Monthly Archives: iunie 2011

SFANTUL Ioan Gură de Aur

Ioan Gură de Aur

De la OrthodoxWiki

Icoană rusească a Sf. Ioan Gură de Aur

Icoană rusească a Sf. Ioan Gură de Aur

Cel întru Sfinți Părintele nostru Ioan Gură de Aur (347-407), Arhiepiscop al Constantinopolului a fost un cunoscut episcop și predicator din secolele IV-V, în Siria și Constantinopol. Este binecunoscut pentru elocvența cuvântărilor sale publice și pentru denunțarea abuzurilor de autoritate din Biserică și din Imperiul Roman din acea vreme. Avea o mare aplecare spre asceză. După trecerea sa la Domnul, a fost numit Chrysostomos, din grecescul chrysostomos, care se traduce prin Gură de Aur. Biserica Ortodoxă îl cinstește ca sfânt (cu pomenirea la 13 noiembrie) și l-a rânduit între Sfinţii Trei Ierarhi (pomeniți pe 30 ianuarie), alături de Sfântul Vasile cel Mare și cu Sfântul Grigorie Teologul. Este recunoscut și de Biserica Romano-Catolică, care îl cinstește ca Sfânt și Doctor al Bisericii, precum și de Biserica Anglicană, ambele făcându-i pomenirea la 13 septembrie. O parte din sfintele sale Moaşte au fost furate de cruciați în 1204 (amintirea acestui eveniment se face la 27 ianuarie) și duse la Roma, fiind restituite Bisericii Constantinopolului pe 27 noiembrie 2004 de către Papa Ioan  Paul al II-lea.

Uneori este numit și „Ioan al Antiohiei”, dar acest nume se referă în realitate la un episcop al Antiohiei din anii 429-441 d. Hr., care a condus un grup de episcopi răsăriteni moderați în timpul controversei nestoriene.

//

Viaţa

Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în Antiohia din părinți nobili: tatăl său, Secundus, era un ofițer de rang înalt în armata imperială. Tatăl său a murit la scurt timp după nașterea sa, astfel încât el a fost crescut de mama sa, Antuza, care era creștină. A fost botezat în 370 și hirotesit citeţ. Și-a început educația pe lângă educatorul păgân Libanius, apoi a studiat teologia cu Diodor din Tars (unul din conducătorii a ceea ce mai târziu s-a numit Școala din Antiohia), timp în care practica o aspră asceză. Nemulțumit de acestea, devine pustnic (cca. 375 d. Hr.) și rămâne retras până când sănătatea sa precară îl silește să se întoarcă în Antiohia.

Atunci a fost hirotonit diacon în 381 de către Sfântul Meletie al Antiohiei, iar mai apoi preot în 386 de către episcopul Flavian I al Antiohiei. Se pare că aceasta a fost perioada cea mai fericită din viața sa. De-a lungul a doisprezece ani, a devenit foarte cunoscut datorită elocvenței cu care vorbea în public. În acest sens, trebuie amintite explicațiile sale referitoare la diferite pasaje și învățături morale din Sfânta Scriptură. Cele mai valoroase lucrări ale sale sunt Omiliile la diferite cărți ale Bibliei. Sfântul Ioan insista foarte mult asupra milosteniei. De asemeni, el se îngrijea foarte mult de nevoile duhovnicești și materiale ale săracilor. A predicat mult împotriva abuzurilor de bogăție și de dreptul de proprietate. În multe privințe, faptul că avea atât de mulți ascultători nu era de mirare. Întrucât avea o înțelegere directă a Scripturilor (foarte deosebită de tendința alexandrină de interpretare alegorică), aceasta însemna că majoritatea temelor abordate în cuvântările lui erau prin excelență sociale, explicând cum ar trebui să trăiască creștinii.

Icoană grecească modernă a Sf. Ioan Gură de Aur

Icoană grecească modernă a Sf. Ioan Gură de Aur

Un incident petrecut în timpul slujirii sale în Antiohia ilustrează poate cel mai bine influența predicilor sale. Cam în vremea în care ajunge în Antiohia, episcopul trebuie să intervină pe lângă împăratul Teodosie I în favoarea cetățenilor care participaseră la o revoltă în timpul careia statuile împăratului și ale familiei sale fuseseră mutilate. De-a lungul Postului Mare, în anul 397, Sf. Ioan ține 21 de predici în care arată poporului greșelile pe care le făcuse. Se pare că acestea au avut o influență durabilă asupra multora: se știe că mulți păgâni s-au convertit la creștinism în urma acestora. Cu această ocazie, răzbunarea împăratului Teodosie nu a fost atât de aspră pe cât putea fi: acesta s-a mulțumit să schimbe statutul legal al cetății cu unul inferior.

În anul 397, Sf. Ioan a fost chemat (oarecum împotriva voinței sale) să devină episcop de Constantinopol. El a fost mâhnit de faptul că protocolul curții imperiale îi conferea privilegii mai mari decât ale celor mai mari dregători laici. Pe când era episcop, a refuzat net să găzduiască orice fel de petreceri luxoase. Aceasta i-a adus popularitatea în rândul poporului, dar nu și pe cea a bogaților și clerului. Curând după venirea sa în oraș, el spunea: „poporul îl laudă pe înaintaș ca sâ îl poată critica pe urmaș”. Reforma clerului pe care acesta o întreprinde i-a adus nemulțumiri în rândul acestuia. El le-a cerut predicatorilor itineranți să se întoarcă, fără nici o plată, la bisericile unde fuseseră rânduiți să slujească.

Perioada petrecută acolo a fost mult mai tulbure decât cea din Antiohia. Teofil, Papă al Alexandriei dorea să aducă și Constantinopolul sub influența sa și s-a opus numirii lui Ioan în scaunul constantinopolitan. Fiind un opozant al învățăturilor lui Origen, el l-a acuzat pe Sf. Ioan că ar fi susținut prea mult învățăturile lui Origen. Teofil mustrase patru monahi egipteni (cunoscuți drept „Frații cei înalți”) pentru că susțineau învățăturile lui Origen. Aceștia fug din Alexandria și sunt primiți de Ioan. Acesta își mai face un dușman în persoana Aeliei Eudoxia (soția împăratului Răsăritului, Arcadie) care considera (probabil nu fără motiv) că vehementa critică a Sf. Ioan la adresa extravaganței veșmintelor feminine se referea la ea.

Sicriul Sf. Ioan Gură de Aur din Komani, Georgia

Sicriul Sf. Ioan Gură de Aur din Komani, Georgia

Sf. Ioan era neînfricat în arătarea greșelilor celor mari. Teofil, Eudoxia și ceilalți dușmani ai săi s-au aliat împotriva lui. Aceștia au convocat un sinod în anul 403 pentru a-l condamna pe Sf. Ioan, sub acuzația de origenism. Ca urmare a acestui sinod, este depus și exilat. Împăratul Arcadie îl recheamă însă aproape imediat, din cauza nemulțumirii poporului. Mai avusese loc și un „cutremur” în iatacul imperial (se crede că a fost vorba fie un cutremur de pământ, fie de faptul că împărăteasa pierduse o sarcină sau dăduse naștere unui prunc mort), ceea ce fusese interpretat ca un semn al mâniei lui Dumnezeu. Pacea a fost de scurtă durată. O statuie de argint a împărătesei Eudoxia a fost ridicată în apropierea catedralei Aghia Sophia. Ioan critică atunci ceremoniile de consacrare a acesteia. Vorbește împotriva împărătesei pe un ton dur:  „Iarăși Irodiada se îndrăcește, iarăși de tulbură, iarăși joacă și saltă, iarăși caută capul lui Ioan” (aluzie la ceea ce se întâmplase cu Sfântul Ioan Botezătorul). Este din nou exilat, de data aceasta în Caucaz, în Georgia.

Papa Romei, Inochentie I a protestat împotriva surghiunirii Sf. Ioan, dar fără folos. Ioan a scris o serie de scrisori care încă aveau o mare influență în Constantinopol, astfel încât a fost exilat și mai departe, la Pityus (pe malul răsăritean al Mării Negre). Nu a ajuns însă la destinație, deoarece a trecut la Domnul în timpul călătoriei. Ultimele sale cuvinte au fost: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”

Sfinte Moaște

Mâna dreaptă a sfântului, la Mănăstirea Filotheu (Muntele Athos)

Mâna dreaptă a sfântului, la Mănăstirea Filotheu (Muntele Athos)

Părți din Sfintele Moaște ale Sf. Ioan Gură de Aur se găsesc  aici [1]:

  • Biserica „Sfânta Ecaterina” – Bucureşti
  • Mănăstirea Darvari – București
  • Mănăstirea Secu – Judetul Neamț
  • Mănăstirea Filoteu (Muntele Athos): Mâna dreaptă a Sfântului Ioan Gură de Aur;
  • Mănăstirea Vatoped – Muntele Athos : Capul Sfântului Ioan Gură de Aur, cu urechea stângă întreagă. La urechea stângă i-a tâlcuit îngerul Sfintele Evanghelii și a rămas neputredă spre marturie că a fost adevarată tâlcuirea îngerului.
  • Catedrala Episcopală, Oltenia, Craiova – racla de argint cu părticele din moaștele Sfântului Ioan Hristostomul
  • Capela Imaculatei Concepțiuni a Basilicii San Pietro, Roma – restituite Patriarhiei Constantinopolului în anul 2004 și plasate în Catedrala Sf. Gheorghe din Constantinopol.

Reprezentarea iconografică

Erminia lui Dionisie din Furna (Editura Sophia, București, 2000, p. 151) dă următoarele indicații pentru reprezentarea Sf. Ioan Gură de Aur:

„Sfântul Ioan Gură de Aur (Hrisostom, nepurtând mitră), [scund foarte și subțirel, mare la cap, cu nasul plecat și nările late, galben cam albineț; melcii ochilor găvănați și ochii mari beșicați, având căutătura veselă; mare la frunte și golaș, cu multe zbârcituri, și cu urechile mari și fălcile trase înăuntru, de mult post și grijă necurmată ce avea]; cu puțină barbă, [părul plăviț și cărunt], zice: ‘Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cela ce pâinea cea cerească, hrană a toată lumea, pre Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos [L-ai trimis Mântuitor]’ „.

Sf. Ioan apare adesea zugrăvit în Sfântul Altar. Când este zugrăvit pe Ușile împărătești, poartă în mână Sf. Liturghie scrisă. Când este reprezentat în trapeza unei mănăstiri, pe răvașul pe care îl poartă stă scris (ibidem, p. 239): „De păcatele ce a făcut cineva mai înainte, de se va căi, cum că cu adevărat însuși a greșit, mântui-se-va”.

Foarte frecvent el este reprezentat împreună cu Sfinții Vasile cel Mare și Grigorie Teologul, împreună cu care este pomenit la data de 30 ianuarie.

Imnografie

Tropar (Glas 8)

Din gura ta, ca o lumină de foc strălucind, harul toată lumea a luminat, vistieriile neiubirii de argint lumii a câştigat, înălţimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Ci cu cuvintele tale învăţându-ne, Părinte Ioane Gură de Aur, roagă pe Cuvântul Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

Condac (Glas 5)

Din cer ai primit dumnezeiescul har şi cu buzele tale pe toţi îi înveţi să se închine unui Dumnezeu în Treime, Ioane Gură de Aur, preafericite cuvioase; după vrednicie te lăudăm deci pe tine, că eşti învăţător, ca cel ce arăţi cele dumnezeieşti.

Condac, glasul 1 (la Aducerea moaştelor sale, pe 27 ianuarie):

Veselitu-s-a în taină Biserica de întoarcerea cinstitelor tale moaşte; şi pe acelea ascunzându-le ca pe nişte aur de mult preţ, dăruieşte celor ce te laudă neîncetat, prin rugăciunile tale, harul tămăduirilor, Ioane Gură de Aur.

Importanța Sf. Ioan Gură de Aur

Într-o vreme în care clerul cetății era vehement criticat pentru stilul său de viață luxos, Sfântul Ioan era hotărât să reformeze clerul din Constantinopol. Eforturile sale s-au lovit de o serioasă rezistență și au avut un efect limitat. Ca teolog, el a fost și rămâne foarte important pentru creștinătatea răsăriteană, dar a fost considerat mai puțin important pentru creștinii din Occident. El a refuzat în general să urmeze aplecarea contemporanilor săi spre alegorie, preferând vorbirea directă si aplicând pasaje și lecții din Sfânta Scriptură la viața de zi cu zi. Într-o anumită măsură, scrierile lui constituie o sinteză între metoda hermeneutică a mai alegoricei Școli din Alexandria și literalismul Școlii Antiohiene.

Exilarea sa în mai multe rânduri arată că puterea seculară avea o puternică influență în Biserica răsăriteană din această perioadă istorică. Aceasta revelă totodată rivalitatea dintre Constantinopol și Alexandria, fiecare dorind să aibă întâieteatea în Biserică. Această ostilitate reciprocă a adus, în cele din urmă, multe suferințe atât Bisericii cât și Imperiului Roman de Răsărit. Între timp, în Vest, primatul Bisericii Romei rămăsese necontestat începând cu secolul al IV-lea. Este interesant de menționat, în perspectiva evoluției ulterioare a autorității Papei, faptul că protestele Papei Inocențiu al II-lea în acel moment nu au avut nici un efect, ceea ce arată lipsa de influență a episcopilor Romei asupra Răsăritului chiar din acea perioadă.

Cuvinte de învăţătură

„În ceea ce privește evlavia, sărăcia ne este mai de folos decât bogăția și munca mai bine decât trândăvia, mai ales pentru că bogăția devine o piedică, chiar și pentru cei care nu i se dedică întru totul. Dar atunci când trebuie să lăsăm deoparte furia, să ne îmblânzim pizma, să ne îmblânzim mânia, să aducem Domnului rugăciunile noastre și să ne arătăm, după cum se cuvine, raționali, blânzi, binevoitori și iubitori, cum ne-ar putea sărăcia împiedica de la acestea? Căci ajungem la acestea nu cheltuind bani, ci făcând alegeri potrivite. Milostenia mai presus de toate se face cu bani, dar chiar și ea strălucește mai mult atunci când milostenia o facem din sărăcia noastră. Văduva care a adus cei doi bănuți era mai săracă decât oricine, dar ea a dat mai mult decât toți”.
„Creștinilor însă, mai mult decât tuturor oamenilor, le este interzis să îndrepteze cu de-a sila poticnirile păcătoșilor… oamenii trebuie făcuți mai buni nu prin folosirea forței, ci convingându-i. Nu avem nici autoritatea, dată nouă de lege, de a îi împiedica pe păcătoși, nici n-am ști, dacă am avea-o, cum să o folosim; căci Dumnezeu dăruiește cunună celor care se opresc de la rău nu prin forță, ci din alegerea proprie”.
„Când un arcaș vrea să tragă săgețile sale cu folos, el se îngrijește mai întâi de poziția lui, așezându-se corect în fața țintei. Și voi, care vă pregătiți de a săgeta capul vicleanului diavol, ar trebui să faceți la fel. Să ne îngrijim mai întâi să ne punem în rânduială simțurile și apoi de buna așezare a gândurilor noastre.”
„Chiar de-am fi făcut o mie de fapte foarte virtuoase, încredințarea noastră că vom fi auziți de Domnul să se întemeieze pe încrederea în mila lui Dumnezeu și în iubirea Lui pentru noi. Chiar dacă suntem desăvârșiți în virtute, vom fi mântuiți doar din mila Domnului.”
„De ce lovești aerul și de ce alergi în zadar? Orice lucrare are scopul ei, firește. Atunci spuneți-mi, care e rostul tuturor lucrărilor lumii? Vă provoc să răspundeți! Este deșertăciuna deșertăciunilor: toate sunt deșertăciune.”

Lucrarea liturgică

Sf. Ioan Gură de Aur pe tron

Sf. Ioan Gură de Aur pe tron

Două din scrierile sale merită o atenție deosebită. Sf. Ioan a armonizat viața liturgică a Bisericii, revizuind rugăciunile și indicaţiile din Sfânta Liturghie sau celebrarea Sfintei Euharistii. Până în zilele noastre, Biserica Ortodoxă celebrează cel mai adesea Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur, ca și Biserica Catolică de Rit Bizantin (uniații). În aceste Biserici se citește în fiecare an de Sfintele Paşti (cea mai mare sărbătoare creștină), Omilia la Sfintele Paşti a Sf. Ioan Gură de Aur.

Dispute moderne: Sf. Ioan Gură de Aur și antisemitismul

Pe când era doar citeţ al Bisericii Antiohiei, Sf. Ioan a scris mai multe omilii, Omiliile împotriva Iudeilor (sau „împotriva iudaizanţilor”) pentru a combate unele obiceiuri ale creștinilor care proveneau din rândurile evreilor și care continuau sa păstreze unele obiceiuri și reguli din Legea lui Moise. El a scris aceste omilii pentru a îndrepta aceste obiceiuri, considerate greșite, ale creștinilor. Astfel, el își folosește întregul talent oratoric spre a demonstra erorile iudaismului din acea vreme, și implicit ale creștinilor „iudaizanți”.

Pe baza unor fragmente din aceste omilii în care, retoric, Sf. Ioan se exprima în termeni duri la adresa iudaismului, unii autori moderni au interpretat scrierile Sfântului (ca si pe ale altor Părinţi ai Bisericii) ca fiind antisemite. Aceasta cu atât mai mult cu cât, dincolo de intenția originară a Sf. Ioan, amintită mai sus, scrierile sale au fost uneori folosite și de diferite grupuri care încercau să promoveze antisemitismul sau opoziția la creștinism. Este cazul naziștilor din timpul celui de-al doilea Război Mondial care au folosit scrierile Sf. Ioan în încercarea de a-i convinge pe creștinii din Germania și Austria că evreii meritau să fie exterminați. Deși în Adversus Iudaeos se regăsesc tonalități foarte dure la adresa evreilor și a practicilor lor religioase, trebuie totuși precizat că aceasta nu are nimic în comun cu antisemitismul, concept modern care traduce o formă de rasism. După cum se poate deduce și din cele de mai sus, Sf. Ioan nu susținea folosirea violenței împotriva evreilor. Polemica Sfântului Ioan Hrisostom este exclusiv cu religia iudaică, a cărei perpetuare după venirea Mântuitorului o considera neavenită și cu acei creștini care urmau această cale greșită.

Reclame

De ce aprindem candela?

De ce aprindem candela?

se întreabă uneori creştinii. Sfântul Nicolae Velimirovici oferă o sistematizare a motivelor pentru care facem acest lucru, pe care o redăm mai jos.

 

 

Răspunsuri întocmite de Sfântul Nicolae Velimirovici

Prima – deoarece credinţa noastră este lumină. Hristos spune „Eu sunt lumina lumii ” (Ioan 8,12). Lumina candelei ne reaminteşte de lumina cu care Hristos luminează sufletele noastre.

A doua pentru a ne reaminti de caracterul strălucitor al sfinţilor în faţa icoanelor cărora aprindem candelele, pentru că sfinţii sunt numiţi „fiii luminii” ( Ioan 12,26, Luca 16,8).

A treia pentru că este o întoarcere a noastră de la faptele noastre întunecate, de la gândurile noastre şi dorinţele diavoleşti şi pentru a ne întoarce pe calea Evangheliei; şi pentru ca noi să fim mai insistenţi în împlinirea poruncilor Mântuitorului: „Şi lumina ta să lumineze în faţa oamenilor, ca ei să vadă faptele tale bune” (Matei 5,16).

A patra pentru ca lumina candelei să fie micul nostru sacrificiu în faţa lui Dumnezeu, Care S-a dat pe Sine Însuşi pe deplin ca jertfă pentru noi, şi ca un mic semn al marilor noastre mulţumiri şi al dragostei pentru El, de la Care cerem prin rugăciune viaţă, sănătate, mântuire şi tot ceea ce numai iubirea cerească fără margini poate acorda.

A cincea – pentru ca frica să cuprindă puterile diavoleşti care uneori ne asalteză chiar la vremea rugăciunii şi ne depărtează gândurile de la Cel care ne-a creat. Puterile demonice iubesc întunericul şi tremură la cea mai mică lumină, în special la cele care sunt ale lui Dumnezeu şi la cele care Îi sunt bineplăcute lui Dumnezeu.

A şasea pentru ca această lumină să ne trezească din egoism. Aşa cum uleiul şi fitilul ard în candelă, după voia noastră, să ne lăsăm sufletele să ardă cu flacăra iubirii în toate suferinţele noastre, întotdeauna supuşi voii lui Dumnezeu.

A şaptea pentru ca să ne înveţe că fără mâna noastră candela nu poate să fie aprinsă, şi la fel, inima noastră, candela sufletului nostru, nu poate fi aprinsă fără focul sfânt al Duhului lui Dumnezeu, chiar dacă inima este plină de toate virtuţile. Toate aceste virtuţi ale noastre, [sunt doar] combustibilul material, iar focul care le aprinde vine de la Dumnezeu.

A opta pentru ca să ne reamintească faptul că înaintea la orice, Creatorul lumii a făcut lumina, şi după aceea pe toate celelate în ordine: „Şi Dumnezeu a Zis, să fie lumină; şi a fost lumină” (Cartea Facerii1,3). Şi la fel trebuie să fie şi cu viaţa noastră spirituală, adică înainte de orice, lumina adevărului lui Hristos trebuie să lumineze în interiorul nostru. De la această lumină a lui Hristos fiecare faptă bună răsare şi se dezvoltă în noi.

Fie ca Lumina Mântuitorului să strălucească şi în voi!

De la OrthodoxWiki

Cu ochii larg deschişi în întuneric

cu ochii larg deschişi în întuneric


Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume, şi oamenii au iubit
întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.” ( IOAN 3,
19)

Dând la o parte suprafaţa poleită şi înstelată a realităţii şi judecând după efectele sufleteşti ale integrării noastre în U.E. se pare că, de
fapt, ne integrăm în iad. Căci în „pierderile colaterale” ale Integrării,
dincolo de câteva artefacte ruginite ale vechiului regim, nu aflăm
decâtsufletele noastre…Privaţiunile de azi ale crizei alcătuiesc postul
care premerge liturghiei negre ( în faza de acum doar albastră), acel tip de privaţiune pe care îl ţin vrăjitorii pentru a-şi mări puterile malefice: se
lipsesc de tot ce este bunătate, milă, iertare, dragoste. Acest post orientează foamea şi setea fiinţei spre ură şi răzvrătire împotriva oricărui tip de ordine: de aceea efectele, omniprezente în România de azi, sunt contestatare şi distructive, anarhice. Trăite fie stradal ca urlet vindicativ, fie, în intimitate, ca depresie…Criza de acum nu ne sărăceşte doar financiar. Aceasta e numai o pârghie pentru a ne sărăci sufleteşte. Ne montează. Ce făcea acum 20 de ani deologia, face acum economia: instigă poporul împotriva duşmanilor de clasă. Şi nu contează cine sunt aceştia: contează crima ce va urma. Şi legătura de sânge dintre criminali. Jertfa satanică, prin care se fac complici la Răul absolut.
Întrarea în biserica lui Cain, ucigaşul de frate.Ucigându-i pe Ceauşeşti am făcut jertfa ritualică prin care eram primiţi în Occident.

Ucigând 20 de milioane de prunci prin avort, am rămas în el până azi.
Acum se pregăteşte o nouă crimă ritualică: rugăciunile care o premerg umplu ziarele, programele de radio şi televiziune şi zgomotul străzii:
imprecaţii, blesteme, hule, înjurături. Se evaluează ştiinţific nivelul urii
populare: şi când atinge apogeul „liturgic” va fi adusă jertfa şi înjunghiată pe altarul interesului naţional.Viclenia e absolută. Iată, pentru a ne salva pruncii, tinerii si bătrânii, am sacrificat, pe altarul democraţiei, copilăria, tinereţea şi înţelepciunea naturală, omenească, a bătrâneţii. Am sacrificat tot ce mai era, datorită lui Hristos, uman în noi. Ne-am lepădat de umanitatea noastră genuină ca de o vinovăţie colosală, ca de tot ce stă în calea fericirii şi ne-am însuşit „sufletul” omului de tip nou, un android ale cărui organe şi nevoi fireşti au fost re-setate şi up-datate politic, social şi cultural.Ne-am dus avuţia naţională la altarul european cu pomelnice pe care erau trecute numele tuturor eroilor şi sfinţilor acestui neam, în primul rând cei din închisorile comuniste, cei care au împiedicat absolutul succes al liturghiei negre cea după Marx. Pentru ca, în frunte cu marii preoţi ai liturghiei deocamdată albastră să scuipăm pe ei. Şi pe crezul lor: România
creştină.Nu vă lăsaţi înşelaţi: totul e teologie.Comunismul şi integrarea României în U.E. reprezintă trecerea de la creştinism, la satanism.
Şi în liturghia neagră ca structură funcţională a modului de viaţă cotidian.Catehizarea o face televizorul. De la Ştiri până la film, de
la desene animate şi până la emisiunile de divertisment. Iniţierea în desfrâul ritualic, în mentalitatea ocultă, ca drept definitoriu al omului, o execută celelalte instituţii democratice, de la Parlament şi până la Magazinul de vise; printr-o largă paletă ideologică ce se întinde de la pornografia brută, prin educaţia sexuală din şcoli, până la educaţia orgiastică rafinată din arta şi literatura contemporane.Cine va fi ucis?
Nu ştiu cine va mai fi ucis, dar ştiu ce: ultima noastră fărâmă de luciditate.

Căci deşi vedem zi de zi construindu-se în noi şi în afara
noastră o societate infernală care ne mutilează non stop sufleteşte şi trupeşte, deşi sub ochii noştri larg deschişi ne transformă în monştri copiii, deşi singurii indici de creştere ai vieţii noastre sunt cei ai autodistrugerii, noi continuăm să mergem pe acestă cale.Când vom ajunge ca să numim, în chip desăvârşit, fără nici un rest, fără nici o ezitare, întunericul, lumină şi răul, bine, atunci reeducarea
noastră se va fi sfârşit.Atunci va deveni inutil a spune că azi, din punct de vedere funcţional, religia oficială, de stat, a României este satanismul.Şi că singura scăpare, Trupul lui Iisus Hristos Cel
răstignit: Biserica.Atunci, chinurile integrării vor lua sfârşit.
Şi va începe CHINUL.

ULTIMA LUPTĂ – lacrimi ale minţii

ULTIMA LUPTĂ – lacrimi ale minţii

 
celor care încă nu văd legătura dintre curaj şi rugăciune

Suntem o ţară sub ocupaţie.Imperiile care, de-a lungul timpului, au avut doar o stăpânire vremelnică, nedeplină peste noi, s-au
unit astăzi în marele imperiu U.E. şi şi-au desăvârşit stăpânirea asupra
noastră.Neamul românesc e ţintuit în colţii Fiarei: veninul ei curge prin muşchii sfâşiaţi, prin vene şi prin nervi, spre inima neamului: Biserica.
Toate instituţiile şi legile europene ne otrăvesc sufletele… Ne-au declarat bolnavi şi vor să ne vindece: cu perfuzii prin care se scurge toată necurăţia apostaziei lor…
Sugând laptele Fiarei ( fondurile europene), zidurile bisericilor cresc, se îngroaşă, în vreme ce Duhul lor, scârbit de duhoarea Europei apostate, se stinge…Suntem tot mai mult şi o Biserică sub ocupaţie: puţin o simt, pentru că cei care mai găsesc încă bisericile deschise şi funcţionale, lumânări şi iconiţe, totul e normal: le e de ajuns…Ca şi în comunism,
există o majoritate mulţumită că are la dispoziţie aparatul de prestări servicii religioase… Dar, în puşcării, torturaţi şi înfometaţi, putrezeau de vii cei care iubeau Adevărul, cei care nu puteau trăi fără El: şi L-au urmat, acolo unde este El în această lume: în temniţă şi pe Cruce… Căci fără suferinţa celor din catacombe pentru Adevăr, credinţa celor de la suprafaţă n-ar fi avut har… Cei care au mai ieşit din catacombele însângerate ale comunismului au găsit afară o ortodoxie diformă, cu crucile strâmbate de laşitate, care se desăvârşeşte azi, în democraţie: o ortodoxie care nu are nici o legătură cu neamul, cu comuniunea
de iubire, cu jertfa: ortodoxia inimilor europene, care vin pe la biserică doar ca să-şi sfinţească maşinile de import…Inima acestui neam,
lumina de pe chipul lui veşnic, e Iisus cel răstignit: Sfânta Ortodoxie a
suferinţei…Ceea ce a ţinut acest neam drept în furtuna istoriei este Sf. Cruce, asumarea sa mistică, din trăirea lui Hristos, cea drept-slăvitoare. Pe români nu i-a salvat retragerea în păduri, ci retragerea în smerenie, în adâncul viu al Ortodoxiei…Spre acest adânc al Bisericii înaintează veninul Fiarei prin trădările noastre de învăţătură şi de viaţă ortodoxă. Spre deosebire de Kosovo, nouă, Fiara vrea să ne smulgă nu crucile de pe turlele bisericilor, ci de pe cele ale inimii: ale Crezului, ale dragostei… Acestea îi împiedică desăvârşirea stăpânirii asupra sufletelor noastre…
Ultima luptă: cu minciuna ajunsă în sângele şi-n carnea noastră, prin modul de viaţă occidental, pe de o parte, şi prin predicile şi măsurile administrative unei instituţii bisericeşti ecumeniste şi mamonice, pe cealaltă parte; cu minciuna care ne zâmbeşte patern, cu acelaşi surâs, şi din Bruxelles şi din Dealul Patriarhiei…Să strângem Ortodoxia Părinţilor la piept până ne intră în inimi…Doar evlavia care
este o îmbrăţişare deplină a Adevărului, este ortodoxă: răneşte cumplit, cu răni ce par abisale… Dar ele nu ne străbat fiinţa de fapt decât până la nodul legăturii noastre intime cu moartea… Ortodoxia ce coboară acolo Focul pe care l-a adus Hristos pe pământ, e singura adevărată…
Pentru ea se dă acum ultima luptă…
Publicat de Marius Iordăchioaia

Cum se implica Budapesta in revizionismul maghiar din Romania. Document al unui serviciu secret

Cum se implica Budapesta in revizionismul maghiar din Romania. Document al unui serviciu secret

Scris de RGNPRESS
In contextul presiunilor extremismului maghiar de regionalizare a Romaniei pe criterii etnice si de adoptare a unui Statut al Minoritatilor care practic sub masca unei autonomii culturale, statueaza o noua structura statala in Romania, ca urmare a faptului ca este posibil ca demnitarii actualii sa nu mai fie informati asupra actiunilor intreprinse de Budapesta in Romania, Romanian Global News pune la dispozitie  o parte a unui documentar realizat de catre un serviciu secret din Romania, legat de aceasta tema, realizat in timpul primului mandat al Premierului maghiar Viktor Orban.Este posibil ca o parte a datelor sa fie perimate dar tinand cont de controlul absolut pe care Viktor Orban il detine in prezent in Parlamentul de la Budapesta si de adoptarea noii constitutii maghiare, este de la sine inteles ca tot ce este in acest documentar ar trebui inmultit cu doi sau trei pentru a-l aduce la realitate.

Documentar

…„Oficiul pentru maghiarii din afara graniţelor”(HTMH) coordonează, printr-un sistem specific de mijloace şi metode, activitatea tuturor O.N.G.- urilor specializate în problematica maghiarilor din afara graniţelor în frunte cu „Uniunea Mondială a Ungurilor” (UMU), precum şi activitatea unor organizaţii şi fundaţii („Pro-minoritate”, „Pro-profesione”, „Illyes Gyula”, „Teleki Laszlo”, „Duna-TV” etc.).

Oficiul iniţiază în prezent în Transilvania acţiuni de propagandă constând în prezentarea într-o formă nouă, acceptabilă pentru Occident, a revendicărilor minorităţii maghiare, context în care autonomia şi autoguvernarea pe criterii etnice sunt considerate „o variantă a descentralizării administrative locale, specifică Bazinului Carpatic”, iar demersurile cu caracter separatist în domeniul învăţământului drept „forme ale bilingvismului practicat în ţările democratice”.

Structurile create de Oficiu în zonele din ţările vecine în care există comunităţi compacte de etnici maghiari sunt interconectate la un sistem computerizat de informare pe linie economică şi mass-media, compatibil cu cel din Ungaria, urmărindu-se şi în acest domeniu, refacerea legăturilor dintre toate regiunile care au aparţinut „Ungariei Mari”.

Noile evoluţii înregistrate în raporturile româno-ungare, plasate şi în contextul integrării Ungariei în NATO şi UE, au impus din partea oficialităţilor de la Budapesta o reevaluare a mijloacelor şi metodelor folosite pentru atingerea standardelor europene în domeniul relaţiilor cu ţările vecine şi al responsabilităţii asumate faţă de comunităţile maghiare aflate în afara graniţelor naţionale.

Astfel, în ultima perioadă s-a semnalat intensificarea de către HTMH a procesului de transferare a sarcinilor cu caracter neorevizionist către organismele neguvernamentale  din Ungaria şi grupări ale emigraţiei maghiare din Occident.

În acest context, s-a înregistrat o dezvoltare a rolului şi sarcinilor ce revin Oficiului, rămas singurul organ coordonator al activităţilor de aplicare a strategiei neorevizioniste ungare faţă de ţările vecine, fapt ce a creat o serie de disensiuni şi nemulţumiri în rândul conducătorilor „Uniunii Mondiale a Ungurilor” (UMU) care şi-au văzut astfel ştirbite unele dintre cele mai importante prerogative (inclusiv reducerea substanţială a alocaţiilor bugetare şi reorientarea acestora spre Oficiu).

De asemenea, noua conjunctură internaţională, a impus Budapestei regândirea obiectivelor sale, în conformitate cu exigenţele organismelor europene şi euroatlantice, sens în care s-a hotărât ca structurile create şi care asigurau „de facto” o reală autonomie în diferite domenii (învăţământ, administraţie locală, religie etc.) să fie folosite, în continuare, cu prioritate, pentru crearea cadrului de integrare economică treptată a Transilvaniei în Ungaria.

În fapt, se urmăreşte sprijinirea creşterii forţei economice a maghiarilor din zonă şi folosirea acestor pârghii în direcţia susţinerii politicii de realizare a sistemelor de autonomie, în special a autonomiei teritoriale pe criterii etnice, care să creeze premisele acaparării puterii economice şi apoi politice pe plan local.

Programul elaborat de statul ungar este pus în aplicare prin intermediul organismelor guvernamentale şi neguvernamentale, cât şi prin  angrenarea unor societăţi comerciale sau bănci cu capital de stat sau privat. Dintre organismele guvernamentale implicate direct în derularea acţiunilor de subordonare economică a Transilvaniei, coordonate de „Oficiului pentru maghiarii din afara graniţelor” se remarcă Ministerul Industriei, Comerţului şi Turismului, Ministerul Agriculturii, Ministerul Protecţiei Mediului şi Dezvoltării Regionale, Ministerul Transporturilor, Telecomunicaţiilor  şi Gospodăririi Apelor, Ministerul Finanţelor şi instituţia ministrului fără portofoliu cu sarcini în domeniul privatizării.

Oficiul îşi aplică strategia economică faţă de Transilvania şi prin  aşa-zisele organisme neguvernamentale, aflate în subordinea sa, roluri principale în acest sens deţinând Fundaţiile „Noi strângeri de mână”, „Illyes Gyula”, Societatea „Kooperatio KFT” şi Fondul de investiţii „Corvinus”.

Principalele organizaţii neguvernamentale coordonate de Oficiu.

„Uniunea Mondială a Ungurilor” (U.M.U.).

Principala organizaţie neguvernamentală a maghiarilor din întreaga lume este Uniunea Mondială a Ungurilor (UMU).

Organizaţia dispune de structuri instituţionalizate permanente (Oficiul UMU, Biroul de organizare a întâlnirilor mondiale ale maghiarilor, „Conferinţa pentru limba maternă”, Academia „Szent László”, Fundaţia „Serviciul caritativ ungar”, „Societatea pentru mass-media maghiară din afara patriei” etc.), personalul angajat fiind format din 65 de funcţionari plătiţi din alocaţii bugetare anuale. Aceştia controlează, practic, activitatea majorităţii organismelor neguvernamentale din Ungaria, emigraţia maghiară şi Bazinul Carpatic ce au ca obiect de activitate  problematica maghiarimii.

La sfârşitul anului 1995, numărul membrilor UMU depăşise cifra de un milion, reprezentând circa 1500 de organizaţii şi filiale din 52 de  ţări, între aceştia aflându-se şi peste 5000 de „membri protectori”, printre care trei laureaţi ai premiului Nobel (Teller Ede, George Olah şi József Harsanyi).

Principalele obiective ale UMU se referă la „intensificarea acţiunilor vizând revizuirea tratatelor de pace de la Trianon şi Paris, obţinerea autonomiei teritoriale pentru maghiarii din ţările vecine şi refacerea Ungariei Mari”.

Organizaţiile afiliate la UMU (Uniunea „Baross Gabor”, „Alianţa pentru apărarea intereselor maghiare”, Asociaţia „Bócskai Istvan”, Societatea „Trianon”, Filiala din Transilvania a „Uniunii Mondiale a tinerilor maghiari”, „Uniunea Mondială a oamenilor de afaceri maghiari” etc.) şi-au intensificat acţiunile de contestare a documentelor internaţionale care au stabilit actualele graniţe, promovând tezele istoriografiei maghiare prin intermediul publicaţiilor „Vilaglap”, „Magyar Figyelo”, „Erdelyi Magyarsag”, al postului de televiziune prin satelit „Duna”, precum şi prin puternicul lobby pro-maghiar care activează în Occident.

În actuala conjunctură politică internaţională, sarcina fundamentală a UMU,  dezvăluită recent de preşedintele acesteia, Csoóri Sándor, este de „a urmări pregătirea din punct de vedere psihic a maghiarilor din zonele care au aparţinut Coroanei Sfântului Ştefan pentru reintegrarea în graniţele Ungariei Milenare”.

Deşi se declară organizaţie neguvernamentală independentă, la solicitarea executivului de la Budapesta, UMU a elaborat o nouă strategie, menită să asigure refacerea „Ungariei Mari” din punct de vedere economic, un rol determinant în atingerea acestui obiectiv revenind „Parlamentului naţiunii străbune”, constituit la Budapesta în iunie 1996, cu sprijinul „Uniunii Mondiale a Oamenilor de Afaceri Maghiari”, condusă de Arkossy Csaba, în opinia căruia „colaborarea economică poate şi trebuie să devină, în perspectiva integrării europene, un instrument de refacere a unităţii naţiunii ungare, prin restabilirea vechilor relaţii comerciale din zona Bazinului Carpatic”.

Acţiunile UMU au girul preşedinţiei ungare, actualul şef al statului, Árpád Göncz, conducând personal „Comitetul Naţional” însărcinat cu transpunerea în practică a programului elaborat de Uniune pentru aniversarea, în 1996, a 1100 de ani de la „descălecatul maghiarilor în Bazinul Carpatic”.

De asemenea, executivul de la Budapesta se implică direct în coordonarea şi controlul activităţilor iniţiate de UMU, inclusiv prin acţiuni specifice serviciilor de informaţii şi folosirea pârghiilor financiare.

Pentru a-şi asigura controlul asupra unor filiale şi organizaţii partenere, membri din conducerea UMU au fost impuşi ca lideri ai acestora pentru a promova mai eficient strategia Budapestei în domeniul minorităţilor maghiare din afara graniţelor.

Împreună cu „Oficiul pentru maghiarii din afara graniţelor”,  UMU coordonează activităţile tuturor organismelor neguvernamentale, asigurându-şi subordonarea lor prin gestionarea strictă a fondurilor financiare şi a sprijinului logistic necesar.

Folosind caracterul permisiv al legislaţiei române, în colaborare cu structurile organizatorice ale maghiarilor din România, UMU şi-a înfiinţat în Transilvania zeci de filiale şi a încurajat aderarea la Uniune a numeroase organisme reprezentative ale maghiarilor, inclusiv politico-organizatorice, facilitându-se astfel desăvârşirea procesului de subordonare a acestora şi direcţionare a activităţii lor.

Pentru coordonarea acţiunilor desfăşurate de UMU pe plan internaţional, în cadrul acesteia a fost creat „Biroul pentru relaţii externe”, condus de Kardos Béla, prin intermediul căruia sunt exploatate posibilităţile lobby-urilor pro-ungare din America şi Europa.

Fundaţia „Illyes Gyula”

A fost înfiinţată în anul 1990, la Budapesta, şi are ca scop „sprijinirea ţelurilor de edificare socială a comunităţilor maghiare din ţările vecine”.

La 14.09.1994, fundaţia şi-a constituit la Cluj-Napoca „Subcuratoriul Maghiar din România”, în cadrul căruia funcţionează şapte comisii de specialitate conduse de experţi în diferite domenii economice.

Acţiunile de sprijinire logistică şi financiară a maghiarimii transilvănene desfăşurate de Fundaţia „Illyes Gyula”, se derulează în condiţii de „deplină confidenţialitate” şi în sedii dotate cu instalaţii de detectare a aparaturii de emisie-recepţie.

Uniunea internaţională a întreprinzătorilor maghiari

A fost constituită în anul 1992 la Budapesta, în contextul planului strategic de integrare economică a zonelor cu populaţie maghiară din ţările limitrofe, pentru sprijinirea exclusivă a patronilor de această etnie din Europa Centrală şi de Est şi funcţionează sub coordonarea „Uniunii Mondiale a Ungurilor”.

Scopul acestei organizaţii constă în crearea unei infrastructuri economice, paralelă cu cea statală, prin înfiinţarea de „cluburi, asociaţii şi forumuri ale oamenilor de afaceri maghiari”, în principalele oraşe din Transilvania.

Uniunea mondială a inginerilor şi constructorilor maghiari”

Are sediul la Budapesta şi funcţionează sub patronajul U.M.U.

în anul 1990 şi-a înfiinţat o filială la Cluj-Napoca cu denumirea „Societatea maghiară tehnico-ştiinţifică din Transilvania”, având ca scop „constituirea unei baze de date în vederea realizării legăturii dintre asociaţiile profesionale maghiare”.

„Asociaţia maghiară de economie”

Constituită la Budapesta în anul 1990, îşi desfăşoară activitatea sub coordonarea „Uniunii Mondiale a Ungurilor” şi „Oficiului pentru maghiarii din afara graniţelor” şi are ca obiectiv principal formarea viitorilor specialişti maghiari în domeniul economiei, culegerea de date şi efectuarea de studii de specialitate în zonele cu populaţie de această etnie, identificarea ramurilor, sectoarelor şi, în final, a societăţilor comerciale care pot fi „articulate economiei ungare”.

În anul 1990 a înfiinţat o filială la Cluj-Napoca, respectiv „Asociaţia economiştilor maghiari din România”.

„Uniunea naţională a cercurilor gospodarilor maghiari”

A fost înfiinţată la Budapesta în anul 1990 şi are ca scop „dezvoltarea, inclusiv cu sprijin financiar occidental, a sectorului agrar din Transilvania prin impunerea structurilor organizatorice agrare ungare şi adaptarea învăţământului agricol la modelele maghiare tradiţionale”.

Dispune de o filială la Cluj-Napoca: „Asociaţia gospodarilor maghiari din România”, care la rândul ei, are filiale în majoritatea localităţilor din Transilvania.

Fundaţia „Noi strângeri de mână” (Uj Kezfogas)

A fost înfiinţată în luna aprilie 1995 la Budapesta, urmăreşte finanţarea activităţilor comerciale ale firmelor şi întreprinzătorilor de etnie maghiară din Transilvania, dezvoltarea unui  sistem de colaborare economică între întreprinderile mici şi mijlocii din zonele de frontieră, organizarea de târguri, expoziţii, reuniuni ale specialiştilor şi finanţarea unei bănci de date pe profil economic-bancar.

Fundaţia acordă sprijin nerambursabil în valoare de până la 500.000 dolari pentru achiziţionarea de utilaje, imobile, active sau mijloace fixe şi credite de până la 1.250.000 dolari pentru constituirea de societăţi mixte cu caracter etnic, respectiv „ungaro-maghiare”.

În ultima perioadă Fundaţia „Noi strângeri de mână” s-a transformat într-un centru de coordonare şi legătură între diverse organisme şi asociaţii ce au ca obiectiv sprijinirea etnicilor maghiari din Ardeal în procesul de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii. Pe această linie a lansat o iniţiativă menită să accelereze pe termen mediu şi lung cooperarea activă între agenţii economici de acest gen, în scopul creării unei „prime structuri a hungarismului”, care să asigure exclusiv prosperitatea economică a comunităţii maghiare  din România. În acest sens, conducerea fundaţiei a transmis lista „Centrelor pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii” din Transilvania, cu indicaţia de a se intensifica cooperarea pe plan local şi regional, folosind cît mai eficient sprijinul financiar obţinut din partea oficialităţilor de la Budapesta şi a diferitelor organisme europene specializate.

Totodată, au fost indicate organizaţiile şi persoanele din Budapesta şi alte localităţi ungare care pot acorda sprijin concret pentru facilitarea realizării de contacte cu organismele respective, astfel:

– Academia „Europa“, Budapesta, str. Keleti Kasaly 25 B, telefon 1355346, coordonator Pál Tibor.

– Centrul de corespondenţă „Euro-Info“, Budapesta, str. Dorottya nr. 4, telefon 1180051, coordonator Hirschler Andras.

– Federaţia pentru turism sătesc în Europa Centrală şi de Est, Budapesta, str. Szoboszlai nr. 2-4, telefon 1551857, condusă de Csáky Csaba.

– Centrul întreprinzătorilor din judeţul Baranya, cu sediul în Pécs, str. Rakoczi nr. 24-26, condus de Zuba Péter.

– Fundaţia „Progress“ din Szeged, str. Tisza Lajos, nr. 63, director executiv Benko Ferenc.

Pentru atingerea obiectivelor urmărite pe linia integrării economice a Transilvaniei, în Ungaria funcţionează încă din 1996 Societatea comercială „Cooperatio KFT“, înfiinţată exclusiv cu fonduri guvernamentale, care a iniţiat o serie de activităţi comerciale şi financiare în zone din Bazinul Carpatic locuite compact de etnici maghiari.

Beneficiind în 1997 de un capital declarat de 174.100.000 forinţi, societatea respectivă a achiziţionat părţi semnificative din acţiunile a 11 firme româneşti din Transilvania, considerate rentabile şi corespunzătoare scopurilor urmărite de Budapesta, din care sunt amintite următoarele:

– Societatea „Alutus“ din Miercurea Ciuc, profilată pe editarea, publicarea şi multiplicarea de cărţi, manuale şi lucrări tehnice de specialitate. Acţiunile acesteia sunt împărţite astfel: 74% de Editura „Kriterion“ şi 26%  „Cooperatio KFT“.

– Firma „PIL-COOP“ din Gheorgheni, specializată în producerea şi desfacerea produselor de panificaţie, dispune de o reţea proprie de 38 de mici magazine de desfacere în judeţele Harghita şi Mureş, întreaga producţie realizându-se în exclusivitate cu făină importată din Ungaria. „Cooperatio KFT“ deţine 52,08% din acţiunile firmei.

– Fabrica de bere „Sugas“ din Sfântu Gheorghe, ale cărei acţiuni sunt deţinute de „Cooperatio KFT“ (40%), alte firme din Ungaria (40%) şi unii cetăţeni români de etnie maghiară (20%). Până în prezent Budapesta a sprijinit declanşarea şi funcţionarea proiectului „Sugas“ cu peste 15,5 milioane de forinţi.

„Uniunea pentru apărarea intereselor maghiare”

A fost constituită la 24 mai 1997 la Budapesta, ca organizaţie neguvernamentală consacrată apărării intereselor comunităţii maghiare din afara graniţelor şi are ca scop sprijinirea redobândirii proprietăţilor individuale şi colective, precum şi informarea structurilor europene specializate în problematica minorităţilor în legătură cu încălcările drepturilor de natură patrimonială ale etnicilor maghiari din ţările limitrofe Ungariei, îndeosebi din România.

La 21 aprilie 1998 comitetul de conducere al „Uniunii pentru apărarea intereselor maghiare” a anunţat că va declanşa ample acţiuni pe plan naţional şi internaţional având ca obiectiv, „recuperarea bunurilor ce aparţin naţiunii maghiare din Bazinul Carpatic”.  Pe această linie, s-a precizat că se vor deschide „fronturi de acţiune pentru ca maghiarii din teritoriile pierdute la Trianon să-şi recupereze proprietăţile ce le aparţin”, comitetul de conducere cerând revizuirea tratatelor de bază încheiate de Ungaria cu Ucraina, Slovacia şi România, astfel încât viitoarele documente bilaterale să conţină prevederi şi mecanisme concrete pentru despăgubirea cetăţenilor de etnie maghiară.

Din Transilvania sunt revendicate peste 1.500 de întreprinderi, ateliere şi alte unităţi de producţie care au fost naţionalizate de statul român. De asemenea, sunt revendicate imobilele în care au funcţionat bisericile, arhivele, şcolile, centrele culturale şi etnografice maghiare din Ardeal.

Uniunea Independentă „Baross Gabor”

Deşi se intitulează „uniune independentă”, în realitate este o structură specializată a „Uniunii Mondiale a Ungurilor”, creată în anul 1992 cu scopul de a înfăptui politica neorevizionistă a acestei organizaţii în profil economic.

În luna iunie 1997, Klement Kornel, preşedinte al Uniunii Independente „Baross Gabor”, într-un interviu acordat ziarului „Napi Magyarorszag”, a menţionat că scopul organizaţiei pe care o conduce „este acela de a realiza o coeziune a întreprinzătorilor maghiari de pretutindeni, de a constitui organizaţii naţionale şi locale, de a realiza un permanent schimb de informaţii, de a face ca Budapesta să devină un centru mondial al protecţiei intereselor întreprinzătorilor maghiari”.

Cu prilejul „Forumului întreprinzătorilor maghiari din Bazinul Carpatic”, desfăşurat în perioada 9-10 iunie 1997 la Nyiregyhaza, Bonis Lajos, secretarul general al Uniunii independente „Baross Gabor” a apreciat că „ofensiva în plan economic constituie o condiţie primordială a dăinuirii maghiarimii din afara graniţelor”.

„Uniunea mondială a oamenilor de afaceri maghiari”

A fost înfiinţată în anul 1992 la Budapesta, cu statut de structură specializată a „Uniunii Mondiale a Ungurilor”.

Arkossy Csaba, preşedintele Uniunii, a precizat că obiectul organizaţiei pe care o conduce constă în refacerea unităţii şi privilegiilor naţiunii maghiare din Bazinul Carpatic prin acţiuni în plan economico-financiar.

La începutul anului 1998, împreună cu Fondul internaţional de investiţii „Corvinus” Kft, a adoptat un program de consultanţă şi sprijin financiar pentru societăţi comerciale din nord-vestul Transilvaniei care se confruntă cu dificultăţi economice.

Iniţiativa are în vedere exclusiv firme ale unor etnici maghiari, cei interesaţi în obţinerea sprijinului din Ungaria trebuind să îndeplinească următoarele condiţii:

– să fie de etnie maghiară, să deţină ca personal angajat maghiari în proporţie de 95% şi să asigure comunicarea numai în limba

maghiară, precum şi inscripţionarea bilingvă în societatea comercială;

– întreaga activitate comercială sau de producţie să se desfăşoare exclusiv cu parteneri din Ungaria, iar în România să sprijine preponderent societăţi maghiare.

Acordă împrumuturi în termeni foarte avantajoşi, cu o dobândă relativ scăzută, iar pe perioada în care firma este debitoare trebuie să accepte să fie consiliată de reprezentanţii fondului „Corvinus” Kft.

Anterior acordării sumelor aferente creditului, operaţiune ce se derulează prin intermediul filialei din Cluj-Napoca a „Pater Bank”, reprezentanţii „Uniunii Mondiale a oamenilor de afaceri maghiari” şi ai societăţii „Corvinus” Kft. organizează întâlniri atât cu patronii, cât şi cu salariaţii firmelor, prilejuri cu care sunt prezentate avantajele acestui sistem de întrajutorare pentru creşterea nivelului de dezvoltare economico-socială a maghiarilor din Bazinul Carpatic, fapt menit să asigure, în perspectivă, autonomia teritoriilor care au aparţinut „Ungariei Mari”.

Informarea asupra activităţii HTMH

Ca urmare a reorganizării activităţii de presă şi informaţii s-a intensificat semnificativ relaţia HTMH cu mass-media. Prezentarea activităţii HTMH şi a evenimentelor care privesc maghiarii din afara graniţelor se face în cadrul unor conferinţe de presă periodice. În cadrul Oficiului există de asemenea un serviciu de informaţii care asigură o activitate de „public relations” privitoare la problema minorităţii. În afară de comunicatele zilnice de presă, se redactează analize periodice referitoare la situaţia minorităţilor maghiare din ţările vecine şi la modul în care ea este reflectată în presa autohtonă sau în cea maghiară din afara graniţelor. Totodată, în prezent funcţionează un Club de Presă al HTMH, având ca obiectiv realizarea unei mai bune cunoaşteri a problemei de către opinia publică.

HTMH editează săptămânal buletinul „Observer” în 45 de exemplare având o difuzare restrânsă pentru:

– membrii comisiilor de politică externă şi de apărare a Parlamentului de la Budapesta;

– cabinetul primului ministru Viktor Orbán;

– şefii serviciilor secrete;

– conducerea M.A.E.

Buletinele cuprind analize şi evoluţii semnificative ale evenimentelor de interes prioritar pentru maghiarii din Bazinul Carpatic

sursa      http://agendaverde.ro/

Dictatura sexului

image

Dictatura sexului

Singurul motiv pentru care există manuale de educaţie sexuală e absenţa iubirii. Şcolile nu duc lipsă de educaţie sexuală, ea se face în closete încă din şcoala primară încă din şcoala primară, constituind 90% din ceea ce se singura diferenţă faţă de EDUCAŢIA TRUPEASCĂ LIPSEŞTE, CI CEA SUFLETEASCĂ. Majoritatea numai Hristos le-o poate da Singura condiţie pentru prezenţa iubirii adevărate este curăţia inimii. Fără adoră porcii.. O inimă curată este cel mai rar lucru din lume. Trăim într-o societate care se nu se fi deturnat, stricat, pervertit, murdărit. Şi-atunci, pretenţia”inimii curate”( Cine frecventează Biserica având alt scop, rămâne pururea străin de darul ei.) De aceea nu există iubire fără Hristos, pentru că Hristos este ÎNCEPUTUL SUSŢINĂTORUL şi DESĂVÂRŞITORUL IUBIRII. Iubirea îi face pe oameni fericiţi. Patima, le oferă doar clipe de plăcere Într-o ţară cu 20 milioane de avorturi ar trebui să existe pretutindeni panouri cu următorul avertisment: NU IUBIŢI! PERICOL DE MOARTE Fără Ortodoxie iubirea rămâne „neortodoxă”, adică intră în neorânduială scufunda într-o clipă Fără Hristos iubirea nu are binecuvântare şi roadele ei sunt nesfârşit de amare Singurul aport al educaţiei sexuale este la vulgarizarea deplină a intimităţii Suntem în plină dictatură a Sexului şi nimeni nu protestează, deşi efectul ei asupra sufletului e mai distructiv decât comunismul Maria Magdalena L-a iubit mult pe Hristos pentru că a scos 7 demoni din ea De ce nu-L iubim şi noi pe Hristos? Pentru că cei 7 demoni ai desfrânării n-au fost încă scoşi.. De educaţia sexuală are nevoie industria sexului, nu adolescentul; iar de industria sexului are nevoie BANUL, nu dragostea Ar trebui ridicată o biserică în orice loc în care un băiat dă întâlnire unei fete.

usa-milostivirii.blogspot.com

Serviciile secrete se joacă de-a războiul

EXCLUSIV Nume de cod:DioPeX. Serviciile secrete se joacă de-a războiul

În interiorul serviciilor secrete este mare agitaţie în această perioadă. Direcţia Generală de Informaţii a Apărării (DGIA) coordonează zilele acestea cea mai mare aplicaţie organizată până în prezent de serviciile secrete din armată.

EXCLUSIV Nume de cod:DioPeX. Serviciile secrete se joacă de a războiul servicii secreteServiciile secrete se joacă de-a războiul

La aplicaţia care are nume de cod DioPeX, participă toate structurile care formează DGIA. Potrivit informaţiilor obţinute de ziuaveche.ro, scenariul aplicaţiei constă în contracararea  de către specialiştii serviciilor de informaţii ale armatei a unor atacuri cibernetice asupra unor servere din sistemul de securitate naţională lansate din afara graniţelor României. Concomitent, ofiţerii Direcţiei de Containformaţii şi Securitate Militară (DCiSM) au depistat şi urmează să participe la reţinerea unui grup de spioni aflaţi pe teritoriul României, care culegeau informaţii strict secrete despre un obiectiv militar. Pentru rezolvarea problemelor stabilite de directorii aplicaţiei, în scenariul DioPeX au fost cooptate şi elemente din cadrul Brigăzii de Informaţii  Militare şi specialişti de la Centrul pentru Operaţii Speciale “General-maior Grigore Baştan” de la Buzău şi Centrul HUMINT de la Oradea. La nivel internaţional, organizatorii exerciţiului vor să testeze viteza de reacţie a personalului din cadrul Direcţiei de Informaţii Militare (DIM) aflat la post.

EXCLUSIV Nume de cod:DioPeX. Serviciile secrete se joacă de a războiul servicii secreteSeful DGIA (dreapta) impreuna cu ministrul Apararii si seful SMG (stanga)

Scopurile aplicaţiei condusă de generalul locotenent Gheorghe Savu, directorul DGIA, este acela de a testa toate structurile HUMINT, IMINT şi SIGINT  privind modul de răspuns în cazul unei crize care poate afecta securitatea naţională a României sau siguranţa vreunui obiectiv militar al NATO sau SUA aflat pe teritoriul României.

DioPeX este atent monitorizată atât de ministrul Apărării cât şi de şeful Statului Major General

Scris de :   Doru Dragomir

sursa www.ziuaveche.ro