Rugaciune de dimineata

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la mine, sa Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca rugaciunea Preasfantului Tau nume sa-mi lucreze in minte mai mult decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, caci iata pacatuiesc in tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca umblam impiedicandu-ne prin intuneric. Patimile au pus tina pe ochii mintii, uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impietrind in noi inimile noastre si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina, asa risipind in desert zilele noastre, umbriti si dosaditi pana la pamant.

Doamne, Cel ce vii intre oameni in taina, ai mila de noi si pune foc temnitei, aprinde dragostea in inimile noastre, arde spinii patimilor noastre si fa lumina sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, vino si Te salasluieste intru noi, impreuna cu Tatal si cu Duhul Tau cel Sfant. Caci Duhul Sfant se roaga pentru noi cu suspine negraite, cand graiul si mintea raman neputincioase.

Doamne, Cel ce vii in taina, ai mila de noi, caci nu ne dam seama cat suntem de nedesavarsiti si cat esti de aproape de sufletele noastre si cat ne departam noi prin pacatele noastre.

Ci lumineaza lumina Ta peste noi, ca sa vedem lumina prin ochii Tai, sa traim in veci prin viata Ta. Lumina si Bucuria noastra, slava Tie! Amin.

de Parintele Arsenie Boca

(primita de la Gheorghe Moraru si Maica Eftimia Ciungan, manastirea Hurezu)

RUGACIUNEA ISIHASTA

Calugari romani care deveneau invizibili prin rugaciune !

 

 

Aptitudinile de a te face invizibil si de te deplasa in mod inexplicabil ar constitui unele din efectele rugaciunii isihaste,o rugaciune repetata in minte fara incetare.Iata ce spunea Ioan din Moldova,un sihastru din secolul al XVIII-ea:”Rugaciunea incepuse sa prinda radacini, sa actioneze,nu mai puteam dormi,abia o ora pe noapte,si asta stand pe un scaun.“

Rezultatul acestei rugaciuni neintrerupte este o iubire netarmuita fata de toti oamenii.Ioan din Moldova afirma:”Ma scol deseori seara ca sa spun rugaciunea catre Iisus si devin prizonier,atras in afara mea.Nu stiu unde.In corp sau in afara lui?NU stiu,Dumnezeu stie.” Corpul lui a disparut intr-o zi ,fara ca nimeni sa stie unde si cum.

Si astazi se mai pot auzi astfel de relatari.De exemplu,cea a staretului Agapia Teodul,mort in 1981.El a istorisit intalnirile ciudate avute de episcopul Ioan,un sihastru foarte avansat spiritual si cu multe capacitati miraculoase.Era un pustnic vestit,care traia in Muntii Carpati.Cand se plimba pe carari,ucenicul care il insotea intotdeauna mergea in spatele lui,ca sa se poata ruga netulburat.Avea plete albe,barba alba,chipul luminos,purta haine vechi si se sprijinea intr-un baston.Stia sa citeasca in suflete si viitor.

Teodul l-a intalnit intr-o zi si pe carare si sihastrul i-a istorisit traseul lui spiritual.Fiind episcop,in 1915,a dorit sa intre intr-o manastire ca simplu calugar,avand sarcina sa aiba grija de vite.Staretul i-a spus ca a hotarat sa hirotoneasca,dar el era deja hirotonit,asa ca a fugit si s-a retras in padure.Pustnicul i-a cerut lui Teodul hartie si cerneala,apoi a disparut atat de brusc,incat calugarul nu a putut sa-si dea seama in ce directie a luat-o.Teodul s-a intors la manastire sa faca rost de cele cerute de sihastru.Dupa un timp,a revenit pe aceeasi carare.Cand a ajuns in poiana,pustnicul si-a facut aparitia ca din senin,fara sa-si dea seama de unde vinese.Avea chipul radios.Si,dovedindu-si din nou puterea clarviziunii,l-a sfatuit pe Teodul sa nu se duca intr-o anumita manastire,deoarece nu se afla acolo persoana pe care dorea s-o vada.

Cinci ani mai tarziu,Teodul a auzit o poveste stranie.Un frate de la manastire isi vazuse turma de oi si cainii adunandu-se intr-un chip bizar,in mijlocul lor aflandu-se un calugar batran care se tanguia:”Cu ce am pacatuit,Doamne,ca sa ma arati oamenilor?“. Era in mod normal vizibil? Oricum,i-a cerut celuilalt calugar sa nu pomeneasca nimic despre aparitia lui.Dar,dupa o saptamana,calugarul a spus totul la spovedanie.Preotul a cerut sa fie cautat pustnicul,dar nu l-au gasit nicaieri:devenise din nou invizibil. Astfel de ralatari gasim si la ortodocsii greci si rusi.

http://secretele–sistemului.blogspot.com via http://deveghepatriei.wordpress.com

Incredibila putere a rugăciunilor

Considerate de cei aflaţi în suferinţă –şi de apropiaţii lor- drept ultima cale de vindecare, rugăciunile au devenit în ultima vreme obiect de studiu ştiinţific, mai ales după ce s-a constatat efectul lor binefăcător ori chiar tămăduitor. Cercetători de diverse specialităţi au căutat să afle cum anume acţionează rugăciunea asupra stării fizice a individului şi în ce condiţii devine ea eficientă. Iar rezultatele studiilor s-au dovedit uimitoare!
*  Efect spectaculos în cazuri de artrită şi boli coronariene
Cu câteva luni în urmă, au fost făcute publice concluziile unui studiu asupra rugăciunii, realizat de dr. Dale Matthews, de la Facultatea de Medicină a Universităţii Georgetown, asistat de S. Marlowe şi Francis MacNutt. Cei trei au folosit acelaşi sistem şi aceleaşi controale utilizate de regulă la evaluarea unui medicament nou. Patruzeci de pacienţi cu artrită, înregistraţi la Centrul pentru Artrită din Clearwater, Florida, au fost trataţi cu… rugăciuni în timpul unei sesiuni intensive de vindecare, de câteva zile. Suferinzii au fost împărţiţi apoi în două grupe. Pentru prima s-au făcut multe rugăciuni fără ca bolnavii să ştie, timp de şase luni, în vreme ce grupa cealaltă nu a beneficiat de acest „suport”. Toţi pacienţii au fost monitorizaţi pentru a li se urmări eventualele semne de progres. Şi ele n-au întârziat să apară, dar numai la categoria celor ajutaţi spiritual. Dar atenţie! Durerile şi inflamaţiile de articulaţii s-au diminuat doar la cei care au beneficiat şi de contactul fizic cu tămăduitorii (care le-au pus mâinile pe locurile afectate, în timp ce se rugau), nu şi la cei pentru care s-au înălţat rugi de la distanţă! În mod similar, Randolph Byrd observa, în 1988, analizând starea a 393 de suferinzi de boli coronariene, internaţi la San Francisco General Hospital, că aceia pentru care s-au făcut rugăciuni au cunoscut o ameliorare semnificativă a sănătăţii, având mai puţină nevoie de ventilare artificială, de antibotice şi de diuretice decât cei lăsaţi pe cont propriu. Nu e astfel de mirare că, potrivit unui sondaj publicat în Newsweek, 87% dintre americani se declară ferm convinşi că Dumnezeu ascultă rugile, 82% dintre ei recunoscând că se roagă pentru sănătatea şi succesul lor şi al membrilor familiei. Un alt sondaj, marca Gallup, dezvăluia că 3 din 10 americani au avut parte de o însănătoşire aproape miraculoasă, 30% dintre ei punând-o pe seama propriilor rugăciuni ori ale celor apropiaţi.
*  Şi dacă e doar autosugestie?
“E doar efect placebo, la fel ca atunci când înghiţi un cubuleţ de zahăr şi te simţi mai bine, crezând că ţi s-a administrat un medicament”, susţin scepticii/necredincoşii, arătând că, în ciuda deosebirii remarcate de Byrd între cele două categorii, nici durata spitalizării şi nici mortalitatea n-au înregistrat diferenţe semnificative între grupe. Au urmat alte studii, referitoare la influenţa rugăciunii asupra bacteriilor, plantelor şi oamenilor, dar puţini au auzit de ele, întrucât rezultatele n-au fost concludente. Asta a dat apă la moară celor care susţin că Dumnezeu, indiferent care ar fi acela în religia respectivă, nu poate fi manipulat prin rugi fierbiţi sau disperate, altminteri atâtea dezastre şi tragedii umane (accidente, malformaţii, morţi premature) ar fi putut fi prevenite ori stopate la timp! Să depindă totul de gradul de credinţă al celor care rostesc rugăciunile sau de faptul că suferindul/victima în cauză ştie sau nu că e astfel susţinut? Să conteze numărul şi/sau intensitatea rugăciunilor? Henri Nouwen a analizat ceea ce el numeşte “gândirea iluzorie”, remarcând că omul e predispus creditării superstiţiilor şi gata să vadă relaţii cauză-efect acolo unde acestea nu există (dar el se aşteaptă să fie!) ori sunt urmarea unui şir de coincidenţe. Asta se vede cel mai bine în practicarea jocurilor de noroc, în avansarea prezicerilor de tot felul şi în credinţa în fenomenele paranormale. În fiecare situaţie de acest fel, ne autoamăgim că putem influenţa nişte evenimente practic incontrolabile, susţine Nouwen. În plus, omul reţine mai degrabă o secvenţă consecutivă de tipul accidentului petrecut după o premoniţie decâ faptul că nu s-a întâmplat nimic după ce a visat o catastrofă. La fel se întâmplă atunci când susţinem că gândirea pozitivă ne poate vindeca de boli cumplite. Poate e adevărat în cazul unui număr de bolnavi. Dar cei care au gândit pozitiv şi nu s-au vindecat sunt totuşi mult mai mulţi. Teologii înşişi ne recomandă să nu-l privim pe Dumnezeu ca pe un Moş Crăciun căruia îi cerem anumite cadorui. În fond, precizează ei, Biblia nu ne spune că, rugându-ne, vom scăpa de suferinţe şi necazuri de orice fel, ci doar că Domnul ne va fi alături în momentele grele. Aşa că nu trebuie să fim dezamăgiţi sau să ne răzvărtim atunci când nu obţinem ce ne-am dorit şi nici să credem că am fost pedepsiţi pentru insuficienta noastră credinţă. Iisus însuşi le-a spus fariseilor, când l-au întrebat când vine Împărăţia lui Dumnezeu:” Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17:20b-21)
*  Clopotele şi semnul crucii, mai puternice ca viruşii şi bacteriile
Şi totuşi, în ciuda controverselor, experţii ruşi din Sankt Petersburg au ajuns la concluzia că oamenii pot totuşi  să se vindece în biserici, atunci când ating sfintele moaşte sau icoanele.„O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din St. Petersburg, citat de Pravda. „Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, ci repară şi structura grav afectată a conştiinţei”. Profesorul Slezin a încercat să măsoare puterea rugăciunii, înregistrând electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau. Mare i-a fost uimirea omului de ştiinţă să constate la subiecţii săi un fenomen neobişnuit:„stingerea” completă a cortexului cerebral. Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de până la trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe măsură ce individul creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului se amplifică şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii.”Practic atunci nu mai există nicio forma de stres”, a explicat cercetătorul rus, adăugând:”Iar stresul este responsabil de majoritatea bolilor. Boala apare mai întâi la nivelul minţii şi apoi coboară în organe, pe fondul slăbirii câmpului energetic”. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică, a monitorizat, la rândul său, mii de enoriaşi înainte şi după slujba urmărită în biserică, observând că tensiunea şi caractristicile sângelui li se îmbunătăţeau la ieşirea din lăcaşul sfânt. Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. De pildă, după explozia de la Cernobîl, aparatele de măsurare au arătat că, în apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, aflată la doar 4 km de reactoare, valoarea radiaţiilor era absolut normală, în ciuda efectului devastator al exploziei. Mai mult, potrivit publicaţiei Pravda,
oamenii de ştiinţă din St. Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor, şi că apa sfinţită, semnul crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare. De altfel, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor. Ultrasunetele emise de clopotele trase ar fi capabile să anihileze viruşii de gripă, hepatită şi tifos. Acelaşi efect incredibil, mai puternic chiar decât metodele clasice de dezinfecţie, l-ar avea şi semnul crucii făcut deasupra apei sau bucatelor duse la binecuvântare. Laboratorul Institutului de Medicină Industrială şi Navală a confirmat că în apa sfinţită concentraţia bacteriilor dăunătoare este de o sută de ori mai mică decâ în apa normală. Singura condiţie este ca binecuvântarea să fie dată de o persoană credincioasă.“Apa distinge nivelul de credinţă al oamenilor.”, susţine A. Malenkovskaia.
* Cum s-a salvat biserica de lava vulcanului
Senzaţional este şi documentarul realizat de BBC şi difuzat pe Discovery, relatând povestea unui pastor care, în 1873, a chemat oamenii la rugăciune, pentru a salva biserica din calea lavei unui vulcan din Islanda. Filmul a prezentat însemnările pastorului care, speriat că lava vulcanului s-a întins pe vreo 15 kilometri, distrugând totul în calea sa, şi-a chemat enoriaşii la biserică, să se roage împreună pentru un miracol. Iar când au ieşit din lăcaş, au constatat că lava, ce cursese cu furie pe suprafeţe uriaşe, se oprise la câţiva metri de biserică! Scepticii ar putea spune că a fost doar o coincidenţă, dar mulţi cred că rugăciunea colectivă a avut un rol determinant în evitarea dezastrului. Iisus însuşi a oprit furtuna prin rugăciune şi, tot rugându-se, a avut puterea de a schimba structura formelor materiale. El a înmulţit pâinile şi peştii, a transformat apa în vin, a vorbit cu vântul şi valurile şi a fost ascultat. Deci Iisus ne-a arătat că materia răspunde conştiinţei umane şi tot el a spus că, dacă am avea credinţă cât un bob de muştar, am putea muta munţii din loc. “Ce se poate spune mai mult despre foloasele rugăciunii? S-a rugat chiar Domnul, Căruia în vecii vecilor îi sunt mărirea şi puterea”, scria Tertulian în “Despre rugăciune”. Ceea ce, până la urmă, rezumă cel mai bine zecile şi poate chiar sutele de încercări ştiinţifice de a confirma şi măsura efectele binefăcătoare ale rugilor.

…de Mădălina Firănescu

RUGACIUNI PENTRU ORICE TREBUINTA.

Rugaciune pentru bolnavul care nu poate dormi.

Doamne miluieste.

Dumnezeule cel mare si laudat, necuprins de gand si de cuvant, care ai zidit pe om cu mana Ta, tarana luand din pamant, si cu chipul Tau l-ai cinstit pe el; Iisuse Hristoase, numele cel preadorit, impreuna cu Parintele Tau cel fara de inceput si cu Preasfantul si Bunul si de viata Faca­torul Tau Duh, arata-Te la robul Tau (N) si-l cerce­teaza, in suflet si in trup, fiind rugat de preamarita stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria; de sfintele puteri ceresti fara de trup; de cinstitul, maritul, proorocul, inaintemergatorul si Botezatorul Ioan; de sfintii, maritii si intru tot laudatii Apostoli; de cei intre sfinti parintii nostri si dascali ai lumii: Vasile cel Mare, Grigore de Dumnezeu cuvantatorul si Ioan Gura de Aur; de Atanasie, de Chiril, de Nicolae cel din Mira, de Spiridon, facatorul de minuni, si de toti sfintii ierarhi; de sfantul apostol intaiul mucenic si arhidiacon Stefan; de sfintii, maritii si marii mucenici Gheorghe, purtatorul de biruinta, Dimitrie, izvoratorul de mir, Teodor Tiron si Teodor Stratilat si de toti sfintii mucenici; de preacuviosii si de Dumnezeu purtatorii parintii nostri Antonie, Eftimie, Sava cel sfintit, Teodosie incepatorul vietii de obste, Onufrie, Arsenie, Atanasie cel din Aton, si de toti preacuviosii parinti; de sfintii si tamaduitorii fara de arginti Cosma si Damian, Chir si Ioan, Pantelimon si Ermolae, Samson si Diomid, Mochie si Anichit, Talaleu si Trifon si de Sfantul (N), a carui pomenire savarsim si de toti sfintii Tai.

Si da robului Tau (N) somn de odihna, somn trupesc, de sanatate, de mantuire si de viata, tarie sufletului si trupului. Si precum oarecand ai cercetat pe Abimeleh, robul Tau, la via Agripei, si i-ai dat lui somn mangaietor, ca sa nu vada caderea Ierusalimului, si l-ai adormit pe el cu somn intaritor si iarasi l-ai sculat intr-o clipa devreme spre slava bunatatii Tale; inca si pe sfintii Tai, maritii sapte tineri, i-ai aratat vestitori marturiei aratarii Tale in zilele lui Deciu imparatul si prigonitorul, pe care i-ai adormit in pestera trei sute saptezeci si doi de ani si ca niste prunci ce se incalzesc la sanul maicii lor n-au suferit nici o stricaciune, spre lauda si slava iubirii Tale de oameni si spre aratarea si adeverirea nasterii noastre celei de a doua si a invierii tuturor; insuti dar, Iubitorule de oameni imparate, vino si acum, cu pogorarea Sfantului Tau Duh, si cerce­teaza pe robul Tau (N), si-i daruieste sanatate, tarie si buna vartute prin bunatatea Ta, pentru ca de la Tine este toata darea cea buna si tot darul cel desavarsit.

Ca Tu esti doctorul sufletelor si al trupurilor noas­tre, si Tie slava si multumire si inchinaciune inaltam, impreuna si Parintelui Tau celui fara de inceput si Preasfantului si Bunului si de viata Facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciune la timp de boala

Sfanta mare mucenita a lui Hristos, Filoftee, ne rugam tie cu genunchii plecati si cu lacrimi fierbinti. Adu-ti aminte de neputinta firii omenesti, care cuprinde si impresoara pe tot muritorul, de la nastere, intocmai ca mrejele paianjenului. Intru aceste mreji fiind cazuti si noi, smeritii, si neputand scapa de ele fara ajutorul lui Dumnezeu, te rugam pe tine sa ne fii mijlocitoare catre Dansul. Ca El insusi te-a preamarit si te-a trimis in aceasta tara, ca s-o aperi si s-o pazesti de toate rautatile.

Asa, Sfanta mare mucenita a lui Hristos, Filoftee, milostiveste-te spre lacrimile batranilor, spre suspinele maicilor, spre cererile pruncilor si spre noi, care cadem cu genunchii plecati si cerem, prin rugaciunile tale cele sfinte, ajutor si mantuire din supararile ce ne cuprind. Caci stim, Sfanta mucenita, ca pentru pacatele noastre patimim acestea toate, adica: boli, saracire, prigoniri de la vrajmasi, neploaie la vreme si alte asemenea rele. Pentru aceasta cadem la milostivirea ta, ca sa nu patimeasca si cei nevinovati din pricina noastra. Fie-ti mila si roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, ca sa strigam tie: bucura-te, fecioara, mare mucenita Filoftee. Amin.

 

Rugaciune pentru deochi

Rugaciune pentru dureri de cap

Domnului sa ne rugam

Stapane, Dumnezeul nostru, imparatul veacu­rilor, Cel atotputernic si atottiitor, Care faci pe toate si insuti le schimbi cu voia Ta; Cel ce cuptorul cel de sapte ori incins si vapaia cea dm Babilon le-ai prefacut in roua si pe sfintii trei tineri neatinsi i-ai pazit; Doctorul si tamaduitorul sufletelor noas­tre, mantuirea celor ce nadajduiesc in Tine, Tie ne rugam si cu umilinta cerem: departeaza, inlatura, izgoneste toata lucrarea diavoleasca, toata calea si toata vrajmasia satanei, privirea cea rea, nesatioasa si pizmasa a ochilor celor facatori de rele a oame­nilor pizmasi, de la robul Tau (N).

Si fie ca, din fru­musete sau pentru putere, ori din intamplare sau din pizma si rautate, i-a venit lui aceasta neputinta, insuti, Iubitorule de oameni Stapane, tinde mana Ta cea tare si bratul Tau cel atotputernic si inalt si cerceteaza aceasta zidire a Ta si-i trimite inger de pace, stapanitor si pazitor sufletului si trupului, care sa goneasca si sa starpeasca de la ea tot sfatul rau, toata pizma si deochiul facator de stricaciune al oamenilor rai, ca, izbavita fiind cu puterea Ta, sa-Ti cante Tie cu multumire: Domnul este ajutorul meu, si nu ma voi teme de ce-mi va face mie omul; si iarasi: nu-mi va fi frica de rele, pentru ca Tu cu mine esti; ca Tu esti Domnul puterii mele, Cel tare si stapanitor, Domnul pacii, Parintele veacului ce va sa fie.

Asa, Doamne Dumnezeul nostru, milostiveste-Te spre robul Tau si izbaveste-l de toata stricaciunea si supararea ce i s-a facut din pizma. Pentru rugaciu­nile preabinecuvantatei stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu rugaciunile arhanghelilor celor cu chip de lumina; ale cinstitului, maritului proorocului, Inaintemergatorului si Boteza­torului Ioan; ale sfintei si marii mucenite Marina; ale sfantului Stelian; ale preacuvioasei maicii noastre Parascheva cea noua; ale sfantului sfintitului mucenic Elefterie si ale sfantului (N), a carui pomenire savarsim, si ale tuturor sfintilor Tai.

Ca Tu esti doctorul sufletelor si al trupurilor noas­tre, Hristoase, Dumnezeul nostru, si Tie slava inal­tam si Celui fara de inceput al Tau Parinte si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Si stropeste pe bolnav cu apa sfintita, daca a facut mai intai sfestania, sau cu aghiazma de la Boboteaza. Apoi preotul pune mana pe capul celui bolnav, zicand aceasta:

Rugaciune

Harul Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cel dat Sfintilor Sai Ucenici si Apostoli, – zicand: Pe bolnavi mainile veti pune si bine le va fi, si printr-insii este dat si noua nevrednicilor slu­jitorilor Sai, acest har, prin mine smeritul si nevred­nicul preot, sa te tamaduiasca pe tine, fiule si fratele nostru cel duhovnicesc de toata boala si neputinta sufleteasca si trupeasca ce te-a cuprins, si sa te daruiasca Bisericii Sale intreg, cinstit, sanatos, indelun­gat in zile, bine umbland si facand poruncile lui Dumnezeu, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Rugaciune impotriva farmecelor si bantuirii duhurilor rele

Doamne, viforul necazurilor se ridica asupra mea si duhurile necurate nu-mi dau pace, dar intru Tine imi pun toata nadejdea si pazei Tale ma incredintez intreg (intreaga), ca Tu cunosti pricina raului care ma bantuie si esti dezlegarea tuturor legaturilor necurate. La Tine toti perii capului meu sunt numarati.

De Tine toti demonii stiu si se cutremura. Deci pe Tine Te rog, Doamne, Atotputernicule, sa indepartezi de la mine orice duh necurat si orice rau pierzator de suflet, scotandu-ma pe mine biruitor peste toata facatura diavoleasca, sub acoperamantul dreptei Tale si intru crucea Ta cea atotizbavitoare.

Ca Tu esti intarirea si scaparea noastra in veci, Hristoase Dumnezeule, si Tie slava Iti inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.

Rugaciunea credinciosilor ce se casatoresc

Stapane, Doamne, Dumnezeul nostru, sfintitorul nuntii celei de taina si preacurate, pazitorul nestricaciunii si chivernisitorul cel bun al celor lumesti, Cel ce dintru inceput ai zidit pe om si l-ai pus, ca pe un imparat, peste fapturile Tale si ai zis: Nu este bine sa fie omul singur pe pamant, sa-i facem ajutor,- pentru aceasta ai randuit sa lase omul pe tatal sau si pe mama sa si sa se uneasca cu sotia sa (sotul sau) si sa fie amandoi un trup, iar pe cei ce Dumnezeu i-a impreunat, omul sa nu-i desparta. Insuti, Stapane, trimite darul Tau cel ceresc peste mine nevrednicul robul Tau (roaba Ta) si binecuvinteaza casatoria pe care astazi o intemeiem inaintea fetei Tale. Curateste toate pacatele mele, iarta-mi toate faradelegile, dezleaga-mi toate gresalele cele de voie si cele fara de voie,- uneste gandurile, cugetele si inimile noastre in dragoste nefatarnica si in credinta nestramutata, indrepteaza-ne pasii pe caile Tale, pentru ca pururea sa implinim voia Ta cea sfanta. Umple casa noastra de toate bunatatile, daruieste-ne copii buni si ne invredniceste ca impreuna sa petrecem vietuire fara prihana, sa sporim in tot lucrul bun si bineplacut Tie, sa plinim cu inima curata poruncile Tale si sa laudam si sa preamarim preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau: al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Molitfele Sfantului Vasile cel Mare

Dumnezeul dumnezeilor si Domnul domnilor, facatorul cetelor celor de foc si lucratorul puterilor celor fara de trup, mesterul celor ceresti si al celor pamantesti, pe Care nimeni dintre oameni nu L-a vazut, nici poate sa-L vada; de Care se teme si se cutremura toata faptura; Cel ce a aruncat din cer pe capetenia ingerilor, care din trufie si-a incordat grumazul oarecand si s-a lepadat de slujba sa prin neascultare, si pe ingerii cei impreuna cu dansul potrivnici, care s-au facut diavoli, i-a aruncat in intunericul cel adanc al iadului, fa ca blestemul acesta, ce se face in numele Tau cel infricosator, sa fie spre ingrozirea acestui povatuitor al vicleniei si a tuturor taberelor lui, care au cazut impreuna cu el din lumina cea de sus, si pune-l pe fuga; si-i porunceste lui si; diavolilor lui sa se departeze cu totul, ca sa nu faca nici o vatamare acestui suflet pecetluit; ci acesti pecetluiti sa ia taria puterii ca sa calce peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului. Ca se lauda si se cinsteste si de toata suflarea cu frica se slaveste preasfant numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii  vecilor. Amin.    

Rugaciune pentru casa suparata de duhuri rele

Se face mai intai sfintirea cea mica a apei

Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste !

Doamne, Dumnezeul mantuirii noastre, Fiul Dumnezeului celui viu, Care Te porti pe heruvimi; Cel ce esti mai presus decat toata incepatoria si stapania si puterea si domnia; Tu, cel mare si infricosator peste toti care sunt imprejurul Tau; Cel ce ai asezat cerul deasupra noastra si ai facut pa­mantul cu taria Ta si ai indreptat lumea cu intelep­ciunea  Ta; Care cutremuri din temelie cele de sub cer, incat si stalpii lor se clatina; Cel ce zici soarelui si nu rasare, ascunzandu-se dupa stele; Care ame­ninti marea si o usuci pe ea; a Carui manie topeste stapaniile si puterile, si din pricina Caruia pietrele s-au sfaramat; Care ai zdrobit portile cele de arama si zavoarele cele de fier le-ai rupt, pe cel tare l-ai legat si pe slujitorii lui i-ai risipit; pe tiran cu crucea Ta l-ai doborat si pe balaur cu undita intruparii Tale l-ai prins si cu lanturi l-ai legat in intunericul iadului.

Tu, Doamne, intarirea celor ce-si pun nadejdea  in Tine, zidul cel tare al celor ce si-au pus increderea in Tine, departeaza, izgoneste si imprastie toata lucra­rea diavoleasca, toata navalirea satanei, toata ban-tuiala puterii celei potrivnice de la casa aceasta si de la cei ce locuiesc in ea, care poarta semnul crucii Tale celei biruitoare si infricosatoare impotriva demo­nilor, si care cheama numele Tau cel sfant.

Asa, Doamne, Care ai izgonit legiunea de demoni si ai poruncit duhului celui surd si mut si necurat sa iasa din omul cel cuprins de el si sa nu se mai in­toarca; Cel ce ai nimicit toata tabara vrajmasilor nostri cei nevazuti, iar credinciosilor ce Te cunosc pe Tine le-ai zis: iata, va dau voua putere sa calcati peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului, insuti, Stapane, pazeste pe toti care sunt in casa aceasta de toata vatamarea si ispita, izbavindu-i de frica de noapte, de sageata ce zboara ziua, de lucrul ce umbla in intuneric, de intalnirea cu demonul de amiaza, pentru ca robii Tai si roabele Tale si pruncii, indulcindu-se de ajutorul Tau si cu tabara ingereasca fiind paziti, toti ca unul, intr-un gand, cu credinta sa cante: Domnul este ajutorul meu si nu ma voi teme de ce-mi va face mie omul. Si iarasi: nu ma voi teme de rau, pentru ca Tu cu mine esti.

Caci Tu esti, Dumnezeule, intarirea mea, Stapanitor tare, Domn al pacii, Tata al veacului ce va sa fie, si imparatia Ta este imparatia vesnica. Ca a Ta, a Unuia, este imparatia si puterea si slava, impreuna cu Parintele Tau cel fara de inceput si cu Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

 

Rugaciune pentru cel ispitit de vrajmas

 

Suflet necajit vine catre Tine, Stapane Sfinte, si cu lacrimi vorbeste cu Tine, pentru pierzatorul vraj­mas, si cu toata smerenia cade rugandu-se Tie pentru potrivnicul care il necajeste pe el. Deci de vreme ce cu nerusinare vine catre Tine, auzi-l pe el degrab; si fiindca a alergat cu dorire catre Tine, cu osardie cerceteaza-l pe dansul. De il vei trece cu vederea pe el cand se necajit, a pierit; de vei zabovi a-l auzi pe el, fiind tinut, a lipsit. Iar daca il vei cerceta pe el pentru indurarile Tale, se afla; iar daca vei cauta spre dansul, se mantuieste; daca il vei auzi pe el, se imputerniceste. Ravneste pentru dan­sul, ca logodnica a Ta este; fiindca si cel ce l-a logodit pe dansul Tie este Pavel Apostolul, care a zis ca fara de moarte ravnitor esti (v. II Corinteni 11:2). Sa nu il treci pe el cu vederea ca sa nu socoteasca vrajmasul ca i-ai dat lui carte de despartire si l-ai alungat pe dansul de la Tine.

Cearta-ma pe mine, Stapane, pentru indurarile Tale, si sa nu ma dai pe mine in mainile pierzatorului. Caci iata am adunat gandurile mele dinspre toate parti­le, si nu aflu a se pomeni vreun bine inaintea Ta, decat nu­mai aceasta, ca afara de Tine pe altul nu stiu. Latime ne­masurata este darul tamaduirilor Tale; si tuturor celor ce vin catre Tine le da tamaduire. Pentru ca si ranile mele ade­seori se tamaduiesc cu indurarile Tale si iarasi putrezesc pentru a mea lenevire. Acum am uitat pe Doctorul intru sanatatea mea, si m-a uitat pe mine Doctorul intru boala mea. Ca osteneala iti dau Tie pacatele mele, cunosc; si ca miluit fiind Te intarit pe Tine, nu-mi e necunoscut; si ca ma suferi pe mine pentru milosardia Ta, nu uit; fiindca si mai­ca cea milosarda fiind lepadata de pruncul sau, nu sufera sa-l treaca cu vederea pe el, ca se biruieste de indurarile sale. Deci daca aceea intr-acest chip este, cu cat mai vartos milostivirea Ta? Iata dar, Stapane, si indurarile pasarii se varsa peste puii sai, si in fiecare ceas ii cerceteaza pe ei si mancare le aduce lor, si se osteneste ca sa-i hraneasca pe ei; ca se biruieste de indurari. Si daca cele necuvantatoare asa de milosarde sunt, cu atat mai mult darul Tau, de mii de ori mai mult biruindu-se de indurarile, va milui pe cei ce vin catre dansul si il cauta pe el intru adevar. Iata ia­rasi izvorul plin este de ape izvorand neincetat, si da cu in­destulare tuturor celor ce vin catre dansul, si nu are trebuinta de laude omenesti; caci nu este lauda lui a da in dar bautura, ci a Te slavi pe Tine printr-insul. Fiindca prea ara­tat este ca pentru facerea de bine a Darului Tau da acela bautura. Caci iata a istorisit izvorul noianul cel nemarginit al indurarilor Tale. Cu indestulare hranesti puterile ceresti si toata suflarea cea de pe pamint o iconomisesti, nelipsit fiind de laude si de slava a toata zidirea. Slavit esti intru fi­inta maririi Tale si intru marea cuviinta a slavei Tale. Dra­gostea Ta dorind mantuirea noastra, se pleaca pe Sine catre noi, ca slavoslovind-o noi pe dansa sa ne mantuim intru dansa printr-insa. Caci incredintat sunt, ca insasi dragostea Da­rului Tau ne sprijineste si primeste pe cel ce vine catre dan­sa. Si mai inainte cunoscator fiind, o, Stapane, vezi de s-a dezbracat el desavarsit de lume. Mai inainte de a ajunge el la usa, ii deschizi lui; mai inainte de a cadea el inainte-Ti, ii intinzi lui mana; mai inainte de a izvori el lacrimi, versi peste dansul indurarile Tale; mai inainte de a-si marturisi el datoriile sale, ii dai iertarea. Nu invinuiesti; nu ii zici un­de a cheltuit anii, cum a trecut vremea; nu cauti suma zapisului pacatelor lui; nu pomenesti intaratarea lenevirii lui; nu defaimi lepadarea facerilor Tale de bine, ci smerenia, si plansul, si asezarea inimii mai inainte vazand-o, strigi: „Scoateti haina cea dintai si il imbracati pe el; jertfiti vitelul cel gras spre odihna si veselie” (Luca 15, 22). Se aduna ingerii si se veselesc pentru aflarea fiului celui pierdut si pentru intoarcerea mostenitorului celui amagit; si ca pe un negutator ce a venit intru ale sale cu multa bogatie, asa primeste Darul Tau pe pacatosul ce se apropie din tot sufletul; caci doreste sa vada lacrimile si inseteaza sa vada pocain­ta si se bucura pentru sarguinta celor ce se sarguiesc sa se pocaiasca.

Deci arata si intru mine multa milosardia Ta si slobozeste-ma din stramtorarea pierzatorului; caci ranindu-ma, sta batjocorindu-ma. Si precum pe mare s-au apropiat ucenicii si Te-au desteptat pe Tine, si prin glasul cel binecuvintat al gurii Tale a incetat furtuna vantului si s-a ali­nat viforul valurilor, auzi lacrimile mele, ca ziua si noaptea Te desteapta pe Tine. Doisprezece ani locuind doctorii langa cea bolnava, nu au putut sa-i tamaduiasca curgerea sangelui, ci mai multa durere ii dadeau decat tamaduire; si cate aceia nu au putut, Tu ai dat; si in cate aceia au fost biruiti, tu le-ai insanatosit si fara de osteneala ai daruit tamaduirea. Caci na­dajduind a se tainui de Tine, pe ascuns s-a apropiat de poa­la hainelor Tale. S-a apropiat, nu s-a atins de Sfantul Tau Trup, si imbracamintea Ta tamaduire i-a dat ei, si izbavire fara de vatamare de multi doctori (v. Matei 9:20). Izbaveste si sufletul meu cel necajit de rusinea si ocara vrajmasului ca­re ma necajeste pe mine, Milosarde Doctore; arata-Ti in ma­dularele mele multa Ta intelepciune; si neintinate fa ranile mele, si pune in ele podoaba faptelor bune, si propovaduias-ca-se Darul Tau, ca el pe mine m-a izbavit.

Mielule cel fara de pacate, Care Te-ai junghiat pen­tru mantuirea a toata lumea si ai impacat cerul si pamantul, sa nu ma lepezi pe mine, caci fara de rusine m-am apro­piat de Tine, si sa nu imi spui mie: „Ce ai suferit pentru Mine?” In ziua cea infricosata si strasnica vei zice noua pacatosilor: „Stiti ce am suferit pentru voi? Nevazut fiind, vazut am fost de voi; fara de moarte fiind, pentru voi am fost osandit; fara de pa­cate fiind, pentru voi am fost palmuit; si asa rastignindu-ma nu M-am maniat; batjocorit fiind, nu am blestemat. Eu, Stapanul, mai presus fiind de toate pacatele si vinovatiile, pentru voi am suferit acestea; voi, vinovatii, pentru Mine ce ati suferit?” Pen­tru aceasta nu are cineva din noi dare de raspuns.

AduTi aminte, Doamne, ca acestea toate Le-ai su­ferit pentru noi, pentru milosardia Ta si pentru bu­natatea si dreptatea Ta, si nu pentru ispravile noastre; caci precum atunci cand ai fost vandut pentru noi, Sfant erai si Nepacatos, si acum Acelasi esti, Stapane, caci nu s-a schim­bat milosardia Dumnezeirii Tale, pe care o ai din fire; iar noi si atunci eram necredinciosi si rai si vicleni, si acum suntem pacatosi si neputinciosi. Deci darul pe care ni l-ai daruit pentru milosardia Ta, sa nu il iei pe el de la noi; caci daca atunci pentru dragostea noastra ne-ai izbavit pe noi, iar acum fiindca am gresit, pentru aceasta Te-ai maniat si Ti-ai luat mana Ta de pe noi? Cu cuviinta am zis Sfant, caci pentru dreptatea noastra atunci ne-ai izbavit pe noi, si acum inca, caci am gresit, Te-ai departat de la noi. insa, precum mai inainte am spus, noi si atunci pagani eram si acum paca­tosi; deci daruirea pe care ne-ai daruit-o noua pentru iubirea Ta de oameni, pana in sfarsit arat-o spre noi.

Eu, suflet necajit fiind, iara si iara strig catre Tine, Sta­pane, si a ma apropia la Tine pentru vrajmasul meu ma silesc: Vezi, Stapane, si fii mie scapare, si cearta pe ispititorii sai, ca in tot ceasul ma impresoara pe mine si nu pricep, ma fu­ra pe mine si nu cunosc, ma raspandesc pe mine si nu ma umi­lesc; ma impiedica pe mine ca sa Te rog pe Tine, caci cunosc ca de voi striga catre Tine cu lacrimi si cu suspin, nu ma vei lasa. Vai mie, ce fel de impotriva luptatori am in lupta! Fericit sunt, ce fel de izbavitor am si datator de plata pentru nevointa! Vasiliscul, fiara, cumplita este intru amandoua, in vedere si in amaraciune, si balaurul acesta in amandoua acestea ale lui mai rau este: in lupta si in nerusinare. Putere sfanta, ce ai inghitit toiegele cele prefacute in balauri, cearta si pe balaurul acesta, ca fara de sfiala se apropie de mine, si prin nerusinarea luptei lui, comoara lucreaza celor ce sufera, si scarba pe care o aduc ingrozirile lui, fericire are ascunsa; caci bucuria veacului aces­tuia este amestecata cu mahnire; iar scarba si stramtorarea, bucu­rie si viata vesnica prilejuiesc.

Totdeauna am fost neputincios, si sunt neputincios, Stapane, si neincetat ma cerceteaza pe mine Darul Tau si ma vindeca pe mine; si in fiecare ceas am lepadat plata tamaduirilor lui si o lepad. Fiindca nepretuite sunt ta­maduirile Darului Tau si in dar pe ele le dai, si fiindca prin lacrimi le daruiesti pe ele, daruieste-mi si mie, prin lacrimi­le mele, tamaduirile sufletului meu.

Prea aratat este tuturor ca veacul acesta se aseamana luptei, si balaurul cel tare cu toti se lupta impotriva.

De unii se biruieste si se calca, iar pe altii ii biruieste si ii calca; de unii se surpa si se batjocoreste, iar pe altii el ii surpa si ii batjocoreste; unii, prin lupta lui se incununeaza, iar altii prin lupta lui se bimiesc; unii, prin amaraciunea lui, dulceata vietii celei vesnice o dobandesc, iar altii, prin dulceata lui si molesirea, amaraciunea muncii celei vesni­ce o afla; unii, prin neaverea cea desavarsita a lor, cu lesnire il supun pe dansul, iar pe altii, pentru infasurarea cu lucrurile cele pamantesti, el ii supune; si celor ce doresc pe Dumnezeu din tot sufletul, razboiul lui ca o nimica este; iar celor ce doresc lumea, greu este si nesuferit.

Fericiti sunt cei ce pe Dumnezeu au iubit si pentru dragostea Lui au defaimat pe toate. Fericiti sunt cei ce lacrimeaza ziua si noaptea, ca sa se izbaveasca de mania ce va sa fie. Fericiti sunt cei ce s-au smerit pe sine de buna voie, ca acolo se vor inalta. Fericiti cei infranati, ca desfatarea Raiului pe dansii ii asteapta. Fericiti cei ce si-au chinuit trupurile lor in privegheri si in nevointa, ca bucuria raiului le este lor gatita. Fericiti cei ce s-au facut de buna voie biserica a Sfantului Duh, ca acestia vor sedea de-a dreapta. Fericiti cei ce au castigat dragostea lui Dumnezeu in sufletele lor, ca acestia se vor chema iubitori de Hristos. Fericiti cei ce s-au rastignit pe sine, ca intru Dumnezeu s-a facut cugetarea lor ziua si noaptea. Fericiti cei ce si-au in­cins mijloacele lor cu adevarul si si-au gatit candelele lor, si asteapta pe Mirele lor cand se va intoarce de la nunti. Fericit cel ce a castigat ochilor celor intelegatori privirea bunatatilor celor ce vor sa fie si a muncii celei vesnice, si s-a sarguit a se osteni ca sa dobandeasca vesnicele bunatati. Fericit cel ce are inaintea ochilor neincetat acel infricosat ceas si s-a silit a bine placea pana este vreme. Fericit cel ce s-a facut pe pamant nepatimas ca un inger, ca impreuna cu ingerii sa se bucure in ziua aceea.

Deci sa ne sarguim, fratilor, cele de sus a le vedea, cele de sus a le intelege, cele de sus a le gandi, cele de sus a le socoti, cele de sus a le pomeni, cele de sus a le castiga, cele de sus a le pricepe, cele de sus a le grai, cele de sus a le face, cele de sus a le negutatori; cu totul la cele de sus a ne indrepta si a nu inclina spre cele de jos, unde sunt dulcetile si poftele veacului acestuia desert si purtator de moarte, ci bine este totdeauna a cauta cu ochiul inimii, ca sa nu cada ceva in lumina ochiului, sau gand rau si viclean, sau altceva din cele ce nu plac Stapanului Dumnezeu, si sa intunece mintea; ci auzi tu, cel ce citesti, pentru sine-mi zic, avem ce sa gandim totdeauna, avem pe ingeri, avem pe Ar­hangheli, avem pe Puteri, avem slavele Domniilor, avem pe Heruvimi, avem pe Serafimi, avem pe insine, avem pe Dum­nezeu Stapanul tuturor, numele cel bun si sfant, avem pe Proo­roci, avem pe Apostoli, avem Sfintele Evanghelii, cuvintele Domnului, avem pe Mucenici, avem pe toti Sfintii, avem pe Marturisitori, avem pe Sfintii Parinti, pe Patriarhi, avem pe Pastori, avem pe Preoti, avem cerurile si toate cele din ele.

Acestea si intru acestea gandeste si vei fi fiu al Stapa­nului Dumnezeu, cu Darul si cu iubirea de oameni a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia sla­va si stapanirea, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin

 

Rugaciune pentru vrajmasi

 

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel unul nascut din Tatal, mai inainte de veci, Carele de buna voie ai primit moartea pe cruce pentru mantuirea neamului omenesc si ca un mielusel fara de glas impotriva celui ce-l injunghie, asa nu Ti-ai deschis gura,- caci pe cruce fiind rastignit intre cei doi talhari si batjocoririle de la cei potrivnici primind, spre cer Ti-ai ridicat ochii si cu bunatate Te-ai rugat: „Parinte! iarta-le lor, ca nu stiu ce fac”. Tu Doamne, ne-ai invatat sa nu stam impotriva celui rau si ai zis: „De te va lovi cineva peste obrazul cel drept, intoarce-i si pe cel stang”. Asemenea Tu ne-ai poruncit zicand: „Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blesteama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fii ai Parintelui vostru cel din ceruri, caci El rasare soarele Sau peste cei buni si peste cei rai, si ploua peste cei drepti si peste cei nedrepti”.

Tu insuti intru tot bunule imparate, cauta la mine nevrednicul robul Tau, si da-mi tarie, ca sa nu ma manii impotriva vrajmasului meu si sa nu-i intorc lui loviturile cu razbunare, caci „numai al Meu este a razbuna”, graieste Domnul,- iar noua, fapturilor celor dupa chipul si asemanarea Ta, ne-ai poruncit Tu insuti „ca sa nu apuna soarele peste mania voastra”, si daruri la sfintele Tale altare sa nu aducem pana nu ne vom fi impacat mai intai cu cei in neintelegeri cu noi!Tu deci, Care in luminoasa si sfanta rugaciune „Tatal nostru” ne inveti sa ne rugam, zicand: „Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”, ajuta-mi mie, Doamne, ca, potrivit cuvintelor Tale, sa rasplatesc cu bine celor ce ma urasc, celor ce ma vatama si celor ce ma prigonesc. Da-le, Doamne, pacea Ta, lumineaza-le mintea, ca sa Te cunoasca pe Tine si poruncile Tale, curateste-le inima si o mladie, ca sa-si vada gresalele si sa se caiasca de nedreptatile lor! Nu-ilasapeei, Doamne, in ratacire si in pacat! Trimite-le lor binecuvantarea Ta, ca sa se intoarca si sa se mantuiasca si sa fie vii intru imparatia Ta! Iar mie, Stapane, daruieste-mi duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, pentru ca in pace si cu bucurie sa graiesc catre Tine unele ca acestea:” larta-ne noua gresalele, precum si noi iertam gresitilor nostri

 

Rugaciune pentru potolirea stihiilor

 

(la vreme de traznete, fulgere, grindina sau cutremur)Doamne, Dumnezeule, Cel ce de bunavoia Ta ai adus toate dintru nefiinta intru fiinta, si cu puterea Ta pastrezi faptura, chivernisind lumea cu purtarea Ta de grija,- Tu, Care din patru stihii ai asezat faptura si cu patru vremi ai incununat curgerea anului, fii binecuvantat! Ca de Tine se cutremura toate puterile ingeresti, pe Tine Te lauda soarele, pe Tine Te slaveste luna, Tie se cuceresc stelele, pe Tine Te asculta lumina, de Tine se ingrozesc adancurile, Tie slujesc izvoarele, Tu ai intins cerul ca un cort, Tu ai intarit pamantul pe ape, Tu ai ingradit marea cu nisip, Tu spre suflare ai varsat vazduhul. Cel ce-Ti faci din nori caruta si umbli pe aripile vantului,- Cel ce cauti spre pamant si-l faci de se cutremura,-Cel ce Te atingi de munti, si ei fumega.Tu esti Cel ce odinioara intr-un nor gros, inconjurat de fulgere si tunet, Te-ai aratat lui Moise pe muntele Sinai,- Tu, in vremea lui Avraam si a lui Lot, ai trimis din cer ploaie de foc si pucioasa si, pentru faradelegile lor nenumarate, cetatile Sodoma si Qomora le-ai stricat. Marturisesc dar atotputernicia Ta si, cu umilinta plecandu-mi genunchii, indraznesc a Te ruga: Indura-Te de noi, pacatosii si nevrednicii, si nu lasa ca, pentru faradelegile noastre cele mari, zidirea si fapturile Tale sa fie inghitite de pieire! Toate vietatile asteapta de la Tine sa le dai hrana la buna vreme,-dandu-le Tu lor, vor aduna,- deschizand Tu mana Ta, toate se vor umple de bunatati,-dar intorcandu-Ti Tu fata, toate se vor tulbura si se vor sfarsi si in tarana lor se vor intoarce.Asa, Doamne, milostiveste-Te spre noi si fa ca aratarea puterilor Tale nesfarsite sa nu ne fie noua spre osanda si pieire, ci spre indreptare si zidire, ca sa cunoastem ca Tu esti singur Dumnezeu adevarat, mult-milostiv si mult-indurat. Da-ne asadar sa pastram pururea neschimbata aceasta cunoastere,- intareste-ne vointa de a pazi in toata vremea poruncile Tale. Toarna, Bunule, in inimile noastre, simtirea dumnezeiasca a dragostei fratesti catre toti semenii nostri, pentru ca, iubindu-ne cu adevarat unii pe altii, toti sa Te marturisim pe Tine, Dumnezeu Cel intreit in fete. Ca a ta este stapanirea si imparatia si puterea si slava : a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

CANON DE  RUGACIUNE SI IERTARE  CATRE SFANTA TREIME

Prea Sfanta Treime, sufletul meu striga la Tine sa ma ajuti in a invata sa iert si sa primesc iertarea fara de care nu vom intra in iubire. Doar Tu vezi cat ma mint atunci cand spun ca am iertat si ca iubesc cu adevarat. Dar atata timp cat tin minte raul nu fac decat sa ma amagesc. Prea Sfanta Treime primeste rugaciunea ea si slava Tie pentru toate.

Condacul 1

Prea Sfanta Treime, de toti slavita, sufletul meu se zbate sa invete iertarea dar nu gaseste calea, ma complic in vorbe si ma ratacesc in fapte, departandu-ma de calea simpla a invataturilor Tale. Te rog pe Tine, da-mi ajutor si spor in a ierta si a fi iertat. Prea Sfanta Treime, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 1

Tata, Fiule si Sfantule Duh, Treime Sfanta, mult am gresit in fata Ta si a creatiei Tale. Imi pare rau acum si cer iertare in fata Ta, a Cerurilor, a oamenilor, in fata a toata Creatia Ta si te rog ajuta-ma la iertarea mea.

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate faptele mele rele,

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate gandurile mele rele,

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate cuvintele mele rele,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce am gresit crezand ca fac bine,

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate ce nu le-am luat in seama,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce nu am invatat in viata,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 2

Prea Sfanta Treime si mult dorita, in fiecare zi iti marturisesc cate am gresit dar las nemarturisite greseli pe care nu le vad. Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate. Cu gura spun ca am iertat dar sufletul isi aduce mereu aminte raul. Doamne, strig din toata fiinta mea : Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 2

In fata Ta nu pot minti, Tu stii tot ce fac si ce inca nu am facut, de Tine nu ma pot ascunde, Treime Sfanta, Dumnezeul meu cel bun, ajuta-ma sa ma regasesc caci de mine ma ascund mintindu-ma. Treime Sfanta, asculta rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la flori,

Treime Sfanta, cer iertare de la pomi,

Treime Sfanta, cer iertare de la iarba,

Treime Sfanta, cer iertare de la plante,

Treime Sfanta, cer iertare de la seminte si roade,

Treime Sfanta, cer iertare de la firul de nisip,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 3

In fata ta, Dumnezeul meu in Treime Slavit, recunosc ca neiertarea de sine cea mai grea, ca de nu voi intelege sa ma iert pe mine cum voi putea ierta pe cei ce mi-au gresit si sa accept ca am fost iertat? Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 3

De mici invatatm lucruri neimportante, cum sa reusim in viata, cum sa devenim conducatori, cum sa ajungem primii. Si asa ajungem primii in pacate. Cat de tarziu aflam ca Dumnezeu e iubire si iertare.

Treime sfanta, cer iertare de la soare,

Treime sfanta, cer iertare de la luna si stele,

Treime sfanta, cer iertare de la vant,

Treime sfanta, cer iertare de la foc si apa,

Treime sfanta, cer iertare de la ploaie si ninsoare,

Treime sfanta, cer iertare de la val si izvoare,

Treime sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 4

Treime Sfanta, in acest ceas tarziu al vietii mele imi doresc sa aflu cu sufletul adevarul Tau. Pana acum am invatat adevarurile acestei lumi care sunt minciuna inaintea ta. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la mama,

Treime Sfanta, cer iertare de la tata,

Treime Sfanta, cer iertare de la frati,

Treime Sfanta, cer iertare de la nasi,

Treime Sfanta, cer iertare de la copii,

Treime Sfanta, cer iertare de la toti oamenii de pe pamant,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 5

Treime Sfanta, tu m-ai invatat prin sfintii Tai ca  a ierta e dovada iubirii din fiecare. De am putea acum sa recunoastem cat de putin iubim. Cer ajutorul tau pentru toti oamenii de pe pamant si printre ei sa fiu si eu.

Icosul 5

Doamne, tu stii ce imi doresc dar nu ma pot opri sa cer intelepciune pentru a vedea ce imi lipseste, pentru a intelege iertarea cea din adancul inimii si nu cea din minte. Treime Sfanta, primeste rugaciunea measi slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la animale,

Treime Sfanta, cer iertare de la animale,

Treime Sfanta, cer iertare de la pasari,

Treime Sfanta, cer iertare de la toate vietatile pamantului,

Treime Sfanta, cer iertare de la bunele pierdute,

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate relele nestiute,

Treime Sfanta, cer iertare de la toata Creatia Ta,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 6

Atata de mult am gresit ca nu imi pot socoti greselile, dar cu voia Ta, Treime Sfanta, in fiecare zi, in minte mi se vor dezvalui, voi cere iertare si voi ierta. Ajuta-ma prin ingeri si Arhangheli sa am putere in rugaciune de iertare.

Icosul 6

Sufletul meu iti canta Tie, se roaga, iti plange caci ce e mai bun in viata mea decat vorbirea cu Tine? Si in aceste clipe imi dau seama cat de frumoasa e Creatia Ta si cat ma iubesti pe mine “omul”. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce am gresit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce rau am vorbit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce am invatat gresit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce am inteles gresit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru putina mea credinta,

Treime Sfanta, cer iertare pentru putina mea iubire,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 7

Treime Sfanta, iti multumesc pentru toate binecuvantarile si bucuriile din viata mea, pentru sanatate, pentru bunastare dar te rog sa ma ajuti sa inteleg mai mult si sa pot ierta ca sa fiu iertat. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 7

Viata mea a fost plina de urcusuri si caderi, dar in fiecare clipa mi-ai trimis ajutor pe ai tai ingeri pazitori, arhangheli vindecatori, puteri ceresti, sfinti si sfinte dar eu orb fiind nu i-am vazut, surd fiind nu i-am auzit, si cu inima mea impietrita nu i-am simtit. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la Ingeri,

Treime Sfanta, cer iertare de la Arhangheli,

Treime Sfanta, cer iertare de la Sfinti si Sfinte,

Treime Sfanta, cer iertare de la toate Puterile Ceresti,

Treime Sfanta, cer iertare de la Heruvimi si Serafimi,

Treime Sfanta, cer iertare de la toti slujitorii Tai,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 8

Treime Sfanta, natura e supusa Tie, in afara de mine “omul” totul te asculta si lucreaza dupa legea Ta. Eu “omul”, avand liberul arbitru ma pierd tot mai mult din neam in neam. Acum in aceasta clipa, cu liberul meu arbitru, aleg sa Te iubesc si sa-Ti slujesc. Treime Sfanta primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 8

Treime Sfanta, iti multumesc pentru ca, desi gresesc in fiecare zi Tu ai grija de mine si ma aperi neincetat, calauzindu-mi pasii catre lumina. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la Lumina,

Treime Sfanta, cer iertare de la Vointa,

Treime Sfanta, cer iertare de la Intuitie,

Treime Sfanta, cer iertare de la Memorie,

Treime Sfanta, cer iertare de la Credinta,

Treime Sfanta, cer iertare de la Bunastare,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 9

Treime Sfanta, oricat de multa rugaciune Ti-as aduce nu-Ti pot multumi pentru toate bucuriile din viata. Acum imi doresc sa iert si sa iubesc, iubindu-te cu toata fiinta mea voi iubi intreaga Creatia Ta. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 9

Treime Sfanta, de-am intelege toti ca iubirea e raspunsul la tot, am iesi in lumina, cu inimile pline de bucurie si am trai in armonie. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare pentru vorbirea mea cea goala,

Treime Sfanta, cer iertare pentru nepasare,

Treime Sfanta, cer iertare pentru cat am mintit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru suparare,

Treime Sfanta, cer iertare pentru cat am risipit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru cat am lenevit,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 10

Sfanta Treime, in fiecare dimineata deschid ochii inimii spre Tine si Te rog sa ai grija de noi, sa calauzesti pasii nostrii pe drumul de lumina, ca sa ajungem toti la Tine. Treime Sfanta primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 10

Treime Sfanta, avem nevoie in fiecare clipa in timpurile de acum sa intelegem iertarea, sa invatatam stiinta Ta vazuta si nevazuta si cu intelepciune venita de la Tine sa facem pe pamant Rai.

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata neiubire,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata rautate,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata invidie,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata gelozie,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata nepasare,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata suferinta,

Treime Sfanta , primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 11

Treime Sfanta, sper cu ajutorul tau sa iert tot ce m-a suparat, din adancul inimii sa scot tot ce-i intuneric si sa pun in loc iubire si lumina venite de la Tine, lumina si iubirea ce mi le-ai dat de la inceput prin botez dar le-am pierdut pe drumul vietii. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 11

Sfanta Treime, de as intelege mai bine iubirea de Dumnezeu as fi mai curat, nu as mai gresi si rataci prin viata. E de ajuns sa tin prima Ta lege caci in ea sunt cuprinse toate celelalte.

Treime Sfanta, iert tot ce s-a gresit fata de mine,

Treime Sfanta, iert barbatii,

Treime Sfanta, iert femeile,

Treime Sfanta, iert copiii,

Treime Sfanta, iert prietenii si rudele,

Treime Sfanta, iert pe cunoscuti si necunoscuti,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 12

Treime Sfanta, Tu vi la fiecare dintre noi la timpul potrivit ca sa ne arati ca suntem intorsi cu spatele la Tine, noi crezand ca stam la picioarele Tale. Alunga ceata inimilor noastre si fa sa vedem unde ne aflam cu adevarat fiecare. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 12

Treime Sfanta, Tu ai creat Universul si tot ce misca, in toate e scanteie divina. Toata Creatia Te asculta, eu “omul” nu. Oare ce imi lipseste sa inteleg frumusetea iubirii Tale?

Treime Sfanta, cer iertare de la Univers,

Treime Sfanta, cer iertare de la Pamant,

Treime Sfanta, cer iertare de la munti,

Treime Sfanta, cer iertare de la ape,

Treime Sfanta, cer iertare de la soare,

Treime Sfanta, cer iertare din adancul meu la toate,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 13

Treime Sfanta, in fiecare zi imi cer iertare de la zidirea Ta si atunci, cand Pacea cea mai presus de cuvinte va umple inima mea voi sti ca primul pas e facut si il voi face pe al doilea, sa incep a iubi.

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate (de 3 ori si apot Icosul 1 si Condacul 1)

Rugaciune

Inima mea rosteste cuvinte mici si umile, cerand iertare de la toti din cer si de pe pamant, pentru greselile stiute si nestiute. Nu am scuze pentru cate am gresit dar cu tot sufletul meu imi doresc sa iert si sa fiu iertat si sa nu mai gresesc, sa ma umplu de Iubire si Lumina pentru intreaga Ta zidire.

AMIN

==============================================

Moliftele Sfantului Vasile

ATENTIE MARE ACESTEA SE CITESC NUMAI DE PREOTI NU DE CATRE  CREDINCIOSI!!!

MOLITFELE

(adica blestemele Marelui Vasilie pentru cei ce patimesc dela diavoli si pentru toata neputinta, care se citesc numai de catre preot, in ziua Sfantului Vasilie, la slujbele de obste randuite, sau la orice alta neputinta grava). 

Rugaciunea (1)
Domnului sa ne rugam.

Dumnezeul dumnezeilor si Domnul domnilor, facatorul cetelor celor de foc si lucratorul puterilor celor fara de trup, mesterul celor ceresti si al celor pamantesti, pe carele nimenea dintre oameni nu L-a vazut, nici poate sa-L vada; de care se teme si se cutremura toata faptura; carele a aruncat din cer pe capetenia lngerilor, care din trufie si-a incordat grumazul oarecand si s-a lepadat de slujba sa prin neascultare; si pe ingerii cei dimpreuna cu dansul protivnici, facuti diavoli i-a aruncat in intunerecul cel adanc al iadului, fa, ca blestemul acesta ce se face in numele Tau cel infricosat, sa fie spre ingrozirea acestui povatuitor al vicleniei si tuturor taberilor lui, ce au cazut dimpreuna cu dansul din lumina cea de sus, si pune-I pe fuga; si-i porunceste lui si diavolilor lui sa se departeze cu totul, ca sa nu faca nicio vatamare acestui suflet pecetluit; ci acesti pecetluiti sa ia tiria puterii ca sa calce peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrijmasului.

Ca se lauda si se mareste si de toata suflarea cu frica se slaveste Prea Sfant numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea (2)
Domnului sa ne rugam.

Blestemu-te pe tine, incepatorul rautitilor si al hulei, capetenia impotrivirii si urzitorul vicleniei.

Blestemu-te pe tine cel aruncat din lumina cea de sus si surpat pentru mandrie in intunericul adancului.

Blestemu-te pe tine si pe toati puterea cea cazuta ce a urmat vointa tale. Blestemu-te pe tine duh necurat, cu Dumnezeu Savaot si cu toata oastea ingerilor lui Dumnezeu, cu Adonai cu Eloi, Dumnezeul cel Atotputernic; iesi si te departeaza dela robul lui Dumnezeu (N).

Blestemu-te pe tine cu Dumnezeu, carele prin cuvant toate le-a zidit; si cu Domnul nostru lisus Hristos, Fiul Lui cel unul nascut, carele mai nainte de veci negrait si fara de patima s’a nascut dintr’lnsul; cu cel ce a facut faptura vazuta si nevazuta si a zidit pe om dupa chipul Sau, si mai innainte prin legea firii I-a invatat acestea, si cu priveghere ingereasca I-a pazit.; cu cel ce a innecat pacatul cu ape de sus si a desfacut adancurile de sub cer si a pierdut pe uriasii cei necucernici, si turnul faradelegilor la sfaramat si pamantul Sodomei si al Gomorei cu foc si cu pucioasa Ia ars, intru a carui marturie fumega fum nestins; cu cela ce marea cu toiagul a despartit si pe popor I-a trecut cu picioare neudate, iar pe tiranul Faraon si oastea cea impotrivitoare lui Dumnezeu, tabara paganatatii, sub valuri in veci a innecat-o.

Te blestem cu cel care, la plinirea vremii, din Fecioara Curata negrait s-a intrupat si pecetile curatiei intregi le-a pazit; carele a binevoit sa spele prin Botez intinaciunea noastra cea veche, cu care noi prin neascultare ne spurcasem.

Blestemu-te pe tine cu cela ce s’a botezat in lordan si ne-a dat noua prin apa, si prin har, chipul nestricaciunii; de carele ingerii si toate puterile ceresti s’au mirat, vazand pe Dumnezeu cel intrupat smerindu-se, cand Tatal cel fara de inceput a descoperit nasterea cea fara de inceput a Fiului, si cand pogorlrea Sfantului Duh a marturisit unimea Treimii.

Blestemu-te pe tine cu Cela ce a certat vantul si a linistit viforul marii; carele a isgonit cetele diavolilor; carele prin tina a dat vedere ochilor lipsiti de lumina ai celui orb din nastere si a innoit zidirea cea veche a neamului nostru; si celor muti le-a dat grai; cel ce a curatit ranele leprosilor si pe morti din gropa i-a inviat; cel ce pana la ingropare cu oamenii a vorbit si iadut prin inviere I-a pradat; si toata omenirea a intocmit-o s-a nu mai fie cucerita de moarte.

Blestemu-te pe tine cu Dumnezeu Atottiitorul, Carele a insufletit pe oameni cu glas de Dumnezeu insuflat si dimpreuna cu Apostolii a lucrat si toata lumea.a umplut-o de dreapta credinta.

Teme-te, fugi, pleaca, departeaza-te diavole necurate si spurcate, cel de sub pamant, din adanc, inselatorule, fara de chip, cel vazut pentru nerusinare, nevazut pentru fatarie, oriunde esti sau unde mergi, de esti insusi Veelzevuv sau cela ce scuturi, de te arati ca sarpele sau ca fiara, sau ca aburul, sau ca fumul; ori ca barbat, ori ca femeie, ori ca jiganie, ori ca pasare, sau vorbitor noaptea, sau surd, sau mut, sau care navalesti infricosind, sau sfasii, sau uneltesti rele, in somn greu, sau intru boala, sau in neputinta sau pornesti spre ras, sau aduci lacrimi de desmierdari; ori esti desfranat, ori rau mirositor, ori poftitor, ori facator de desfatare, ori fermecator, ori indemnator spre dragoste necurata, ori ghicitor in stele, ori sezi in casa, ori esti fara de rusine, ori iubitor de vrajba, ori fara de astampar; sau te schimbi cu luna, sau te intorci dupa un oarecare timp, sau vii dimineata, sau la amiaza, sau la miezul noptii, sau in orice vreme, sau la revarsatul zorilor, sau din intamplare te-ai intalnit, sau de cineva esti trimis, sau ai navalit fara de veste; sau esti din mare, sau din rau, sau din pamant, sau din fantana, sau din daramaturi, sau din groapa, sau din balta, sau din trestie, sau din noroae, sau din orice fel de materie, sau de pe uscat, sau din necuratie; sau din lunca, sau din padure, sau din copaci, sau din pasare, sau din tunet, sau din acoperamantul biii, sau din scaldatoare de ape, sau din mormant idolesc; sau de unde stim sau de unde nu stim, sau cunoscut ori necunoscut, sau din vreun loc nebanuit; piei si te departeaza, rusineaza-te de chipul cel zidit si infrumusetat de mana lui Dumnezeu.

Teme-te de asemanarea lui Dumnezeu celui intrupat, si sa nu te ascunzi in robul lui Dumnezeu (N); ca toiag de fier si cuptor de foc si iadul si scrisnirea dintilor te asteapta ca rasplatire pentru neascultare.

Teme-te, taci, fugi, sa nu te intorci, nici sa te ascunzi cu vre-o alta viclenie de duhuri necurate; ci du-te in pamant fara de apa, pustiu, nelucrat, unde om nu locueste, ci il cerceteaza singur Dumnezeu cela ce leaga pe toti care vatama si uneltesc asupra chipului Sau; cela ce in lanturi te-a aruncat in intunerecul iadului, pentru noaptea si ziua cea lungata, pe tine diavole, ispititorul si aflatorul tuturor rautatilor.

Ca mare este frica de Dumnezeu, si mare este marirea (slava) Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si sin vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea (3)
Domnului sa ne rugam.

Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul luminilor, Dumnezeul ingerilor celor de sub taria Ta, Dumnezeul arhanghelilor celor de sub stapanirea Ta, Dumnezeul slavitelor domnii, Dumnezeul sfintilor, Tatal Domnului nostru Iisus Hristos; cela ce ai deslegat sufletele cele legate cu moartea, si prin unul nascut Fiul Tau ai luminat Pe omul cel patruns de intunerec; cela ce ai slabit durerile noastre si toata greutatea ai usurat-o si toata nalucirea vrajmasului dela noi ai departat-o; si Tu, Fiule si Cuvantut lui Dumnezeu, carele cu moartea Ta ne-ai facut pe noi nemuritori, si ne-ai slavit cu slava Ta; cela ce cu invierea Ta ne-ai daruit noua sa ne ridicam dela oameni la Dumnezeu, si ai purtat pe crucea Ta toata sarcina pacatelor noastre; cela ce ai luat asupra-Ti sfarimarea noastra si ai tamaduit-o, Doamne; carele ne-ai facut noua cale la ceruri si stricaciunea intru nestricaciune ai prefacut-o, auzi-ma pe mine, care cu dragoste si cu frica strig catre Tine, cel de a caruia frica se topesc muntii, suspinand, dimpreuna cu taria de sub cer; de a caruia putere duhurile necuvantatoare ale stihiilor se cutremura, pazind hotarele lor; de a caruia porunca focul rasplatirii nu va trece hotarele ce i s’au pus, ci suspinand asteapta porunca Ta; de a carui frica toata faptura se chinueste oftand cu suspinuri negraite, si avand porunca s-a astepte vremea sa; de care toata firea cea protivnica a fugit si oastea vrijmasului s’a domolitg diavolut a cazut, sarpele s’a calcat, si balaurut s’a strivit; prin care neamurile ce te-au marturisit s’au luminat si s’au intarit intru Tine, Doamne; prin carele viata s’a aratat, nadejdea s’a intemeiat, credinta s’a intarit, Evanghelia s’a propovaduit, prin carele omul cel pamantesc s’a innoit intru Tine. Caci cine este ca Tine Dumnezeule cel Atotputernic..?

Pentru aceasta Te rugam pe Tine, Dumnezeule al Parintilor si Doamne al milei, cela ce esti mai innainte de veci si mai pre sus de fire, primeste pe acesta ce a venit la Tine pentru numele Tau Cel sfant, si al iubitului Tau Fiu, Iisus, Hristos, si al Sfantului si Prea Puternicului si de viata Facatorului Tau Duh,

Izgoneste din sufletul lui toata neputinta, tot duhult necurat, scuturator, de sub pamant, din foc, imputit, poftitor, iubitor de aur, iubitor de argint, turbat, desfranat, tot diavolul necurat, intunecat, fara de chip, fara de rusine.

Asa, Dumnezeule, departeaza dela robul Tau (N) toata lucrarea diavolului, toata vraja, toata fermecatura, slujirea idoleasca, cautarea in stele, vraja cu mort, vraia cu pasare, patima desfatarii, iubirea trupeasca, iubirea de argint, betia, desfranarea, nerusinarea, mania, iubirea de cearta, neastamparul, si tot cugetul viclean.

Asa, Doamne Dumnezeul nostru, insufla intr-Insul Duhul Tau cel pasnic, ca pazit fiind de el, sa faca roduri de credinta,de fapte bune, de intelepciune, de curatie, de infranare, de dragoste, de bunatate, de nadeide, de blandete, de indelunga rabdare, de ingaduinta, de smerenie, de pricepere.

Ca acesta se marturiseste a fi robul Tau, intru numele lui Iisus Hristos, Domnul nostru, crezand in Treimea cea de o fiinta si marturisind-o impreuna cu Ingerii, Arhangheiii, Domniiie cele marite (slavite) si cu toata oastea cereasca. Pazeste impreuna cu dansul si inimiile noastre, ca puternic esti, Doamne, si Tie marire (slava) innaltam impreuna cu unul nascut Fiul Tau si cu Prea Sfantut si Bunul si de viata Facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

 ==================================================================

ACATISTE PENTRU SFINTI SI INGERI

Acatist ingerului pazitor

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

 

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

 

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi! (de 3 ori)
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

 

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri  sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta,   da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
 

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilornosti si ale tuturor Sfintilor,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

 

Sfinte Ingere, cel ce esti ales de Domnul Dumnezeu spre paza sufletului meu, eu, nevrednicul, indraznesc sa-ti aduc cantari de lauda, iar tu, ca cel ce ai indrazneala catre Imparatul Cerului, apara-ma de dusmanii vazuti si nevazuti, izbaveste-ma de toate nevoile si necazurile, ca sa strig tie: Bucura-te, Ingere al Domnului, neadormitul meu Pazitor!

Icosul 1:

 

Sfinte Ingere, cel ce esti trimis din ceruri ca sa ma pazesti si sa ma calauzesti in toata viata mea, cad inaintea ta si ma rog: tu insuti ma calauzeste si ma intelepteste ca sa incep a-ti aduce din toata inima, cu toata dragostea si osardia, aceste cantari de lauda:

Bucura-te, Ingere al lui Dumnezeu, inainte-statatorul meu in fata Presfintei Treimi;
Bucura-te, sluga cereasca a Domnului celui ce imparateste peste toata faptura;
Bucura-te, impreuna-vietuitorule cu slugile Lui cele intelegatoare si nematerialnice;
Bucura-te, cel ce faci pururea voia Stapanului;
Bucura-te, cel ce ai primit de la Dumnezeu porunca si putere ca sa pazesti sufletul meu;
Bucura-te, cel ce niciodata nu te departezi de mine, pacatosul;
Bucura-te, cel ce pururea petreci cu mine, nevrednicul;
Bucura-te, cel ce ma pazesti in toate caile mele;
Bucura-te, cel ce imi calauzesti pasii spre sfintele biserici;
Bucura-te, cel ce ma feresti de toata rautatea;
Bucura-te, cel ce mi-ai fost dat de Dumnezeu ca pazitor pe caile vietii mele;
Bucura-te, indrumatorul vietii mele cel preabun;
Bucura-te, Ingere al Domnului, neadormitul meu Pazitor!

Condacul 2:

Vazand Domnul Iubitorul de oameni ca, dupa greseala stramosului nostru Adam, toti oamenii sunt lesne inclinati spre pacat, a trimisw din negraita Sa mila in tot pamantul spre sfintii Sai ingeri  si fiecarui om i-a randuit cate un inger pazitor, implinind asadar porunca Stapanului lor, sfintii ingerii intotdeauna sunt gata sa ne ajute noua, celor ce cantam lui Dumnezeu cu bucurie: Aliluia

Icosul 2:

Sfinte Ingere, mijloceste intre cele de Sus sa mi se lumineze mintea, sa cunosc care este voia lui Dumnezeu cea buna, placuta si desavarsita si inima mea o indrepteaza ca sa savarsesc cu osardie fapte bune, iar pe tine, pazitorul meu, neancetat sa te laud cu grairi ca acestea:

Bucura-te, cel ce inflacarezi inima mea cu dragostea de Dumnezeu , Facatorul meu;
Bucura-te, cel ce ma indemni ca toata ziua si tot ceasul sa le petrec in rugaciuni, cereri si multumiri;
Bucura-te, cel ce ingradesti casa sufletului meu cu frica de Dumnezeu , ca o straja credincioasa;
Bucura-te, cel ce indreptezi toate gandurile mele catre Mantuitorul care s-a rastignit pentru pacatele mele si ale lumii;
Bucura-te, cel ce rasadesti in mine pomenirea chinurilor si a mortii Sale de pe Cruce;
Bucura-te, cel ce ma inveti sa ma feresc de pacate prin aducere-aminte de patimile Domnului;
Bucura-te, cel ce ma povatuiesti sa cer de Sus umbrirea harului Sfantului  Duh;
Bucura-te, cel ce ma incredintezi ca Mangaietorul cauta cu mai multa mila la cei blanzi si smeriti cu inima;
Bucura-te, cel ce peste tot ma ingradesti cu gandurile la Dumnezeu  Cel ce este pretutindenea;
Bucura-te, cel ce infatisezi inaintea ochilor mintii mele pe Atoatevazatorul;
Bucura-te, cel ce mangai inima mea cu mila Lui pentru pacatosii care se pocaiesc;
Bucura-te, cel ce infricosezi sufletul meu cu dreapta Judecata fata de cei ce sunt impetriti si nepocaiti;
Bucura-te, Ingere al Domnului, neadormitul meu Pazitor!

Condacul 3:

Ingerul meu Pazitor, cere pentru mine puterea harului dumnezeiesc ,intru care sa umblu neabatut si fara poticneala pe mantuitoarea cale a poruncilor lui Hristos, iar cu inima si cu gura sa slavesc neincetat Preasfantul Nume al Dumnezeului nostru si sa cant Lui: Aliluia!

Icosul 3:

Avandu-te pe tine, acoperamant ales de Dumnezeu, ca pe o raza luminoasa care luminezi  intunericul sufletului meu si risipesti bezna necunostintei inimii mele, cazand cu umilinta ma rog sa-mi curatesti toate simtirile cele intunecate de patimi ca sa nu mai ratacesc in intunericul pacatului si preluminatei tale lumini sa-i cant asa:

Bucura-te, steaua Luminii fara de apus, rasarita din dumnezeirea cea in Trei Lumini si care pururea ma lumineaza;
Bucura-te, raza prealuminoasa, care luminezi ochii inimii mele, cei intunecati de pacate;
Bucura-te, cel ce te ingrijesti sa ma indreptezi pe calea cea adevarata, pe mine, care ratacesc in intunericul faradelegilor;
Bucura-te, cel ce imi pui inainte poruncile Domnului ca pe o oglinda pentru toata viata mea;
Bucura-te, cel ce imi asezi legea Domnului ca pe sfesnic pentru picioarele mele si ca pe o lumina pentu cararile mele;
Bucura-te, cel ce ma inveti sa ascult cuvintele Evangheliei lui hristos cu multa dulceata;
Bucura-te, cel ce ma indemni sa cred cu neindoire toata invatatura dumnezeiescului meu invatator si domn;
Bucura-te, cel ce ma intaresti in supunerea fata de randuiala Sfintei Biserici;
Bucura-te, cel ce ma indemni sa ma supun pravilelor si predaniilor Sfintilor apostoli si Parinti;
Bucura-te, cel ce ma intaresti in marturisirea sfintei credinte ortodoxe;
Bucura-te, cel ce pentru aceasta marturisire credintezi  pana si la moarte sa merg;
Bucura-te, cel ce ma opresti sa fiu in legatura cu ereticii si cu cei ce s-au lepadat de adevarata Biserica;
Bucura-te, Ingere al Domnului, neadormitul meu Pazitor!

Condacul 4:

Furtuna dezlantuita pe marea vietii imi sfarama corabia duhovniceasca cu grijile lumesti, pacea sarmanului meu suflet ce inviforeaza; unde voi dobandi limanul cel linistit al mantuirii? La tine, dupa Dumnezeu si Preasfanta Fecioara, imi pun nadejdea, Ingerul meu Pazitor, ce te-am dobandit de la Domnul ca pe un intelept carmaci in furtunile de gand care ma tulbura. Cu multumire dar, cant Dumnezeului meu: Aliluia!

Icosul 4:

Auzindu-te si vazandu-te pe tine, dumnezeiescule Inger, pazitorul meu cel puternic, duhurile rautatii  de sub cer nu cuteaza sa se apropie de preacurata ta lumina si sa savarseasca nelegiuirile lor pierzatoare de suflet. Pentru aceasta, cu smerenie te rog sa nu te departezi de la mine din pricina nelegiuirilor mele, ci pururea ma fereste de vanarile si de cursele celui viclean, pe mine, care cu umilinta graiesc:

Bucura-te, cel ce cu puternicul acoperamant al aripilor tale ma aperi si ma acoperi;
Bucura-te, ca pururea stai langa mine cu sabia ta cea de foc;
Bucura-te, cel ce impotriva printului intunericului in lupta ma ajuti;
Bucura-te, cel ce ma intaresti sa-i biruiesc pe slujitorii lui cei rai si vicleni;
Bucura-te, cel ce izgonesti de la mine demonii pierzatori de suflete, ca pe niste vulpi viclene;
Bucura-te, care tai navalirile lor cele de chip de fiare ce se pornesc asupra mintii si a inimii mele;
Bucura-te, cel ce ma ajuti sa spovedesc pacatele mele cele multe;
Bucura-te, cel ce dazradacinezi din inima mea mandria, ura, ca pe cele ce sunt fiicele lor;
Bucura-te, cel ce alungi din gandurile mele zavistia si pomenirea de rau;
Bucura-te, cel ce ma indemni sa ma ingradesc cu semnul Sfintei Cruci spra alungarea gandurilor celor rele;
Bucura-te, cel ce ma intaresti sa calc fara de frica peste aspida si peste vasilisc;
Bucura-te, cel ce ai nebiruita arma impotriva vrasmasilor mei;
Bucura-te, Ingere al Domnului, neadormitul meu Pazitor!

Condacul 5:

Indraznesc sa te aseman, Pazitorul meu, cu steaua luminoasa ce alerga calauzindu-i pe magii din vechime la inchinarea adevaratului Dumnezeu cand Mantuitorul lumii S-a nascut in Betleem; iar tu, cu petrecerea ta cea nedespartita de mine si purtatoare de lumina, imi arati calea cea dreapta care duce spre Imparatia Cereasca, pentru ca acolo sa ma invrednicesc sa cant impreuna cu cetele ceresti, slava Imparatului Slavei, Celui mai inainte de veci: Amin!

Icosul 5:

Vazandu-ma stapanit de intunericul mortii si acoperit de norul intunecat al patimilor, Pazitorul sfant al sufletului meu, nu ma parasi, ci urmeaza indelung-rabdarii Mantuitorului meu, mai asteapta, trezindu-ma la pocainta pana cand ochii mei vor varsa izvoare de lacrimi spre spalarea necuratiilor mele sufletesti. Penrtu aceasta cu smerenie te rog si graiesc:

Bucura-te, cel ce pururea aduci lui Dumnezeu rugaciunile tale, pentru mine, pacatosul, ca pe o tamaie de bun miros;
Bucura-te, cel ce pururea mijlocesti inaintea Facatorului meu, ca sa ma mantuiasca;
Bucura-te, cel ce cu starea ta de fata inlaturi mania lui Dumnezeu cea cu dreptate pornita asupra mea;
Bucura-te, cel ce ceri de la Preamilostivul Dumnezeu sa dea iertare tuturor faptelor mele celor rele;
Bucura-te, cel ce milostivesti bunatatea Lui, ca sa nu ma piarda cu faradelegile mele;
Bucura-te, cel ce te rogi neincetat Rascumparatorului meu, ca sa-mi dea vreme de indreptare;
Bucura-te, cel ce ma trezesti sa-mi petrec toate zilele mele in pocainta;
Bucura-te, cel ce imi insufli dorinta ca pururea sa ma caiesc in fata Domnului de toate faradelegile mele;
Bucura-te, cel ce ma inteleptesti ca sa ma cercetez in toata vremea si sa-mi marturisesc pacatele;
Bucura-te, cel ce sadesti in inima mea zdrobire si mahnire pentru ca l-am maniat pe bunul meu Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce ma indemni sa-mi plang viata mea cea ticaloasa si intinata;
Bucura-te, mijlocitor luminos si netacut al mantuirii mele;
Bucura-te, Ingere al Domnului, neadormitul meu Pazitor!

Condacul 6:

Propovaduiesc cu glas mare, Ingerul meu Pazitor, grija ta de totdeauna pentru mine, pacatosul, in grijile si napastuirile mele, care in aceasta lume cu multa galceava imi tulbura pacea sufleteasc, apari ca un grabnic mangaietor, inteleptindu-ma ca toate acestea nu sunt trimise de la Inteleptul ziditor decat ca o doctorie pentru neputintele mele sufletesti si invatandu-ma sa-I cant bine-facatorului Doctor Ceresc: Aliluia!

Icosul 6:

Cand trezit de necurmatele povatuiri, Sfinte Ingere, in sufletul meu intunecat de necazuri si deznadajduire din pricina multelor mele pacate, straluceste lumina mangaierii harnice si inima mea se umple de veselie si de bucurie, atunci indraznesc sa strig ca vamesul catre induratul Dumnezeu, ca sa fie milostiv si sa-mi ierte gresalele mele; nu inceta, dar, povatuitorul meu, inteleptindu-ma si intarindu-ma, pe mine, cel ce te chem:

Bucura-te, cel ce ma ajuti sa port jugul cel bun al mantuitoarei rabdari cu iubire;
Bucura-te, cel ce cu dragoste ma intaresti cu nadejdea in Domnul Dumnezeu, in toate nevoile si relele intamplari;
Bucura-te, ca ma inveti sa inving cu barbatie necazurile si bolile;
Bucura-te, ca alungi din inima mea orice mahnire si deznadejde;
Bucura-te, cel ce ma trezesti la lupta impotriva vrasmasilor care vor sa ma prinda in mreaja deznadejdii;
Bucura-te, cel ce ma incredintezi sa ma incred cuvintelor Sfantului Apostol Pave l, cum ca toti cei ce voiesc sa traiasca cu evlavie vor fi prigoniti;
Bucura-te, cel ce imi insufli ca sa primesc jugul rabdarii si al patimirii pe care l-au purtat proorocii si apostolii;
Bucura-te, cel ce imi arati spre mangaiere cetele mucenicilor si ale marturisitorilor ce s-au nevoit pentru Hristos, pana la varsarea sangelui lor;
Bucura-te, cel ce imi infatisezi pururea inaintea ochilor mei chinurile Domnului si Mantuitorului nostru;
Bucura-te, cel ce imi indulcesti inima cu nadejdea rasplatirilor viitoare;
Bucura-te, cel ce dai viata sufletului meu, asteptand vesnicile bunatati pline de bucurii;
Bucura-te, cel ce esti intodeauna bunul meu mangaietor;
Bucura-te, Ingere al Domnului, neadormitul meu Pazitor!

Condacul 7:

Vrand ca toti oamenii sa se mantuiasca, preamilostivul meu Ziditor te-a trimis pe tine, ingrul sau, ca pe un bun pazitor in toata viata mea, pentru ca peste tot sa ma juti cu sfintele tale rugaciuni, sa ma acoperi impotriva curselor diavolesti si sa ma pregatesti ca prin fapte bune sa intru cu fecioarele cele intelepte camara cea cereasca de Dumnezeu infrumusetata canatand: Aliluia!

Icosul 7:

Domnul si Stapanul meu arata mie, nevrednicul si celui mai pacatos dintre robii Sai, o bunatate noua, caci, trecand cu vederea pactele mele cele grele si grozave, nu m-a pierdut pentru faradelegile mele nici pana in ziua si ceasul de fata, ci, fiindindelung-rabdator cu mine, asteapta cu milostivire intoarcerea si pocainta mea, din toata inima. Cred, bunul meu Pazitor, ca numai cu mijlocirea ta cea de totdeauna in fata lui Dumnezeu pentru mine sunt pazit pana acum, pentru aceea, nevoindu-ma cu dragoste, pe tine te chem:

Bucura-te, cel ce ma feresti de inecarea desavarsita in marea vietii celei inviforate;
Bucura-te, cel ce ma rapesti din prapastia nelegiuirilor mele, cu ajutorul mainilor tale;
Bucura-te, cel ce scuturi de pe mine somnul cel pacatos al trandavirii celei vatamatoare de suflet;
Bucura-te, cel ce luminezi cu stralucirea ta mintea mea cea intunecata cu neingrijirea;
Bucura-te, cel ce ma ajuti sa-mi aprind cu rugaciunile inima cea rece, care-i gata sa se stinga;
Bucura-te, cel ce pururea ma ridici la slavosloviriile lui Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce intocmesti glasul meu ca prin cantari de lauda, cu vrednicie si dreapta-te sa laud pe Facatorul tuturor;
Bucura-te, cel ce ma inveti sa proslavesc pe Domnul meu nu numai cu buzele, ci si cu inima;
Bucura-te, cel ce ma trezesti spre implinirea voii Lui celei preasfinte;
Bucura-te, cel ce te ingrijesti sa ma desprind cu lepadarea de sine si cu parasirea voilor mele cele rele;
Bucura-te, cel ce voiesti cu toata sinceritatea sa dobandesc simplitatea porumbelului si blandetea mielului;
Bucura-te, cel ce mijlocesti sa mi se daruiasca nerautatea copiilor si judecata sanatoasa a batranilor;
Bucura-te, Ingere al Domnului, neadormitul meu Pazitor!

Condacul 8:

Strain si calator sunt eu pe acest pamant, viata mea e degrab trecatoare, iar eu, ticalosul, niciodata nu ma gandesc in mintea mea la moartea cea fara de veste, nici nu cuget la infricosatoarea Judecata la care voi sta inaintea Dreptului Judecator si voi da raspuns pentru fiecare fapta si pentru orice cuvant. De aceea, te rog pe tine, Pazitorul sufletului meu, trezeste-ma degraba din somnul pacatului, ca sa nu ma prinda ceasul mortii neindreptat, ci sa ma invrednicesc a cere de la Atottiitorul, Atotputernicul si Milostivul Dumnezeu iertarea pentru faradelegile mele si sa-I cant cu glas de bucurie: Aliluia!

Icosul 8:

Cand Domnul si Ziditorul meu va insemna ziua tacerii mele din viata aceasta, tu, bunul meu Pazitor, vazand mai inainte chinurile grozave, pregatite pentru duhurile rautatii si pentru pacatosii nepocaiti, care ma asteapta si pe mine, acopera-ma cu aripile milostivirii tale, cum isi acopera vulturul puii sai, iar cand va fi sa iasa duhul meu din mine, sa te vad stand aproape de mine, izgonind pe cumplitii vrasmasi. Drept aceea, cu umilinta ma rog, zicand acestea:

Bucura-te, cel ce pui in fata ochilor mintii mele ceasul amar si grozav al mortii;
Bucura-te, cel ce pururea imi aduci aminte de ceasul acela pe care nimeni nu-l cunoaste;
Bucura-te, cel ce ma inveti sa ma uit la fiecare zi ca la cea mai de pe urma zi a vietii mele;
Bucura-te, cel ce ma pregatesti in toata vremea pentru iesirea intr-o alta lume;
Bucura-te, cel ce nasti in mine umilinta sufleteasca si zdrobirea inimii;
Bucura-te, cel ce pururea doresti ca pana la sfarsitul vietii mele sa ma pocaiesc;
Bucura-te, cel ce ma opresti sa iubesc lumea si cele ale sale;
Bucura-te, ca ma ajuti sadobandesc bunatatile nepieritoare;
Bucura-te, cel ce ma ajuti sa dezradacinez din inma mea patima iubirii bogatiei celei pieritoare;
Bucura-te, cel ce imi arati ca toate bunatatile pamantului sunt vremelnice si trecatoare;
Bucura-te, cel ce ma inteleptesti sa vad toata frumusetea acestei lumi este asemenea florilor campului;
Bucura-te, cel ce nu ma lasi sa caut slava omenesca ce trece ca umbra;
Bucura-te, Ingere al Domnului, neadormitul meu Pazitor!

Condacul 9:

Tot pacatul am desavarsit si toata viata mea in desertaciuni s-a scurs, iar acum de sfarsit m-am apropiat. Doboara dar pe cei ce se indreapta asupra mea, pe cei ce cauta sa ma arunce in adancul iadului. Pentru aceasta te rog, bunul meu Pazitor, fii mie aparator, cand voi trece vamile cele cumplite si povatuieste-ma neprimejduit pana la portile Imparatiei Cerurilor , unde fetele ingeresti cu bucurie ies in intampinare cantand: Aliluia!

Icosul 9:

Nici o limba frumos graitoare nu poate spune, Sfinte Ingere, Pazitorul meu, cate bucurii minunate ai facut pentru mine in toata viata mea; primind sufletul meu din scaldatoarea Sfantului Botez  m-ai pazit; in pruncie m-ai invatat si m-ai inteleptit; in copilarie m-ai ferit de alunecarile spre pacat, in tinerete m-ai povatuit, cand am ajuns la varsta barbatiei, mustrandu-ma si mangaindu-ma si peste tot ajutandu-ma pe cale mantuirii  m-ai indreptat. Pentru aceasta, cu multumire strig tie:

Bucura-te, cel ce niciodata nu ma lipsesti de ajutorul si de apararea ta;
Bucura-te, cel ce trezindu-ma din somn ma indemni sa ma nevoiesc spre a-I multumi lui Dumnezeu, Cel ce intareste puterile mele;
Bucura-te, cel ce ma inveti sa sfintesc cu rugaciunea orice inceput al zilei;
Bucura-te, cel ce ingadui sa incep a lucra cu indrazneala, fara sa inalt o rugaciune catre Atotbunul Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce te grijesti sa nimicesti din inima mea nadejdea in puterile mele;
Bucura-te, cel ce ma indemni sa rostesc cu limba, sa zic cu gura si sa tin minte neincetat numele Predulcelui nostru Iisus Hristos ;
Bucura-te, cel ce imi insufli sa vestesc cu limba cele trebuitoare, ca si cele de folos;
Bucura-te, cel ce imi infranezi limba de la desarta vorbire, de la multa vorbire, dar mai ales de la cuvinte de hula;
Bucura-te, cel ce pururea petreci impreuna cu mine ori de mananc, ori de beau, ori de fac alt lucru oarecare;
Bucura-te, cel ce te ingrijesti sa ma deprinzi cu infranarea de la mancare si de la bautura;
Bucura-te, cel ce ma pazesti pe mine in vremea somnului si alungi pe vrajmasul care vrea sa ma ispiteasca cu visurile de noapte;
Bucura-te, cel ce ma retii de la patimasa iscodire si sadesti in ochii mei rusinea cea fecioreasca;
Bucura-te, Ingere al Domnului, neadormitul meu Pazitor!

Condacul 10:

Cel ce ai venit sa mantuiesti pe toti oamenii, Preabunul meu Domn Iisus, ma rog cu umilinta, iarta-mi cu milostivirea Ta rautatile mele cele nenumarate, fiind plecat spre aceasta de multele rugaciuni ale slujitorului Tau nematerialnic pe care mi l-ai dat din pruncie ca un iubitor de oameni spre paza mea, ca sa fiu vrednic a intra in camara slavei Tale si sa cant cu duhurile dreptilor: Aliluia

Icosul 10:

Pururea imi apari, Sfinte Ingere, ca un zid puternic impotriva  vrasmasilor mei celor rai care cauta pierirea mea cea vesnica si care-mi slabanogesc sufletul cu trandavia si cu uitarea de sine; te rog dar, pazitorul meu, sa ma invrednicesti cu mijlocirea ta, in vremea iesirii sufletului meu din trup, sa fiu partas preacuratului Trup si preascumpului Sange al Mantuitorului meu, pentru ca, intarindu-ma cu Hrana nepieritoare si cu Bautura datatoare de viata, sa trec fara frica in cealalta lume, laudandu-te pe tine, binefacatorul meu:

Bucura-te, ca ma izbavesti de nazuinta spre placeri imbietoare si-mi pui in fata rusinea fecioarelor;
Bucura-te, ca ti s-a dat stapanire si putere sa intorci inapoi pornirile si navalirile dracilor ce se arunca asupra mea;
Bucura-te, ca ai primit de la Dumnezeu putere sa biruiesti pe nevazutii mei vrasmasi;
Bucura-te, ca poti sa ma izbavesti de orice rautate si din toate cursele diavolesti;
Bucura-te, ca izgonesti de la mine cumplitele navaliri ale stapanitorului acestei lumi si esti povatuitorul si calauzitorul meu nedespartit;
Bucura-te, ca stand tu de fata, nu ma voi infricosa in ceasul mortii de intunecatele fate ale duhurilor rautatii;
Bucura-te, ca, pazit fiind de tine, nadajduiesc sa trec neprimejduit vamile vazduhui i;
Bucura-te, ca, intarit de ajutorul tau, am nadejde sa nu fiu oprit in afara portilor Raiului, atat dorit de mine;
Bucura-te, ca stai inaintea lui Dumnezeu cu rugaciune pentru mine ca sa nu fiu aruncat in intunericul cel mai dinafara;
Bucura-te, ca pururea imi insufli sa cer mila Domnului cu lacrimi de pocainta, ca sa ma izbaveasca de focul iadului;
Bucura-te, ca ma indemni sa ma rog zi si noapte ca sa nu fiu trimis sa fiu chinuit de demoni;
Bucura-te, ca ma intaresti in dreapta credinta si ma feresti de ratacire;
Bucura-te, Ingere al Domnului, neadormitul meu Pazitor!

Condacul 11:

Stiu, Sfinte Ingere, Pazitorul meu, ca aceasta cantare, pe care ti-o aduc din osardia mea, nu este de ajuns spre a-mi arata multumirea din toata inima pentru cate ai facut cu mine pana acum, dar inca ma rog sa indupleci milostivirea lui Dumnezeu  sa ma izbaveasca la infricosatoarea Judecata de partea cea de-a stanga si sa ma invredniceasca sa-I cant Lui cu toti sfintii: Aliluia!

Icosul 11:

Candela mi s-a stins, nu am undelemn de fapte bune cu care sa o pot aprinde, unde dar voi alerga eu, ticalosul, ingreunat de somnul pacatului, cand ma va ajunge pe neasteptate ceasul mortii. Sa nu aud si eu ca fecioarele cele nebune glasul infricosator al Mirelui: Nu te cunosc! Ajuta-ma dar, neadormitul meu pazitor, ca sa-mi umplu vasul sufletului meu cu untdelemn faptelor bune, iar mai vartos cu milostenia si smerenia. Iar acum, primeste aceasta cantare de la mine:

Bucura-te, cel ce pururea ma inspiri sa-L am in mintea mea numai pe Domnul Iisus;
Bucura-te, cel ce inviezi in inima mea porunca dragostei pentru Domnul meu cel Preabun;
Bucura-te, cel ce ma indemni sa-L iubesc pe aproapele meu cu o adevarata dragoste placuta lui Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce ma inveti ca pe semenii mei nu numai cu limba sau cuvantul, ci si cu fapta si cu adevarul sa-i iubesc;
Bucura-te, cel ce sadesti in mine dorinta de a-i ajuta in toate nevoile;
Bucura-te, cel ce ma povatuiesti sa-i mangai pe cei necajiti si sa-i apar pe cei asupriti;
Bucura-te, cel ce-mi pleci inima sa impart saracilor din avutiile mele;
Bucura-te, cel ce ma indemni sa fiu gata sa-mi pun si sufletul pentru prietenii mei, potrivit poruncii Mantuitorului;
Bucura-te, cel ce-mi inchizi ochii ca sa nu vad gresalele fratelui meu;
Bucura-te, cel ce nu ingadui sa osandesc pe aproapele meu care aluneca spre pacat;
Bucura-te, cel ce esti floare a Imparatiei Cerurilor;
Bucura-te, cel ce esti blandetea care alunga frica;
Bucura-te, Ingere al Domnului, neadormitul meu Pazitor!

Condacul 12:

Ti s-a dat har de la Atotputernicul Dumnezeu, Sfinte Ingere, acoperisul meu, sa ma pazesti in toate caile mele, sa nu se loveasca piciorul meu de vreo piatra de poticnire, pana cand ma voi infatisa inaintea Lui Hristos-Dumnezeu pe Care cu netacute glasuri toate puterile ceresti ii lauda cantand: Aliluia!

Icosul 12:

Laud milostivirea ta cea vrednica de mirare si pogoramantul tau cel mare, cela ce esti minte repede miscatoare si sluga nematerialnica a Domnului; cele ce nu te ingretosezi de pacatele mele urat mirositoare si nu incetezi sa aduci pentru mine nevrednicul, sfintele tale rugaciuni catre Preasfantul Dumnezeu, Cel ce este in Trei Ipostasuri, ca sa nu pier in veci, ci sa mostenesc Imparatia Cereasca. Binevoieste dar sa primesti, din sufletestile mele vistierii, cantarile de lauda ce le aduc tie:

Bucura-te, cel ce ma indepartezi de pacate prin aducerea-aminte de infricosatoarea judecata a Lui Dumnezeu ce va sa fie;
Bucura-te, cel ce ma indemni sa-mi pregatesc sufletul ca pe o mireasa intru intampinarea Preafumosului Mire Hristos;
Bucura-te, cel ce de-a pururea doresti sa ma intocmesti ca pe o vrednica camara de nunta;
Bucura-te, cel ce neincetat ma inveti sa-mi aprind candela sufletului meu, ca impreuna cu feciorele cele intelepte si cu sufletele dreptilor sa intru in locasul bucuriei;
Bucura-te, cel ce ma indemni sa-mi spal imbracamintea mea cea murdara de pacate;
Bucura-te, cel ce ma ajuti sa ma imbrac in vesmantul neprihanirii si al curateniei;
Bucura-te, cel ce mijlocesti la infricosatoarea Judecata a lui Hristos sa ma invrednicesc sa stau de-a dreapta Sa;
Bucura-te, cel ce imlpori bunavointa lui Dumnezeu ca sa ma numere cu ceata alesilor Sai;
Bucura-te, cel ce indemni si pe vietuitorii cerului ce sunt impreuna cu tine, sa se roage Domnului, ca sa ma salasluiasca impreuna cu ei in Imparatia Sa;
Bucura-te, Pazitorul meu cel bun si treaz;
Bucura-te, cel ce esti bun inainte-statator, un cald folositor si rugator pentru mine, pacatosul;
Bucura-te, cel ce dupa Dumnezeu si dupa Preasfanta Fecioara esti puternica mea nadejde;
Bucura-te, Ingere al Domnului, neadormitul meu Pazitor!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O, luminata preaslavita si intelegatoare, Ingere ai lui Dumnezeu, primeste aceasta cantare de multumire si de cerere, iar cand va fi sa ma scol din pamant ca sa stau la Judecata, arata-ti milostivirea asupra mea, a pacatosului, sa stai langa mine, plin de liniste si de bucurie, luand de la mine frica cu nadejdea mantuirii, ca sa ma invrednicesc sa cant impreuna cu tine in lacasurile Raiului, in vecii vecilor Imparatului Slavei, Celui mai inainte de veci: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Sfinte Ingere, cel ce esti trimis din ceruri ca sa ma pazesti si sa ma calauzesti in toata viata mea, cad inaintea ta si ma rog: tu insuti ma calauzeste si ma intelepteste ca sa incep a-ti aduce din toata inima, cu toata dragostea si osardia, aceste cantari de lauda:

Bucura-te, Ingere al lui Dumnezeu, inainte-statatorul meu in fata Presfintei Treimi;
Bucura-te, sluga cereasca a Domnului celui ce imparateste peste toata faptura;
Bucura-te, impreuna-vietuitorule cu slugile Lui cele intelegatoare si nematerialnice;
Bucura-te, cel ce faci pururea voia Stapanului;
Bucura-te, cel ce ai primit de la Dumnezeu porunca si putere ca sa pazesti sufletul meu;
Bucura-te, cel ce niciodata nu te departezi de mine, pacatosul;
Bucura-te, cel ce pururea petreci cu mine, nevrednicul;
Bucura-te, cel ce ma pazesti in toate caile mele;
Bucura-te, cel ce imi calauzesti pasii spre sfintele biserici;
Bucura-te, cel ce ma feresti de toata rautatea;
Bucura-te, cel ce mi-ai fost dat de Dumnezeu ca pazitor pe caile vietii mele;
Bucura-te, indrumatorul vietii mele cel preabun;
Bucura-te, Ingere al Domnului, neadormitul meu Pazitor!

si Condacul 1:

Sfinte Ingere, cel ce esti ales de Domnul Dumnezeu spre paza sufletului meu, eu, nevrednicul, indraznesc sa-ti aduc cantari de lauda, iar tu, ca cel ce ai indrazneala catre Imparatul Cerului, apara-ma de dusmanii vazuti si nevazuti, izbaveste-ma de toate nevoile si necazurile, ca sa strig tie: Bucura-te, Ingere al Domnului, neadormitul meu Pazitor!

Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:

Rugaciune:

O, Sfinte Ingere, Pazitorul si acoperitorul meu cel bun! Cu inma zdrobita si cu suflet indurerat stau inaintea ta si ma rog: auzi-ma pe mine, pacatosul orb al lui Dumnezeu, care au plans mult si cu lacrimi amare strig: sa nu pomenesti faradelegile si nedreptatile cu care eu, ticalosul, te manii in toata ziua si in tot ceasul, savarsind fapte murdare in fata Ziditorului meu Dumnezeu. Fii mie milostiv si nu te departa de mine, spurcatul, pana va veni vremea sfarsitului meu.

 

Trezeste-ma din somnul pacatului si ajuta-ma cu rugaciunile tale sa-mi petrec fara prihana cealalta vreme a vietii mele si sa fac roade vrednice de pocainta, pazeste-ma de caderile in pacate de moarte, ca sa nu pier in deznadejde si sa nu se bucure vrasmasul de pierzarea mea. Stiu cu adevarat si cu gura marturisesc ca nu este nimeni ca tine, sfinte Ingere, prieten si inainte-statator, aparator si biruitor.

 

Stand in fata Prestolului dumnezeiesc, roaga-te pentru mine, netrebnicul si decat toti mai pacatosul, ca sa nu-mi ia sufletul in ziua cand nu ma astept si in ceasul cand savarsesc cele rele. Ci stai inainte, rugand pe Preamilostivul Dumnezeu si Domn sa-mi ierte pacatele  pe care le-am facut in viata mea cu fapta, cu cuvantul si cu toate simturile mele; si cu judecatile pe care le stie sa ma mantuiasca; sa ma pedepseasca aici dupa negraita Sa mila, dar sa nu ma vedeasca la dreapta Judecata si sa nu ma dea chinurilor vesnice. Sa ma invredniceasca sa duc roada de multa pocainta, ca sa primescc cu vrednicie Dunezeiasca Impartasanie. Pentru aceasta mai vartos ma rog si un asemenea dar cu toata osardia doresc. Iar in infricosatul ceas al mortii sa fii langa mine, bunul meu Pazitor, alungandu-i pe intunecatii demoni care vor veni sa infricoseze cutremuratul meu suflet.

Apara-ma de cursele lor cand va fi sa trec prin vamile vazduhului pentru ca, pazit de tine, fara durere sa ajun in Raiul, celdorit de mine, unde fetele Sfintilor si ale Cerestilor Puteri lauda Preacinstitul si Preaslavitul Nume in Treime marit a lui Dumnezeu, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Caruia I se cuvine cinstea si inchinaciunea in vecii vecilor. Am

 

ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC MINA

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1
Folositor şi ajutător mare te-ai arătat lumii în primejdii, Mucenice, că pe mulţi ai izbăvit de pagube: pe furi urmărind, pierderile departându-le şi celor ce aleargă la tine cu credinţă împlinind cererea lor; pentru aceasta te rugăm , fii milostiv şi nouă care îţi cântăm:   Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Icosul 1
Întrupându-se Cuvântul lui Dumnezeu s-a luminat făptura, şi printr-Însul a izvorât mulţimea mucenicilor, care au pătimit până la sânge, făcându-se apărători celor neputincioşi; pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, stea neapusă.
Bucură-te, rază de nematerialnic foc.
Bucură-te, lumina celor păgubiţi.
Bucură-te, căderea celor răpitori.
Bucură-te, taină care destăinuieşti nelegiuirea.
Bucură-te, stavilă care opreşti rătăcirea.
Bucură-te, stâlp care împiedici necuviinţa.
Bucură-te, adânc care pierzi lăcomia.
Bucură-te, suflare care întăreşti inimile celor suferinzi.
Bucură-te, mână care descoperi prădăciunile.
Bucură-te, lanţ care fereci pe făptuitorul celor rele.
Bucură-te, negura care întuneci gândurile necurate.
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al 2-lea
Biruitor grabnic te-ai făcut prigonitorilor celor care voiau a răpi munca săracului amărât de soartă şi a stinge fiinţa lui , fiind ameninţat de întâmplări; pentru aceasta strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea
Să nu se învrednicească nelegiuiţii a ne supune sub picioarele lor, Sfinte, când se pornesc asupra noastră ca valurile marii ce vin spumegând pe aripile vănturilor turbate; ci să cadă ca spicele ţarinii de faţa ta şi noi să te binecuvântăm, zicând:
Bucură-te, naădejdea noastră cea tare.
Bucură-te, căderea nelegiuiţilor vrăjmaşi.
Bucură-te, ingrădirea nesăţioaselor fiare.
Bucură-te, înfrânarea mândrilor răpitori.
Bucură-te, că se cutremură cei ce calcă poruncile tale.
Bucură-te, că se ticăloşesc cei ce nu cinstesc minunile tale.
Bucură-te, că se chinuiesc cei ce nu cheamă într-ajutor numele tau.
Bucură-te, că se tulbură cei ce te amărăsc.
Bucură-te, că se laudă cei ce îţi multumesc Ţie.
Bucură-te, că de mila ta toată făptura se veseleşte.
Bucură-te, că de îngrozirea ta toţi cei ce au greşit se pocăiesc.
Bucură-te, izbăvitorul celor umiliţi.
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al 3-lea
Dreptatea şi pacea având în cugetul tău, ai părăsit tabăra Frigiei, nemaiputând suferi ca să vezi închinăciunea la idoli. Pentru aceasta, suindu-te la munte, cu post şi rugăciuni ţi-ai curăţit sufletul de păcate şi te-ai întărit în credinţa Domnului nostru Iisus Hristos, cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea
Păgânii, nemairăbdând urmările tale cele sfinte, prin care se defăima înşelăciunea lor cea idolească, căci propovăduind credinţa lui Hristos poporului şi dovedind că El este Dumnezeu, Care face minuni, iar nu pietrele şi arama, te-au supus la chinuri pe care le-ai primit cu dragoste. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce ai fost frecat peste tot trupul cu târsâne.
Bucură-te, cel ce pe urmă ai fost ars cu foc.
Bucură-te, cel ce ai răbdat usturimea ciulinilor.
Bucură-te, că ai fost străpuns peste tot cu suliţe.
Bucură-te, că ai suferit pe tâmplele tale ciocane de fier.
Bucură-te, că şi alte munci ai suferit cu răbdare.
Bucură-te, că n-ai cârtit împotriva lui Dumnezeu pentru pătimirea ta.
Bucură-te, mai ales, că te-ai luptat cu bucurie împotriva trupului şi a sângelui.
Bucură-te, că Alexandria s-a îngrozit de credinţa ta cea tare.
Bucură-te, că tiranii erau mustraţi de cutezarea ta.
Bucură-te, că, nemaiavând cu ce te mai spăimânta, au poruncit să fii tăiat cu sabia.
Bucură-te, că mulţi din privitori te binecuvântau zicând:
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al 4-lea
Fericita credinţă a Răsăritului ridicând în sfârşit crucea între popoarele păgâne, după căderea tiranilor vrajmaşi ai creştinătăţii, s-a zidit în Alexandria biserica ta, Sfinte, de către un iubitor de Hristos cetăţean, în vremea lui Constantin împăratul; şi acolo au fost aduse rămăşiţele moaştelor tale, cărora ne închinăm cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Glas ridicând către tine strigăm: Grăbeşte-te, Sfinte, a ne apăra; nu ne dezlipi nădejdilede de mila ta cea mare; că unde vom năzui afară de tine să ne liniştim, după noianul păcatelor noastre, după Mântuitorul şi preacurată lui Maică, decât la tine cel ce ai pătimit cu dragoste pentru Hristos şi pentru a noastră mântuire; tinde-Ţi mâna ta spre noi, Mucenice, ca să te binecuvântăm zicând:
Bucură-te, aflătorul lucrurilor pierdute.
Bucură-te, aducătorul lor în starea în care au fost.
Bucură-te, lauda cetăţenilor cinstiţi cu fapta.
Bucură-te, fericirea neguţătorilor cu bune măsuri.
Bucură-te, păzitorul nedormit al satelor şi al oraşelor care suferă de pagube.
Bucură-te, scăparea celor ameninţaţi de văpaie şi de vifor.
Bucură-te, uşurarea popoarelor ce se amărăsc de năvălirile grozave şi de asuprelile nedrepte.
Bucură-te, povăţuitorul drumeţilor ce te cer în ajutor.
Bucură-te, izbăvirea oamenilor de moartea năprasnică.
Bucură-te, scăparea corăbiilor cuprinse de vijelie şi de furtuni.
Bucură-te, mângâierea a tot sufletul asuprit şi amărât.
Bucură-te, şi al nostru apărător grabnic în suferinţe.
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al 5-lea
Hrană de mântuire vieţii noastre trimite-ne nouă, Sfinte, de la Dumnezeu, ca să nu pierim de mulţimea patimilor ce se îndesesc în noi cu prisosinţă, că păcătoşi suntem; dar care păcat sau ce mulţime de greşeli poate covârşi vreodată nemărginita milostivire a lui Dumnezeu, având rugători cetele mucenicilor? Cu acelea împreună cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea
Inimă înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi, zice împăratul şi Proorocul David. Pentru aceasta, smerindu-ne până la moarte, cădem către tine, Mare Mucenice Mina, să te rogi lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii ca să ne liniştească durerile, biruind pe vrăjmaşii care se luptă împotriva legilor Lui. Apropie-te, dar, Sfinte, apropie-te de noi cei ce pătimim ca să slăvim minunile tale, cântând:
Bucură-te, mijlocitor fierbinte al celor suferinzi către Dumnezeu.
Bucură-te, stăruitor grabnic către Dânsul.
Bucură-te, ajutor puternic pentru cei ce păzesc poruncile Lui.
Bucură-te, nădejde neruşinată a creştinilor.
Bucură-te, tămâie bineprimită la cer în rugăciune.
Bucură-te, vas ales al Sfinţei Treimi.
Bucură-te, cel ce nu voieşti răutăţile oamenilor.
Bucură-te, cel ce plângi pentru nepriceperea lor.
Bucură-te, cel ce pururea îi îndemni la fapte bune.
Bucură-te, că îi povăţuieşti a vieţui în unire şi dragoste.
Bucură-te, că pe mulţi i-ai adus la pocăinţă.
Bucură-te, că pentru toţi te rogi pururea.
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al-6-lea
Evreul, care era asuprit de creştin, prin tăinuirea banilor ce îi lăsase spre păstrare la el până la întoarcerea sa, s-a botezat văzând minunea, când I-ai descoperit adevărul; iar creştinul, îngrozindu-se de fapta ce făcuse spre vătămarea sufletului pentru iubirea de argint, s-a pocăit, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al-6-lea
Pe călcătorul de jurământ creştin şi vicleanul prieten al iudeului, ieşind din biserica ta, unde mărturisise neadevărul, că nu are ştiinţă de acei bani, l-a răpit calul; şi tu te-ai arătat femeii lui acasă, ca să trimită bărbatului ei aurul iudeului, precum a şi urmat şi îndată s-a descoperit vicleşugul. De aceea cântăm Ţie:
Bucură-te, vădirea vicleşugului tăinuit.
Bucură-te, aflarea aurului răpit.
Bucură-te, ruşinarea faptelor rele.
Bucură-te, amărăciunea urmării lor.
Bucură-te, împlinirea datoriilor credinţei.
Bucură-te, creştinătorul iudeului rătăcit.
Bucură-te, pocăinţa creştinului pierdut.
Bucură-te, lauda Bisericii Răsăritului.
Bucură-te, întristarea neamului iudeilor.
Bucură-te, că prin a ta minune s-a arătat puterea darului.
Bucură-te, că prin a ei lucrare două suflete s-au izbăvit.
Bucură-te, vrednicule lăudător al lui Hristos.
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al-7-lea
Lanţurile fermecătoare ale diavolului cu care înfăşură sufletele cele slabe spre a le trage la el, cum s-ar putea sfărâma, de nu am avea cugetul lucrător spre mântuire? Acesta dar, întărindu-se de către puterea Sfintilor Mucenici aleşi de Dumnezeu, risipeşte negura înşelăciunii şi dezleagă legăturile vicleanului prin pocăinţă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al-7-lea
Slavă Ţie, Împărate Sfinte, Dumnezeule atotputernice, Care dintre noi oamenii şi pentru noi ai ales pe Sfinţii Tăi Mucenici şi Apostoli, ca să ne izbăvească de cursele vrăjmaşului şi să ne împărtăşească de bunătăţile Tale cele nemărginite; ca în acest chip să preaslăvească numele Tău cel întru tot Sfânt, şi să cântăm:
Bucură-te, Mina cel de toţi iubit.
Bucură-te, Mucenic preafericit.
Bucură-te, luptător neostenit.
Bucură-te, viteaz neobosit.
Bucură-te, cuget neprihănit.
Bucură-te, privighetor neadormit.
Bucură-te, doctor iscusit.
Bucură-te, judecător nemituit.
Bucură-te, sprijinitor nepărtinitor.
Bucură-te, dar nesfârşit.
Bucură-te, de daruri dătătorule.
Bucură-te, de multe minuni făcătorule.
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al-8-lea
Numele tău, mai mult decât oricare altul dintre sfinţi, s-a făcut creştinilor mai dorit, Mina, pentru aflarea grabnică şi îndestulătoare a orice păgubiri suferite de dânşii. Pentru care şi astăzi pătimind cei ce stau înaintea icoanei Tale cu credinţă, se roagă a te milostivi spre ei, mângâindu-i şi îndeplinind cererea lor, ca să-ţi aducă laudă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al-8-lea
Obosiţi de valurile întâmplărilor ce vin asupra noastră, nu ne putem lupta şi nici nu suntem vrednici de milostivire, pentru că pocăinţă nu avem, adâncindu-ne în gânduri şi fapte urâte; pentru aceasta cădem înaintea ta, să ne izbăveşti de ispitele ce ne apasă şi să ne întăreşti în dragostea lui Dumnezeu, ca să scăpăm de vrăjmaşi şi să-ţi cântăm:
Bucură-te, turn de tărie.
Bucură-te, rază de bucurie.
Bucură-te, ancoră tare.
Bucură-te, zid de scăpare.
Bucură-te, gând întăritor.
Bucură-te, liman izbăvitor.
Bucură-te, lumină sfântă.
Bucură-te, armă nebiruită.
Bucură-te, înger ceresc.
Bucură-te, dar dumnezeiesc.
Bucură-te, apărătorul creştinilor.
Bucură-te, miluitorul săracilor.
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al-9-lea
Patimile cu care tu ai pătimit să ne fie în ajutorul patimilor noastre şi rănile trupului tău acoperamant durerilor ce ne tulbură toată odihna. Dă-ne dar, în primejdii, răbdarea ta, Sfinte, ca printr-însa să dobândim mântuirea sufletului şi întărirea neputinţelor noastre spre a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al-9-lea
Cu sângele tău cel curs pentru dragostea lui Hristos, spală întinăciunea păcatelor noastre, Preafericite, şi cu mulţimea minunilor schimbă cugetele celor ce ne prigonesc, spre a nu fi osândiţi cu nedreptate şi să nu întunece adevărul pricinilor, ce avem după a lor plăcere, că tu eşti cel care descoperi toate nelegiuirile şi ţie se cuvine a cânta
Bucură-te, mângâierea celor asupriţi în judecăţi,
Bucură-te, biruinţa ostaşilor ce se luptă pentru credinţă.
Bucură-te, pământ roditor de fapte bune.
Bucură-te, floare frumoasă din părţile Siriei.
Bucură-te, mărgăritar ales de Dumnezeu.
Bucură-te, trandafir mirositor între spinii idoleşti.
Bucură-te, piatră scumpă din comorile Egiptului.
Bucură-te, dar prin care s-a împlinit menirea magilor de la Răsărit.
Bucură-te, cedru crescut între cedrii Libanului.
Bucură-te, câmp adăpat de apele Iordanului.
Bucură-te, strajă neadormită a mănăstirilor din Muntele Sfânt.
Bucură-te, povăţuitor osârdnic al celor ce merg la Mormântul Mântuitorului.
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al 10-lea
Rămăşiţele călătorului omorât de gazda facătoare de rău, spre a-i lua aurul cu care mergea la biserica ta, tăindu-l bucăţi şi îngropându-l în grădina sa, tu le-ai dezgropat a două zi, întrupându-l precum a fost şi dându-i viaţă. De această minune îngrozindu-se ucigaşul, a căzut la picioarele tale cu lacrimi, rugându-se să nu-l pierzi. Iar călătorul trezit ca din vis după moarte, a dat lui Dumnezeu laudă, cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Zadarnică a fost sârguinţa vinovatului de a ascunde uciderea străinului pe care, înnoptând la dânsul, l-a găzduit; că tu urmându-i nevăzut, pentru dragostea ce avea către tine, te-ai arătat a doua zi ca un ostaş împărătesc, cerând să-ţi dea pe călător; despre care, tăgăduind că ar avea ştiinţă , tu i-ai descoperit fapta şi l-ai mustrat cumplit. Pentru aceasta cântăm ţie:
Bucură-te, minune mai presus de toate minunile.
Bucură-te, cel care ai primit darul de a întrupa şi a da viaţă trupului tăiat în bucăţi.
Bucură-te, că vinovatul s-a îngrozit de puterea ta.
Bucură-te, că cel ucis, necunoscând de ce este mustrat acela, s-a spăimântat.
Bucură-te, că fapta aceasta n-ai voit să o descoperi îndată.
Bucură-te, că prin iconomia ta amândoi se găseau în uimire.
Bucură-te, cel prin care călătorul şi-a îndeplinit voinţa, închinându-se Ţie.
Bucură-te, că şi făgăduinţei lui a urmat, aducând în biserica ta mari daruri.
Bucură-te, mângâietorule al tuturor celor ce aleargă la tine.
Bucură-te, marite izbăvitor al celor ce te cinstesc.
Bucură-te, înzestrătorule al fetelor sărace.
Bucură-te, uşurătorule al celor căzuţi în datorii grele.
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al 11-lea
Taina aceasta a sfintei pronii, care prin tine s-a săvărşit, Mina, putându-se reface trupul cel tăiat în bucăţi al calătorului ucis şi a fi adus iaraşi la viaţă, este de nepătruns; pentru care, minunându-ne de darul ce ţi s-a dat ţie de la Dumnezeu, cu credinţă cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Iubitorul de sine Eutropie, făgăduind un vas de argint pentru biserica ta, şi făcând două deopotriva, acel cu numele tău I s-a părut mai frumos decât acel pentru dânsul; drept care a hotărât să-l oprească pentru sine. Tu însă nesuferind înşelăciunea aceasta, ai luat vasul de la sluga lui când se spăla în corabie şi cu dânsul împreună l-ai ţinut în mare până când s-a mustrat Eutropie însuşi de lăcomia sa. Pentru aceasta cântăm ţie:
Bucură-te, că îndată ai scos pe slugă cu vasul din mare.
Bucură-te, că sluga s-a înfăţişat stăpânului său întreg şi nevătămat.
Bucură-te, că el, mulţumind lui Dumnezeu, a şi dus vasul la biserică.
Bucură-te, mustrătorul lui Eutropie pentru îndrăzneala ce făcuse.
Bucură-te, îndreptătorul purtării sale celei lacome.
Bucură-te, scăparea slugii de la moarte pentru nevinovăţia sa.
Bucură-te, că prin aceasta ai vrut să arăţi puterea adevăratei credinţe.
Bucură-te, că pentru faptă iar nu pentru lucru ai înfrânt voinţa cea rea.
Bucură-te, că lui Dumnezeu s-a adus prin aceasta laudă.
Bucură-te, că numele Lui s-a preaslăvit prin facerea minunilor tale.
Bucură-te, că pentru Dânsul ai pătimit ca să şi biruieşti cu Dânsul.
Bucură-te, Mucenice prea folositorule.
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al 12-lea
Văzându-se Sofia, o femeie oarecare din părţile Fecozalieie, care venea la biserica ta să se închine, ameninţată a fi batjocorită pe cale de către un oştean, a cerut de la tine ajutor cu glas, şi îndată ai izbăvit-o de năvălirea aceluia, vădindu-l cu ruşine către mai mulţi; după care femeia a dat lui Dumnezeu laudă, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea
Şchiopul şi o femeie mută, care de mult timp stăteau lângă biserica ta cu alţi bolnavi , aşteptând vindecarea, te-au văzut la miezul nopţii, zicând: Şchiopule, scoală pe femeia aceea şi mergi de aici; la care cuvinte, mâhnindu-se şchiopul, pentru că s-a crezut depărtat de la tine, nu făcea nici o mişcare; tu însă repetând porunca, el a trebuit să asculte şi îndată s-au văzut amândoi vindecaţi; pentru aceasta cântăm ţie:
Bucură-te, că şchiopul spăimântându-se a fugit.
Bucură-te, că muta, spăimântându-se, a vorbit.
Bucură-te, că şi alţi bolnavi ai tămăduit.
Bucură-te, că pe necredincioşi i-ai smerit.
Bucură-te, că pe iubitorii de Hristos i-ai veselit.
Bucură-te, că pe străini i-ai adăpostit.
Bucură-te, că pe flămânzi i-ai hrănit.
Bucură-te, că pe văduve le-ai miluit.
Bucură-te, apărătorul celor din primejdii.
Bucură-te, îndestulătorul celor prădaţi.
Bucură-te, izbăvitorul Sofiei.
Bucură-te, mângâietorul celor asupriţi.
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Condacul al 13-lea
O, preafericite Mucenice Mina, ascultă rugăciunea noastră ce-ţi aducem din toată inima, ca să ne izbăveşti pe noi de boli şi de primejdii, spre a cinsti pomenirea ta şi a mărturisi minunile, pe care cu puterea Sfântului Duh le faci nouă celor ce cu credinţă cântăm: Aliluia !   (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi
Întrupându-se Cuvântul lui Dumnezeu s-a luminat făptura, şi printr-Însul a izvorât mulţimea mucenicilor, care au pătimit până la sânge, făcându-se apărători celor neputincioşi; pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, stea neapusă.
Bucură-te, rază de nematerialnic foc.
Bucură-te, lumina celor păgubiţi.
Bucură-te, căderea celor răpitori.
Bucură-te, taină care destăinuieşti nelegiuirea.
Bucură-te, stavilă care opreşti rătăcirea.
Bucură-te, stâlp care împiedici necuviinţa.
Bucură-te, adânc care pierzi lăcomia.
Bucură-te, suflare care întăreşti inimile celor suferinzi.
Bucură-te, mână care descoperi prădăciunile.
Bucură-te, lanţ care fereci pe făptuitorul celor rele.
Bucură-te, negura care întuneci gândurile necurate.
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!

Şi  Condacul întâi
Folositor şi ajutător mare te-ai arătat lumii în primejdii, Mucenice, că pe mulţi ai izbăvit de pagube: pe furi urmărind, pierderile departându-le şi celor ce aleargă la tine cu credinţă împlinind cererea lor; pentru aceasta te rugăm , fii milostiv şi nouă care îţi cântăm:   Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

După aceasta se zice această rugăciune:

Rugăciune foarte folositoare şi grabnic ajutătoare către Sfântul Mare Mucenic Mina

O, Preasfinte şi întru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, şi de minuni făcătorule; primeşte această rugăciune de la mine nevrednicul robul tău, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri şi grabnic folositor şi ajutător preaminunat , scap eu ticălosul şi către sfânt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinţi mă rog ţie: Vezi, Sfinte, paguba mea , vezi sărăcia şi ticăloşia mea; vezi bubele şi rănile trupului şi sufletului meu. De aceea mă rog ţie, Fericite şi Sfinte Mina, grăbeşte-te de mă ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi mă sprijineşte pe mine robul tău. Ia aminte la suspinele mele şi nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul şi scârbitul, că ştiu, Sfinte al lui Dumnezeu, că de ai şi pătimit munci grele şi chinuri înfricoşătoare de la cei fără de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferinţe astăzi vieţuieşti luminat şi ai aflat dar de la Dumnezeu. Fiindcă ne-am încredinţat că şi după mutarea ta din viaţa aceasta trecătoare, cine a năzuit la sfântă biserica ta şi cu credinţă ţi s-a rugat nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine întru ajutor şi nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, şi tu l-ai trecut cu vederea? Sau cui, în pagube fiind şi alergând spre ajutorul tău, nu i-ai descoperit paguba lui?

Minunile şi ajutorul tău m-au făcut şi pe mine, ticălosul şi scârbitul, ca să alerg la ajutorul tău. Am auzit de neguţătorul acela din pământul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugăciuni, nu numai că ai vădit pe ucigaşul său şi l-ai scos din paguba lui dându-i îndărăt punga cu galbeni; dar, o! minune, că şi din mort şi tăiat în bucăţi, tu l-ai vindecat şi l-ai făcut sănătos.

Asemenea şi lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de aur ţinut în mâini, fiindcă îl făgăduise bisericii tale. Tot aşa şi femeia Sofia, care venea spre închinare în sfânt locaşul tău, nu numai că a fost izbăvită de ostaşul acela ce o silea spre păcat, dar şi pe ostaş după cuviinţă l-ai certat. La fel şi şchiopul care venea la sfântă biserica ta spre închinare, cu rugăciunea îndată l-ai tămăduit. Asemenea şi femeii celei mute, i-ai deschis graiul şi vorbea curat. De asemenea atunci când iudeul dăduse prietenului său creştin o pungă cu galbeni, pe care creştinul tăgăduia că a primit-o, jurând pentru aceasta chiar în biserica ta, tu, nu numai că ai izbăvit pe creştin de jurământ, dar şi evreul, văzând minunea ta, a crezut întru tine şi a venit la credinţa creştină. Aceste minuni ale tale, Sfinte, m-au făcut pe mine a crede că la orice facere de bine eşti gata ajutător şi grabnic folositor şi minunat. De ceea încredinţat sunt că tot cel ce aleargă la tine, cerănd cu credinţă ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta şi eu cred că tu acelaşi eşti, Sfinte, ca atunci şi astaziăzi,că oricine a alergat la tine nu s-a întors neajutat. Pentru aceasta şi eu acum, fiind scârbit şi în pagubă, alerg către tine cu credinţă şi cu lacrimi, îngenunchind, şi mă rog ţie, Sfinte şi Mare Mucenice Mina, ca să te rogi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru mine păgubaşul şi scârbitul, celui ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea mucenicească, ci te-a ascultat şi te-a întărit şi te-a primit în cereştile locaşuri. Către Acela roagă-te ca să fiu şi eu ajutat şi miluit pentru rugăciunile tale, şi din pagube şi necazuri izbăvit, ca să laud şi bine să cuvântez şi să slăvesc întru tot lăudatul şi preaputernicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

ACATISTUL SFÂNTULUI ANTONIE CEL MARE

Ziua prăznuirii: 17 ianuarie

Condaculul 1:
Fugind de întunericul cel negru al Egiptului, ai căutat pământul cel de viaţă dătător al pustiului. Prin înfrânare şi nevoinţa veştejind săltările trupului, prealăudate, te-ai făcut pilda monahilor, de Dumnezeu cugetătorule, celor ce cântă: Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Icosul 1:
Om cu firea te-ai arătat, Părinte, dar te-ai văzut împreună cetăţean cu îngerii, căci ca un fără de trup ai vieţuit pe pământ, Preacuvioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului; pentru aceasta grăim ţie:
Bucură-te, odrasla cucernicului Părinte;
Bucură-te, ramura credincioasei Maicii Sfinte;
Bucură-te, vlăstarul cel neveştejit al Egiptului;
Bucură-te, povăţuitorul cel mare al pustiului;
Bucură-te, că din tinereţe lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că fireşte de trup te-ai depărtat;
Bucură-te, arătătorule al căilor monahiceşti;
Bucură-te, cel ce voieşti mântuirea muritorilor;
Bucură-te, izbăvitorul din înşelăciuni al celor mulţi;
Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri;
Bucură-te, prin care Dumnezeu s-a preaînălţat;
Bucură-te, prin care satana s-a ruşinat;
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 2-lea:
Văzându-te pe tine, de Dumnezeu purtătorule, vrăjmaşul, la înălţime ridicat, se ispitea a te împiedica de la toate faptele bune; însă după puţin s-a ruşinat de sporirea ta, care, nevoindu-te cu trupul şi înălţându-te cu sufletul, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:
Având cunoştinţa celor ce sunt ca şi cum nu ar fi, ai trecut cu vederea trecătoarele desfătări ale vieţii; deci în mormânt închizându-te, prin multe necazuri te-ai înţelepţit, nădejdea spre Dumnezeu punându-ţi, pentru care auzi acestea :
Bucură-te, insuflătorule al nădejdii în Dumnezeu;
Bucură-te, pierzătorule al nebuniei vrăjmaşului;
Bucură-te, cel ce nu te înspăimanti de rănirile lui;
Bucură-te, biruitorul uneltirilor lui;
Bucură-te, lauda cea vestită a pământului Egiptului;
Bucură-te, cel mai strălucit decat toţi monahii, lumina cea mai strălucită;
Bucură-te, floarea cea de Dumnezeu împodobită a cuvioşilor;
Bucură-te, frumuseţea cea preastrălucită a sfinţilor;
Bucură-te, luminat desluşitor al înţelepţilor;
Bucură-te, luceafărul strălucitor al luceferilor;
Bucură-te, izvorul cel viu al pustiei;
Bucură-te, glasul cel puternic, risipitor al trandăviei;
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 3-lea:
Puterea Celui Preaînalt tare te-a făcut în toate, Antonie fericite, că văzând pornirea vrăjmaşilor cea neputincioasă venind asupra ta, neclintit ai rămas şi, cu darul înconjurat fiind de toate părţile, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:
Având dumnezeiască dorinţă, încă mai mult a fi necăjit, cugetătorule de Dumnezeu, ai văzut dumnezeiescul har; că din cer lumina pogorându-se, te-a cercetat pe tine în nevoinţă, şi glas ai auzit, întărindu-te şi grăind :
Bucură-te, fiule al dumnezeieştii lumini;
Bucură-te, locaş al Duhului Sfânt;
Bucură-te, făclia cea nestinsă a liniştii;
Bucură-te, canonul cel preadrept al înfrânării;
Bucură-te, privirea cea preadulce a îngerilor şi a oamenilor;
Bucură-te, mărirea cea laudată a celor aleşi;
Bucură-te, izgonitorule al patimilor omeneşti;
Bucură-te, îmbogătitorule de dumnezeiesc har;
Bucură-te, Părinte întâistătător al părinţilor;
Bucură-te, preacinstite iscusit păzitor al celor neînsoţiţi;
Bucură-te, cel ce covârşeşti întru cunoştinta pe cei întelepţi;
Bucură-te, cel ce întăreşti pe credincioşii cei căzuţi ridicându-i;
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 4-lea:
Aprins fiind de dumnezeiască dorinţă, către muntele pustiului ai alergat, Antonie, bucurându-te; iar cel nărăvit întru răutate, un disc mare de argint a pus înaintea ta, însă tu ca pe un gunoi defăimându-l cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:
Nevoindu-te mai presus de fire, Părinte Antonie, şi biruind relele vicleşuguri diavoleşti, mai presus de acestea te-ai arătat; deci, făcându-te cetăţean al pustiei, auzi acestea :
Bucură-te, canonul şi temelia pustnicilor;
Bucură-te, plângerea împotriva răilor vrăjmaşi;
Bucură-te, slujitorule al slujbelor celor mai bune;
Bucură-te, dătătorule al celor ce cer cele dumnezeieşti;
Bucură-te, că rău ai pătimit, vrăjmaşului împotrivindu-te;
Bucură-te, că, unindu-te cu Dumnezeu, te-ai veselit;
Bucură-te, minunea cea preaveselitoare a îngerilor;
Bucură-te, cel ce eşti rana grea a demonilor;
Bucură-te, credinciosule slujitor al lui Dumnezeu;
Bucură-te, înaintestătător al credincioşilor;
Bucură-te, prin care s-au deşertat cetăţile;
Bucură-te, prin care munţi în cetăţi s-au schimbat;
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 5-lea:
Vrând a trece Nilul, Părinte de Dumnezeu purtătorule Antonie, luntre neaflându-se, te-ai suit pe un crocodil, mergând spre cercetarea rugătorilor tăi, cântând împreună cu dânşii lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:
Văzându-te tinerii Egiptului în pustie locuind, ca pe unul mai presus de oameni, şi auzind învăţătura ta, s-au schimbat cu dumnezeiască schimbare; pentru care, slăvind pe Dumnezeu, grăim ţie :
Bucură-te, cel ce eşti om între îngeri;
Bucură-te, cel ce eşti înger între oameni;
Bucură-te, cel ce, prin pildele tale, pământul l-ai facut cer;
Bucură-te, cel ce, prin faptele tale, ai slujit lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai surpat sprânceana demonilor;
Bucură-te, cel ce ai înălţat viaţă muritorilor;
Bucură-te, tăinuitorule al dumnezeieştii stăpâniri cea în trei Sori;
Bucură-te, povăţuitorule al dumnezeieştii petreceri;
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;
Bucură-te, mântuirea multora;
Bucură-te, că ne povăţuieşti pe noi a urma ţie;
Bucură-te, că urmând poveţelor tale, adunăm sufletului bogăţie;
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 6-lea:
Propovăduitor al dreptei credinţe celor fără de Dumnezeu te-ai arătat şi voind a te face mucenic, cu bărbăţie în oraţ ai intrat; dar, neîmplinindu-ţi dorinţa, cu singură bunăvoinţa te-ai făcut desăvârşit nevoitor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:
Ca un luceafar în pustiul Egiptului strălucind, întunericul înşelăciunii ai gonit şi, săvârşind pururea tămăduiri, prin tine Dumnezeu S-a preaslăvit; pentru care primeşti de la noi acestea :
Bucură-te, prin care se împodobesc cuvioşii;
Bucură-te, prin care oamenii se mântuiesc;
Bucură-te, dumnezeiască mângâiere a bolnavilor;
Bucură-te, harul cel dumnezeiesc al călătorilor;
Bucură-te, că ai vindecat prin rugăciune pe cea îndrăcită;
Bucură-te, preafericite, cel ce de toţi te-ai depărtat;
Bucură-te, că îndată în pustie ai fugit;
Bucură-te, cel ce viaţă îngerească ai uneltit;
Bucură-te, cel ce te-ai făcut dumnezeiesc slujitor;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat pentru noi mijlocitor către Domnul;
Bucură-te, povăţuitorul poporului către Dumnezeu;
Bucură-te, împăciuitorul oamenilor cu Dumnezeu;
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 7-lea:
Rămânând în munţii pustiului marele Antonie, hrana de la saracini avea, apoi lucrând pământul, cu grâu şi cu finice se hrănea, fiarele înfricoşându-se, iar pe credincioşi îndemnându-i a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:
Nou oraş ai arătat adâncimea pustietăţii, Antonie fericite, cel deopotriva cu îngerii; căci ca un alt Ierusalim şi Sinai muntele tău s-a preamărit, şi ca un alt Moise şi Ilie arătându-te, auzi acestea :
Bucură-te, al doilea Moise cu faptele;
Bucură-te, al doilea Ilie cu chipurile;
Bucură-te, cel ce blândeţii lui David te-ai asemănat;
Bucură-te, cel ce cărările Botezului ai urmat;
Bucură-te, cel ce ai izvorât apa monahilor în loc însetat;
Bucură-te, cel ce lui Pavel cel simplu te-ai asemănat;
Bucură-te, cel ce în fiecare zi ai sfătuit pe monahi;
Bucură-te, cel ce ai povatuit îndeosebi pe cei greşiti;
Bucură-te, cel ce ai vindecat pe cei orbi;
Bucură-te, cel ce ai îndreptat pe cei slăbănogi;
Bucură-te, cel ce ai gonit patimile cele sufleteşti;
Bucură-te, cel ce ai vindecat durerile cele trupeşti;
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 8-lea:
Străină minune ! Văzând vânarea în multe feluri, nicidecum nu te-ai înspăimântat, de trei ori fericite; iar vânătorul, dumnezeiasca ta faţă văzând, de frică fiind cuprins, îndată a murit, făcându-te tu pilda tuturor celor ispitiţi, a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:
Cu totul vesel te-ai arătat, văzând înălţarea sufletului lui Ammun, pe care ai arătat-o celor împreună cu tine întrebat fiind de dânşii, de Dumnezeu purtătorule Antonie; deci, văzând sfinţenia ta, minunându-ne, grăim ţie :
Bucură-te, însuţi văzătorule al tainelor;
Bucură-te, trecătorule cu vederea al pământeştilor lucruri;
Bucură-te, luminarea adevărată a celor necunoscători;
Bucură-te, grabnică supunere a supuşilor;
Bucură-te, că pe cele viitoare, că pe cele de faţă le vedeai;
Bucură-te, că arătai cu putinţa pe cele cu neputinţa;
Bucură-te, că ai mântuit pe tinerii cei îndrăciţi;
Bucură-te, cel ce ai tămăduit pe cei bolnavi de ochi;
Bucură-te, cel ce vedeai înalţarea sufletelor;
Bucură-te, cel ce mai înainte spuneai ieşirea lor;
Bucură-te, toiagul cel bun al monahilor;
Bucură-te, cinstita împodobire a credincioşilor;
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 9-lea:
Tot darul cel dumnezeiesc, ca şi Pavel ai primit, ca cel ce te-ai făcut şi tu, toate tuturor, pe toţi covârşindu-i Antonie, până şi în văzduh te-ai răpit, cuvioase; pentru care, încutremurat cu totul cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:
Pe ritorii cei mult vorbitori, ca pe nişte peşti fără de glas i-ai arătat prin cuvintele tale, de Dumnezeu purtătorule, că, ritorisind despre Dumnezeu, cuvintele tale asemănându-le cu lucrurile, te-ai făcut minunat şi mărit; pentru aceasta cântam ţie :
Bucură-te, versul înţelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, vistieria cuvintelor Lui;
Bucură-te, cel mai înţelept decât toţi filozofii;
Bucură-te, cel mai iscusit şi mai înalt în cuvinte;
Bucură-te, preamărita auzire şi grăire a celor înţelepţi;
Bucură-te, preacinstita oglindire a monahilor şi a tuturor celor ce te caută;
Bucură-te, cel ce veseleşti auzul credincioşilor;
Bucură-te, cel ce ai dezlegat împleticirile filozofilor;
Bucură-te, fiu al lui Dumnezeu, după împărtăşire;
Bucură-te, înalţarea preacuvioşilor după străduire;
Bucură-te, prin care s-a înfiinţat monahismul;
Bucură-te, prin care s-au îndreptat credincioşii;
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 10-lea:
Grăbindu-te, de Dumnezeu purtătorule Părinte, după porunca dinainte primită de la Dumnezeu, te-ai dus către Pavel Tebeul; şi, împiedicându-te de multe ispite, nu te-ai înfricoşat de relele întâmplări şi, dobândind ceea ce doreai, ai încetat întristarea, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:
A doua oara, făcând călătoria marele Antonie şi grăbindu-se către Pavel Tebeul, a vazut înalţarea sufletului lui; deci, alergând şi găsindu-l mort, l-a îngropat, luându-i îmbrăcămintea; pentru care grăim lui :
Bucură-te, înger purtător de trup;
Bucură-te, omule cel ce cu Dumnezeu ai vorbit;
Bucură-te, cel ce ai văzut nevoinţele lui Pavel;
Bucură-te, slujitorul îngropării lui;
Bucură-te, cel ce ai istorisit vieţuirea lui;
Bucură-te, cel ce te-ai îmbogăţit cu a lui făptura bună;
Bucură-te, cel ce mai înainte ai cunoscut înşelăciunea eresurior;
Bucură-te, cel ce ai alinat tulburarea Bisericilor;
Bucură-te, cel ce ai gonit primejdia eresului;
Bucură-te, părtaşul dreptei cunoştinţe;
Bucură-te, buna mireasmă a pustiurilor;
Bucură-te, buna insuflare a monahilor;
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 11-lea:
Nevoind Valachie, cel de cele arieneşti cugetător, a cunoaşte pe Fiul, Dumnezeu preaînalt, te-ai pornit împotriva lui, Antonie; şi el, ticălosul, luând cele după faptele sale, de cal a fost ucis, iar tu lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icosul al 11-lea:
Lumina, trimisă de Luminătorul cel mare, arătându-te tu Antonie, ai luminat pe toţi, şi pe ucenici tăi sfătuind, mai înainte le-ai arătat mutarea ta din viaţă de aici; iar ei, de întristare fiind cuprinşi, cântau ţie acestea :
Bucură-te, mângâierea noastră;
Bucură-te, încurajarea tuturor;
Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi de cele cereşti;
Bucură-te, sfătuitorul celor doritori de cele sufleteşti;
Bucură-te, că ieşirea ta mai înainte ai cunoscut-o, de Dumnezeu purtătorule;
Bucură-te, următorule ai înţelepţiţilor de Dumnezeu apostoli;
Bucură-te, prin care pământenii se laudă;
Bucură-te, prin care înţelepţii se apără;
Bucură-te, desfătarea slavei tale celei negrăite;
Bucură-te, amintirea hranei tale celei sfinte;
Bucură-te, că învăţăturile tale cu drag le primim;
Bucură-te, că ne mântuim sufletul urmându-ţi sfaturile;
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 12-lea:
De mare dar s-a învrednicit marele Atanasie, luând amândouă hainele tale, de Dumnezeu purtătorule Antonie, şi scriind dumnezeiască viaţă ta, cea de una sută şi cinci ani, cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:
Cânţi împreună cu îngerii ca mai înainte cu oamenii, în ceruri veselindu-te, fericite, cântarea cea întreit-sfânta lui Dumnezeu, pe Care roagă-L pentru cei ce te cinstim pe tine, Antonie, şi cu dragoste cântăm acestea :
Bucură-te, locuitorul celor cereşti;
Bucură-te, împodobitorul celor pământeşti;
Bucură-te, cel ce împreună petreci cu îngerii;
Bucură-te, împreună-vorbitorule cu sfinţii;
Bucură-te, pururea lăudătorule al Preasfintei Treimi;
Bucură-te, fierbinte mijlocitorule al tuturor către Dumnezeu;
Bucură-te, povăţuitorul şi sprijinitorul celor ce te lauda pe tine;
Bucură-te, strălucitule pastor şi învăţătorule al ucenicilor tai;
Bucură-te, înaintestătător al tuturor cuvioşilor;
Bucură-te, preacinstitule conducător al celor necăsătoriţi;
Bucură-te, cel ce eşti cald mijlocitor al celor ce poartă numele tău;
Bucură-te, mare apărător al celor ce te cinstesc pe tine;
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condaculul al 13-lea:
O, preaintelepte de Dumnezeu purtătorule Antonie, căpetenia parintilor şi slavă cuvioşilor, primeste de la noi aceste laude ce cu tot sufletul le aducem ţie şi roagă-te lui Dumnezeu pentru noi cei ce cantăm: Aliluia!   

  Icosul întâi
Om cu firea te-ai arătat, Părinte, dar te-ai văzut împreună cetăţean cu îngerii, căci ca un fără de trup ai vieţuit pe pământ, Preacuvioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului; pentru aceasta grăim ţie:
Bucură-te, odrasla cucernicului Părinte;
Bucură-te, ramura credincioasei Maicii Sfinte;
Bucură-te, vlăstarul cel neveştejit al Egiptului;
Bucură-te, povăţuitorul cel mare al pustiului;
Bucură-te, că din tinereţe lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că fireşte de trup te-ai depărtat;
Bucură-te, arătătorule al căilor monahiceşti;
Bucură-te, cel ce voieşti mântuirea muritorilor;
Bucură-te, izbăvitorul din înşelăciuni al celor mulţi;
Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri;
Bucură-te, prin care Dumnezeu s-a preaînălţat;
Bucură-te, prin care satana s-a ruşinat;
Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Şi   Condaculul întâi :

Fugind de întunericul cel negru al Egiptului, ai căutat pământul cel de viaţă dătător al pustiului. Prin înfrânare şi nevoinţa veştejind săltările trupului, prealăudate, te-ai făcut pilda monahilor, de Dumnezeu cugetătorule, celor ce cântă: Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule

Maica Pelaghia sfaturi despre rugaciune.

Maica Pelaghia , de ce o rugaciune de la 12 seara e cat 40 rugaciuni spuse ziua
Cuvioasa Maica Pelaghia de la Reazani.

Maica Pelaghia s-a născut în satul Zaharovo, regiunea Reazani (Rusia) în anul 1890. Oarbă din naştere a primit de la Dumnezeu darul de văzătoare cu duhul. Din cauza unui tratament greşit al mamei sale care era însărcinată, fetiţa s-a născut oarbă. Ea ştia toată psaltirea pe de rost. A fost un om deosebit. În copilărie când avea cinci-şase ani, era vizitată de o călugăriţă care o învăţa despre credinţa adevărată. Îi citea fetiţei psalmi şi rugăciuni. Tânăra avea o memorie extraordinară, orice psalm putea să-l memoreze numai după ce i se citea de trei ori.
După mărturiile contemporanilor cuvioasa Pelaghia nicicând nu mânca carne, iar în prima şi a şaptea săptămînă a postului Mare îşi întreţinea puterile doar cu o prescură şi puţină apă. Mulţi credincioşi au fost vindecaţi datorită rugăciunilor ei. Primeau de la ea îndrumări şi sfaturi. Ea însăşi se ruga şi cîte paisprezece ore pe zi, însoţind rugăciunea cu până la zece mii de metanii. O mare atenţie acorda faptului cum ne facem însemnul Sfintei cruci. După spusele ei la unirea corectă a degetelor din ele iese foc. Şi acest foc ne sfinţeşte şi curăţeşte corpul nostru, sângele nostru trecând prin această cruce de foc se curăţeşte de tot răul – totul arde. Deci cu cît mai des ne însemnăm cu simbolul Sfintei Cruci , cu atît este mai curat sângele nostru şi cugetările noastre. Cu atât sîntem mai aprope de Dumnezeu, şi mai repede ajung la El rugăciunele noastre.
Din amintirele protodiaconului Pavel Smirnov (Reazani):” E foarte greu să povesteşti despre Maica Pelaghia fără să-ţi reţii lacrimile. În viaţa mea n-a existat un om mai sfânt ca ea… Încă din copilărie a fost alungată de acasă de proprii părinţi şi locuia la cei care vroiau s-o primească. Era foarte aproape de Dumnezeu şi Sfinţii lui, cu care vorbea de la o vârstă fragedă, în deosebi cu Sfântul Serafim de Sarov care a devenit ocrotitorul şi îndrumătorul ei…”

Ea a vindecat foarte mulţi oameni cu puterea rugăciunii sale. Înainte de a fi arestată i-a zis stăpânei casei unde locuia „în curând vor veni să mă ia…”. La întrebarea de nedumerire de ce şi unde, a răspuns „că timpul este aşa”. Fiind arestată îşi petrecea timpul în arest citind toate acatistele pe care le ştia. Şi în curând a fost eliberată, dar cu condiţia că nu va mai primi oameni pentru sfaturi şi vindecări. De aceea o perioadă s-a retras de la această activitate. Dar totuşi nu putea sa nu-i ajute pe toţi acei care aveau nevoie de ajutorul ei. Ultima dată a fost arestată în anul 1939.
Ea a prezis războiul cu Germania cu mult timp înainte, chiar şi ziua începerii. Într-o zi a zis : „ Iată, astăzi s-a început războiul.” Nu a fost crezută de la început , fiindcă ştirea ajunse abea peste vreo patru zile. Prezise că trupele fasciste vor ajunge până la localitatea unde locuia ea şi ca de acolo nu va mai putea înainta mai departe.
Din alte amintiri despre ea „ A fost un om sfânt. Şi cît de mult era iubită de oameni …La ea oamenii vin amărâţi , dar se întorc înaripaţi. O mare putere avea de la Dumnezeu ” . Unul din cazurile întâmplate cu ea îl povestesc martorii: S-a întâmplat înainte de război. Câţiva consăteni , însoţiţi de Maica Pelaghia veneau din localitatea învecinată. Pe drum ea le citea după memorie fragmente din psaltire. Brusc a început o furtună şi o ploaie foarte puternică, care îi inconjura, dar de ei nu se atingea.
Înainte de a trece la cele veşnice le spunea celor ce o cunoşteau că atunci când nu va mai fi să mearga la ea la mormânt şi să continuie să-i spună durerile . Şi chiar de nu o vor auzi pe ea, ea îi va auzi…şi le va ajuta. Şi îi ajută.
A fost o adevărată credincioasă. Un exemplu minunat pentru noi toţi. Contemporanii ei mărturisesc că avea un râs de copil. Şi la ultima sa împărtăşanie o bucurie de copil. Noi nu sântem în stare să-i înţelegem această bucurie.

Maica Pelaghia a trecut la Domnul în anul 1966.
Maica Pelaghia spunea despre importanţa deosebită a Sfintei Împărtăşanii din Joia Mare că, de s-ar întâmpla prigoană, cu harul acestei Sfinte Împărtăşanii poţi rezista trei ani.
Pentru agonisirea tăriei şi a neclintirii în credinţă să ne rugăm în faţa icoanelor „Vladimirskaia”, „Grebnevskaia”, proorocului Amos, poorocului Daniel (el dăruieşte rugăciunea buzelor), Cuv. Simeon Stâlpnicul, Sf. Apostol Pavel şi Fericitului Augustin (ambii încă dăruiesc cunoştinţe, minte deosebită şi ajută copiilor la învăţătură).
Maica Domnului prin chipul Său „Izvorul de viaţă dătător” dăruieşte har pentru cunoaşterea adevărului.

De orice lucru straşnic – Sf. Mc. Bonifatie.
Pentru iertarea păcatelor grozave – Mântuitorului, înaintea icoanei Maicii Domnului „Aflarea celor pierduţi”, Sf. Arh. Mihail, Drept. Iosif Logodnicul, Drept. Simeon de Dumnezeu Primitorul, Sf. Ap. Petru şi Pavel, Sf. Părinte Ierarh Nicolaie, M. Făcător de Minuni, tuturor sfinţilor.
Pentru izbăvirea de necazuri, scârbe şi pieire – înaintea sfintei icoane „Izbăvitoarea”.
De toate bolile – la icoana „Tămăduitoarea”, Sf. Arhanghel Rafail, Drept. Simeon de Dumnezeu Primitorul, Sf. Sfinţitul Mc. Pancratie, Cuv. Serafim de la Sarov şi de citit cât mai des psalmul 26 (de 40 de ori nu mai puţin de trei nopţi la rând).
De dureri de cap – Sf. Prooroc Înaintemergător şi Botezător al Domnului Ioan.
De bolile ochilor – rugăciuni la icoana Maicii Domnului „Kazanskaia”.
De bolile pieptului şi a pântecelui – Sf. Ap. Ioan Teologul.
De bolile plămânilor, boli femeieşti şi pentru ajutor la naştere – înaintea icoanei „Feodorovskaia” (la bolile de plămâni de citit cât mai des „Împărate Ceresc…”, de 40 de ori, noaptea).

De bolile mâinilor – la icoana Maicii Domnului „Trichirusa” („Троеручица”).
De bolile picioarelor – Cuv. Simeon Stâlpnicul, Sf. Mc.Trifon, Cuv. Serafim de la Sarov.
De boli canceroase – la icoana Maicii Domnului „Împărăteasa Tuturor” („Pantanasa”), Cuv. Macrina, Drept. Nicodim.
De boala sângelui – Sf. Mc. Smaragd.
Pentru ca să fii iubit, ca oamenii să aibă faţă de tine o atitudine binevoitoare – Sf. Împărat şi Prooroc David.
Pentru ca copiii să aibă dragoste faţă de părinţi- Sf. M. Mc. şi Tămăduitor de boale Pantelimon.
Pentru a trăi în îndestulare – înaintea icoanei Maicii Domnului „Sporitoarea grânelor” („Спорительница хлебов”), Sf. Proor. Ilie, Sf Ap. şi Evang.Ioan Teologul, Sf. Nicolae, Făcătorul de Minuni, Sf. Spiridon al Trimitundiei, Sf. Sfinţit. Mc. Haralampie.
Pentru a primi serviciu, loc de muncă – Sf. Mc. Boris şi Gleb.
Pentru a avea casă – la icoana Maicii Domnului „Zid Nesurpat” („Нерушимая Стена”), Sf. Părinte Ierarh Nicolae, Mare Făcător de Minuni, Sf. Împărat şi Prooroc David, Cuv. Serafim, celor 12 fraţi-zidari ai bisericii din Kiev.
Să ne însemnăm cu Sfânta Cruce cu multă luare aminte şi cu evlavie: pe frunte, pe pântece, pe umărul drept şi stâng (nu deasupra umărului, ci din faţă). Atunci când adunăm corect degetele mâinii drepte, noi chemăm ajutorul Preasfintei Treimi, cine-I va putea sta împotrivă?

Metaniile să le batem corect: după însemnarea cu Sf. Cruce, privind cu evlavie la Sf. icoană sau la Sf. Cruce facem metanie şi îndată ne îndreptăm. Este de nepermis ca, stând în genunchi, să culcăm fruntea pe podele sau pe mâini şi să „înmărmurim” pe mai mult timp în această poziţie (cu dosul în sus). E un păcat foarte grav. Aşa procedează dracii şi vrăjitorii în zilele marilor sărbători ale Sfintei Treimi, ale Pogorârii Duhului Sfânt. Harul îi ţintuieşte la pământ şi ei îşi ascund capetele (dracii îşi bagă râtul în mocirla mlaştinii), însă, în semn de nesupunere lui Dumnezeu, îşi expun dosurile goale spre cer. O vrăjitoare din Reazan a fost surprinsă, chiar la ea acasă, de ziua Sfintei Treimi în această poziţie ruşinoasă.
În colţul camerii unde se află sfintele icoane ţineţi deschisă Psaltirea (de exemplu, la psalmul 26), chiar dacă încă nu citiţi psalmii, dracii deja şi de la aceasta se scutură.
Pelagheia din Reazan, fecioară văzătoare cu duhul, spunea că rugăciunea de noapte (metania) este înaintea lui Dumnezeu preţuită de 40 de ori mai mult decât tot aceeaşi rugăciune care se citeşte ziua. Deoarece în numele Domnului nostru Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu, omul se scoală la rugăciune în timpul cel mai potrivit pentru somn. De rugăciunea în toiul nopţii, însă, te poţi apropia numai având deprinderea întărită a rugăciunii de zi. La început să te rogi noaptea foarte puţin, apoi, să adaogi cu încetul câte o „fărâmitură”, desigur, numaidecât aflându-te în smerenie.
Maica Pelaghia explica importanţa şi folosul practic al citirii unor psalmi şi rugăciuni, deosebit de necesare în vremurile noastre, vremuri de pe urmă.
Foarte puternică este rugăciunea alcătuită numai din cinci cuvinte: „Căci cu noi este Dumnezeu!”. În ea este tăria credinţei, toată nădejdea noastră către Dumnezeu şi bucuria duhovnicească a credincioşilor conştienţi că înlăuntrul lor este Dumnezeu- Emanuel.

Şi dacă Dumnezeu este cu noi, cine poate fi împotriva noastră?
Iată de ce de această mică rugăciune atât de mult se teme vrăjmaşul nostru cel văzut şi nevăzut (oamenii răi, vrăjitorii, dracii). O roabă a lui Dumnezeu a reuşit să rostească de trei ori mecanic, în grabă, rugăciunea: „Căci cu noi este Dumnezeu!”, înainte de a-i deschide uşa „lăcătuşului” care a zis: „Mi-ai luat-o pe dinainte, acum nu mai am ce face la tine”, şi, înspăimântat, s-a retras.

Psalmul 26 este cel mai puternic din toată Psaltirea. Cine-l va citi măcar de 3 ori pe zi pe acela Domnul (când va binevoi El, iar nu noi, păcătoşii) „îl va trece pe apă ca pe uscat”.
Dracii nu rezistă să se afle lângă omul care citeşte deseori acest psalm. Este posibil ca prin citirea psalmului 26 (cu binecuvântarea unui preot duhovnic care te cunoaşte mai demult (şi numai în cazuri extraordinare) să te izbăveşti de stăpânirea celui rău (de îndrăcire). Chiar şi unei foste vrăjitoare, care a cerut rugăciuni pentru sine, i s-a spus că Sfânta Biserică interzice rugăciunea pentru vrăjitori, dar dacă cu toată sinceritatea doreşti să te izbăveşti de tirania dracilor, atunci singură trebuie să citeşti noaptea psalmul 26 de 40 de ori. Şi dacă nu te vei înspăimânta de frica diavolească, Domnul te va slobozi de puterea lor. Însă de la început citirea acestui psalm trebuie s-o faci ziua, citindu-l de 3 ori. Obişnuinţa de a te ruga noaptea poţi s-o agoniseşti cu alte rugăciuni şi nicidecum cu psalmul 26.

Cine va citi cât mai des psalmul 26, alegoric vorbind, va merge printre vrăjitori ca în maşina blindată. Unei schimonahii prin descoperire i s-a dat această povăţuire: „După o discuţie cu oamenii care îţi sunt străini duhovniceşte, restabileşte-ţi forţele cu citirea psalmului 26″.

Psalmii 26, 45, 69 şi 90 se citesc împotriva năvălirilor vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi şi pentru a rămâne neclintit (mai trebuie citit şi condacul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu – „Apărătoarei Doamne pentru biruinţă mulţumiri…”).
Psalmul 33 – la foame şi la sete.
Psalmul 63 – împotriva peceţii lui antihrist, (încă de citit acatistul „Celor şapte tineri din Efes”, şi rugăciunea de la sfârşitul primei catisme, ea este nucleul întregii Psaltiri, „Psaltirea comprimată”).
Psalmul 21 – împotriva păcatelor ultimilor vămi (de la desfrâu până la împietrirea sufletului) şi împotriva spurcării silnice cu păcatul curviei şi sodomiei. (De mai rugat la Sf. Mc. Agnia şi la Sf. M. Mc. Anastasia, Izbăvitoarea din Lanţuri – ele ne vor îngrădi de întemniţarea de către slugile lui antihrist şi de silnicie (violare).
Psalmul 5 – pentru dobândirea rugăciunii.
Psalmul 43 – pentru ca în casă să stăpânească harul, ca în ea să strălucească totul de har precum străluceşte de aur palatul împărătesc (duminicile şi la sărbătorile Domneşti de citit „Slavă Doamne Sfintei Învierii Tale!”).
Psalmul 83 – pentru ca să moştenim Împărăţia Cerurilor.
Psalmul 49 – (nouă, tuturor păcătoşilor, dar mai ales preoţilor) – împotriva mândriei şi a întunecării minţii, pentru înţelepţirea cum trebuie să-I slujim lui Dumnezeu ca să nu ne lepădăm de El.

Rugãciunea Sfântului Efrem Sirul

Olivier Clement Rugãciunea Sfântului Efrem Sirul Doamne si Stãpânul vietii mele, Duhul trândãviei, al grijii de multe  al iubirii de stãpânie si al grãirii în desert nu mi-l da mie! Iar duhul curãtiei, al gândului smerit, al rãbdãrii si al dragostei, dãruieste-mi mie, slugii Tale! Asa, Doamne, Împãrate, dãruieste-mi ca sã-mi vãd greselile mele si sã nu osândesc pe fratele meu, cã binecuvântat esti în vecii vecilor. Amin. Rugãciunea Sfântului Efrem Sirul (~306 – 373) marcheazã slujbele Postului Mare. Este repetatã de trei ori si însotitã de trei metanii mari, închinãciuni cu fruntea pânã la pãmânt. Metania (metanoia) desemneazã tocmai pocãinta ca eliberare a noastrã de sub toatã stãpânirea acestei lumi. Doamne si Stãpânul vietii mele „Doamne” sugereazã misterul inaccesibil al lui Dumnezeu cel de dincolo de Dumnezeu, hypertheos. Totusi, El nu-mi este strãin, ci mã aduce la fiintã prin voia Sa, îmi însufleteste trupul de lut cu Suflarea Sa, mã cheamã si asteaptã rãspuns si devine prin întrupare „Stãpânul vietii mele”. El este cel care dã sens vietii mele chiar si atunci si mai ales atunci când cred cã l-am pierdut. „Stãpân”, aici, desi pune în evidentã transcendenta, nu înseamnã tiran, ci Tatã care se jertfeste si mã elibereazã, care vrea sã mã înfieze în Sine si îmi respectã infinit libertatea. Fiul Sãu întrupat, în care este în mod desãvârsit prezent, se naste într-un staul, se lasã omorât de libertatea noastrã crudã, înviazã dar nu se reveleazã decât celor care-L iubesc. Or, acest „stãpân” rãstignit rãmâne Stãpânul Vietii. Numai El ne poate elibera libertatea, numai El poate transfigura, în Suflul Sãu dãtãtor de viatã, patima obscurã a vietii noastre. Mãretia acestui împãrat constã în aceea cã S-a fãcut slujitorul nostru. „Am venit în lume ca sã slujesc, nu sã Mi se slujeascã”. Relatia mea cu acest Stãpân nu este deci una de aservire, de sclavie, ci de liberã încredere. El este „Stãpânul vietii mele”, pentru cã El îi este izvorul, pentru cã nu contenesc s-o primesc de la El, pentru cã El este cel Care dã si iar dã, din belsug, un viitor înnoit: „Du-te si nu mai pãcãtui”. Nu exist decât prin aceastã iubire extrem de discretã, care mã ridicã deasupra oricãrei determinãri, a oricãrei necesitãti, care se face slujitoare pentru ca cei ce vor sã slujeascã, sã-i devinã prieteni. Asceza pe care insistã Postul Mare nu poate fi o adevãratã eliberare decât în credintã. Iar credinta presupune întâi de toate riscul încrederii. În Tine, Stãpânul vietii care Te revelezi într-un Chip, îmi pun toatã încrederea; în cuvântul si în prezenta Ta, cãci Tu nu esti numai un exemplu, tu esti cel nedespãrtit, care Te faci limanul nostru, un liman unde nu mai este moarte: „Veniti la Mine, toti cei osteniti si împovãrati si Eu vã voi odihni pe voi”. A se odihni sau a se reaseza, în divin si în uman în acelasi timp, un loc pentru noi, toti orfanii pãmântului natal, un loc al obiceiurilor întelepte, al civilizatiilor în mod cert aspre si dure, dar un liman de liniste si pace pentru noi, nomazii lipsiti de poezie ai marilor orase; si acesta esti Tu, limanul si Stãpânul vietii. În acest loc vom sãpa catacombele de unde vor tâsni catedralele viitorului. Duhul trândãviei, al deznãdejdii, al iubirii de stãpânire si al grãirii în desert, nu mi-l da mie Existã o cale. Tu esti Calea. Dar pe aceastã cale sunt obstacole care definesc conditia noastrã fundamentalã de fiinte pãcãtoase, cea de care Iisus le-a amintit celor care voiau s-o ucidã pe femeia adulterã. „Trândãvia” nu este „clinofilia” lui Oblomov, nici lenevirea din diminetile noastre de vacantã. Trândãvia înseamnã uitarea despre care ascetii spun cã este „pãcatul de cãpetenie”. „Uitarea”, adicã neputinta de a se uimi, de a se minuna, sau pur si simplu de a vedea. Lipsa trezviei, un soi de somnambulism, al agitatiei sau al inertiei. Nici un alt criteriu, în afara utilitãtii, rentabilitãtii, a raportului calitate-pret. Agitatia interioarã si exterioarã, pentru unii agenda prea plinã, în care orice moment amenintã sã vinã peste celãlalt, pentru altii agenda prea goalã, violenta si drogurile, slabe sau puternice. Faptul de a nu mai sti cã celãlalt existã într-o interioritate la fel de profundã ca si a mea, de a nu mã mai opri, cuprins de emotie, la auzul unei melodii sau la vederea unui trandafir, de a nu mai da slavã si multumire lui Dumnezeu pentru ele – pentru cã totul mi se cuvine. Când nu-mi pasã cã totul este înrãdãcinat în tainã si cã taina locuieste în mine. Când uit de Dumnezeu si de creatia Lui. Când nu mai stiu sã mã accept ca o creaturã cu destin vesnic. Când uit de moarte si de ceea ce i-ar putea urma: o nevrozã spiritualã care nu are nimic de-a face cu sexualitatea – care devine un mijloc de a uita – ci cu îndepãrtarea de „lumina vietii”, cea care dã sens existentei celuilalt, celui mai neînsemnat fir de praf, mie însumi. Aceastã uitare, devenitã colectivã, deschide drumurile decãderii. Ne spunem atunci cã Dumnezeu nu existã, nevroza se accentueazã, îngerii perversi ai neantului invadeazã scena istoriei. Doamne si stãpânul vietii mele, trezeste-mã. Aceastã „trândãvie”, aceastã anesteziere a întregii fiinte, insensibilitate, pecetluire a zonei profunde a inimii, exasperare a sexului si a intelectului, duce la descurajare, la ceea ce ascetii numesc „acedie” – silã de viatã, deznãdejde. La ce bun totul? Fascinatie a sinuciderii, o bãtaie de joc generalã. M-am sãturat de toate, totul îmi e indiferent, iatã-mã cinic sau închistat. Si foarte îmbãtrânit, fãrã pic de suflet de copil. Mai poti, vrând sã rãmâi activ, sã te refugiezi în duhul „iubirii de stãpânie” sau în cel al „grãirii în desert”. Avem nevoie de sclavi si de dusmani, ni-i inventãm noi însine, îi sacralizãm chiar, asa cum a arãtat René Girard. Sã stãpânesti, sã de simti dumnezeu, sã ai dusmani, înseamnã sã-i faci pe ei rãspunzãtori de spaimele tale. Torturându-l pe celãlalt – pentru cã întotdeauna el e cel vinovat – violându-i trupul si poate si sufletul, sã-l tii la bunul tãu plac, pe marginea prãpastiei, dar fãrã sã-l lasi sã-si afle scãparea în moarte – faci experienta unui soi de atotputernicie, cvasi divinã. Prin el mã urãsc pe mine ca fiintã muritoare. Cãlcându-l în picioare, îmi batjocoresc propria moarte. Cunoastem regi-zei si tirani divinizati, cãci orice exercitiu al puterii se aureoleazã cu un fel de sacralitate. De aceea primii crestini refuzau chiar cu pretul vietii sã spunã cã Cezar este Domnul. Singur Dumnezeu este Domnul. Alti crestini, în secolul nostru, au refuzat sã se închine rasei sau clasei sociale si au plãtit pentru asta. Amintindu-ne cã trebuie sã dãm lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu si Cezarului ce-i al Cezarului, Hristos a golit stãpânirea de sacralitate. De-a lungul veacurilor crestinii nu au fãcut-o întotdeauna. Ei au canonizat un împãrat care si-a ucis fiul si sotia, cãci considerau cã si-a pus puterea în slujba lui Dumnezeu. Sperantã, uneori realizatã, a unei puteri care devine slujire. Dar cel mai adesea, ea devine o iluzie costisitoare. Biserica însãsi: în ce mãsurã este si ea contaminatã de duhul stãpânirii? În ce priveste „vorbirea în desert” – expresia este evanghelicã –, ea desemneazã orice exercitiu al gândirii si al imaginatiei, care se disociazã de uimire, de nelinistea existentialã, de mister. Ea tine de orice abordare a omului care pretinde sã-l explice, sã-l reducã, netinând seama de ceea ce are în el inexplicabil si ireductibil; orice abordare a creatiei care îi dispretuieste ritmurile si frumusetea. Posedare iar nu posesie. Himerã a unei arte care nu mai vre
a sã fie nuptialã. Trãim într-o civilizatie a „vorbelor desarte”, a imaginilor desarte, unde nevoile hipertrofiate pervertesc dorinta, unde banii conditioneazã visele, unde publicitatea devine opusul ascezei, aceastã reducere voluntarã a nevoilor în scopul eliberãrii de sub tirania dorintei. De aceea asteptãm un cuvânt al vietii, al mortii date în vileag, un cuvânt plin de liniste, un cuvânt de viatã si înviere. Iar duhul curãtiei, al gândului smerit, al rãbdãrii si al dragostei, dãruieste-mi mie, slugii Tale. În fiecare cerere ne recunoastem „slugi”, creaturi recreate printr-o suflare care vine din profunzimile sufletului nostru. Rugãciunea nu este numai o simplã meditatie, ea este întâlnire, intrare în relatie, convorbire, spuneau vechii monahi. Cãci Dumnezeu ne grãieste prin Scripturã, prin fiinte si lucruri, prin diferite împrejurãri din existenta noastrã si chiar prin prezenta Sa; cuvinte tãcute, pline de dulceatã, flãcãri care aprind inima (si nu vorbãrie mincinoasã, nerusinatã, amãgitoare). Numai o asemenea rugãciune poate rupe cercul magic a ceea ce numim philautia, narcisism metafizic, duh de stãpânire, de autosuficientã. „Virtutile” pe care le enumerã rugãciunea si care coexistã pentru a se uni îsi au astfel punctul de plecare în credintã. Din aceastã perspectivã, virtutea nu este numai moralã, ea participã la umanitatea lui Hristos îndumnezeitã, în care virtualitãtile umanului sunt duse la desãvârsire prin unirea cu Numele divine pe care le reflectã. „Curãtia” este departe de a se referi numai la înfrânare, conform unei acceptiuni moralizatoare si înguste. Ea evocã mai degrabã integrarea si integralitatea. Cel curat nu mai este scindat, antrenat ca o frunzã în bãtaia vântului, de valurile unui eros impersonal. El integreazã eros-ul în comuniune, forta vietii într-o existentã personalã, bazatã pe relatie. Cãlugãrul, pentru care curãtia este într-adevãr înfrânare (dar nu orice înfrânare este curatã, castã) îsi consumã eros-ul în agapi, în întâlnirea cu Dumnezeu cel viu, întru totul personal, în admiratia nesfârsitã – durere si apoi uimire – pentru Rãstignitul care a biruit moartea. Numai atunci el poate sã vinã în întâmpinarea celorlalti cu o atentie dezinteresatã, ca un bãtrân-copil, un „bãtrân frumos”, unit cu Hristos în vesnicie. Pentru bãrbatul si femeia care se iubesc sincer si care îsi sunt credinciosi unul altuia, curãtia este, în Hristos cel unit cu Biserica Sa, ca un Dumnezeu care se uneste cu umanitatea si cu pãmântul ei în lumina uni-diversitãtii trinitare, curãtirea este deci pentru doi oameni, transformarea – agapicã si ea – a eros-ului în limbaj al unei întâlniri, în exprimare a persoanelor în cãldura unei descoperiri reciproce si rãbdãtoare. Iar copilul, micut musafir necunoscut si neasteptat, sau dimpotrivã, prea mult asteptat, apare mereu la timp pentru a împiedica iubirea sã se închidã în ea însãsi, într-o parodie de absolut. Curate pot fi: un gând, un cuvânt, o expresie pe care le strãbate cu toatã sinceritatea (frate, nu pleca privirea prosteste în fata doamnelor) aceastã puritate fundamentalã, acest respect al trupului, aceastã subordonare a vietii unei taine care o împacã si-i redã unitatea. Biblia respinge extazul impersonal al prostitutiei sacre, dar pune accentul pe „cântarea cântãrilor” unei întâlniri cãutate, pierdute, regãsite – cãci Dumnezeu este Cel „de-a pururi cãutat”, spunea sfântul Grigorie de Nyssa – si pe credinciosia smeritã, cãci Dumnezeu este si Cel de-a pururi credincios. „Smerenia” înscrie credinta în existenta de zi cu zi. Nu am nimic al meu care sã nu-mi fie dat. Fragil, gata sã se rupã atât de adesea, firul vietii mele nu este pãstrat si reînnodat decât prin vointa de neînteles a Altuia. „Smerenia este un dar al lui Dumnezeu însusi si un dar care vine de la El”, spune Sfântul Ioan Scãrarul, cãci s-a zis: „Învãtati, nu de la îngeri, nici de la oameni, ci de la Mine – de la Mine, care rãmân în voi; de la lumina si lucrarea Mea în voi – cãci sunt blând si smerit cu inima, cu gândul si cu duhul, si veti gãsi pace pentru sufletele voastre si eliberarea de rãzboiul gândurilor” (Sf. Ioan Scãrarul, Scara 25, 3). Smerit este vamesul din parabolã, care, neputându-se pretinde virtuos, ca un dispretuit colaborator al puterii ce se aflã, nu conteazã decât pe mila lui Dumnezeu, în timp ce fariseul, prea bun, dupã pãrerea lui, nu mai are nevoie de Mântuitor. Omul perfect, sigur pe el, mândru de virtutea lui, nu-i mai lasã loc si lui Dumnezeu în lume, pentru cã îl ocupã el pe tot. Cel smerit, dimpotrivã, se deschide gratuitãtii mântuirii, o primeste cu recunostintã, îmbrãcându-si inima în hainã de sãrbãtoare. Smerenie, umilintã-humus: nu strivire, ci rodire. Smerenia este activã, ea arã pãmântul, îl pregãteste pentru ca sã dea rod însutit atunci când va trece Semãnãtorul. Smerenia este o virtute pe care o vedem la celãlalt, dar pe care n-o putem vedea la noi însine. Cel care ar spune: sunt smerit ar fi un biet înfumurat. Smerit devii fãrã sã-ti propui, prin ascultare, detasare, prin respectul tainei, în gratuitatea sa, prin deschidere deci, la primirea harului. Si mai ales prin „frica de Dumnezeu”, care nu este teroarea sclavului în fata unui stãpân aspru care pedepseste, ci spaima subitã de a nu-si pierde viata în iluzie, în pântecele mereu nesãtul al eului, în balonul umflat cu aer al patimilor. „Frica de Dumnezeu” ne face smeriti si ne elibereazã de teama de lume – sunt liber pentru cã nu mai am nimic, spune un personaj din Primul cerc al lui Soljenitsîn – ce se transpune încetul cu încetul în aceastã teamã uimitã la care ajunge orice mare dragoste. Smerenia se materializeazã si în puterea de a acorda atentie celuilalt, unui copac, insectei pe care o zãrim în treacãt, chiar unui nor efemer, dar atât de frumos timp de o clipã. Smerenia face posibilã trezirea, putinta de „a vedea tainele slavei lui Dumnezeu ascunse în fiinte…” (Sf. Isaac Sirul, Tratate ascetice, 72). Smerenia este temelia si consecinta „virtutilor” si una si celelalte ascunse privirilor noastre. Este o sensibilitate la înviere a întregii fiinte. Dacã nu putem sti nimic despre smerenia cu neputintã de sesizat, putem totusi afla multe despre rãbdarea pe care ne-o cer umilintele vietii acesteia. Ceea ce noi cãutãm în înfrânare, voi veti gãsi în rãbdarea în fata greutãtilor inevitabile, chiar tragedii ale existentei, le spun cãlugãrii celor care rãmân sã trãiascã în lume. Rãbdarea este cu adevãrat un monahism interiorizat; si opusul deznãdejdii care atât de adesea vine din dorinta adolescentinã de a avea totul si asta fãrã întârziere (rãbdarea a fãcut-o pe Tereza de Lisieux sã-si transforme nerãbdarea în nevoie de sfintenie). Rãbdarea se încrede în timp; nu numai în timpul comun, în care moartea are ultimul cuvânt, timpul care consumã, desparte si distruge, ci în timpul greu de eternitate pe care ni-l dãruieste Învierea. Timpul care se îndreaptã spre moarte este cel al nelinistii, cel care merge spre Înviere, timpul sperantei. Astfel, rãbdarea este atentã la maturatii, uneori paradoxale, ca cea a bobului de grâu care moare ca sã aducã mult rod. Ea stie, într-adevãr, cã experientele extreme pot deveni etape, rupturi de nivel quasi-initiatice, atunci când ele ne aduc la picioarele crucii celei de viatã fãcãtoare si revarsã în noi apa vie a botezului. Când Dumnezeu pare cã m-a pãrãsit, când privirea celuilalt mã desfiinteazã sau încremeneste în moarte, când sperantele colective si personale se nãruie, rãbdarea nu cade. Prin aceasta ea se aseamãnã cu dragostea, despre care Sfântul Pavel ne spune cã „toate le iartã, toate le crede, toate le nãdãjduieste, toate le rabdã” (1 Cor. 13, 7). Pãrintii au amintit adesea de „rãbdarea lui Iov”, Dostoievski si Berdiaev si de revolta sa. Nu este o revoltã goalã, ci tot dintr-un fel de credintã. Iov refuzã teodiceele dulcege ale teologilor „de camerã”,
el stie cã Cineva îl cautã prin experienta însãsi a rãului. „Rãbdare în azur” sau rãbdare în mijlocul tenebrelor, poetul (Paul Valéry) are dreptate: „Fiecare atom de liniste Este sansa Unui fruct copt”. Si într-adevãr totul culmineazã în dragoste, care constituie sinteza tuturor „virtutilor”, a cãror esentã este Hristos. Eliberarea, prin rãbdare si sperantã, de „patimile” nerãbdãtoare si deznãdãjduite, permite agonisirea a ceea ce se cheamã apatheia, care nu este nepãsarea stoicã, ci libertatea, disponibilitatea interioarã de a participa la „dragostea nebunã” a lui Dumnezeu pentru fãpturile Sale. Simeon Noul Teolog spunea despre omul care se sfinteste cã devine „un sãrac plin de iubire frãteascã” (cf. Basile Krivocheine, În lumina lui Hristos, Sf. Simeon Noul Teolog, cap.1: „Un sãrac plin de iubire frãteascã”, Editura Chevetogne, 1980, p.13-25.). Sãrac, pentru cã se leapãdã de functiile lui, de importanta lui socialã (sau ecleziasticã), de nevrozele si obsesiile sale, pentru cã se deschide în acelasi timp lui Dumnezeu si aproapelui, fãrã sã despartã rugãciunea de slujirea fratelui. El va putea atunci sã deosebeascã chipul celuilalt în spatele atâtor mãsti ale urâteniei si ale pãcatelor, asa cum face si Iisus în evanghelii. Si-i poate împãca pe cei ce se urãsc si ar vrea sã distrugã lumea. Scena judecãtii, în capitolul 25 de la Matei, aratã cã exercitiul iubirii active – sã hrãnesti, sã primesti, sã îmbraci, sã îngrijesti, sã eliberezi – nu are nevoie sã-L serveascã direct pe Dumnezeu, cãci omul este pentru om o tainã a lui Hristos, „omul-maxim” ( Nicolas de Cuse, Predici, 49, De pace fidei, 444; De cribatione, Alchorani, 507.). O tainã ascunsã, dar realã. Avva Antonie mai spune: „viata si moartea sufletului nostru depind de aproapele nostru”. Într-adevãr, dacã Îl câstigãm pe fratele nostru, îl câstigãm pe Dumnezeu. Dar dacã-l smintim pe fratele nostru, pãcãtuim împotriva lui Hristos (Pateric, Antonie 11). Si Sfântul Isaac Sirul: „Frate, iatã cum te îndemn: fie ca balanta milei tale sã se încline pânã când îti vei simti inima cuprinsã de toatã mila lui Dumnezeu pentru lume” (Tratate ascetice, 34). Asa, Doamne Împãrate, dãruieste-mi ca sã-mi vãd greselile mele si sã nu osândesc pe fratele meu, cã binecuvântat esti în vecii vecilor! Amin Ultima cerere denuntã, dã pe fatã una dintre formele cele mai îngrozitoare ale pãcatului, în plan personal ca si în plan colectiv: sã te justifici încriminând, sã te autodivinizezi osândind, sã urãsti, sã dispretuiesti, sã desfiintezi cu constiinta curatã a dreptului. „A-ti vedea greselile” înseamnã sã te supui primului îndemn evanghelic: „Pocãiti-vã, cã s-a apropiat Împãrãtia Cerurilor”. Când lumina se apropie, ea alungã întunericul din noi. Omul care se descoperã astfel si ale cãrui minte si inimã – care se identificã în Biblie – se cerceteazã pe sine, îsi întelege dimensiunea propriei rãtãciri, a pierzãrii în care îi duce si pe altii, sau a neantului care îl pândeste si îl stãpâneste deja, a prãpastiei peste care a aruncat doar câteva scânduri fragile, si acelea rupte. Aceasta este „aducerea aminte de moarte”, despre care vorbesc ascetii: demascarea acestei nelinisti fundamentale pe care ne-o înãbusim, dar care se exprimã în ura fatã de aproapele, în nevoia nebunã de a-l judeca, de a-l osândi. Dar dacã cugetarea la moarte este însotitã nu de batjocurã, ci de credintã, ea va da la ivealã, neclintit între noi si neant, pe Hristos biruitorul iadului. În El, orice dezbinare e depãsitã: pãcatul, moartea. Nu mai sunt judecat, ci mântuit, de aceea nu sunt nici eu chemat sã judec, ci sã salvez. „A-ti vedea pãcatele” nu înseamnã sã stai sã socotesti orice cãlcare de poruncã, ci sã te simti sufocat, înecat, pierdut si zbãtându-te zadarnic în aceastã pierzanie, sã întelegi cã ai trãdat iubirea si sã te dispretuiesti pe tine însuti. Înseamnã sã te cufunzi în apele mortii, spre a le transforma în ape ale botezului. Sã mori, dar de acum în Hristos, pentru a renaste în suflarea Sa si pentru a te regãsi în casa Tatãlui. „Mai mare lucru este sã-si vadã cineva pãcatele decât sã învieze din morti”, spune o vorbã veche. Cãci a-ti vedea pãcatele înseamnã sã treci prin cea mai cruntã moarte, în timp ce, dupã renasterea prin botez, viata sporeste în tine fãrã sã-ti dai seama, pentru cã ai devenit un „fãcãtor de pace”; mãcar cã trebuie „sã-ti versi sângele inimii”, spunea staretul Siluan de la Muntele Athos, pentru a zdruncina negatii, pentru a topi împietrirea unor inimi si pentru a putea cere de la Dumnezeu mântuirea tuturor. Cel care-si vede pãcatele si nu-l judecã pe fratele sãu va putea într-adevãr sã-l iubeascã. Sunt destul de scârbit de mine însumi pentru a mai putea fi de altcineva. Stiu cã omul, dupã chipul lui Dumnezeu, este Tainã si Iubire, dar mai stiu cã aceastã iubire se poate schimba în urã. Respect Taina si nu astept nimic în schimb. Trimite-mi Tu, Doamne, iubirea, cãci ea este rodul harului Tãu. Sã binecuvântãm, deci, sã încercãm sã devenim nu fiinte de posesiune – care stãpânesc si sunt stãpânite –, ci fiinte de binefacere. Reciprocitate fãrã margini a binecuvântãrii: sã-L binecuvântãm pe Dumnezeu care ne binecuvinteazã, sã binecuvântãm tot ceea ce existã, în lumina Sa, fãrã sã uitãm cã binecuvântarea, pentru a nu se transforma în „grãire în desert” trebuie sã devinã „binefacere”. Da, sã punem în practicã binecuvântarea primitã, sã ne supunem la tot ce este viatã, pentru a o împlini si pentru ca ea sã devinã binecuvântare. Rugãciunea sfântului Efrem sugereazã exact ce este de fapt asceza: post, dar nu numai de hranã a trupului, ci si de toropealã a sufletului, pentru ca sã nu mai trãim numai cu pâine (imagini, sunete, provocãri), ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4, 4). Sã postim de patimi, de dorinta de a stãpâni si de a osândi, pentru a atinge adevãrata libertate de care vorbea sfântul Ioan Scãrarul: Fii ca si un împãrat întru lumina ta, stai ridicat întru smerenie, poruncind râsului din tine: Du-te, si se duce (Matei 8, 9), lacrimilor dulci: Vino, si vin, iar trupului care nu mai este tiran, ci slugã: Fã aceasta, si face” (Scara 7,