este gratuit!

Nu vă lăsaţi amăgiţi! Nu uitaţi că Sataniştii stăpânesc spiritele rele, magia neagră şi vă pot tulbura minţile. Nu putem lupta cu aceste forţe nevăzute, dar ne putem feri din calea lor. Cu cât le ţinem mai departe de noi, cu atât suntem feriţi de forţele Întunericului. Biserica spune că cea mai mare rugăciune de contracarare a lucrării Satanei este Sfânta Liturghie.

Nu acceptaţi cadouri mânjite cu acte de cruzime fără margine. Gândiţi-vă că cineva a suferit pentru fiecare bănuţ de care îşi bat ei joc, organizând mega-spectacole, tapetând autocare cu feţele lor Satanice, împărţind mâncare şi făcând aşa-zice acte de caritate.

Biblia ne îndeamnă să fim buni, milostivi cu semenii noştri, să respectăm cele zece porunci din Vechiul Testament, să ne păzim de capcanele pe care ni le întinde Satana, să ne ferim de a ne scoate la lumină toată mizeria sufletească, să rămânem strânşi în jurul Credinţei noastre, să nu luăm Numele Domnului în deşert.

„Fie ca Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, să le îmblânzească minţile tuturor oamenilor”!

sursa articol http://ziarbraila.wordpress.com/2012/06/03/test2/

Satanistii vor legalitate si in Romania

Satanistii vor legalitate si in Romania
„Biserica Satanista” din Romania, care are 6.821 de membri, intentioneaza sa se inscrie la Secretariatul de Stat pentru Culte drept asociatie religioasa cu acte in regula. Satanistii romani au de partea lor legea cultelor, care le permite sa faca acest lucru, informeaza Libertatea in editia de luni.

In tara noastra, satanismul a aparut prin anii ’80, cand grupuri razlete de tineri teribilisti se duceau prin cimitire si aprindeau focuri. Dupa 1990, grupurile de satanisti s-au inmultit, dar s-au manifestat tot pueril, prin betii pe muzica rock in urma carora erau daramate „subversiv” crucile prin cimitire. Dupa 1995, in Romania a patruns masiv „Biblia Satanista” a lui Anton Szandor LaVey, iar unii tineri s-au apucat de magie satanista.

In 2002 erau deja bine organizati, lucru care le-a permis sa devina o comunitate religioasa cu site oficial pe Internet, sub titulatura Biserica Satanista. Aici poti cere sa devii membru, iti poti posta poza, poti sa te informezi si sa fii activ din punctul de vedere al acestei religii. Exista si intruniri in carne si oase, cum sunt cele de pe faleza din Constanta sau intr-un loc numit „Baza” din Braila. 

Recent, comunitatea „Biserica Satanista” s-a gandit sa-si oficializeze existenta printr-un document emis de o institutie guvernamentala (Secretariatul de Stat pentru Culte). „Ideea a existat de mult, dar aveam o problema cu dovada ca functionam de 12 ani in Romania. In fapt, avem deja o asemenea vechime, dar nu si dovada palpabila. Dar o vom avea. Daca lucrurile merg bine, avem suficienti membri sa ne inscriem ca si asociatie religioasa, iar mai tarziu ca si cult”, a declarat pentru Libertatea „Leviathanul”, unul dintre editorii site-ului si conducatorii ‘Bisericii Sataniste’ din Romania.

Biserica Ortodoxa, prin vocea purtatorului de cuvant al Patriarhiei Romane, parintele Constantin Stoica nu vrea sa faca nici un comentariu fata de demersurile satanistilor. „Nu este treaba Bisericii ce vor ei sa faca. Nu avem nimic de comentat”, a declarat parintele Stoica pentru Libertate

sursa

http://www.ziare.com/stiri/ancheta/satanistii-vor-legalitate-si-in-romania-219415

===============================================================

Comentariul meu

Am pus acest articol pentru ca m-am saturat sa fiu amenintat de aceste specimene membri ai bisericii sataniste din Braila. Asa ca daca vor publicitate le fac eu.Aduc si dovezile:

hexen
hexenoxaar@gmail.com
79.116.99.33
Înscris în 2012/12/30 la 1:14 am

pregateste-te ganganie, venim!

IP Address: 79.116.99.33
ISP: Rcs & Rds S.A.
Region: Braila (RO)

==================================================

dorian
dorian70@gmail.com
79.116.106.118

daca te mai bagi aiurea in lucruri ce te depasesc, iti iei adio de la blog si nu numai. rezuma-te la ortodoxie pe viitor daca vrei sa mai ai unde sa scrii. esti un om solid cu doi copii, fost paznic si alte meserii, divortat. stim cum arati si cine esti. asculta sfatul meu si ramai la scrisul despre religie.

Înscris în 2012/12/23 la 2:30 am

ia pula-n gura si fute-o pe ma-ta moarta. taranoi dobitoc. pacat de copiii tai ca au un asemenea tata dar gandesc pozitiv, poate-ti pun perna pe fata cand dormi.

Country: Romania ro flag
State/Region: Braila
City: Braila
Latitude: 45.2667  (45° 16′ 0.12″ N)
Longitude: 27.9833  (27° 58′ 59.88″ E)

Denigrator si aberant un atac miselesc la adresa Bisericii Ortodoxe Romane

Scandal urias provocat de un articol postat de Huffington Post: „Calendar gay cu preoti romani”

Denigrator si aberant – astfel este numit de reprezentantii Bisericii Ortodoxe Romane un articol scris de ziarul american on-line ”The Huffington Post”.

Textul este intitulat „calendar gay incendiar pentru 2013, facut de preoti ortodocsi romani„. Contine o succesiune de 12 poze, in care apar personaje imbracate in strai bisericesc, in ipostaze cu tenta homosexuala. Articolul a preluat informatii de la un site, scris atat in engleza, cat si in romana, care vinde acest calendar erotic cu 10 euro bucata.

Textul a fost postat anonim pe site-ul american Huffington Post, o publicatie oricum cunoscuta prin inclinatia pentru scandal. In titlu, se sugereaza ca un calendar erotic pentru homosexuali ar infatisa preoti ortodocsi romani, alaturi de apropiati ai lor. Mai jos, exista si un film de prezentare cu 12 fotografii. Fiecare luna e reprezentata de un tanar care are in jur sau poarta simboluri cu tenta crestina. Scenele contravin flagrant invataturilor Bisericii.

Acelasi articol face trimiteri catre cei care se recomanda ca autori si comercianti ai calendarului – site-ul orthodox-calendar.com. Aici este expus si substratul demersului – cum ca „preoti in afara tiparelor, slujitori ai Bisericii Ortodoxe din Europa de Est” s-ar confesa intr-un altfel de calendar ortodox.

Arhiepiscopiile romanesti din Europa si Statele Unite au fost chemate sa faca verificari si au transmis deja Patriarhiei ca niciunul dintre tinerii din poze nu este preot in activitate sau caterisit.

Biserica Ortodoxa Romana a decis sa nu dea un punct de vedere oficial in privinta articolului publicat de tabloidul american in cea de a treia zi de Craciun, pe motiv ca astfel ar legitima o posibila incercare de discreditare a institutiei. Oricum, reprezentantii Bisericii considera acest calendar drept o dovada a intunericului din sufletul celor care au facut trucajul.

Creat in octombrie, portalul-sursa vinde doar doua produse: calendarul gay, cu 10 euro, si lumanari parfumate, cu 36 de euro. Autorul postarilor s-a intitulat „Magdalena de Iona”. De altfel, sub aceasta identitate sunt publicate, de cateva zile, comentarii la stiri despre Biserica Ortodoxa, din diverse ziare. Toate sunt in fapt reclame la calendarul gay.

In varianta in limba romana a site-ului exista si o sectiune numita „casting”, in care administratorii au lasat un mesaj pentru „clericii si studentii la teologie care vor sa participe la realizarea unul alt asa-zis calendar ortodox, editia 2014. Nu sunt detalii despre colaborare, dar cei interesati pot scrie la aceeasi adresa de mail.

In afara suspiciunii unei infractiuni, un astfel de continut online nu poate fi verificat. Sigura modalitate de clarificare este chemarea administratorilor intr-o instanta civila.

Comentariul meu

Nu mai stiu ce sa faca sa atace ortodoxismul, se vede ca ii deranjam foarte mult.Minciuni si manipulare tipica dusmanilor credintei ortodoxe.Dupa ce improsti cu mizerii ,chiar daca se dovedeste ca sunt minciuni publicul ramane cu ideea fixata ca avem preoti de asa factura.Nu am pus nici -o imagine nu merita vazut asa ceva.