Monthly Archives: Octombrie 2011

Apocalipsa 2018

Apocalipsa 2018. Războiul care va distruge Europa

Apocalipsa 2018. Războiul care va distruge Europa. Trupe germane trimise în Grecia pentru a restabili ordinea. Rusia ocupă Moldova, Ţările Baltice şi Belarus. Armata franceză, pe străzile Italiei. Franţa ocupă Belgia şi umileşte armata britanică. SUA revine la politica neintervenţionistă şi priveşte impasibilă.

Apocalipsa 2018. Războiul care va distruge Europa externeApocalipsa 2018 (colaj ziuaveche.ro)

Puţin probabil ca tocmai acesta să fie viitorul, dar Angela Merkel a declarat deja că eventuala dispariţiei a monedei Euro va pune în pericol pacea Europei, îşi argumentează istoricul Dominic Sandbrook, în Daily Mail, teoria fantezistă apocaliptică.

“Este 29 octombrie 2018, iar Marea Britanie trăieşte cel mai negru coşmar. Pe câmpurile de luptă ale Europei, forţele noastre armate au fost umilite. În lagărele de prizonieri, mii dintre tinerii noştri stau disperaţi, dovadă a prăbuşirii ambiţiilor noastre. De la câmpurile morţii din Belgia, până la străzile Atenei, întregul continent sângerează. Iar, în Est, ursul rusesc îşi întăreşte inexorabil strângerea, noul lor imperiu renaşte din ruinele unui vis european”, aşa începe scenariul apocaliptic al lui Dominic Sandbrook.

Potrivit scenariului publicat de Daily Mail, totul a început în octombrie 2011, la summitul liderilor europeni de la Bruxelles, care s-au angajat să salveze zona euro. În 2012, în Grecia se duc lupte stradale, bursele europene şi mondiale se prăbuşesc: aşa începe războiul. Germania şi Franţa trimit forţe de menţinere a păcii în Grecia, transmite publika.md. În acelaşi timp, Italia luptă pentru supravieţuire, iar întreaga Europă urăşte capitalismul şi este ameninţată de totalitarism. Summitul din 2013 de la Bruxelles, care este organizat în salvarea Europei, nu rezolvă nimic.

În Letonia, grav afectată de criză, sunt trimise trupe ruseşti, la insistenţa minorităţii ruse din ţară. Peste puţin timp, Vladimir Putin spune că şi Moldova, Belarus, Lituania şi Estonia au nevoie de ajutor. În pofida situaţiei catastrofale, Occidentul nu reacţionează, iar în 2016 toate aceste state sunt ocupate de Rusia.

Preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, de cealaltă parte, se poartă ca Napoleon. Belgia este cucerită de Franţa în 2017, iar un an mai târziu, trupele lui Sarkozy se îndreaptă spre Marea Britanie. Totodată, Statele Unite nu reacţionează la valul de evenimente care distruge Europa.

Scris de :      M.A.

sursa http://www.ziuaveche.ro

comentariul meu

Nu este departe de adevar acest scenariu.

Anunțuri

Drama femeilor indiene

Numărul mare de avorturi ale embrionilor feminini a dus la scăderea populaţiei în unele zone din India, cum ar fi Baghpat, iar rezultatul îl reprezintă un număr mare de violuri, trafic uman şi chiar împărţirea soţiilor cu fraţii! Una dintre femeile care trece prin această experienţă traumatizantă este Munni, care este forţată să întreţină relaţii sexuale şi să aducă pe lume copiii celor doi fraţi ai soţului ei, scrie dailymail.co.uk.
„Soţul meu şi părinţii lui au spus că trebuie să mă împartă cu fraţii lui. Mă duceau oriunde vroiau, indiferent dacă era zi sau noapte. Dacă mă opuneam, mă băteau cu orice aveau la îndemână. Câteodată mă trimiteau să dorm afară sau turnau kerosen pe mine şi mă ardeau”, a declarat Munni, care a reuşit să fugă de acasă, sub pretextul că merge la doctor.
Femeia, care are trei copii cu soţul ei şi cu fraţii lui, nu a depus o plângere la poliţie.Astfel de cazuri sunt raportate extrem de rar la poliţie, deoarece aceste femei nu sunt lăsate să iasă din casă neînsoţite. „Deja vedem groaznicul impact al scăderii numărului femeilor în unele comunităţi. Trebuie să privim acest lucru ca pe un avertisment şi trebuie să facem ceva, altfel vom fi în situaţia în care femeile vor fi într-un risc constant de răpire, viol sau chiar lucruri mai grave”, a declarat Bhagyashri Dengle, directorul organizaţiei de caritate Plan India.
La doar două ore de mers cu maşina de la New Delhi, viaţa pe care o au locuitorii din districtul Baghpat este complet diferită. Femeile poartă văl în prezenţa bărbaţilor, au grijă de casă şi de copii şi nu au voie să iasă pe stradă neînsoţite. Între timp, bărbaţii stau la umbră, beau ceai, fumează pipă şi se plâng de lipsa femeilor pentru fiii şi fraţii lor.
Conform recensământului din 2011, în districtul Baghpat sunt doar 858 de femei pentru fiecare 1.000 de bărbaţi, în timp de media naţională este de 940 de femei.
În fiecare sat sunt cel puţin cinci sau şase burlaci care nu îşi pot găsi o soţie, iar în unele familii sunt chiar trei sau patru bărbaţi necăsătoriţi.
„Este o problemă serioasă. Nimeni nu recunoaşte, dar toată lumea ştie ce se întâmplă. Unele familii cumpără mirese din alte zone ale ţării, în timp ce altele obligă o noră să aibă relaţii sexuale cu mai mulţi fraţi necăsătoriţi”, spuneShri Chand, poliţist pensionat.

Scris de Cristi SOMEŞAN

Sursa: Mediafax

Puterea de a taxa lumea

O natiune-stat isi taxeaza proprii cetateni, in timp ce un imperiu, taxeaza  alte natiuni-state. Istoria imperiilor, de la cel Grec si cel Roman si pina la  cel Otoman si cel Britanic, ne invata ca fundatia economica a oricarui imperiu  este taxarea altor natiuni si a subiectilor acestora. Abilitatea imperiala de a  taxa a fost bazata intotdeauna pe o economie mai buna si mai puternica, si ca o  consecinta, o armata mai buna si mai puternica care, prin mijloace pasnice sau  militare, enforseaza taxa. O parte din aceste taxe e folosita pentru a  imbunatati standardul de viata al membrilor imperiului iar cealalta parte e  folosita pentru a imbunatati dominatia militara care face posibila colectarea  acelor taxe.
Istoric, taxarea statelor-subiect s-a facut in diverse  forme, de obicei aur si argint, acolo unde acestea erau considerate bani, dar de  asemeni sclavi, soldati, recolte, septel, sau alte resurse agricole sau  naturale, orice bunuri economice solicita imperiul si puteau fi furnizate de  catre natiunile-subiect.  Istoric, taxarea a fost intotdeauna directa: natiunile  subiect predau pur si simplu banii (aur/argint) sau bunurile economice, in mod  direct, imperiului. Pentru prima data in istorie, in secolul douazeci, America a  obtinut puterea de a taxa lumea in mod indirect – nu prin enforsarea unor  sisteme de plata a taxelor la fel ca imperiile precedente, ci prin distributia  propriei sale monede, dolarul american, celorlalte natiuni, in schimbul  bunurilor, cu intentia de a devaloriza in timp acesti dolari si a-i rascumpara  inapoi mai tirziu cu mult mai putine bunuri economice. Diferenta intre valoarea  dolarului in momentul tranzactiei initiale si valoarea dolarului devalorizat din  momentul rascumpararii sale este taxa imperiala americana. Iata cum s-a  intimplat.
Devreme in secolul 20, economia americana incepea sa  domine economia mondiala. La acea vreme dolarul american era legat de aur,  astfel incit valoarea sa nu putea nici sa creasca nici sa descreasca pentru ca  era mereu convertibil intr-o aceeasi cantitate, fixa, de aur. Marea Depresiune  si inflatia care a precedat-o din 1921 pina in 1929 a marit substantial  cantitatea de bani de hartie aflata in circulatie, fara o crestere proportionala  a rezervelor de aur. Asta a facut convertibilitatea in aur a dolarului sa devina  imposibila. In consecinta, Presedintele Franklin Delano Roosevelt a decuplat  dolarul de aur in 1932. Pina in acest punct America dominase economia mondiala,  dar din punct de vedere economic, nu era tehnic un imperiu. Valoarea fixa a  dolarului in aur nu permitea americanilor sa extraga beneficii economice de la  alte tari furnizindu-le dolari convertibili in aur.
Economic,  Imperiul American s-a nascut odata cu ratificarea sistemului Bretton Woods in  1945. Dolarul a fost facut doar partial convertibil in aur – convertibilitatea  in aur era disponibila doar guvernelor straine, dar nu si institutiilor private.  Acesta este momentul cind dolarul american a fost stabilit ca moneda de rezerva  internationala. Asta era posibil pentru ca in timpul celui de-al doilea razboi  mondial America furnizase aliatilor sai hrana si echipament militar, acceptind  plata in aur, si acumulind astfel o portiune semnificativa din rezervele de aur  mondiale.
Un imperiu economic nu ar fi fost posibil daca dolarul ar  fi ramas complet convertibil in aur, cantitatea de dolari raminind limitata de  disponibilitatea aurului, si astfel rascumpararea dolarului facindu-se la  valoarea stabilita anterior. Concret insa, cantitatea de dolari a fost crescuta  mult peste cantitatea de aur disponibila, iar acesti dolari au fost distribuiti  strainilor in schimbul bunurilor acestora. Nu exista nici o intentie de a  rascumpara acesti dolari la aceeasi valoare – cantitatea de aur era  insuficienta, iar cantitatea de dolari crestea permanent, astfel incit dolarii  respectivi se depreciau constant. Deprecierea constanta a rezervelor de dolari  detinute de straini datorita deficitelor comerciale americane este echivalentul  unei taxe – o taxare prin inflatie.
Cind in 1971 strainii si-au cerut  plata dolarilor in aur, guvernul american a fost pus in imposibilitate de plata.  Denumirea “oficiala” a acestei imposibilitati de plata este “ruperea legaturii  aur-dolar” sau “suspendarea convertibilitatii dolarului in aur”, dar  interpretarea corecta este ca guvernul a dat faliment, asa cum orice banca  comerciala este declarata falimentara atunci cind nu-si poate plati datoriile.  Totusi, facind asta, America s-a declarat pe sine un imperiu. Extrasese  cantitati enorme de bunuri de la restul lumii, fara a avea vreo intentie sau  abilitate de a returna acele bunuri. Restul lumii a fost efectiv taxata, si nu  putea face nimic in privinta asta: nu putea forta America in faliment pentru a-i  pune sechestru pe posesiunile sale in aur si alte bunuri, si nici nu putea sa  isi insuseasca aceste bunuri declarind razboi si cistigindu-l. Esentialmente,  America a impus lumii o taxa prin inflatie si a colectat impozit imperial.Din  acel moment, pentru a sustine Imperiul American si a continua sa taxeze restul  lumii via inflatie, Statele Unite au decis sa forteze acceptarea dolarului care  se deprecia continuu in schimbul unor bunuri economice, si sa faca lumea sa  pastreze rezerve mereu crescinde din acesti dolari, chiar in timp ce ei se  depreciau. Trebuia sa dea lumii un motiv economic pentru a acumula acesti  dolari, si acest motiv a fost petrolul.
In 1971, cind a devenit clar  pentru toata lumea ca guvernul U.S. nu e capabil sa-si rascumpere dolarii cu  aur, el a clocit un aranjament alternativ pentru a tine lumea ostatica dolarului  ei fictiv. A incheiat o intelegere ferma in 1972-73 cu Arabia Saudita – va  suporta puterea Casei de Saud cu conditia ca acestia sa accepte doar dolari in  schimbul petrolului lor. Impunindu-si dolarul ca unica moneda pentru liderul  OPEC, dolarul a fost practic impus tuturor membrilor OPEC. Pentru ca intreaga  lume trebue sa cumpere petrol de la tarile arabe, are astfel un motiv de a-si  face rezerve de dolari. Si deoarece, nevoia de petrol a lumii e in crestere iar  pretul petrolului e de asemeni in continua crestere, cererea de dolari de pe  piata nu poate decit sa creasca la rindul ei. Dolarii nu mai puetau fi schimbati  pe aur, dar acum puteau fi schimbati pe petrol.
Esenta economica a acestei  intelegeri este ca dolarul era acum suportat de petrol. Cit timp situatia ramine  asa, lumea trebuie sa acumuleze cantitati mereu crescinde de dolari, pentru ca  acesti dolari sint necesari pentru a cumpara petrol. Cit timp dolarul este  singura moneda acceptata ca plata pentru petrol, dominatia sa este asigurata,  iar Imperiul American poate continua taxarea restului lumii. Daca, dintr-un  motiv oarecare, dolarul si-ar pierde convertibilitatea in petrol, Imperiul  American ar inceta sa existe, pentru ca n-ar mai fi capabil sa taxeze o lume  independenta de nevoia de a acumula dolari. Astfel, supravietuirea imperiului  dicteaza ca petrolul sa fie vandabil doar in dolari. De asemeni, implica ca  restul statelor detinatoare de rezerve de petrol nu sint nici unul suficient de  puternice, nici economic si nici militar, pentru a accepta plata pentru petrolul  lor in altceva decit dolari. Daca cineva accepta plata in alta moneda, el  trebuie convins, fie prin mijloace politice, fie militare, sa se  razgindeasca.
Omul care a inceput sa ceara plata pentru petrolul sau  in Euro, a fost Saddam Hussein, la sfirsitul anilor 2000. La inceput, cererea sa  a fost intimpinata cu dispret, apoi neglijata, dar pe masura ce devenea clar ca  era extrem de serios, si si-a convertit chiar si rezerva Iraqiana de 10 miliarde  de dolari, de la Banca Mondiala, in Euro, au inceput sa se exercite presiuni  politice pentru a-l ajuta sa-si schimbe parerea. Alte tari, ca Iranul, incepeau  sa accepte de asemeni plata pentru petrol in alte monede, cele mai notabile  fiind Euro si Yen. Pericolul pentru dolar era clar si prezent, si se impuneau  actiuni punitive. Razboiul lui Bush cu Iraqul nu a avut nimic de-a face cu vreo  arma de distrugere in masa, cu apararea drepturilor omului, cu raspindirea  democratiei sau macar cu capturarea cimpurilor petroliere. A fost despre  apararea dolarului, adica a Imperiului American. A fost despre darea unui  exemplu pe care oricine care cere plata in alte monede decit dolari pentru  petrol, sa-l tina bine minte.
Multi l-au criticat pe Bush pentru  regizarea razboiului din Iraq cu scopul capturarii cimpurilor petroliere. Acesti  critici nu pot explica de ce avea Bush nevoie de acele cimpuri – putea sa  tipareasca pur si simplu dolari, gratis, si cu ei sa cumpere petrolul, cum a  facut-o intotdeauna. Trebuie sa fi avut un alt motiv ca sa invadeze Iraqul.
Istoria ne invata ca un imperiu porneste un razboi pentru unul din doua  motive: (1) pentru a se apara sau (2) pentru a profita de pe urma lui. Economic  vorbind, pentru ca un imperiu sa initieze si intretina un razboi, beneficiile  acestui razboi trebuie sa depaseasca costurile lui militare si sociale.  Beneficiile derivate in mod direct din cimpurile petroliere nu pot justifica pe  termen lung, costul militar al operatiunii. Bush a pornit razboiul pentru a  apara abilitatea de a taxa a Imperiului American. Intr-adevar, actiunile  ulterioare confirma aceasta: doua luni dupa ce Statele Unite au invadat Iraqul,  programul “Petrol pentru Hrana” a fost suspendat, conturile irakiene de la Banca  Mondiala au fost convertite la loc in dolari, iar petrolul a inceput din nou sa  fie vindut doar pe dolari. Nimeni nu mai putea cumpara petrol in Euro.  Suprematia globala era restaurata. Bush a coborit din avionul sau cu reactie si  s-a declarat victorios: misiunea era intr-adevar indeplinita – Bush a aparat cu  succes dolarul american, si astfel, Imperiul American.Scris de Teodor FILIP

Sursă: http://piatza.net via www.ne-cenzurat.ro

Dracii au iesit din iad…

Dracii au ieșit din iad… LA VEDERE!

În ultimele luni am lucrat mult. Și atenția mea a fost mai mult în afară. si as vrea să vă pun oarecum la curent cu noutătile, pe scurt.

Îmi cer scuze pt. eventualele litere mâncate, sau greseli.
Mă readaptez la limba română și sunt mereu grăbit.

Urmărirea Oamenilor, rezolvată

Nu ai nevoie de cipuri, implanturi, grozăvii. Un smartphone, o aplicație specială și un prost obsedat să fie social = formula pentru dezastru. Oamenii se auto-urmăresc. Pe Twitter poți vedea când intră și ies din restaurante, când iși beau cafeaua, TOTUL.

Banii, istorie

Am văzut comentarii în care tineri (TINERI!!) își exprimau părerea că cei ce plătesc cu cash (bani gheață) ar trebui suprataxați sau verificați fiindcă sigur e ceva în neregulă cu ei. Nu mai e mult până când banii vor dispărea. Și atunci, dacă superi Sistemul, ți se închide contul și ești terminat. Nu au nevoie să-ți facă altceva. Va fi o moarte lentă, în nevoi… nu ca pe vremea Sfinților Martiri când, deși era chinuitoare, se sfârșea repede.

Când vor dispărea banii lichizi, jocul s-a terminat! Cine nu înțelege încă asta, e prunc.

Intimitatea, nu există

Poze cu familia, casa, copii, mașina, absolut totul se împrăștie pe rețelele de socializare. În câteva minute poți afla programul cuiva, unde stă, ce mașină are, cum arată el și familia lui. TOT! Nu mai au nici un fel de simț al personalului (intimității).

Google, stăpânul lumii

Google, stăpânul datelor acestei lumi a lansat căutari bazate pe comenzi vocale. Dar vocea nu este recunoscută direct în browser (programatorii știu că SDK-uri precum MS Speech SDK pot fi utilizate local pentru a recunoaște vocea), ci este trimisă pe serverele Google pentru a fi procesată și recunoscută. Iar ei admit, în clar, că o stocheaza cel puțin 2 ANI (24 luni).

Combinând amprenta vocală cu telefoanele mobile inteligente, poți fi urmărit non-stop. Google a lansat și un serviciu de căutare după poze. Poți încărca poze la ei, și ei găsesc altele ce se aseamană. Lumea, își trimite poze personale pentru a fi mai ușor catalogați și le dau și amprenta vocală… sa fie bine.

Google controlează EMail-urile pentru milioane de persoane și firme, unii au mai toate documentele stocate la ei. Acestea sunt indexate și se știe tot despre oricine. Întregi afaceri au ca unică metoda de contact, serviciile Google. Dacă Google le închide conturile îi falimenteaza instantaneu.

Prin extenalizarea tuturor serviciilor, controlul se pierde încet dar sigur.

Apple, zeul modei

Nimic nu spală creierele tinere mai bine moda Apple. Este o demență pură… indiferent de utilitate, să ai Apple este noua dudă. Stau zile intregi la coadă să ia noul telefon. Când Apple va vinde CIP-uri implantabile, nu-mi imaginez cât de lungă va fi coada.

Siri, aplicația de pe noul iPhone 4S încurajează comenzile vocale de asemenea. Tâmpiții se auto-amprentează vocal cu sete, ÎN NUMELE MODEI!

PS: Nu-mi mai iau (am un iPod din vremuri imemoriale) Apple din principiu. Prefer Microsoft în orice zi a săptămânii.

Portofelul, dușmanul tuturor

Reclama: „Adio portofel, telefonul preia ștafeta” este clară. Adresează o problemă reală dar îți pun în buzunar o lesă electronică.

Am văzut multe comentarii în care tineri spuneau că ar face orice să scape de portofel, chei, etc… ORICE. Ar fi vrut și CIP. Nu vă mirați când vor fi cozi la implantare!

Toleranta, sau atacul devinatilor

Toate grozăviile lumii, toată scursura iese la iveală. Dracii ies din iad! Înainte își făceau meandrele în iadul lor, în casele lor, în ascuns. Acum, vor să fie văzuți și admirați pentru că sunt demenți și îndrăciți până în străfundurile ființei lor. Homosexualii nu se mai mulțumesc doar cu ale lor, vor căsătorie creștină. De ce? Fiindcă le e ceva interzis lor, CLAR. De asta vor, nu de altceva.

Zoofilii cer drepturi și scriu cărți în care își expun incursiunile in regnul animal, și nu sunt doar citiți dar epuizează tiraje… ȘI SUNT ÎNCĂ LIBERI. Credeam că întri la răcoare pentru așa ceva. Sau măcar ești trimis în pădure să te iubească un urs. Nu-mi imaginam că poți rămâne în libertate.

Touși, necrofililor le va fi puțin mai greu să spargă gheața [cine e mai diliu, ca mine, înțelege gluma… cu gheața :)].

Ce ne rămâne de făcut?

Nu știu. Să ne rugăm și să sperăm că nu vom avea de răbdat noua lume prea mult. Vin vremuri grele. Tinerii sunt imbecilizați (vorba lu’ Badea: Vai de noi când ne-or plăti ăștia pensiile). Am aproape 10 ani de când am dat BAC-ul. Atunci nu se punea problema dacă iei sau nu, ci cu CÂT iei! ATÂT. Nu exista o altă dilema. Dar, i-au terminat. Sunt drogați, distrați, club-ați, manelizați, cât mai puțin pregătiți (și prin nenorocirea profesorilor s-a realizat asta) și cât mai ușor de controlat. Dar mustind de ambiție și mândrie!

Nu mă tem de cei în vârstă care conduc lumea, mă sperie cei tineri. Nevoia lor de a ieși în evidență și faptul că sunt dispuși să facă orice pentru asta. Mă sperie că deși nepregătiți, sunt dispuși să facă orice… neavând nici cea mai vagă idee. Văd pe cei ce se auto-denumesc programatori în ziua de azi. Nu se apropie de o carte de parcă i-ar arde. Pun toată ziua întrebări banale, stupide pe forumuri și, neînțelegând nimic devin brusc cunoscători și iau la mișto pe veterani. Se sar etape, nu se mai învață cum se făcea, nu mai există calitatea de acum doar câțiva ani… proporțional cu numărul subiecților testați 🙂

si mă sperie tineretul din presă…

Îmi ajunge să văd hienele tinere din presă, care, atunci când plângi, îți încadrează doar ochii fiindcă fiarele din casele lor se hrănesc din dramă, din suferință, din viețile altora și, ca rezultat al digestiei suferinței semenilor, produc rating ce este rapid îngurgitat de mamuții media. Mogulii care, deși vuiesc împotriva Roșiei Montane, le dau reclamele non-stop, reclamele cu trădători care, pentru un blid de mâncare și un salariu minim timp de un an, ar da bogăția acestei țări străinilor fără să clipească. (Să nu credeți că sunt sigur că noi vom face ceva bun cu ea, dar să nu plece la străini)

Mi-e silă de tot, și nu știu cum mă voi adapta societății ce vine, tăvălugului imoralității vuiește din ce în ce mai asurzitor. Să nu credeți că sunt vreun sfânt 🙂 … nici pe departe (eu sunt mai rău ca ei fiindcă păcătuiesc cu știință), dar încerc să țin dracul din mine în cușcă, în intimitatea mea, să nu-l asmut asupra nevinovaților din jurul meu. Asta se întâmplă acum. Pleava societății este asmuțită împotriva noastră de stăpânii lumii. Dracii au ieșit din iad… LA VEDERE!

sursa http://blog.pustniculdigital.info/articole/319/

 

Depărtarea de Dumnezeu inseamna iad

Cu cat se departeaza cineva de
Dumnezeu, cu atat lucrurile se complica mai mult. Se poate ca cineva sa nu aiba
nimic, dar daca il are pe Dumnezeu, nu doreste nimic.
Asta e ! Iar daca
Ie are pe toate, si nu II are pe Dumnezeu, este chinuit inlauntrul sau. De
aceea, fiecare pe cat poate, sa se apropie de Dumnezeu. Numai langa
Dumnezeu afla omul bucuria cea adevarata si vesnica.
Ne otravim viata
atunci cand traim departe de dulcele Iisus. Cand omul, din om vechi
devine om nou, fiu de imparat, se hraneste cu desfatarea dumnezeiasca, cu
dulceata cereasca si simte veselia paradisiaca, simte adica intr-o masura
bucuria raiului. De la bucuria cea mica paradisiaca, inainteaza, zilnic,
catre cea mai mare si se intreaba daca exista ceva mai inalt in rai decat aceea
pe care o traieste aici.
Starea in care traieste este astfel, incat nu
poate face nici o lucrare. Genunchii i se topesc ca lumanarile de acea
dumnezeiasca fierbinteala si dulceata, inima lui salta si e gata sa sparga
tatmadul, ca sa plece, pentru ca pamantui si lucrurile pamantesti i se par
lucruri zadarnice.

La inceput omul avea comuniune
cu Dumnezeu.
Dupa aceea, insa, cand s-a departat de harul
lui Dumnezeu  a fost ca unul care, dupa ce traise in palat, s-a aflat pentru
totdeauna afara de el, pe care il vedea numai de departe si plangea.
Precum copilul sufera cand se departeaza de mama lui, tot asa si omul
sufera si se chinuieste cand se departeaza de
Dumnezeu.

Departarea omului de Dumnezeu este iad
Diavolul a izbutit sa indeparteze atat de mult pe oameni de Dumnezeu, incat au
ajuns la punctul sa se inchine la statui si sa-si jertfeasca pe copiii lor
acestor statui. Infricosator! Si unde gasesc diavolii atatia zei ? Zeul Hamos!
… Numai numele sa-l auzi si iti ajunge. Insa cel mai chinuit este diavolul,
pentru ca este cel mai departat de Dumnezeu, de dragoste. Si cand pleaca
dragostea, acolo ramane iadul. Potrivnica dragostei ce este ? Rautatea, rautatea
care este una cu chinuirea.

Unul care este departat de Dumnezeu,
primeste inraurirea diavoleasca. In timp ce acela care este aproape de Dumnezeu
primeste harul dumnezeiesc. Cine are harul lui Dumnezeu, i se va da si
altul.
Iar cel
ce are putin si dispretuieste, i se va lua si acesta (Lc. 19,26). Harul lui
Dumnezeu lipseste de la oamenii contemporani, pentru ca prin pacat au murit
izgonind si putinul pe care il aveau. Si cand pleaca harul Dumnezeiesc, se
napustesc toti diavolii inlauntrul omului.

Potrivit cu indepartarea lor de la
Dumnezeu oamenii simt mahnire si in aceasta viata, iar in cealalta vor trai
mahnirea cea vesnica. Pentru ca inca din viata aceasta gusta oricine, intr-o
oarecare masura, potrivit cu cat traieste el in legatura cu voia
lui Dumnezeu o parte din bucuria raiului. Sau vom trai o parte a bucuriei
raiului de aici si vom merge si noi in rai, sau vom trai o parte a iadului si –
Doamne fereste! – vom merge in iad. Raiul e una cu facerea de bine. Iadul e una
cu facerea de rau. Face cineva o facere de bine, simte bucurie. Face cineva o
strambatate, sufera. Cu cat face mai mult bine, cu atat se bucura mai mult.
Cu cat face mai mult rau, cu atat mai multa suferinta aduce sufletului
sau. Hotul simte bucurie ? Nu simte nicidecum bucurie. In timp ce acela ce face
binele simte bucurie. Daca afla cineva ceva pe drum si-l tine spunandu-si ca e
al lui, nu va avea odihna.
Nu stie nici cui apartine, nici n-a
nedreptatit pe cineva, nici nu-l fura (lucrul) si totusi nu afla odihna. Cu cat
mai mult unul cand il fura. Chiar si cand cineva primeste, iarasi, nu simte
bucuria ce-o simte atunci cand da. Cum sa simta bucurie cata vreme fura sau
nedreptateste ? De aceea, vezi, oamenii facand nedreptate, ce fete au, cum se
schimonosesc.

La ce stapan lucrezi de la acela
vei lua si plata

Oamenii indepartati de Dumnezeu
mereu sunt nemangaiati si de doua ori chinuiti.
Cel ce nu crede in
Dumnezeu si in viata viitoare  pe langa faptul ca ramane nemangaiat, isi
osandeste si sufletul sau vesnic. La ce stapan lucrezi, de la acela vei lua si
plata. Daca lucrezi la stapanul cel negru, iti face viata neagra inca de aici.
Daca lucrezi pentru pacat, vei fi platit de diavolul. Daca lucrezi pentru
virtute, vei fi platit de Hristos. Si cu cat vei lucra mai mult pentru Hristos,
cu atat vei straluci mai mult si te vei veseli. Dar noi spunem: „E timp pierdut
sa lucram pentru Hristos !”. Insa aceasta este infricosator ! Sa nu recunoastem
jertfa lui Hristos pentru om ! Hristos S-a rastignit ca sa ne elibereze de
pacat, ca sa innoiasca tot neamul omenesc. Ce a facut Hristos pentru noi ? Si ce
facem noi pentru Hristos ?

Lumea vrea sa pacatuiasca si Il vrea si
pe Dumnezeu Bun. El sa ne ierte si noi sa pacatuim. Noi adica sa facem orice
vrem si Acela sa ne ierte. Sa ne ierte mereu si noi… vioara noastra. Oamenii
nu cred, de aceea dau navala la pacat. Tot raul de acolo incepe, de la
necredinta. Nu cred in cealalta viata, prin urmare nu iau in considerare nimic.
nedreptatesc, isi parasesc copiii… Se fac lucruri… pacate grele. Nici
Sfintii Parinti n-au prevazut in Sfintele Canoane astfel de pacate – precum a
spus Dumnezeu despre Sodoma si Gomora: „nu
cred sa se faca astfel de pacate; sa merg sa vad ?  (Fac. 18,
21).

Daca oamenii nu se vor
pocai, daca nu se vor intoarce la Dumnezeu isi vor pierde viata cea vesnica.
Omul trebuie ajutat sa priceapa sensul profund al vietii, sa-si revina, sa simta
mangaierea Dumnezeiasca. Scopul omului este si sa urce duhovniceste, nu numai sa
nu pacatuiasca.

Cuv. Paisie Aghioratul
din „Cu durere si dragoste pentru omul
contemporan”
     sursa               www.ortodoxia.md

Infracţiunile de pornografie infantilă

Infracţiunile de pornografie infantilă: Parlamentul vrea sancţiuni dure şi ştergerea paginilor pornografice de pe web

Cei care implică copii în pornografie sau sunt spectatori pe web la imagini pornografice cu copii vor fi aspru pedepsiţi în UE, potrivit regulilor adoptate de Parlament joi, 27 octombrie.  Această directivă cere ţărilor UE să elimine site-urile conţinând pornografie infantilă, sau dacă acest lucru se dovedeşte imposibil, să le permită ţărilor UE să blocheze accesul la pagini. Studiile indică faptul că între 10% şi 20% dintre minori în Europa ar putea să fi fost abuzaţi sexuali în copilărie.
Această directivă asupra căreia au căzut de acord deputaţii europeni şi miniştrii afacerilor interne va introduce norme la nivel UE pentru prevenirea acestor infracţiuni şi urmărirea penală a celor vinovaţi, precum şi pentru protejarea victimelor. Statele Membre vor avea la dispoziţie doi ani pentru a transpune noile reguli în legislaţia naţionala.

„Această nouă directivă pentru combaterea abuzului sexual asupra copiilor, exploatării copiilor şi pornografiei infantile este un instrument legislativ inovator şi un pas înainte pentru protejarea copiilor noştri. Textul legii va fi pus la dispoziţia autorităţilor şi ONG-urilor; nu putem să tolerăm nici un fel de crime împotriva copiilor”, a spus Roberta Angelilli (EPP, IT), Raportorul PE pentru această legislaţie.
Pedepse dure pentru cei care comit infracţiuni legate de pornografia infantilă
Textul prevede sancţiuni pentru aproape 20 de infracţiuni – mult mai mult decât se prevede în mod obişnuit în legislaţia statelor UE. Deputaţii au vrut să impună sancţiuni mult mai dure pe tot teritoriul UE, în special în cazurile de abuz din partea unor persoane aflate în poziţii de încredere, autoritate sau de influenţă asupra copiilor (ex. membri ai familiei, tutori legali sau profesori) sau abuz asupra unor copii aflaţi în situaţii de maximă vulnerabilitate (ex. cei cu dizabilităţi fizice sau mentale, sau care au fost supuşi influenţei drogurilor sau alcoolului).
De exemplu, constrângerea unui copil la acţiuni sexuale sau forţarea unui copil în prostituţie se va putea pedepsi cu cel puţin 10 ani de închisoare. Producătorii de pornografie infantilă vor avea de efectuat o pedeapsă de cel puţin trei ani, iar cei care privesc pornografie infantilă pe web vor primi cel puţin un an de închisoare.

„Împrietenirile” cu intenţii sexuale pe web cu copii şi turismul sexual

Acţiunea de „împrietenire” cu copii pe Internet cu intenţii de abuz sexual devine prin această legislaţie o infracţiune penală pe tot teritoriul UE, ca şi turismul sexual, atunci când crima se petrece pe teritoriul unui stat membru dar şi dacă se comite de un cetăţean al unui stat membru UE pe teritoriul unui stat din afara UE.
Paginile de web conţinând pornografie infantilă trebuie să dispară

Statele membre vor trebuie să asigure prompta eliminare a paginilor web conţinând sau care diseminează pornografie infantilă pe teritoriul lor. Vor trebui de asemenea să depună eforturi să colaboreze cu terţe ţări (SUA şi celelalte) pentru a obţine eliminarea acestor pagini dacă acestea sunt găzduite în afara Uniunii Europene.
… dar necesitatea blocării acestor pagini ar putea persista

Este posibil să nu se reuşească eliminarea conţinutului de pornografie infantilă de la sursă (de exemplu in situaţiile în care statele în care sunt situate serverele nu sunt dispuse să colaboreze sau în situaţiile în care procesul de eliminare a paginii durează prea mult). În aceste cazuri, Statele Membre UE pot bloca accesul la aceste pagini utilizatorilor de internet de pe teritoriul lor, potrivit textului de lege votat. Aceste măsuri de blocare a accesului la paginile de web vor trebui să urmeze proceduri transparente şi să furnizeze garanţii adecvate.
Numărul de site-uri de web dedicate pornografiei infantile este în creştere şi se estimează că în fiecare zi se pun în circulaţie aprox. 200 de imagini conţinând pornografie infantilă, conţinând imagini cu copii din ce în ce mai mici, în imagini din ce în ce mai violente.

Interdicţia de a intra în contact cu copii

Întrucât studiile au demonstrat că aprox. 20% din cei care comit crime sexuale reiau crimele după efectuarea pedepsei, textul directivei stipulează că infractorii condamnaţi trebuie să fie împiedicaţi „să exercite vreo activitate profesională care să implice intrarea în contact direct cu copii”.
Angajatorii care recrutează vor avea dreptul să ceară informaţii privind condamnări legate de infracţiuni sexuale contra copiilor. Statele membre vor avea de asemenea dreptul să ia şi alte măsuri, cum ar fi înregistrarea persoanelor condamnate pentru acest tip de infracţiuni într-un „registru al infracţiunilor sexuale”.

Următorii paşi

Rezoluţia legislativă a fost adoptată în Parlament cu 541 voturi pentru, 2 împotrivă şi 31 abţineri.
Se aşteaptă ca directiva să fie formal adoptată de către Consiliul de Miniştri înainte de sfârşitul acestui an.

Scris de Mădălina MIHALACHE

www.ne-cenzurat.ro

 

Preacuviosul Dimitrie cel nou de la Basarabi

Acest cuvios Parinte, a fost pe vremea evlaviosilor împarati bulgari, dintr-un sat din Bulgaria ce se chema Basarabi, de pe marginea apei Lomului; si întâi a fost pazitor de vite într-o pestera ce era aproape de Basarabi si s-a facut calugar la o mânastire ce era înauntrul pesterii. Si cine poate spune luptele ce a suferit? Postul, rugaciunea si privegherile ce facea! încât si de harul facerii de minuni s-a învrednicit; înca si vremea iesirii sufletului sau din trup a cunoscut-o, pentru care intrând în mijlocul a doua pietre, asa si-a dat prealuminatul sau suflet în mâna lui Dumnezeu. Trecând multa vreme, a venit acea apa a Lomului mare de surpa lemnele si pietrele de primprejur. Atunci au cazut în apa si cele doua pietre ce erau în cuprinsul pesterii, dimpreuna cu moastele sfântului; si mult timp au fost acolo. Deci vrând Dumnezeu sa-l descopere, s-a aratat îngerul Domnului în vis la o copila, a unui credincios, ce patimea de duh necurat, zicându-i: “De ma vor scoate parintii tai din apa, eu te voi tamadui”; si daca s-a sculat copila dimineata, a spus visul ce a vazut la parintii ei si asa adunându-se preoti si oameni multi, s-au dus la locul acela, unde de multe ori se arata lumina si cei ce vedeau socoteau a fi comoara si au gasit pe sfântul, precum a zis îngerul, întreg si luminat ca soarele si luându-l l-au dus în sat si mergând vestea în toate partile de aflarea sfântului, a ajuns si la urechile domnitorului de la Bucuresti, care îndata a si trimis preoti si boieri, sa aduca pe sfântul la biserica Curtii domnesti Mergând trimisii aceia la Basarabi, au luat pe sfântul si au purces sa mearga la Bucuresti, si sosind pâna aproape de Rusi, unde este o fântâna, n-a vrut sa mearga mai înainte. Deci vazând preotii si boierii acea minune si nestiind ce sa faca, s-au socotit cu sfat de obste de au înjugat doi junci tineri neînvatati, ca sa vada unde este voia sfântului sa mearga si asa o, minune! S-a întors îndata sfântul la Basa-rabi în mijlocul satului si acolo a stat. Iar preotii si boierii întorcându-se la Bucuresti, au spus toate cele ce au vazut. Deci domnitorul a trimis boieri cu cheltuiala de au facut o biserica în numele Cuviosului Dimitrie la Basarabi, unde a si fost asezat sfântul. Si multe minuni a lucrat acolo la cei ce cu credinta au nazuit; si macar ca fiind satul mic si simplu si lipsit de oameni de stiinta, nu s-au însemnat toate câte minuni s-au întâmplat, dar câte s-au scris de cei ce au vazut minunile sfântului, prin cucernici crestini le însemnam: Doua femei oarecare surori, Aspra si Ecaterina, de la satul ce se numeste Cernavoda, au facut o biserica prea frumoasa, punându-i hramul Adormirea Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si au gândit întru sine, doara ar putea sa ia vreo particica din moastele Sfântului Dimitrie si sa o aduca în biserica lor; ca de a le lua cu totul, socoteau ele ca se la sfântul, în taina au luat o mica particica din moastele lui si vrând sa se duca, sezând în carutele lor, nicidecum n-au putut a se misca caii din locul acela, macar de-i si batea foarte vizitii. Iar ele cunoscând pricina si din carute pogorându-se, cu lacrimi au alergat si au cazut la sfântul si punând particica la locul ei, s-au rugat sa le ierte greseala, si asa s-au dus cu pace la satul lor. Altadata a venit preasfintitul mitropolitul Târnovului, anume Nichifor, cu sinodia lui, ca sa se închine sfintelor moaste ale Sf. Dimitrie. Si închinându-se mai întâi mitropolitul si sarutând sfintele moaste si departându-se a sezut pe un scaun; apoi pe rând mergând si ceilalti ai sinodiei lui toti si sarutând sfintele moaste un oarecare monah anume Lavrentie, în vremea sarutarii, ispitindu-se sa rupa cu gura o mica particica din sfintele moaste ale Sfântului, a ramas cu gura cascata si toti cautând la dânsul si vazându-l cu gura cascata, nu se pricepeau ce a patimit. Iar mitropolitul i-a poruncit sa se dea înlaturi ca sa se închine si ceilalti. Iar el mut si fara de glas fiind deabea s-a departat putin de la sicriul sfântului. Iar dupa ce au iesit toti a cazut cu lacrimi rugându-se sfântului si cerându-si iertare si asa i s-a dezlegat limba si a grait ca mai înainte. Dupa aceea a mers cu mitropolitul la gazda si i-a spus toate cele ce a patimit. Iar el i-a zis: “O, omule, cum n-ai socotit ca de ar fi fost sa se împarta moastele la toti câti vin spre închinarea lor, pâna acum n-ar fi ramas nimic. Ci de acum caieste-te, ca ai gresit lui Dumnezeu si sfântului. Un iubitor de Dumnezeu episcop al Preslaviei, anume Ioanichie, cazând într-o boala foarte grea, încât de patru insi era purtat si neputând sa se vindece l-au adus la biserica Sfântului Dimitrie si l-au pus cu asternutul lui înauntru în biserica si slujindu-se Sfânta Liturghie, dupa trei ceasuri s-a sculat sanatos si umbla pe picioarele sale, laudând pe sfântul si multumindu-i. Acestea si alte minuni a facut Sfântul Dimitrie, care nu s-au scris dupa cum s-a zis, pentru nestiinta locuitorilor. Iar în anii 1769 si 1774 fiind razboi între împaratia Rusiei si între Poarta Otomana si cuprinzând muscalii amândoua tarile acestea si trecând generalul Petru Salticov Dunarea, si dând razboi Rusciucului, a calcat si câteva sate de peste Dunare, orasul Cernavoda si altele susnumitul general, vrea sa le trimita în Rusia. Iar un evlavios crestin anume Hagi Dimitrie, întâmplându-se într-acea vreme lânga general, a cazut la dânsul cu rugaminte, ca sa nu înstraineze sfintele moaste, ci sa le daruiasca tarii ca rasplata pentru prazile si jafurile care au patimit din pricina razboiului si sa o mângâie cu acest dar al sfintelor moaste; si plecându-se generalul, le-a daruit tarii. Pe care primindu-le cu mare cinste si evlavie tot poporul, le-au asezat în biserica cea mare a sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, în zilele preasfintitului mitropolit al tarii Chir Grigorie. Si îndata a simtit tot poporul ocrotirea si patimirea sfântului; ca nu numai razboiul dintre muscali si dintre turci l-a încetat, ci si boala ciumei cea înfricosatoare a contenit-o. Si mult ajutor si mare folos câstiga, toti cei ce cu credinta nazuiesc catre sfântul, pentru ale carui rugaciuni Dumnezeule miluieste-ne si ne mântuieste pe noi pe toti, acum si pururea si în vecii vecilor, Amin