Monthly Archives: ianuarie 2014

Cocktailuri de aditivi alimentari periculosi

Ce se ascunde în margarină, brânză topită sau pateu?

Sub denumirea generică de alimente tartinabile preparate industrial se ascund diverse cocktailuri de aditivi alimentari, arome, coloranţi, săruri, gume și produse procesate de calitate inferioară, frumos prezentate și foarte gustoase. Dar consumându-le frecvent, te expui unor boli grave.

E greu să le reziști și, cel mai adesea, preferi să crezi că pericolul este mic. Dacă dieta ta este una monotonă, bazată pe alimente procesate industrial, riscul de a te îmbolnăvi este inerent. Obișnuiește-te să citești etichetele produselor pentru a învăţa să identifici elementele nocive din alimente. Altfel, „nota de plată” va fi tot mai consistentă odată cu trecerea anilor.

Margarina

 

În cazul margarinei, tartinabilitatea este dată de saturaţia acizilor grași din grăsimi care, la temperatura camerei, sunt solide. Grăsimile bogate în acizi grași polinesaturaţi rămân lichide atât la temperatura camerei, cât și la frigider. Hidrogenarea distruge acizii grași esenţiali. Aceasta înseamnă o carenţă pentru organismul uman, acizii grași esenţiali fiind singurele grăsimi de care organismul nu se poate dispensa. Procesul de hidrogenarea are scop strict comercial, o grăsime netartinabilă fiind mai greu de pus pe o feliuţă de pâine. Au aceleași calorii precum grăsimile obișnuite, unt, untură, seu, dar nu au aceleași calităţi nutriţionale. Mai mult, grăsimile hidrogenate pot avea o mare cantitate de acizi grași trans, recunoscuţi ca fiind aterogeni și cancerigeni.
Dacă untul nu conţine și grăsimi hidrogenate, este un produs sănătos, cu condiţia să fie consumat cu moderaţie de persoanele sănătoase, adică 40 de grame pe zi. Pentru a-și păstra calităţile, untul nu trebuie folosit la prăjeli. Pentru prăjeli poate fi folosit untul ghee, adică untul clarificat. Altfel nu este bine să fie consumat la temperaturi ridicate.
În special cea procesată cu săruri de topire, este contraindicată, mai ales copiilor sau persoanelor cu osteoporoză, deoarece sărurile de topire (fosfaţii) dezechilibrează balanţa calciu-fosfor și împiedică depunerea calciului în oase sau predispune la depunerea lui în locuri nedorite, generând osteofitele (ciocurile de papagal).
Trebuie evitată, mai ales la copii, brânza topită cu arome. Aromele natural identice sunt arome artificiale, iar natural identic înseamnă că într-un proces foarte elaborat de chimie industrială, se reconstituie o aromă în notele ei definitorii, obţinându-se un substitut al unei arome naturale. Acestea pot fi mai periculoase decât E-urile, care sunt aprobate în Uniunea Europeană, pe lista pozitivă regăsindu-se aproximativ 350 de E-uri, pe când aromele pot întrece chiar 3000 de arome natural identice.

Pateul

Denumirile generice ale alimentelor sunt o mare ocazie de confuzie, de aceea este bine să citim eticheta înainte pentru a ne face o idee clară despre conţinutul lor. Denumirea de pateu lasă impresia că este vorba de un aliment unitar, cu aceeași compoziţie. Sub denumirea aceasta se ascund, în realitate, zeci de alimente diferite din punct de vedere senzorial și nutriţional. Preparat în casă din ficăţei de pasăre, consumat cu moderaţie într-o dietă diversificată și echilibrată, dar și a unui stil de viaţă activ, pateul este un aliment hrănitor. În cazul celui industrial, citind eticheta, vom descoperi că pateul de pasăre conţine șorici și grăsime de porc, puţină carne de pasăre MDM (dezosată, de o calitate biologică scăzută), o gamă largă de E-uri, cel mai cunoscut fiind E 621 (glutamatul monosodic), polifosfaţi, gume care reţin multă apă, multă sare, amidon (uneori de origine animală) care poate conţine gluten și îl fac periculos pentru suferinzii de diabet.
Pateurile vegetale, recomadate adeseori ca produse de post, conţin pe lângă proteinele din soia, grăsimi hidrogenate, bogate în acizi grași trans, polifosfaţi, glutamat monosodic, colorant E-120 (carmin), cazeină, caragenan.
Are o încărcătură calorică foarte mare din cauza consumului excesiv de ulei de floarea soarelui, bogat în Omega 6, dar sărac în Omega 3. Astfel, balanţa acestor acizi grași va fi foarte dezechilibrată, în favoarea lui Omega 6, care este proinflamator. Cum cele mai multe produse de tip fast sau junk food sunt procesate cu ulei de floarea soarelui, se ajunge la o dietă considerată cancerigenă din cauza acestui dezechilibru, în care ponderea lui Omega 6 este de 24 de ori mai mare decât Omega 3. Orice produs care conţine multă grăsime, chiar și vegetală, este un produs hipercaloric. În plus, maionezele industriale conţin mulţi aditivi alimentari, arome, motiv pentru care ar trebui să fie consumate doar accidental, în cantităţi mici.
Înseamnă o cantitate foarte mică de icre, uneori de capelin, adică pește oceanic fără mare valoare economică și foarte multă maioneză, deci grăsimi, multe E-uri și gume (E-uri care gelifică produsul). Valoarea lor biologică este foarte scăzută, având un aport de grăsimi nesănătos.
Este obţinută tot din pește fără valoare economică, ce nu poate fi vândut ca atare, și conţine foarte multă sare și aditivi alimentari. Supraingestia de sare este o mare problemă. Un adult ar trebui să consume maxim 5-6 grame de sare pe zi (o linguriţă rasă) sau exprimat în sodiu, 2-4 grame pe zi. Consumul în Europa este între 15 și20 de grame, ceea ce duce la riscul apariţiei hipertensiunii arteriale, a complicaţiilor bolilor cardiovasculare și renale. Copiii nu ar trebui să consume mai mult de 3 grame zilnic, deoarece există cazuri de hipertensiune arterială și printre copii, tocmai din această cauză.
Sunt de alte denumiri generice. Contează proporţia de zahăr, fructe și suc procesat industrial, precum și aditivi de îndulcire sau agenţi de gelifiere. Pe lângă pectine (gelifianţi), aproape întotdeauna se adaugă acidul citric sau E 330, care este nociv în cantităţi mari, pentru că în prezent este obţinut industrial, nu din citrice. Mai pot conţine înducitori artificiali: aspartam, acesulfam, sucraloză, ciclamat de sodiu, precum și arome artificiale, coloranţi și conservanţi artificiali.
Edulcoranţii tulbură metabolismul și echilibrul neuroendocrin care generează o fragilă balanţă între saţietate și foame, provocând obezitatea.

Obiectiv.info

Sursa: Efemeride

Nu intelegem nimic dar ne dam cu parerea.Asalt al ecumenismului si new age folosind picturi bisericesti de care habar nu au ce reprezinta cu adevarat.

Enigme uriase, incifrate in vechile picturi ale Bisericii Sfântului Nicolae din Brașov. Dezlegarea acestora, ar putea schimba istoria religiilor, poate chiar a lumii. Aici sa aflam si Taina Apocalipsei, ce va fi sa fie?

INCREDIBIL!
Descoperirea unor picturi pe peretii unei biserici din Brasov
ar putea schimba istoria religiilor, poate chiar a lumii.
 Aici sa aflam si Taina Apocalipsei, ce va fi sa fie?
Datând ca așezământ din 1292, Biserica „Sf. Nicolae” domină, prin dimensiunile sale impresionante, Șcheii Brașovului. Biserica a fost ridicată în piatră începând din anul 1495 de către localnici cu ajutorul domnitorului Țării Românești, Neagoe Basarab.
Satul românesc de aici, concentrat în jurul lăcașului de cult, pare să fi fost un centru ortodox puternic din moment ce, în anul 1399, papa Bonifaciu al IX-lea cerea într-o bulă convertirea „schismaticilor” din Corona. Biserica ortodoxă și școala românească, construită în apropierea ei, au fost un important centru spiritual și cultural pentru românii din toată Țara Bârsei, acțiunea lor extinzându-se asupra românilor din întreg spațiul românesc, mai ales după venirea diaconului Coresi care a început să tipărească aici cărți bisericești în limba română. Numeroși domni și familiile acestora au acordat danii bisericii din Șchei.
Chiar și împărăteasa Rusiei, Elisabeta, a trimis bisericii daruri scumpe constând în bani, obiecte sfinte preotești și arhierești, obiecte de cult din metal prețios. Biserica a fost ridicată inițial în stil gotic, apoi a suferit diverse transformări în stil baroc. În secolul al XVIII-lea planul bisericii a fost augmentat prin adăugarea unor paraclise și a unui pridvor. Voivezii celor două țări românești au înzestrat biserica cu o colecție însemnată de icoane vechi.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
In anii `70, din ordinul securitatii,
o parte a bisercii Sfantul Nicolae a fost inchisa publicului.
De-atunci, nimeni nu a mai pasit acolo.
Azi, insa, va aratam ce zeci de ani s-a tinut sub cheie si vorbim aici de picturi infricosatoare, care prevestesc Apocalipsa. Acesta sa fi fost motivul pentru care picturile au fost tinute departe de ochii curiosilor? Pe bolta lacasului sunt 13 scenete, insa cu adevarat tulburatoare este o fresca ce ilustreaza perfect o imagine pe care acum, in 2012, o vedem din ce in ce mai des in filme si in documentare.
Ceea ce vedeti acum se numeste
“Roata Lumii”
in care Apocalipsa e ilustrata prin patru arhangheli care, rotindu-se, inverseaza polii magnetici ai pamantului.
 Deasupra e soarele care arunca spre pamant raze ucigatoare, asemeni exploziilor solare extrem de violente.
 Se spune ca, in lume, putine sunt bisericile pe peretii carora a fost pictata o astfel de scena. Cel care ne-a dezvaluit fresca sustine ca la momentul cand a fost pictata, Biserica Catolica inca nu voia sa recunoasca teoria lui Galileo Galilei, desi trecuse un secol de cand venise cu teoria ca pamantul se roteste in jurul Soarelui. Asadar, de unde stia cel care le-a facut, mai ales ca se pune ca e vorba despre un om simplu, fara carte.
 Este singura biserica din lume unde Isus este pictat cu sabia in gura, iar spre surprinderea tuturor preotilor, tot aici apare si Fecioara Maria asezata pe tronul Domnului. Sa vina oare sfarsitul lumii?
Oamenii de stiinta care au studiat picturile spun ca nu avem motive sa ne temem. Acum, dupa ce si-au dat seama de insemnatatea celor descoperite in biserica brasoveana, oamenii de stiinta spun ca istoria se va schimba.
Click here VIDEO:
Sursa:
EXCLUSIV. Apocalipsa cu schimbarea polilor magnetici,
prevestită pe o frescă din Șcheii Brașovului
Descoperire de excepție în Biserica Sfântul Nicolae din Şcheii Brașovului. Preotul prof. Vasile Olteanu spune că aici există o pictură numită „Roata Lumii“, în prin care Apocalipsa este vestită de inversarea polilor magnetici ai Pământului.
După cum se știe, în această perioadă sunt la modă subiectele despre apăocalipsa vestită pentru data de 21.12.2012. aglomerat în acest an. Dar despre sfârşitul lumii se ştie încă din secolul I, când a fost scrisă binecunoscuta, dar şi controversata, Apocalipsă după Ioan. Ultimul capitol din Biblie a fost ilustrat în fel şi chip. De la pictura laică până la frescele din biserici şi mănăstiri, sfârşitul lumii e zugrăvit cât se poate de înfricoşător.
În România avem puţine reprezentări ale apocalipsei, iar una dintre ele este tocmai în Braşov. În Biserica „Sfântul Nicolae“ din Şchei există un loc în care nu a intrat niciun turist de zeci de ani. Aici sunt nu mai puţin de 13 scene ale Apocalipsei, pictate pe bolta locaşului. Plus o frescă năucitoare pe care n-a reuşit să o înţeleagă nimeni până acum, dar care seamănă izbitor cu ceea ce vedem în documentarele despre predicţiile pentru 2012: explozii solare şi inversarea polilor magnetici.
Din dispoziţia expresă a Securităţii, închisă publicului

Biserica Sfântul Nicolae din Şchei, loc de închinăciune, leagăn al limbii române şi tezaur de vestigii istorice preţioase, ascunde încă multe comori. Una dintre ele este paracliserul de nord, o încăpere aflată în lateralul bisericii care, prin anii ’70, a fost închisă publicului, din dispoziţia expresă a Securităţii statului.

Este, de fapt, tot o bisericuţă, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“. Se pot vedea altarul, iconostasul împodobit cu picturi deosebite, mica turlă pictată. Scenele Apocalipsei, Iisus ţinînd sabia în gură, Ochiul lui David…

Scene biblice atipice. Maica Domnului guvernează lumile care urmează să vină

Paraclisul are doar 12,6 metri lungime, cu tot cu altar, şi 4,5 metri lăţime, este dreptunghiular, cu bolţi semicilindrice şi o turlă în zona centrală. Pe bolta turlei este pictat Pantocratorul, adică Iisus Hristos, ca Împărat al Lumii.
Spre Răsărit, este reprezentată însă Maica Domnului cu pruncul pe tron, între doi arhangheli. Spre vest, găsim mai multe scene din Ciclul Patimilor. Este bogat ilustrată tema Învierii, cu zeci de scene. Cu totul deosebită este şi fresca înfăţişând Întâiul Sinod de la Niceea din 325, al celor 318 Sfinţi Părinţi, în care Împăratul Constantin cel Mare e înconjurat de episcopi.

„Câteva scene din Vechiul Testament sunt şi ele zugrăvite pe pereţi. Picturile au fost realizate în 1737, de către Gheorghe Hranite şi fratele său Grigore, pe cheltuiala şcheienilor Hagi Radu şi fratele său Şandru, Teodor Ciurcu şi fratele său Hagi Dimitrie, după cum e precizat în catastiful bisericii. Icoana de hram a paraclisului păstrează inscripţia, confirmând autorul şi data: «Iconopiseţ Gheorghie Zugrav, 1738». Pridvorul paraclisului a fost pictat de zugravul Ioan, fiul lui Grigorie, cel care a realizat şi scenele din Apocalipsa lui Ioan», ne spune profesorul preot Vasile Olteanu, directorul Primei Școli Românești, care are sediul în curtea Bisericii Sf. Nicolae, din Șcheii Brașovului.
Iniţial, paraclisul a funcţionat ca sacristie (casă de taină pentru Ordinul Sfintei Fecioare Maria) şi loc pentru spovedanie. Ulterior, a devenit capelă funerară, din 1856 până în 1970, când a fost închisă urgent.

Arhanghelii inversează polii Pămîntului

Cea mai interesantă frescă o găsim pe un contrafort. Se numeşte „Roata lumii“ şi „redă o scenă unică a rotirii Pământului în jurul Soarelui, rotaţie executată de sfinţi, unică – la nivel mondial. Soarele, în mijlocul căruia este un triunghi echilateral care încadrează „ochiul cel neobosit“, aruncă spre Pământ raze ucigătoare.
Este „Ochiul lui David“, dar seamănă şi cu simbolul masonic. Pământul este o sferă susţinută de patru personaje. Două câte două şi la poli opuşi, aceste personaje au haine de aceeaşi culoare. Par să fie doi bărbaţi şi două femei. Nu au aceeaşi vârstă, nici aceeaşi rasă nu par să fie. Dar cel mai ciudat lucru este poziţia lor.
Personajele încearcă să urnească planeta, dar nu în plan orizontal, al mişcării de rotaţie, ci în plan vertical, de parcă ar vrea s-o dea peste cap. Dacă această roată a lumii face parte din ansamblul scenelor care descriu Apocalipsa, atunci nu se poate să nu facem legătura cu mult vehiculata teorie a inversării polilor magnetici ai Terrei, una din temele care anunţă sfârşitul lumii.

O reprezentare unică în lume

Oricum, îngerii care rotesc Pământul este o reprezentare cel puţin bizară, unică în lume. „La momentul când a fost pictată, Biserica Catolică încă nu admisese revoluţionara teorie a lui Galilei, deşi trecuse un secol.

În 1741, Vaticanul a permis publicarea cărţilor savantului şi abia ulterior a recunoscut formal că Pământul se roteşte în jurul Soarelui. Cu atât mai mult, în 1738, nu se punea problema rotaţiei planetelor.

Pictorul Ioan Hranite a fost un pionier al ştiinţei în Ţările Române. Curios lucru, a pictat o teorie ştiinţifică într-o biserică. Cu ce scop? «Roata Lumii» ar trebui să atragă atenţia teologilor şi oamenilor de ştiinţă, deopotrivă, în căutarea unei interpretări din întreaga lume.  În acest moment, fresca din Şchei e doar un imens semn de întrebare, ce tulbură umanitatea“, spune președintle Fundației Dacia, Liviu Pandele, cel care este inițiatorul acțiunii prin care Fecioara Maria a ajuns protectoarea Brașovului.

 Sursa:
=====================================================================
=======================================================
===========================================
=====================================================================

Sursa: Romania Megalitica

comentariul meu

Ce urmaresc cu aceste descoperiri ?Sa rastalmaceasca biblia sa schimbe dogmele bisericii ortodoxe sa uneasca religiile prin ecumenism.

„Dezlegarea acestora, ar putea schimba istoria religiilor, poate chiar a lumii. Aici sa aflam si Taina Apocalipsei, ce va fi sa fie?”

«Roata Lumii» ar trebui să atragă atenţia teologilor şi oamenilor de ştiinţă, deopotrivă, în căutarea unei interpretări din întreaga lume.

Una new age bineinteles pe care o vor francmasoni si antihristul

Cuvintele de mai sus arata clar ce se urmareste.Urmeaza cea mai mare apostazie din istoria crestinismului,

Guvernul Masonic al Romaniei sterge datorii de 500 milioane de euro ale companiei private Rompetrol!

Guvernul Masonic al Romaniei sterge datorii de 500 milioane de euro ale companiei private Rompetrol! Toate astea in timp ce oamenii se uitau la evenimentele legate de tragedia aviatica din Muntii Apuseni! Un motiv in plus pentru care oamenii au fost lasati sa moara in accidentul de avion: presa trebuia sa aiba un alt subiect!

Compania Rompetrol are o istorie bogata de la inceputul ei si pana acum. Ea a fost infiintata in 1974, din ordinul lui Ceausescu pentru a se exporta petrol si gaze naturale din subsolul Romaniei, exact cum face Rusia astazi cum multe tari din Europa care sint sclavele Rusiei. In 2007, KazMunaiGaz, cumpara 75% din actiunile Companiei devenind actionarul majoritar, iar in 2009 achizioneaza restul de 25% din actiuni, asa ca este o uriasa companie care a fost vanduta pe nimic strainilor.

Rompetrol iertată de jumătate de miliard de dolari

Inca din anul 1998, evreul mason, Dinu Patriciu a pus ochi pe aceasta companie pe care a cumparat-o impreuna cu niste investitori. Cea mai mare și una din cele mai profitabile companii românești, Rompetrol a fost implicată într-un scandal legat de privatizarea rafinariei Petromidia și de listarea la bursă a Grupului. Fostul acționar majoritar Dinu Patriciu (unul din liderii Partidului Național Liberal) si colaboratorii sai au fost acuzati de diverse infracțiuni economice de natură penală. Procesele Petromidia au însă un pronunțat caracter politic, fiind comparabile cu procesul care a afectat compania rusă Yukos.

 

Mai sus am aratat un scurt istoric despre cum mafia evreiasca, a khazarilor ce detin KazMunaiGaz, ne-a furat, evident cu ajutorul politicienilor “romani”, aceasta perla a coroanei, ca multe alte perle de altfel. La data de 23 ianuarie 2014, Guvernul Masonic al Romaniei ierta de 500 milioane de euro datorii Rompetrolul. Mai multe citez de pe site-ul de stiri stareanatiunii.com:

Rompetrol iertată de jumătate de miliard de dolari

Incredibil: Ce tun uriaș a dat guvernul Ponta când poporul era cu ochii la tragedia aviatică!

Miercuri 23 ianuarie, Guvernul Ponta a aprobat „Hotararea de Guvern pentru aprobarea tranzactiei convenite prin Memorandumul de Intelegere incheiat intre statul roman si The Rompetrol Group N.V. semnat la Bucuresti la 15 februarie 2013” prin care compania detinuta de statul kazah este iertata de o datorie de jumatate de miliard de dolari.

Asadar, in timp ce opinia publica era atintita asupra tragediei aviatice din Muntii Apuseni, Guvernul Ponta se „preocupa” sa dea poporului roman o noua teapa uriasa.

Toate acestea in contextul in care Guvernul Ponta vrea sa puna accize pe combustibil, insa nu ezita sa scuteasca o companie privata, straina, de o datorie uriasa (jumatate de miliard de dolari).

Amintim ca Legea care avea acelasi continut a fost respinsa anul trecut de catre Presedintele Traian Basescu si declarata neconstitutionala de catre Curtea Constitutionala a Romaniei.”[1]

La data de 20 ianuarie 2014, un avion se prabuseste in Muntii Apuseni, iar toate serviciile incepand de la SRI si STS nu au facut nimic sa-i salveze pe acei oameni. Un salvamontist povestea pentru cei de la Nasul TV, ca li s-a cerut sa se intoarca din drum spunandu-li-se ca “au fost gasiti”, iar acestia n-au ascultat, au mers mai departe, au ajuns la victime care erau acolo, asta demonstrand inca o data ca totul a fost planuit ca la carte.

Mai multe puteti sa cititi pe larg aici -> http://www.fara-secrete.ro/tragedia-aviatica-din-muntii-apuseni-serviciile-secrete-romane-n-au-vrut-sa-intervina-in-salvarea-oamenilor-prabusiti-in-muntii-apuseni-fiind-lasati-sa-moara.

Paranghelie PSD cu 1200 de oameni la cateva ore dupa inmormantarea victimelor accidentului aviatic din Muntii Apuseni!

Inca mai sinteti sceptici cu privire la faptul ca ei au fost lasati sa moara? Nu-i nimic, dovezile ce le expun aici nu fac decat sa demoleze si fara de scepticism pe care ar putea unele persoane sa si-o manifeste. Citez de pe site-ul de stiri Nasul.TV:

“La numai cateva ore de la inmormantarea pilotului Adrian Iovan si a locotenentului post mortem Aurelia Ion, morti in tragedia aviatica din Muntii Apuseni, PSD Cluj a organizat la un hotel de 4 stele o petrecere megalomanica de Ziua Unirii, cu 1200 de invitati, la care au participat eurodeputatii Daciana Sarbu si Corina Cretu, fostul ministru de interne Iona Rus, sociologul Vasile Dancu, dar si parlamentari si primari ai partidului de guvernamant, anunta cotidianul Adevarul.

In conditiile in care in majoritatea oraselor din tara s-a renuntat la Hora Unirii, in semn de respect fata de durerea familiilor victimelor din accidentul aviatic petrecut in Muntii Apuseni, la Hotelul Napoca din centrul Clujului pesedistii s-au distrat timp de cinci ore, cu meniuri ca la nunta, muzica si tombole cu intrebari distractive.

Petrecerea de la Hotelul Napoca a inceput in jurul orei 16.00 si s-a terminat in jurul orei 21.00. Au participat nu mai putin de 1.200 de persoane  si distractia a fost cuvantul de ordine. Meniul ca de nunta, muzica si programul special pregatit i-au bine-dispus pe invitati. Petrecerea a inceput cu un moment muzical sustinut de soprana de la Opera Romana. Apoi s-a trecut la muzica populara si la muzica de dans. De asemenea, s-a organizat o tombola cu intrebari “distractive” de partid de genul “Cine este presedintele PSD Cluj”, “Cine e secretarul partidului”. Pesedistii au fost rasfatati cu aperitive si mai multe meniuri, exact ca la o petrecere de nunta. De asemenea, bautura a curs in pahare, totul fiind gratis pentru invitati, scrie cotidianul Adevarul. 

Intrebat despre eveniment, presedintele PSD Cluj, Remus Lapusan a raspuns, pentru sursa citata: “A fost o intalnire privata a membrilor PSD. Nu are legătura cu nimic. A fost stabilită de vreo 2 luni, n-are legatura cu ce se intampla. Nu văd care e problema”.”[2]

Mesajul unei femei din Bucuresti care ii spune lui Ponta sa fie scutita de la plata impozitelor!

Pe pagina premierului Victor Ponta deschisă în reţeaua de socializare facebook, stareanatiunii a postat un text prin care face referire la scrisoarea cetăţenei Ligia Rădulescu, din Bucureşti.

https://i0.wp.com/www.evz.ro/typo3temp/pics/scrisoare-Radulescu-Ligia_79691cbeeb.jpg

Femeia a postat scrisoarea pe wall-ul său în urmă cu zece ore şi a anunţat că o va expedia premierului, prin poştă, cu confirmare de primire.

“Întrucât am observat că aţi iertat Rompetrol, companie străină de ţara noastră, de o mare parte din datorii, vă rog să mă scutiţi şi pe mine de la plata impozitelor pe care le datorez statului”, notează bucureşteanca nemulţumită de decizia Guvernului Ponta.

Guvernul a aprobat în şedinţa din 22 ianuarie 2014 Hotărârea privind Memorandumul cu Rompetrol.

“Guvernul a aprobat Hotărârea prin care se sting, pe cale amiabilă şi reciproc avantajos, litigiile aflate pe rolul instanţelor de judecată dintre Ministerul Finanţelor Publice şi The Rompetrol Group N.V. De asemenea, The Rompetrol Group N.V. se angajează ferm să achiziţioneze un număr de acţiuni emise de Societatea “Rompetrol Rafinare” S.A. Constanţa, reprezentând 26,6959 % din capitalul social în schimbul a 200 milioane dolari SUA şi obligaţia corelativă a părţii române de a oferi spre vânzare aceste acţiuni.Totodată se reglementează principiile referitoare la înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea unui fond de investiţii în sectorul energetic sub forma unei societăţi pe acţiuni la care aportul The Rompetrol Group N.V. va fi de 150 milioane dolari SUA şi o cotă de participare la capital de 80%, statul român urmând să deţină o participaţie de 20%”, se preciza într-un comunicat remis de secretariatul Guvernului.

În documentul citat se arată că “există obligaţia statului român de a păstra pe o perioadă de 3 ani o participaţie nediluată de 18% din capitalul social al Societăţii “Rompetrol Rafinare” S.A. Constanţa, respectiv diferenţa dintre întreg pachetul de acţiuni deţinut de statul român şi pachetul de 26,6959 % din capitalul social care urmează să facă obiectul unei proceduri de privatizare la care să participe The Rompetrol Group N.V.”.”[3]

SURSE

1. http://stareanatiunii.com/guvernul-sterge-datorii-de-500-milioane-ale-unei-companii-private.html

2. http://www.nasul.tv/2014/01/25/paranghelie-psd-cu-1200-de-invitati-la-cluj-daciana-sarbu-la-petrecere-la-cateva-ore-dupa-inmormantarea-victimelor-accidentului-din-apuseni/

3. http://www.evz.ro/detalii/stiri/dupa-ce-guvernul-a-sters-datoria-rompetrol-de-jumatate-de-miliard-de-dolari-o-femeie-din-1078809.html

sursa articol

Sursa: Fara Secrete

Revolte in Ucraina

UCRAINA

Moscova a avertizat că situaţia din Ucraina „riscă să iasă de sub control”

La Moscova, ministrul de externe rus Serghei Lavrov a avertizat că situaţia din Ucraina „riscă să iasă de sub control” . Totodată a acuzat opoziţia ucraineană dar şi ţările din Uniunea Europeană că prin declaraţiile lor nu fac decât să adâncească tensiunile sociale. Vorbind la o conferinţă de presă la Moscova, Lavrov a mai declarat că modul cum s-au comportat manifestanţii în ultimele două zile este inacceptabil, după orice standard european.
21 ianuarie 2014

 

 

DOVEZI ALE EXISTENȚEI LUI DUMNEZEU

 

MERCEDES  CLASS

 

Ştiinţa de azi popularizează agresiv faptul că omul se trage din maimuţă şi că lumea sa format la big bang şi că în decursul a miliarde de ani de evoluţie a ajuns aşa cum e azi.

 

Dacă ţi-aş spune că o maşina Mercedes Benz  S- class a aparut singură din nimic ai zice că sunt nebun şi că nu este posibil aşa ceva. Dacă am pune pe un camp toate piesele din care este făcută această maşină şi am aştepta zeci, sute sau miliarde de ani ca să se monteze într-o maşină funcţională sub acţiunea forţelor şi legilor naturii, acest lucru nu ar avea loc.

 

Sprijinul pe care se bazează teoria evoluţionistă şi a big bangului si orice altă teorie care neagă pe Dumnezeu şi care îi dă o oarecare credibilitate este timpul, dar vă rog să vă gândiţi acel mercedes S care are poate cu ceva peste 10000 de piese s-ar asambla singur sub acţiunea ploii, vântului şi alte fenomene naturale în 13,5 miliarde de ani cât spun cercetătorii că are universul ? Eu nu cred, voi vă rog să gândiţi cu mintea voastră. Cum să apară atunci la nimereală omul şi tot ecosistemul acesta deosebit de complex ?

 

 PIXUL, CAPACUL  ŞI CUTIA

 

Mai dau un alt exemplu: se ia un pix şi se scoate capacul, se bagă cele două componente, pixul şi capacul într-o cutie şi se mişcă cutia în toate direcţiile. Se va aşeza oare capacul pe pix astfel încât să nu cadă şi dacă da dupa cât timp şi în acest mic experiment e vorba doar de doua piese.

 

Faceţi experimentul cu pixul şi vedeţi dacă vă iese, şi nu uitaţi că sunteţi o fiinţă cu inteligenţă superioară care coordonaţi mişcările cutiei şi nu legile haotice ale naturii.

 

Vorba aceea cunoscută, şansa ca viaţa să apară din nimic este mai mică ca şansa de a băga într-un hangar toate piesele unui avion Boeing 747 , să porneşti acolo o tornadă şi aceasta să  asambleze avionul, să i se facă şi plinul şi să si poată zbura. 

DACĂ VIAŢA A APĂRUT DIN NIMIC SĂ FACĂ VIAŢĂ DIN NIMIC ŞI CEI CE SUSŢIN ACEST LUCRU

 

Pentru cei care se ţin foarte înţelepti şi spun că tot ce există sa facut din nimic, îi rog ca din elementele chimice moarte din care e compus un pom de exemplu să facă un pom, sau o nucă, sau orice altă plantă, să facă ei din materia moartă sămânţa din care va creşte pomul. Tot ce au facut ei , au pornit de la materia vie existentă şi au făcut modificări genetice.

 

Dacă după mintea lor nu există Dumnezeu şi viaţa a apărut din nimic atunci ei nefiind capabili să o facă nu din nimic ci din materie existentă înseamnă că sunt  mai incompetenţi şi mai incapabili decât nimicul. Cum să pot eu crede atunci asemenea oameni care orbiţi de mândrie nu sunt capabili să vadă cât de minunată este viaţa şi care spun că viaţa a apărut din nimic dar ei nu o pot reproduce. Vai de ei şi să sţiţi că cei mai mari doctori, ingineri, cercetatori şi vârfurile ştiinţifice ale acestei lumi în iad vor merge datorită mândriei lor diavoleşti de a considera că le ştiu pe toate şi a nega pe Dumnezeu. Omul posteşte, diavolul nu manâncă niciodată, omul priveghează, diavolul nu doarme niciodată, omul îşi poate păstra fecioria, dar şi diavolul este feciorelnic, un singur lucru nu poate face diavolul, să se smerească, şi din mandrie a cazut, aceeaşi mândrie de care dau dovadă oamenii care sunt prea plini de ei şi neagă existenţa lui Dumnezeu. Cum am mai spus în capitolul 1, staţi lângă un ateu sau un necredincios în minutul morţii sau întrebaţi pe cine a stat să vedeţi atunci dovada, cum face persoana respectivă când vede cu ochii săi diavolii în a căror existenţă nu a crezut. Amar şi jale căci întreaga lui viaţă a fost un vis, o iluzie.

 

Am pornit cu exemplele de mai sus pentru că e la mare modă teoria evoluţiei vieţii şi a big bang-ului prin care totul sa produs aşa din întâmplare şi haotic fără a fi creaţia lui Dumnezeu.

 

Cum să apară viaţa şi omul la întâmplare, omul care e format din miliarde de celule şi fiecare din ele este alimentată cu hrană, oxigen şi interacţionează cu celelalte celule şi are un rol bine definit.

 

 

 

 

CORPUL UMAN ŞI AL VIEŢUITOARELOR

 

 

 

Vă rog să vă gândiţi cu atenţie la un copil mic (belelaş), cât de mici are mâinile, picioarele şi toate părţile corpului şi trecând anii el creşte. Cum a făcut oare haosul aşa ordine încât toate părţile corpului cresc în perfectă armonie.

 

De exemplu:

 

–           Dacă dinţii în gură ţi-ar creşte mai repede decât gura nu ar mai avea loc în gură  şi ar ieşi afară,

 

–          dacă organele interne din om ar creşte mai repede decât corpul nu ar avea loc în corp,

 

–          dacă inima ar creşte mai încet decât corpul la un moment dat ar fi prea mică, nu ar mai putea alimenta tot organismul şi acesta ar muri, e valabil pentru toate organele.

 

–          Dacă structura osoasă a corpului ar creşte mai repede decât muşchii, ar rupe muşchii

 

–          Dacă sistemul osos şi muscular ar creşte mai repede decât pielea ar crăpa pielea pe noi şi am muri

 

–          dacă oasele ar creşte mai încet decât muşchii muschii nu s-ar putea întinde şi nu ne-am putea mişca,

 

–          dacă ochii ar creşte mai repede decât orbitele, ni-ar ieşi ochii din cap,

 

–          dacă talpa piciorului ar creşte mai repede decât restul piciorului datorită faptului că greutatea corpului ar fi distribuită pe o suprafaţă mică ar apărea leziuni şi dezechilibru pentru că nu am putea merge,

 

–          dacă organismul nu ar şti să se repare singur probabil că nici nu ar exista viaţă, o rană deschisă dacă sângele nu s-ar coagula şi gata eşti mort, un os rupt care nu s-ar suda şi gata poţi fi mort, aşadar omul trebuie să fi aparut din prima cu capacitatea de vindecare căci altfel ar fi dispărut repede

 

–          culmea este că fiinţa asta aşa deşteaptă care se numeşte om, am aici în vizor pe cei care neagă existenţa lui Dumnezeu, nu au fost capabili să facă nici măcar un matiz să se repare singur,

 

–          facem noi oamenii ceva ca să ne trezim dimineaţa ?

 

–          controlăm noi ca să ne bată inima şi cât de repede să bată ?

 

–          controlăm noi cât suc gastric să producă stomacul ?

 

–          de multe ori ne julim pielea şi aceasta se reface fără cicatrice, controlăm noi unde aceasta trebuie refăcută şi când să se încheie procesul de refacere ?

 

 

 

FĂRĂ CA APA SĂ AIBĂ CELE TREI STĂRI DE AGREGARE NUAR EXISTA VIAŢĂ

 

Toată lumea vie de pe acest pământ din care face parte şi omul este strâns legată.

 

În primul rând fără apă nu ar exista viaţă şi chiar dacă ar exista apă şi ea s-ar comporta firesc, obişnuit cum se comportă celelalte substanţe tot nu ar exista viaţă pentru că după cum o să citiţi mai jos apa prezintă multe anomalii fără care nu ar putea exista viaţă.

 

Ceea ce vreau eu să punctez este că viaţa aceasta pe care noi o considerăm banală este atât de complexă şi depinde de atât de multe lucruri interconectate între ele încât nu poate fi rodul întâmplării şi teoriei evoluţioniste a lui Darwin ci rodul creaţiei lui Dumnezeu.

 

Ca să existe vegetaţie trebuie să existe apă, ca să existe animale ierbivore trebuie să existe vegetaţie, ca să existe animale carnivore trebuie să existe animale ierbivore dar viaţa tot nu ar avea continuitate dacă apa nu ar avea cele trei stări de agregare: solidă, lichidă şi gazoasă chiar dacă ar exista viaţă aceasta ar exista numai în locurile joase de pe pămînt. Să presupunem că apa ar avea numai starea solida (gheaţă) , în acest caz viaţa nu ar exista deloc, dacă ar avea numai forma gazoasă iar nu ar exista viaţă. Ar exista viaţă numai pentru apa în forma lichidă.

 

Dacă apa nu ar putea trece din starea lichidă în cea gazoasă, nu s-ar putea forma norii, aceste uriaşe „camioane” de transport a apei de la mare la munte de la cota zero la mii de metri înălţime si dacă nu s-ar forma norii toata apa ar fi strânsă în oceane şi bălţi şi ar exista numai plante şi animale acvatice, toată suprafaţa pământului neacoperită de ape ar fi un deşert.

 

Să zicem că ar exista apă pe munţi în fază iniţială dar aceasta va curge spre câmpii iar când toată apa va fi la câmpie în cazul presupus de noi că nu ar putea lua forma gazoasă, apa ar rămâne la câmpie şi toată vegetaţia de pe munţi şi dealuri ar muri, ar muri si animalele ce consumă vegetaţia şi animalele carnivore.

 

Concluzia este că dacă apa ar avea numai starea de agregare lichidă nu ar fi posibilă circulaţia apei în natură, respectiv existenţa vieţii pe uscat.

 

 

 

NE MINŢIM CA LA METEO

 

Fac aici o mică paranteză, apropo de melodia: ne minţim ca la meteo. Părerea mea personală este că meteorologii vor fi veşnic „mincinoşi„ şi nu pentru că ar fi ei nepregătiţi sau nu ar fi buni profesionişti, nu de aceasta o spun, ei dispun de computere şi modele de simulare foarte performante care nu ar trebui să dea greş niciodată şi ar trebui să poată prezice vremea pe ani întregi, dar ele dau şi o să dea mereu şi asta se întâmplă pentru că ei nu iau în calcul existenţa lui Dumnezeu.

 

Noi creştinii ortodocşi ştim foarte bine că există preoţi şi oameni sfinţi care dacă acum se roagă să vină de exemplu ploaia în Oradea va veni. Puteţi considera imposibilitatea prognozei vremii cu exactitate ca una din dovezile existenţei lui Dumnezeu.

 

 

 

 

 

ÎNMULŢIREA ŞI REPRODUCEREA VIEŢII

 

Pornim de la faptul că acum pe pământ exact cum este în acest moment ar exista viaţă dar care nu ar avea funcţia de reproducere. S-ar întâmpla următorul lucru: animalele ierbivore ar mânca toată iarba, cele carnivore ar mânca animalele ierbivore, omul ar mânca de toate şi în cele din urmă animalele carnivore şi omul ar muri de foame sau bătrâneţe depinde care limită s-ar atinge prima, ca şi garanţia la maşina 3 ani sau 100000 km. Concluzia este că degeaba ar exista viaţă dacă nu s-ar putea reproduce. Adică după teoria lui Darvin maimuţa trebuia să poată face pui din prima, organismele unicelulare să apară nu aşa simplu ci direct cu capacitatea de reproducere.

 

 

 

 

 

BACTERIILE ŞI MUŞTELE

 

Pornim de la următoarea ipoteză: există plante, există animale, există om dar nu există bacteriile şi muştele.

 

Plantele cresc folosind materia organică din sol (plantele au şi rolul de a produce oxigenul indispensabil vieţii) , animalele ierbovore mănâncă plantele, cele carnivore pe cele ierbivore, omul de toate că este omnivor. La un moment dat fără existenţa muştelor şi a bacteriilor plantele şi animalele şi celelalte fiinţe vii care mor nu ar mai putrezi şi materia organică nu s-ar recircula în natură, asta înseamnă ca după un anume timp plantele nu ar mai avea de unde să ia materia organică şi ar muri, murind plantele moare tot lanţul vieţii care este legat.

 

Concluzia ar fi că dacă apa nu ar fi aşa cum este, adio viaţă, dacă organismele vii nu s-ar reproduce adio viaţă, dacă din lanţul vieţii, care este ciclic lipsesc unele elemente adio viaţă.

 

Viaţa este extraordinar de complexă dar noi începând din clasele primare suntem îndobitociţi încontinuu să credem că ne tragem din maimuţă.

 

 

 

CELE 4 FORŢE

 

Nu intru în detalii dar dacă cele 4 forţe (electomagnetică, gravitaţională, nucleară tare şi nucleară slabă) care guvernează lumea văzută nu ar fi exact aşa cum sunt şi ar acţiona aşa cum actionează şi ar fi puţin diferite, nu ar exista viaţă.

 

 

 

DISTANŢA PAMÂNT SOARE

 

Pe lângă toate cele de mai sus şi multe altele pe care eu din cauza puţinei mele înţelepciuni le-am omis mai vorbesc de încă o nimereală dacă e să dăm crezare unor oameni de ştiinţă care spun că viaţa sa creat la big bang şi după din maimuţă.

 

Dacă pământul ar fi mai aproape de soare decât este, toate mările şi oceanele ar fierbe şi s-ar evapora şi nu ar exista viaţă iar dacă ar fi mai departe de soare toate apele şi pământul ar îngheţa şi iar nu ar exista viaţă. O spun acum pe un ton ironic: ce s-au mai nimerit toate.

 

 

 

CÂMPUL GRAVITAŢIONAL AL PĂMÂNTULUI

 

Dacă ar fi prea slab pământul ar pierde atmosfera şi nu ar exista viaţă iar dacă ar fi prea tare viaţa poate că ar fi posibilă dar ar avea alta formă.

 

 

 

CONŞTIINŢA DOVADĂ E EXISTENŢEI LUI DUMNEZEU

 

Dumnezeu, când l-a sădit pe om a pus în sufletul și trupul lui simțirea de Dumnezeu. Cât de pagân ar fi cineva, simte ca este o putere nevazuta în sufletul lui și aceasta este conștiința. Conștiința îl mustră când face rău și-l bucură când face bine. Și glasul conștiinței nu poate fi un reflex al materiei, ceva material, că-i de natură nevazută.

 

Conștiința este glasul lui Dumnezeu în om și, îndată ce a greșit, îl mustră: “De ce ai făcut așa? Poate să nu-l mustre nimeni când face păcatul. Oricând gresește, această lege pusă de Dumnezeu lui Adam întâi, numită și legea firii sau a conștiinței, îl mustră imediat.

 

Uneori așa de tare îl mustră, dacă este păcatul mare, încât îl dă aproape în deznădejde. Se împlinește atunci cuvântul care spune în psalmi: Întru mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om și ai subțiat ca pânza de paianjen sufletul său (Psalm 38, 14-15). Adică se subție nădejdea că pânza unui păianjen și, de mare mustrare de cuget, mai că-și pierde nadejdea.

 

Conștiința, dacă se pătează cu multe păcate, așa de tare îl mustră pe om uneori, că se face lui aceasta mustrare chinuirea chinuirilor. Din cauza conștiinței nici nu poate mânca bine, nici nu mai poate dormi, nici pace nu mai are, nici nu se poate ruga. Conștiința roade, roade ca și cariul în lemn. “De ce ai făcut și de ce ai mâniat pe Dumnezeu cu asemenea păcate?”

 

Deci, degeaba îi spui tu că nu-i Dumnezeu, căci conștiința îi spune și, după conștiintă, îi spune și Scriptura. Tu zici că-l înveți pe om că nu-i Dumnezeu, că nu-i drac, că nu-i înger, că nu-i iad, că nu-i rai, dar conștiința îi spune că este și Scriptura este plină de mărturii din care se arată că există Dumnezeu, că este înger, este muncă veșnică, este slavă veșnică.

 

Orice ai face în viaţă şi orice realizări ai avea fericirea va fi de scurtă durată pentru ca singura fericire care dăinuie este întoarcerea la Dumnezeu şi trairea unei vieţi de creştin ortodox practicant (sa te rogi, sa mergi la Biserică, să tii post miercurea, vinerea şi cele 4 posturi de peste an, să te spovedeşti, să te împărtăşeşti, să trăieşti căsătoria la rang de taină, să faci milostenie, etc).

 

Nu există om care să nu simtă apăsările conştiinţei şi datorită acestui fapt mulţi oameni şi multe vedete deşi au de toate îşi pun capăt zilelor. Omul, miliardar în euro să fie niciodată nu va găsi liniştea şi pacea, acestea le găseşte numai ortodoxul practicant.

 

 

 

 

ANOMALIILE APEI FĂRĂ DE CARE NU ESTE POSIBILĂ VIAŢA

 

 

 

APA – anomalii care au permis viata

 

            Atât de obişnuită, de cotidiană şi de familiară, apa este totuşi un lichid uluitor: are o serie de anomalii. Pentru apă parcă n-ar exista legi; este “ceva altfel” în lumea substanţelor. În natură şi în experienţe ea nu se comportă la fel ca alte substanţe. Dar, datorită capriciilor ei, viaţa a putut să existe în apă.

 

Prima anomalie: dacă ţinem seama de structura ei chimică şi de categoria de substanţe din care face parte, apa ar trebui să se topească şi să fiarbă la temperaturi mai scăzute, care nu există pe Pământ. N-ar exista deci pe Pamant nici apă lichidă, nici solidă, ci doar sub forma de vapori.

 

A doua anomalie: căldura specifică ridicată. La apă, aceasta este de zece ori mai mare decât la fier. Apa se încălzeşte de cinci ori mai încet decât nisipul, dar şi procesul de racire este lent. Datorită capacităţii exceptionale a apei de a absorbi căldura, vietăţile marine nu sunt niciodată ameninţate nici de o puternică supraîncălzire, nici de o răcire excesivă.

 

A  treia şi a patra anomalie sunt strâns legate de prima: apa are căldura latenta de vaporizare şi căldura latentă de topire foarte mari. Pentru a evapora apa dintr-un ceainic va fi nevoie de 5,5 ori mai multă căldura decât pentru a o fierbe. Dacă nu ar exista această proprietate, multe lacuri şi râuri ar seca repede până la fund şi viaţa din ele ar pieri.

 

Îngheţând, apa cedează de asemenea multă căldură. Iată de ce, în noptile geroase ale iernii se aşează în sere butoaie cu apă: îngheţând, ea degajă caldură, încălzind astfel, aerul.

 

A cincea anomalie: îngheţând, apa se dilată cu 9% faţa de volumul iniţial. De aceea gheaţa este mai usoară decât apa şi se ridică la suprafaţă; rar un bazin de apă îngheaţa până la fund. Gheaţa care-l acoperă este un bun izolator termic, căci conductibilitatea termică a gheţii, ca şi a apei este foarte mica. Sub un asemenea “cojoc” chiar şi iarna în Antarctica animalele marine nu sufera prea mult de frig.

 

A şasea anomalie este cea mai ciudată: Când sunt încălzite, toate substantele se dilată, iar la răcire se contractă. Este un adevăr recunoscut. Şi apa se contractă datorita frigului. Dar… în acest “dar” se află totul. Se contractă mereu când scade temperatura, dar la +4˚C se atinge limita. De acum înainte apa începe să se dilate din nou, cu toate că temperatura scade. De aceea apa are densitatea cea mai mare la +4˚C. Ca urmare, iarna, răcindu-se până la +4˚C, ea coboara la fund şi aici se păstrează în decursul întregului sezon rece (în bazinele cu apă dulce, căci sărurile marine complica tabloul circulatiei apei). Această anomalie salvează viaţa tuturor vieţuitoarelor care ierneaza în râuri, lacuri şi heleştee.

 

A şaptea anomalie: dintre toate lichidele, în afară de mercur, apa are cea mai mare tensiune superficiala. De aceea picătura de apa tinde să se facă ghem. Picătura de apă este strânsă ca într-un ambalaj în pelicula sa superficială. Aşadar, suprafaţa apei este întotdeauna acoperită cu o peliculă foarte subţire alcătuită din molecule. Pentru a o rupe este necesara aplicarea de forţă şi încă una destul de mare. Pe această peliculă aleargă insectele de apă, se agaţă larvele de tânţari şi se târăsc melcii cu cochiliile lor masive. Fizicienii au calculat ce halteră ar trebui atârnată de o coloană de apă de 3cm pentru a o rupe. Ar trebui o halteră uriaşă – de peste o sută de tone! Aceasta numai în cazul când apa ar fi perfect pură. În natură nu există, însă, o astfel de apă. Substanţele străine rup verigile din lanţul solid al moleculelor de apă, iar forţele de coeziune dintre ele se micşorează mult. Tot forţele de coeziune ridică apa în sus în tuburile capilare şi fisuri fine. Pe acest principiu se bazeaza hrănirea plantelor şi circulaţia sângelui prin capilarele noastre.

 

A opta anomalie şi ultima se referă la faptul că apa este cel mai bun solvent din lume. Ea dizolvă foarte multe substanţe, rămânând inertă, fără să se modifice sub acţiunea substanţelor pe care le dizolvă. Datorită acestei proprietăţi apa a putut deveni purtătoarea vieţii. Toate soluţiile din organismele vii sunt preparate pe bază de apă. Ele se modifică prea puţin în soluţie, iar insuşi solventul – apa – poate fi utilizat în repetate randuri.

 

“Apei – a spus marele Leonardo – i-a fost dată puterea magică de a deveni seva vieţii pe Pămant”

 

Profesor: Iacobescu Elida

 

C.T.MATASARI

 

 

 

Merită menţionat faptul că aproape toate celelate substanţe chimice sunt mai dense în stare solidă şi îngheaţa de la fund spre suprafaţă.

 

Apa are capacitate termică ridicată, cu impact crucial asupra vieţii. Datorită acestei proprietăţi, organismele vii, compuse în cea mai mare parte din apă, pot să îşi regleze temperatura corpului. Oamenii trebuie să îşi menţină temperatura între 36,1 şi 37,8 grade C.  Şi acest lucru este posibil întrucât aproape 70% din masa corpului uman este apă. De vreme ce capacitatea apei de a acumula căldura este neobişnuit de mare, chiar şi în condiţiile în care temperatura exterioară se modifică, schimbul de căldură între corp şi mediu nu duce la diferenţe majore în temperatura organismului.

 

Acestei calităţi i se datorează şi stabilizarea temperaturii apei oceanelor.  Capacitatea termică a pământului este mult mai mică decât cea a apei. Astfel , temperatura apei în oceane  variază mai puţin decât cea a suprafeţei uscate. Temperatura în oceane poate fi între -2 şi 35 grade C, în timp ce pe continente se înregistrează variaţii de temperatură între -70 şi +57 grade C.

 

Apa reuşeste să transporte căldura mai uşor decât oricare alt lichid cu excepţia mercurului, ceea ce face ca temperatura să fie aproximativ aceeaşi în diferitele părţi ale organismului. Aceeaşi proprietate a apei este responsabilă şi de meţinerea relativ uniformă a temperaturii pe verticală, în oceane şi lacuri.

 

Apa are tensiune superficială ridicată care explică de ce insectele pot merge pe apă sau cum se formează picăturile şi de ce apa se poate ridica prin trunchiurile copacilor, sfidând legea gravitaţiei.

 

 

 

Dacă viaţa ar fi fost creată la întâmplare legile ar fi universal valabile pentru toate elementele chimice  fără anomalii. Nu ne întrebăm oare de ce un element chimic fără de care viaţa nu ar exista are atâtea anomalii şi culmea anomalii care fac posibilă viaţa iar inexistenţa lor imposibilă ?

 

 

 

APA SFIINŢITĂ

 

Se ştie că apa sfiinţită nu se strică şi oricine poate verifica acest lucru mergând cu un vas de apa în ziua de Bobotează la o Biserică ortodoxă. Poate pune acasă în acelaşi loc lângă vasul cu apă sfiinţită un vas identic cu apă luată din acelaşi loc pentru comparaţie şi va vedea că cea sfiinţită va rămâne la fel pe când cealaltă se va strica.

 

Aceasta este şi dovadă că numai credinţa ortodoxă este cea adevărată şi numai preoţii ortodocşi au Har, pentru că dacă s-ar face urmatorul experiment: se ia un preot ortodox, un creştin ortodox (mirean) şi de la celelalte religii, fiecare cu pastorii lor sau ce o fi având ei acolo şi dacă se pun toţi să sfiinţească apa numai apa sfiinţită de preotul ortodox nu se va strica şi asta pentru că numai preotul ortodox are Har. Chiar dacă mireanul ortodox ar fi absolvent de teologie şi ar face toată slujba de sfiinţire a apei identică cu preotul ortodox apa lui tot se va strica şi ştiţi de ce ? pentru că nu facultatea te face preot, ci Harul pe care îl primeşte preotul ortodox la hirotonie, este aceea putere primită de la Dumnezeu prin care preotul şi episcopul ortodox poate lucra Sfintele Taine. Acest Har sa transmis de la Sfinţii Apostoli prin punerea mâinilor şi numai biserica ortodoxă şi preoţii şi episcopii ortodocşi au această putere, la celelalte religii tot ce fac ei acolo, toate ritualurile lor sunt ca o piesă de teatru, căci neavând Harul lui Dumnezeu nu au nici o valoare şi nici un folos.

 

Urmează să vedeţi în perioada următoare cum preoţii ortodocşi care vor primi actele biometrice şi cipul implantat îşi vor pierde Harul şi acest lucru se va putea observa când apa sfiinţită de ei se va strica. Atunci să ştiţi ca nici una din tainele săvârşite de acei preoti (spovedanie, împărtăşanie, mirungere, botez, căsătorie, maslu) nu va mai fi validă pentru ca Harul lui Dumnezeu va pleca de la acei preoţi care l-au primit pe satana prin acte şi cip, atunci nu va fi diferenţă între preotul ortodox şi ereticii de la celelalte religii. Atunci va fi momentul să căutaţi alt preot orodox care nu sa lepădat de Dumnezeu prin primirea cipului implantat.

 

 

 

 

 

MIHAI VITEAZUL CĂTRE PAPISTAŞI: “VOI NU SUNTEŢI MĂR­TURISITORI AI DREPTEI CREDINŢE, CĂCI NU AVEŢI HARUL SFÂNTULUI DUH ÎN BISERICA VOASTRĂ”

 

 

 

Încă din tinereţe Mihai Viteazul s-a bucurat de ocrotirea vădită a lui Dumnezeu. La numai 35 de ani, el ajungea Mare Ban al Craiovei.

 

Osândit la moarte de Ale­xandru cel Rău, Mihai Vitea­zul a fost prins şi adus pen­tru execuţie în Bucureşti. I s-a îngăduit totuşi să popo­sească pentru rugăciune în Biserica Albă Postavari (de­molată de Ceauşescu în ziua de Paşti a anului 1984). Rugându-se acolo, în faţa icoanei făcătoare de minuni a Sfântului Nicolae, se spune că el a făgăduit ridicarea unei manastiri, dacă va scăpa cu viaţă. Călăul, impresionat de înfăţişarea lui şi neândrăznind să-l lovească, a aruncat securea şi a fugit. Văzând mi­nunea, boierii au cerut ierta­rea condamnatului, iar dom­nitorul a fost silit să o acorde.

 

Ajuns în scurt timp domn al Ţării Româneşti, Mihai Viteazul nu şi-a uitat făgăduin­ţa şi a ridicat în Bucureşti, nu departe de Biserica Albă Postavari, o mănăstire cu hramul Sfântului Ierarh Nico­lae, mănăstire ce va fi cunos­cuta mai tarziu sub numele de „Mihai Vodă”. Biserica şi clopotniţa au fost translatate, iar chiliile demolate cu oca­zia „sistematizarii” şi con­struirii Casei Poporului. Pe locul fostei mănăstiri se întinde astăzi Parcul Izvor.

 

Mihai Viteazul a închinat cti­toria sa Mănăstirii Simonopetra din Muntele Athos, care fusese distrusă în 1581 de un devastator incendiu. Prin ajutoarele directe, dar mai ales prin veniturile Mănăstirii Mihai Voda, pe care o înzestrase cu 14 sate, Mihai Viteazul a reconstruit practic din temelie mănăstirea athonită, fiind unanim recunos­cut ca al doilea ctitor al ei. Şi astăzi, la ieşirea cu Sfintele Daruri la Sfânta Liturghie, părinţii il pomenesc pe „Mihail Voievod”.

 

Aflând de formarea unei alianţe creş­tine de luptă împotriva turcilor, Mihai Viteazul şi-a oferit imediat sprijinul şi s-a înţeles cu principele Transilvaniei Sigismund Bathory şi cu domnul Moldovei Aron Voda să înceapă răscoala toţi în acelaşi timp. Papa însuşi i-a scris lui Mihai Viteazul, amintindu-i de nobila origine latina a ro­mânilor şi îndemnându-l să treacă la catolicism. În răspun­sul său către Roma domnitorul îl indem­na pe Papa ca el să se întoarcă la Orto­doxie!

 

Episodul întemeierii de către Mihai Viteazul a episcopiei ortodoxe româ­ne la Alba Iulia ni s-a păstrat în în­semnările Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului. Pentru frumuseţea tex­tului, îl redăm aproape integral.

 

Când Mihai Voda, domnul Ungrovlahiei, l-a alungat pe Andrei Bathory şi a luat sceptrul Ardealului, a sosit în oraşul de scaun numit Balgrad (Alba Iulia) şi a voit ca să zidească acolo, în oraş, o biserică ortodoxă, însă preoţii, orăşenii şi toţi boierii, fiind de credinţă latinească (catolici), nu-i îngăduiau să zidească, zicând că ei sunt de credinţă dreaptă şi de aceea nu doresc să aibă în oraşul lor o biserică de lege străină. Atunci domnitorul le-a spus: „Voi nu sunteţi măr­turisitori ai dreptei credinţe, căci nu aveţi harul Sfântului Duh în Biserica voastră. Noi însă, fiind dreptcredincioşi, avem puterea cea adevarată a harului Sfântului Duh, pe care şi cu fapta suntem gata întotdeauna s-o arătăm, cu ajutorul lui Dumnezeu”. Dar ei voiau să-şi dovedească dreptatea prin în­fruntare de cuvinte şi dispute. Ci el le-a zis: „Nu, nu prin dispute, ci cu fapta vreau să o dovediţi, altfel vă voi arăta eu, întru încredin­ţarea tuturor”. Iar ei i-au spus: „Cum să ara­tam? Căci nu e cu putinţă să dovedim decât cu cuvântul Sfintelor Scripturi”. El le-a zis: „în dispute este osteneală fără de capăt, dar noi, fără înfruntări de vorbe, putem uşor să dovedim cu ajutorul lui Dumnezeu. Haideţi, zice, în mijlocul oraşului şi acolo să ni se aducă apă curată, iar arhiereul meu şi pre­oţii săi o vor sfinti în văzul tuturor. Tot aşa vor face şi ai voştri, deosebit, şi, sfinţind-o, o vom pune în biserica voastră cea mare, în vase osebite, pe care le vom astupa şi le vom pecetlui cu pecetile noastre, pecetluind şi uşa bisericii pentru 40 de zile. Şi a cui apă va rămâne nestricată, ca şi cum de-abia ar fi fost scoasa din izvor, credinţa aceluia este dreaptă, iar dacă apa cuiva se va strica, cre­dinta lui este rea. Daca apa mea va rămâne nestricată, cum nădăjduiesc că mă va aju­ta Dumnezeu, voi nu o să vă împotriviţi şi o să-mi îngăduiţi să zidesc biserica, iar dacă nu, facă-se voia voastră, n-am s-o zidesc”. Ei au strigat cu totii într-un glas: „Bine, bine să fie aşa!”. Şi a doua zi, dimineaţa, a ieşit domnitorul cu toţi boierii şi curtenii săi în piaţă, cu episcopul şi cu preoţii, slujind litia după obicei, cu cruci, cu lumânări şi cande­le. Şi, ajungând la locul pregătit, au săvârşit marea sfinţire a apei, rugându-se cu toţii lui Dumnezeu, cu lacrimi şi suspine, să proslaăvească dreapta credinţă, iar pe cea rea să o facă de ruşine. Tot în piaţă, dar de o parte, în faţa tuturor, latinii au sfinţit apa şi au sărat-o. După care, astfel sfinţindu-şi apa, fiecare a turnat apa lui sfinţita în câte un vas osebit, apoi şi-au pus peceţile pe am­bele părţi ale vaselor, le-au dus şi le-au pus în biserica cea mare, au încuiat uşile, le-au pece­tluit şi au plecat. în fiecare zi, domnitorul cu episcopul, cu preoţii şi cu toţi dreptcredincioşii se rugau, postind. Tot aşa au făcut şi latinii. Şi după ce au trecut 25 de zile, Dumnezeu i-a dat episcopului un semn. El a venit la domnitor şi i-a zis: „Doamne, cheamă-i pe latini şi pe preoţii lor şi nu aştepta ziua a patruzecea, cea hotărâtă. Să mergem la biserică, desfăcand peceţile, să deschidem uşile. Vei vedea harul lui Dumnezeu, iar robii lui, care isi pun cu adevarat nădejdea în El, nu se vor face de ru­şine”. Domnitorul, deci, chemându-i pe toţi, pre­cum l-a sfătuit episcopul, a mers la biserică şi, deschizând uşile, au intrat cu toţii. Mai întâi, episcopul ortodox, înge­nunchind, s-a rugat cu lacrimi la Dumnezeu, zicând: „Doamne, Dumnezeule, Unul în Sfânta Treime slăvit şi preamărit, precum înainte vreme pe dreptul tău Ilie l-ai auzit vestind cu foc adevărul Tău şi i-ai ruşinat pe cei de rea credinţă, auzi-mă acum şi pe mine, robul Tău nevrednic, dimpreună cu toţi robii Tăi de aici, nu pentru vrednicia noastră, pe care nu o avem, ci pentru slăvirea numelui Tău sfânt şi pentru întărirea credinţei noastre, care este adevărata credinţă în Tine, arată întreg harul Sfântului Duh în apa aceasta, ca prin nestricăciunea adevărată al Sfântului Duh. Căci Tu esti singurul Care pe toate le binecuvintezi şi le sfinţeşti, Dum­nezeul nostru, şi slava Ţie înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”. Ridicându-se şi cântând: „Doamne, lumina mea şi Mântuito­rul meu, de cine să mă tem?”, a rupt pece­tea vasului cu apă sfinţită şi, uitându-se la ea, a găsit-o mai curată şi mai limpede decât înainte, cu mirosul neschimbat, ca şi cum ar fi fost luată dintr-un izvor curgător, după care a strigat, zicând: „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Care Ţi-ai plecat urechea la rugăciu­nile noastre, mărire Ţie, Care slăveşti Biserica Ta, slavă Ţie, Care întăreşti cu slava credinţa cea dreaptă şi nu ne-ai făcut de ruşine în aşteptările noastre”. Şi a zis către toţi: „Veniţi să vedeţi cum a stat această apă atâtea zile, rămânând nestricată datorita ha­rului Sfântului Duh, şi încredinţaţi-vă că adevarată este credinţa noastră ortodoxa”.

 

Iar latinii, rugându-se şi făcând slujba după cum le era obiceiul, au rupt pecetea vasului în care se afla apa lor şi, cum l-au destupat, toată biserica s-a umplut de du­hoare, că s-au înspăimântat toţi latinii şi au strigat cu uimire: „Adevărată este credinţa grecească pe care o ţine domnitorul. Să-şi zidească, deci, biserica în oraşul nostru, căci, fiindcă nu i-am îngăduit, Dumnezeu s-a mâniat pe noi şi ne-a împuţit apa”.

 

Şi astfel făcuţi de ocară, latinii şi preoţii lor s-au împrăştiat cu mare ruşine, iar unii din­tre ei s-au convertit la credinţa ortodoxă. Iar, domnitorul, cu episcopul său, cu preoţii, cu toţi boierii şi ostaşii săi, plin de bucurie şi feri­cire, s-au întors la curte, slăvindu-L şi mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru minunea ce a fost pentru întărirea adevăratei credinţe orto­doxe. în aceeaşi zi a făcut un mare ospăţ pen­tru întreg oraşul şi pentru toată oastea sa.

 

Toţi locuitorii Ţării Ardealului, cu juraământ, s-au arătat bucuroşi să zidească bi­serica şi să nu o darâme niciodată. Deci, domnitorul a început îndată zidirea…

 

Cunoscându-şi parcă mai înainte sfâr­şitul mucenicesc, Mihai Viteazul, scria în 1600 ducelui Toscanei: „în vremea aceasta oricine poate vedea că n-am cruţat nici cheltuieli, nici osteneală, nici sânge, nici însăşi viaţa mea, ci am purtat războiul aşa de multă vreme singur, cu sabia în mână, fără să am nici fortăreţe, nici cas­tele, nici oraşe, nici cel puţin o casă de pia­tra unde să mă pot retrage, ci abia una sin­gură pentru locuinţă. Şi fiind eu în acele ţări îndepărtate şi necunoscute, nu am prege­tat să ma alătur cu puterile mele şi cu chel­tuieli peste măsură la creştinătate şi nu am fost cunoscut de nimeni şi nici nu le-am făcut silit de cineva, ci ca să am şi eu un loc şi un nume în creştinătate am părăsit toate celelalte prietenii ce le aveam”.

 

 

 

CELE OPT PRICINI DE NEPUTREZIRE A MORŢILOR

 

(extras din Ne vorbeşte Părintele Cleopa vol 8)

 

 

 

Sunt opt pricini de neputrezire a morţilor:

 

I. Prima pricină este atunci când veti găsi mort în groapă şi carnea a putrezit toată, dar oasele stau prinse între ele ca la copăcel. Acela nu-i sub blestem. Acela-i om tare din fire, care nu putrezeşte 40-50 de ani. De aceea este aşa.

 

II. Când vei găsi mort în groapă neputred şi este exact cum l-ai pus, acela n-a putrezit din cauza pământului. Este pământ unde nu putrezeşte mortul, dacă nu-l muţi. Acolo pământul are chimicale şi nu dă voie să putrezească nimic.

 

Aceste neputreziri sunt fireşti, dar sunt şi putreziri mai presus de fire:

 

III. Când vei găsi mort în mormânt neputred şi carnea pe el este mucedă ca buretele şi albă, acela este om care a fost blestemat de dumnezeieştile pravile. El a avut canon mare la spovedanie pentru păcate mari şi nu l-a făcut.

 

IV. Când vei găsi mort în groapă neputred şi este negru şi umflat ca toba şi părţile dinainte nu-s putrede, iar cele dinapoi sunt putrede, acela este blestemat de preot sau de arhiereu.

 

V. Când vei găsi mort în groapă neputred şi n-au putrezit nici hainele pe el, nici sicriul, nimic, nimic, şi-i creşte barba, cum s-a întâmplat la cel de la Husi, şi-i cresc unghiile, acesta a făcut nedreptăţi şi a furat. Acesta nu putrezeşte pâna nu-l dezleagă un arhiereu. Iar dacă îl dezleagă şi arhiereul şi tot nu se desface, atunci el este blestemat de săraci, fiindcă a luat avere de la săraci. Şi până nu dau neamurile lui înapoi atât cât a luat el, nu putrezeste şi tot în iad se munceşte şi nici arhiereul nu-l poate dezlega.

 

VI. Când vei găsi mort în mormânt neputred şi pielea pe el este ca floarea de bostan, galbenă, şi limba-i galbenă şi îi cresc unghiile şi-i creşte barba şi părul, acesta este sub anatema, sub cea mai grea pedeapsă a Bisericii. Acesta, din două pricini este aşa: sau a hulit pe Dumnezeu şi pe preoţi şi şi-a lepădat de credinţa, sau a trăit în preacurvie de gradul I – tatăl cu fiica sau baiatul cu mama sa, adică incest. Aceştia cad sub anatemă, cea mai grea pedeapsă a Bisericii.

 

VII. Când vei găsi mort în groapa căruia nu i-a putrezit mâna sau piciorul, acela a lovit pe tatăl sau pe mama sa şi a amărât foarte tare pe parinţii săi şi a fost blestemat de ei şi (nicidecum) nu s-a spovedit la duhovnic de acest păcat şi nu a luat dezlegare, când era în viaţă.

 

VIII. Iar când vei găsi om neputred şi-i uşor ca o pană şi miroase frumos tare, şi-i foarte vesel la faţă şi face minuni, acelea sunt sfinte moaşte, cum a fost şi cu Sfântul Ioan Hozevitul la Ierusalim, care l-au găsit după 20 de ani, nu numai neputred, dar a făcut şi minuni.

 

Iată care sunt semnele la trupurile afurisite:

 

– sunt nedezlegate;

 

– sunt deformate şi urâte;

 

– sunt greu mirositoare şi prea puturoase;

 

– sunt umflate ca toba;

 

– provoacă spaimă şi cutremur privirii.

 

 

 

Iar la sfintele moaşte sunt aceste semne:

 

– sunt nestricăcioase;

 

– sunt binemirositoare;

 

– sunt uscate şi uşoare;

 

– sunt vesele la vedere;

 

– nu provoacă frica, ci bucurie duhovnicească;

 

– izvorăsc din ele felurite minuni.

 

UN CAZ DE NEPUTREZIRE

 

Citeam în Pidalionul de Neamţ, la subânsem-narea canonului 14 din Sardica, unde este scris despre un fapt care l-a vazut cu ochii atâta lume şi Episcopul de Huşi, Iacov Stamati.

 

La Episcopia de Husi, pe la 1785 trăia un călugar cu numele Rafail. Acest calugar era olar de meserie şi era cu viaţa sfânta. El toată ziua nu mânca, ci numai seara la apusul soarelui mânca ceva foarte putin. După ce mânca, călugarul îşi lua o carte de citit şi se ducea şi se culca în cimitir între cruci. Cimitirul era lângă biserică. Totdeauna, şi vara şi iarna, avea un cojoc şi se culca între cruci. Şi călugării îi ziceau “Rafail cel nebun”. Ehei! Dacă am fi şi noi nebuni ca dânsul!  El avea viaţă sfântă.

 

Acest călugar nu vorbea cu nimeni, ci îşi căuta de meseria lui, şi se minunau ceilalţi de lucrul ce ieşea din mâinile lui. Toţi îl întrebau de ce doarme în cimitir, iar el raspundea: “Că acolo mi-i locul; dacă mâine mor, nu plec acolo? – adică la morminte. Şi vreau să mă obişnuiesc şi eu cu mormintele”.

 

Într-o noapte, dormind monahul Rafail în cimitir lânga o cruce de piatră veche, aude cum băteau dracii pe unul în groapă. Şi-l băteau de la 11 noaptea până la ora unu, la miezul nopţii. Un ceas înainte de miezul nopţii, unul după. Dar îl băteau de se auzea şi se cutremura pământul. Şi el striga din mormânt: “Miluiţi-mă, ajutaţi-mă! Nu mă lasaţi, că mă bat dracii!” Şi-l băteau dracii în mormânt două ceasuri, de se cutremura pamântul acolo unde era el.

 

Rafail a stat şi a ascultat şi ce s-a gândit el: “Mă duc la duhovnicul episcopiei să-i spun, să vină să facă o dezlegare la mormântul lui”. Duhovnicul Daniil avea 90 de ani, săracul. Se duce Rafail şi-i zice rugăciunea la uşă, ca aşa se zice:

 

– Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milieşte-ne pe noi. Blagosloveşte preacuvioase părinte!

 

Duhovnicul bătrân şi obosit de lume, răspunde:

 

– Domnul şi Maica Domnului. Care-i acolo?

 

– Eu, Rafail, părinte.

 

– Ce vrei?

 

– Părinte Daniil, hai la cimitir şi-l dezleagă pe unul, că tare-l bat dracii!

 

– Măi îndrăcitule, tu dacă dormi în cimitir, câte nu-ţi arată dracii? Unde să mă duc eu, că-s obosit?

 

Şi n-a vrut să meargă. Şi Rafail s-a dus, zicând:

 

– Iartă-mă, părinte!

 

A mai stat vreo zi, două, bietul Rafail şi a zis: “Mă duc să-i spun duhovnicului din nou!”, că auzea cum îl bat diavolii şi îi era milă de acela care striga în mormânt.

 

– Parinte Daniil, hai că-l bat dracii pe unul în mormânt noaptea! Vai, tare mai striga ajutor.

 

Iar l-a ocărât duhovnicul:

 

– Ce ai venit, măi stricatule? De ce nu ma lasi să dorm?

 

Mai stă el două-trei zile, iar se duce: “Mă duc să-i mai spun o dată”. Şi se duce Rafail a treia oara la duhovnicul lui, Daniil:

 

– Părinte Daniil, aveţi mare putere de la Dumnezeu ca duhovnic, să legaţi şi să dezlegaţi păcatele! Veniţi să dezlegaţi pe un om, că tare-l bat dracii în groapă. Părinte, să ştiţi că dacă nu vreţi să veniţi, veţi da seama de sufletul acesta în ziua cea mare a Judecăţii de apoi! Să nu spuneţi că nu v-am spus!

 

Când a auzit duhovnicul, atunci s-a gândit: “Măi, a treia oară a venit, şi n-a venit degeaba”.

 

– Stai, Parinte Rafail, că merg!

 

Şi-a tras ciubotele, şi-a luat molitfelnicul, un epitrafir, o cruce şi cârja si a plecat, că cimitirul era în ograda episcopiei, lângă biserică, cum se făceau înainte vreme. Când s-a dus la crucea aceea de piatră, încă de departe auzea cum se cutremura pământul:

 

– Parinte Rafail, dar de când îl bat dracii?

 

– Să fie mai mult de patruzeci de zile. Şi eu am fost de trei ori la sfinţia voastră, iar acum a treia oară m-am gândit să nu mai vin. Eu l-am întrebat ce are, iar el mi-a raspuns: “Vai de creştinul acela care moare fără să-şi mărturisească toate păcatele!”.

 

Şi auzea bătrânul cum îl băteau dracii pe acela în groapă şi cum striga: “Miluiţi-mă! Ajutor! Nu mă lasaţi, fraţilor! Miluiţi-mă!”

 

Atunci duhovnicul a trimis repede după episcop. Episcopul se culcase:

 

– Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi! Bine-cuvintează Preasfinţite Stăpâne!

 

– Domnul şi Maica Domnului. Cine-i?

 

– Rafail. Preasfinţite, vă cheamă acum părintele duhovnic Daniil pâna la cimitir, că se petrece o minune mare acolo.

 

Episcopul s-a dus imediat.

 

– Preasfinţite, ia ascultă ce-i în mormântul ăsta!

 

– Rafail, dar de când îl bate?

 

– Au trecut patruzeci de zile.

 

– Şi când îl bate?

 

– Îl bate numai când este un ceas pâna în miezul nopţii şi unul după miezul nopţii. Două ceasuri îl bate şi pe urmă nu se mai aude. Atunci a întrebat episcopul:

 

– Ce-i de facut, părinte duhovnic?

 

– Trebuie să-l dezgropăm, să vedem ce-i cu dânsul, că acesta a avut mare blestem.

 

Pe cruce era scris: “Aici odihneşte robul lui Dumnezeu, Ganciu – aşa l-a chemat din botez -, fost administrator al Episcopiei Huşilor”, de origine bulgară, că bulgarii sunt tot ortodocşi. Murise de mai mulţi ani. Şi acum îl băteau dracii, tot ca să-l descopere Dumnezeu şi să fie dezlegat, săracul.

 

A doua zi au chemat pe omul care răspunde de cimitir, să dezgroape pe acel creştin. Când l-au dezgropat a doua zi, nici limba în gura nu era putredă. Cum l-au pus când a murit, aşa l-au găsit. Unghiile crescuseră ca secera; îi crescuse barba şi părul în mormânt pâna jos; era negru la faţă şi umflat ca doba. Dar nici hainele de pe el nu erau putrede. Nimic. Sicriul era întreg si el.

 

L-au rezemat de biserică şi i-au pus o basma albă pe ochi, că se speria lumea cât era de urât. A venit lume multa, că se auzise că la episcopie au găsit pe unul pe care-l băteau dracii în fiecare noapte câte doua ore, şi este de mai mulţi ani neputred.

 

Episcopul a chemat şapte duhovnici mari, între care şi cel al episcopiei, şi a zis: “Hai să-i facem o dezlegare!”

 

Şi au îngenuncheat fiecare şi au citit dezlegare pentru Ganciu. I-au citit rugăciunile, l-au dus în biserică şi i-au făcut toată rânduiala înmormântarii cu dezlegări. Apoi l-au îngropat la loc.

 

Dupa ce l-au îngropat, l-au întrebat pe Rafail daca se mai aude cum îl bat dracii. Nu s-a mai auzit nimic nici în ziua de azi.

 

Dupa un an, când l-au dezgropat, era deja praf. S-au risipit toate oasele, s-au făcut ţărâna. S-a mirat toată lumea, ce minune a fost acolo. El a cerut ajutor să fie dezlegat săracul. Câtă vreme trupul lui nu era putred, sufletul era în muncile cele negrăite ale iadului, dar cu dezlegările atâtor duhovnici şi ale episcopului, l-a iertat Dumnezeu.

 

 

 

 

 

SFINTELE MOAŞTE

 

 

 

            O altă dovadă a existenţei lui Dumnezeu sunt sfintele moaşte. De obicei oamenii necredincioşi când aud de acestea repede vin cu explicaţia, că a fost pământul nu ştiu cum, că a mâncat mâncare cu E-uri, că a fost îmbălsămat, etc. După cum aţi citit mai sus sunt şi acestea cauze de neputrezire a morţilor dar moaştele sunt cu totul deosebite.

 

Pe scurt, moaştele sunt modul în care Dumnezeu arată că persoana care a murit, L-a slujit în această viaţă la un nivel foarte mare de sfinţenie, că persoana respectivă a dus o viaţă foarte plăcută şi curată în faţa lui Dumnezeu. Practicând o viaţă de asceză (post, privegheri, rugăciune, milostenie, cele 7 laude, etc)  şi rugăciunea neâncetată a lui Iisus (rugaciunea inimii) la un moment dat  prin darul lui Dumnezeu, persoana care practică acestă rugăciune reuşeşte să îşi coboare mintea în inimă şi atunci, că mânâncă, că doarme sau orice ar face inima lui se roagă neâncetat şi dobândeşte Harul lui Dumnezeu, Dumnezeu îşi face locaş în inima lui. O astfel de persoană când moare având pe Dumnezeu în inima lui va avea moaşte.

 

Sunt la noi în ţară mai multe moaşte din care unele întregi cum sunt cele ale Sf Ilie Lăcătuşu pe care puteţi merge să le vedeţi. Puteţi da o căutare pe internet şi o să găsiţi poze, căutaţi vă rog şi despre Sf Ioan Iacob Hozevitul, tot sfânt roman cu moaşte întregi.

 

 

 

SFÂNTA LUMINĂ

 

O altă dovadă a existenţei lui Dumnezeu şi de asemenea dovadă că ortodoxia este singura credinţă dreaptă, dovadă pe care o puteţi vedea cu proprii ochi e venirea Sfintei Lumini la Ierusalim în fiecare an de Paşti.

 

În anul 1326 erau trei sultanate turceşti, unul în Damasc, unul în Egipt şi unul în Babilon. Ce au zis turcii? Când vin creştinii la Ierusalim să serbeze Paştile să nu le dăm voie să slujească, până ce nu vor plăti taxa de 9000 bani de aur, căci turcii nu cred în Hristos.

 

Patriarhul ortodox Ioachim n-a avut de unde să plătească suma pentru ca creştinii ortodocşi erau puţini în Ierusalim şi doar 100 de preoţi, căci erau religii altele, de tot felul. Dar sunt două străzi de armeni in Ierusalim, moşieri, bogaţi mari, ei au zis: Plătim noi taxa! Dar turcii i-au intrebat: “De ce iese Sfânta Lumina numai la ortodocşi şi nu iese şi la voi?” Armenii au zis: “Pentru că ortodocşii numai ei slujesc la Mormântul lui Hristos şi pe noi ne-au dat la o parte”. “Dar, dacă veţi sluji voi va veni Lumina?” Noi plătim şi taxa – au zis armenii – Lumina va veni la noi la armeni!

 

Turcii au zis: “De nu iese lumina la voi o s-o paţiţi!” Noi îi scoatem pe ortodocşi din Mormânt – şi l-au luat pe Patriarhul Ioachim şi l-au închis în Mănăstirea Sf. Sava, din Ierusalim, cu toţi preoţii.

 

A zis Patriarhul: Dacă nu ne lăsaţi să facem, slujba la Mormântul lui Hristos, o să facem la Biserica Sf. lacob, care este aproape de Mormânt, iar turcii le-au dat voie ortodocşilor la aceasta. Dar, turcii au pus de pază peste ei doi turci, generali de armată, ca sa nu vină vreun creştin la Mormânt. Creştinii au început a plânge si au zis că s-a supărat Dumnezeu pe ei şi I-a îndepartat de la Mormântul lui Hristos, dar patriarhul le-a zis: “Nu vă temeţi, că are să se facă minune mare.”

 

Armenii ziceau, că Lumina la ei o să vină. Iar Patriarhul zicea, că de va vrea Hristos să iasă Lumina la ei n-avem noi ortodocşii ce face. Armenii au făcut slujba şi ziua şi noapte-a, dar n-a mai venit Sfânta Lumină. Turcii le-au zis: De ce n-a venit Sfânta Lumină, ca aţi plătit taxa? În acelaşi timp, ortodocşii făceau slujba tocmai a doua zi, pe când răsărea soarele şi când a zis patriarhul: “Hristos a înviat!” un stâlp de marmora din Biserica Sf. Iacob a crăpat şi a ieşit Sfânta Lumină în vârful Stâlpului. Patriarhul a pus o scară şi au luat Sfânta Lumină din vârful stâlpului şi în acest fel Sfânta Lumină a ieşit tot la ortodocşi.

 

Generalul turc de pe vârful stâlpului, care păzea acolo pe stâlp, a strigat: “Cred în Hristos!” Celălalt general de lângă el i-a şi tăiat pe loc cu sabia capul, celui ce a strigat că crede în Hristos. Moaştele acestui general turc convertit şi martir al Sfintei Lumini le-am sărutat şi eu, sunt acolo în Ierusalim şi acest turc este martirul Sfintei Lumini.

 

Văzând turcii că Sf. Lumină a ieşit tot la ortodocşi, au pus un ciuber cu murdărie înaintea uşii Sf. Mormânt şi fiecare armean trebuia să manânce câte o lingură de murdărie şi în acest fel i-au spurcat turcii pe armeni. Anul 1326. De atunci a rămas o zicala: “Este bine să te duci cu armenii la Biserica, dar să nu manânci cu ei, că ei caută să te spurce, aşa cum i-au spurcat turcii pe ei, când n-a venit Sf. Lumină”. Distanţa de la Sf. Mormânt până la Biserica Sf. Iacob unde s-a aprins Sf. Lumină este de 100 m. Stâlpul este fotografiat şi săpat din marmură fiind pus în Altarul Bisericii Sf. Iacob. Aceasta este minunea cu armenii, din anul 1326. Generalul turc convertit şi martir al Sfintei Lumini este pus în Biserica Sf. Iacob. De aici se vede, ca Iisus Hristos numai o Biserica a întemeiat – pe cea Ortodoxă – aceasta este mântuirea, lumii. Sf. Lumină este dovada sigură, ca numai ortodocşii sunt pe calea adevărului pur al lui Hristos, drum ce duce sigur la ceruri.  – extras din “Pelerinul Roman” –

 

 

 

Cele scrise până acum ar trebui să ridice măcar un semn de întrebare celor ce nu cred că Dumnezeu există şi să nu mai ia de bun toate prostiile debitate de unii oameni de ştiinţă care spun că lumea sa format la big bang, că ne tragem din maimuţă şi alte teorii aiurite. Nu o să dau detalii aici dar există o întreagă ştiinţă folosită de cei ce conduc lumea ca să prostească populaţia şi oamenii de ştiinţă aşa că vă rog căutaţi pe net: Protocoalele înţelepţilor sionului şi Marşul distrugătorului.

 

După cum spunea şi Părintele Arsenie Boca, nu pot să vă mântuiesc ci numai să vă trezesc, la fel spun şi eu, această carte se vrea începutul şi indicatorul “rutier” spre viaţa cea veşnică pentru cei care încă nu sunt pe drumul ce duce spre ea, nu aşteptaţi să vă ducă cineva cu forţa pe acest drum sau să vă tot invite cineva, să tragă de voi ci trebuie să o faceţi singuri şi să treziţi la rândul vostru pe alţii, căci lenea de a te preocupa de suflet duce la moarte veşnică. Primul scop al acestei vieţi este mântuirea, restul sunt adiţionale mai mult sau mai puţin importante. Vă rog continuaţi să aprofundaţi citind cărţi duhovniceşti (Vieţile Sfinţilor, Pelerinul Român, Pelerinul Rus, etc) pentru că odată cu fiecare an în care oamenii se distrează de revelion ei sărbătoresc de fapt un an mai puţin până la moarte.

 

Atât de important este pentru oameni să citească cărţi duhovniceşti încât însusi Hristos a spus că cel ce nu are carte să îşi vânda haina de pe el şi să îşi cumpere. Ar fi preferabil să credeţi cele ce le-am scris şi să vă întoarceţi de acum la Dumnezeu şi atunci moartea nu vă va mai speria. Oricum o să vedeţi cu ochii voştrii că tot ce am scris e adevărat dar atunci va fi prea târziu dacă acum nu luaţi măsuri.

SURSA

http://extraterestriidemascati.wordpress.com/capitolul-v-dovezi-ale-existentei-lui-dumnezeu/

Despre divort

Motive de divort acceptate de Biserica Ortodoxa

Motivele de divort admise de legile de stat si cele admise de legile bisericesti s-au deosebit si se deosebesc si ca numar si dupa greutatea pe care le-o acorda o legislatie sau alta. Numarul acestor motive a fost foarte mare si uneori s-a mers la specificarea in amanunt a motivelor de divort, att prin legile de stat, ct si prin cele bisericesti.

Legislatia Bisericii ca si practica vietii bisericesti n-a stabilit niciodata o lista determinata sau precisa de motive de divort. Ea s-a orientat in aprecierea motivelor de divort in primul rnd dupa normele sale cu caracter religios si apoi dupa normele stabilite de Stat in diverse epoci, pentru admiterea divortului.

Mai inti, Biserica a admis divortul pentru un singur motiv si anume pentru acela pe care il socoteste ca atare si Mntuitorul insusi: si anume adulterul. În cazul acestuia, despartirea casatoriei nu intmpina nici un fel de greutate sau impotrivire din partea autoritatii bisericesti. În cazul altor motive insa, care puteau fi orict de grave, Biserica s-a impotrivit intotdeauna divortului, tinnd la trainicia casatoriei, dupa cuvntul Domnului ca: ceea ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta (Mat. 19, 6), si dupa cunoscutele rostiri ale Sf. Ap. Pavel: legatu-te-ai cu femeia, nu cauta despartirea (I Cor. 7, 27) si apoi: celor casatoriti, nu eu, ci Dumnezeu le porunceste: femeia sa nu se desparta de barbat (I Cor. 7, 10).

Cu toate acestea, Biserica avnd misiunea ducerii la indeplinire a scopului sau si avnd si puterea de a rndui astfel de mijloace sau norme prin care ori sa serveasca mai bine statornicirea unei bune rnduieli in viata Bisericii, ori sa evite tulburarea si pagubirea acesteia, a gasit necesar ca si in materie de divort poate stabili o serie de norme noi in scopul de a evita unele consecinte grave in cazul mentinerii casatoriilor care nu-si mai pot atinge scopul si care primejduiesc de-a dreptul att viata fizica, ct si cea morala si religioasa a sotilor, a unei familii, sau chiar a mai multor familii, influentnd in chip negativ si societatea bisericeasca pe o raza destul de intinsa. De aceea pornind de la constatarea ca divortul se admite de catre Mntuitorul numai pentru un act grav care a fost asimilat in efectele sale cu moartea morala si socotind ca mai exista si multe acte care pot provoca moartea morala a unuia dintre soti, precum si unele care pot provoca moartea religioasa, iar altele moartea civila a unuia dintre soti, cu efectele lor negative asupra intregii familii si asupra obstei bisericesti in genere, pe cale practica ca si prin anumite hotarri, unele originare chiar din epoca apostolica, s-a admis pronuntarea divortului bisericesc pentru mai multe categorii de motive asimilate cu moartea, adica socotite ca ele produc efecte asemanatoare cu moartea fizica, desi nu identice cu aceasta si ca precum prin aceea inceteaza legatura casatoriei, tot asa si acestea pot impune in unele cazuri incetarea legaturii matrimoniale.

Urmnd acest mod de a privi lucrurile, motivele de divort admise de Biserica pot fi grupate in urmatoarele patru categorii: motive care provoaca moartea religioasa; motive care provoaca moartea morala; motive care provoaca moartea fizica partiala; si motive care provoaca moartea civila.

Motivele din prima categorie, adica acelea care provoaca moartea religioasa sunt urmatoarele: apostazia, erezia si tinerea la botez a propriului fiu.

Motivele care provoaca moartea morala sunt urmatoarele: alienatia incurabila, crima, avortul, atentatul la viata sotului, osnda grava din partea duhovnicului care se da pentru pacate foarte grele, cum sunt cele strigatoare la cer, adulterul, boala venerica, silirea la acte imorale, refuzul convietuirii conjugale, si parasirea domiciliului.

Motivele care provoaca moartea fizica partiala sunt: neputinta indeplinirii indatoririlor conjugale sau impotenta, boala grava incurabila si contagioasa (lepra etc.).

Motivele mai importante care provoaca moartea civila sunt: declararea unui sot ca disparut, anularea unei casatorii prin hotarre judecatoreasca, calugarirea si alegerea de episcop.
Pentru aprecierea motivelor de divort si pentru admiterea lor si deci pentru pronuntarea divortului in viata de stat au competenta instantele judecatoresti. În tara noastra aceasta competenta o au judecatoriile si tribunalele judetene.

În Biserica noastra, de la incetarea competentei instantelor bisericesti pentru chestiuni matrimoniale, desfacerea legaturii de taina sau divortul bisericesc se pronunta prin hotarrea episcopului eparhiot, pe baza cererii celor interesati, insotita de actul doveditor al obtinerii divortului civil, in conformitate cu art. 90 lit. 1 din Statutul de organizare al Bisericii Ortodoxe Romane din 1949.

În legatura cu modul in care se pronunta divortul si cu formele care trebuiesc indeplinite pentru obtinerea lui, s-a pus mai demult in discutie necesitatea revenirii la unele rnduieli care au fost abandonate pe nesimtite si in speta necesitatea revenirii la pronuntarea divortului printr-un act al episcopului care sa insemneze de fapt dezlegarea legaturii de taina dintre persoanele care cer sa fie despartite, pentru ca fara o astfel de dezlegare, divortul bisericesc nu are dect caracterul unei ingaduinte sau tolerante a separarii conjugale a celor ce divorteaza, iar nicidecum caracterul de act prin care casatoria existenta anterior in chip deplin, si legal si religios inceteaza sa mai existe de la data pronuntarii divortului. (Dreptul Canonic Ortodox)

DIVORTUL – MOARTEA ÎN VIATA

Divortul este definit drept cadere din har. Problema divortului dintre soti nu a constituit la noi, pna in prezent, o preocupare speciala de teologie morala, fiind mai mult un subiect de drept bisericesc. Nedesfacerea casatoriei, privita dintr-o perspectiva care exclude un caracter strict utilitar, atrnnd de legea iubirii, nu e un simplu precept evanghelic, pe care Biserica sa-l transforme intr-o norma juridica, ci un principiu care depaseste formalismul legii, pentru a patrunde in zona Împaratiei lui Dumnezeu. Dupa cum se stie, singura exceptie admisa in Evanghelie pentru desfacerea casatoriei este „pacatul adulterului”. Prin urmare, adulterul este mentionat ca o dovada a faptului ca nu a fost realizata casatoria, ca legea Împaratiei lui Dumnezeu nu a fost implinita. Dragostea si adulterul se exclud reciproc, de aceea si Taina Casatoriei e incompatibila cu infidelitatea conjugala. Temeiul iubirii este credinta. Biserica nu „dezleaga” casatoria, de vreme ce comuniunea in iubire nici nu exista, fie ca nu a avut niciodata loc, fie ca nu mai are loc. Biserica constata caderea din har a unor soti ce s-au casatorit.

Adulterul distruge esenta tainica a casatoriei, el devine semnul evident al faptului ca din casatorie a disparut iubirea, ca viata conjugala si-a pierdut sfintenia. Întruct iubirea dintre soti este materia Tainei Casatoriei, intr-o novela a Împaratului Iustinian se afirma ca „o casatorie nu este reala dect prin iubire” (Nov. 74). „Divortul nu este dect o constatare a absentei, a disparitiei, a distrugerii iubirii si prin urmare simpla declaratie a neexistentei casatoriei”. Dar aceasta afirmatie nu contrazice ideea nedesfacerii casatoriei, asa cum este conceputa in Ortodoxie.
Viata crestina este o realitate teandrica, ea are un aspect divin, dar totodata are si un aspect omenesc, social-religios, intruct se afla aici pe pamnt. Elementul organizatoric comun sau elementul juridic propriu-zis nu lipseste cu desavrsire din normele religioase si etice, care reglementeaza existenta si activitatea Bisericii. Mntuitorul n-a inzestrat Biserica cu norme de drept, dar nici n-a exclus omenescul din buna rnduiala ce trebuie observata in viata crestina. Dreptul nu intra in continutul specific al Revelatiei nou-testamentare, insa o oarecare prezenta a normei de natura juridica aflam si in religia crestina, chiar de cnd ea este organizata in chip social. Numai in sensul conformitatii cu norma canonica, pacatul adulterului, la care se refera Mntuitorul la Matei XIX, 9, devine „un caz de divort”, in intelesul juridic actual al cuvntului. Astfel, nici legea bisericeasca sau canonica nu trebuie desconsiderata, abrogarea ei sub pretextul ca iubirea trebuie sa se infaptuiasca de la sine, ar constitui si acest lucru o ipocrizie. Ceea ce dobndim din lucrarea harului e, desigur, mai presus dect ceea ce primim prin dispozitia legii. Dar pentru aceasta, o realitate superioara nu trebuie sa nimiceasca una inferioara. Pe aceasta linie, Biserica Ortodoxa si-a stabilit atitudinea sa canonica fata de divort:
„Legatura de casatorie intre doua persoane incheiata legal se poate desface numai prin moarte sau printr-un astfel de motiv care prin sine insusi este mai puternic dect ideea Bisericii despre indisolubilitatea casatoriei si care distruge baza ei morala si religioasa si care, de asemenea, este moarte, numai ca in alta forma”.

Adulterul este moartea morala. Prin acest pacat, casatoria intra in disolutia ei interioara. În suportarea poverii pe care i-o procura partea ce a comis sperjurul, sotul nevinovat ajunge in situatia de a indura un adevarat martiriu, devenind o victima a unei casatorii nefericite. Desi adesea mai putin remarcate, casatoria nefericita prezinta si alte victime, tot att de grave: copiii care sufera si a caror educatie e mai mult dect compromisa.
Pacatul se opune harului si dragostei deopotriva

Venirea in lume a Mntuitorului a pus intr-o noua lumina valoarea omului si a deschis un drum nou pentru nimicirea raului, drum care consta intr-o raspundere vie a omului pentru semenul sau, mai ales cnd acesta este un sot, intr-o dorinta aprinsa pentru salvarea sufletului lui, cu orice pret ar fi platita. Iubirea face ca iertarea sa nu fie o simpla trecere cu vederea si o nesocotire a greselii pe care a savrsit-o un sot, ci sa fie o iertare creatoare. Pacatul se opune harului si dragostei deopotriva. La temelia desfiintarii lui, impreuna cu puterea cunoasterii tainelor sfinte, se afla nimicirea egocentrismului. Dumnezeu comunica harul iertarii acolo unde este prezenta iubirea. (Din „Adevarul si frumusetea casatoriei”, Pr.

Prof. Dr. Ilie Moldovan)
sursa

http://www.crestinortodox.ro/morala/motive-divort-acceptate-biserica-ortodoxa-70818.html

Sângele creştinilor ucişi pentru credinţa a devenit mare afacere

Sângele creştinilor ucişi în Siria, vândut cu 100.000 de dolari sticla în Arabia Saudită, suţine o călugăriţă siriană

Sângele creştinilor ucişi pentru credinţa lor in Siria este vândut cu 100.000 de dolari sticla în Arabia Saudită, a susţinut o călugăriţă siriană, prezentând recent la Viena, în cadrul unei conferinţe dedicate Zilei drepturilor omului, rezultatele investigaţiei sale având ca temă persecuţiile şi maltratările la care sunt supuşi creştinii sirieni de către musulmanii fundamentalişti, informează InfoCatolica, citată de agerpres.ro.

„Vânzarea de sânge de la creştinii ucişi a devenit mare afacere. Pentru o sticlă mică de sânge, fanaticii din Arabia Saudită plătesc 100.000 de dolari“, a spus călugăriţa Hatune Dogan, citând mărturia unui bărbat pe care l-a identificat ca fiind unul din „acei asasini, care, suferind grave probleme psihologice, s-a convertit la creştinism“. Potrivit aceleiaşi mărturii, „ fanaticii consideră că atunci când îşi spală mâinile cu sângele victimei, participă la o jertfă pentru Allah“.

În cadrul conferinţei de la Viena, călugăriţa Hatune Dogan, care conduce Fundaţia de caritate „Sora Hatune“, prezentă în 35 de ţări, a descris, totodată, întâlnirile avute cu victimele musulmanilor radicali, multe din acestea denunţând cazuri de viol, asasinate, torturi şi mutilări. Hatune Dogan a informat, de asemenea, asupra a numeroase cazuri în care femei siriene au fost răpite, violate şi apoi eliberate în schimbul unor răscumpărări.

Călugăriţa a indicat că dispune de 174 materiale video ce conţin cazuri teribile de abuzuri, torturi şi asasinate pe care le-a primit de la membrii familiilor care au fost victime ale persecuţiilor islamiste.

Un sondaj anual realizat de asociaţia „Open Doors“ şi ale cărui rezultate au fost anunţate recent indica faptul că, anul trecut, în Siria, au fost înregistrate mai multe cazuri de creştini ucişi pentru credinţa lor decât totalul mondial în 2012.

Potrivit asociaţiei, care sprijină creştinii din întreaga lume, în 2013 au fost înregistrate, la nivel mondial, 2.123 de crime împotriva creştinilor faţă de 1.201 în 2012. Anul trecut au fost 2.123 de astfel de cazuri numai în Siria, a precizat asociaţia, menţionând că această cifră „este extrem de minimală, bazată pe ce s-a difuzat în media“. Alte grupări creştine estimează că numărul creştinilor ucişi în Siria este cu mult mai mare.

ro.stiri.yahoo.com

Dependenţi de internet

Cercetătorii au descoperit ce fel de părinţi au parte de copii dependenţi de internet

 

 

Un studiu nou efectuat în Grecia arată că adulţii tineri cu un „ataşament nesănătos” faţă de folosirea de internet spuneau în mai mare proporţie decât alţi tineri că părinţii lor erau stricţi şi lipsiţi de afecţiune.

 

Cercetătorii spun că tinerii care au parte de părinţi duri, solicitanţi, care nu dau semne de afecţiune, tind să fie trişti şi să aibă probleme în a-şi face prieteni, iar aceste trăsături ale personalităţii amplifică riscul de dependenţă de Internet.

 

„Pe scurt, a fi un părinte bun, ceea ce include căldura parentală şi afecţiune, este asociat unui risc mai mic de dependenţă de Internet în rândul copiilor”, explică autorul studiului, Argyroula E. Kalaitzaki de la Institutul de Educaţie Tehnologică din Heraklion. „În schimb, a fi un părinte rău, autoritar, neglijent şi excesiv de intruziv este asociat cu un risc mai mare al dependenţei de Internet”, a adăugat cercetătoru

Studiile asupra dependenţei de Intenet sunt relativ noi, iar unele dintre ele sugerează că acei copii care au probleme în a relaţiona cu alte persoane în realitate ar putea fi mai predispuşi la un nivel mare al utilizării Internetului. De asemenea, cei retraşi şi singuratici ar putea fi la rândul lor mai predispuşi să petreacă perioade excesive de timp pe Internet.

Studiul efectuat de echipa lui Kalaitzaki a implicat 700 de adulţi tineri, în vârstă de aproximativ 20 de ani. Aceştia au completat un chestionar în care au răspuns la întrebări despre sentimentele de singurătate, tristeţe şi anxietate şi despre nivelul de timp pe care îl petrec pe Internet. De asemenea, participanţii la studiu au răspuns la câteva întrebări care doreau să identifice cum au fost crescuţi în primii 16 ani de viaţă.

 

Copiii care îşi aminteau taţii drept lipsiţi de afecţiune şi dornici de control tindeau să aibă mai multe probleme în a relaţiona cu alte persoane, iar cei ce aveau probleme în a relaţiona cu alte persoane erau mai predispuşi să fie dependenţi de Internet.

 

De asemenea, cei ce îşi aminteau mamele ca fiind un părinte nu foarte bun tindeau să raporteze un nivel mai mare al tristeţii, ceea ce era la rândul său asociat dependenţei de Internet.

 

„Părinţii ar trebui să fie conştienţi de impactul negativ pe care îl poate avea acest stil parental ulterior în viaţa copilului”, a comentat Kalaitzaki.

 

Alte studii internaţionale sugerează că dependenţa de Internet poate afecta sănătatea fizică şi mentală a unei persoane, explică specialistul. Cei care petrec excesiv de mult timp online tind să fie distraţi, tensionaţi, nervoşi şi iritabili şi să foe afectaţi de tulburări de somn şi oboseală.

 

„Discuţia este de mare interes pentru întreaga societate, deoarece dependenţa de internet are legătură cu un mediu prezent în aproape toate casele şi care nu este reglementat, precum drogurile”, spune George Floros, un cercetător specializat în dependenţe la Universitatea Aristotel din Thessaloniki din Grecia.

 

„Părinţii ar face bine să examineze ce fel de model prezintă copiilor. Tot mai mulţi părinţi tineri par să fie preocupaţi cu tehnologia în dauna contactelor sociale, iar asta oferă un model negativ copiilor lor”, spune Floros.

 

Floros spune că părinţii pot greşi în două moduri diferite, ambele având potenţialul de a amplifica riscul dependenţei de internet. Pe de o parte, părinţii excesiv de permisivi ar putea permite copiilor să folosească Internetul de tineri pentru a scăpa de responsabilităţi (căci un copil nesupravegheat în faţa computerului necesită mai puţin efort din partea părinţilor decât un copil prezent şi activ). Pe de altă parte, părinţii care vor să controleze totul riscă să aibă copii care comit acte de „rebeliune” sau care se închid în ei, ceea ce poate duce la rândul său la folosirea excesivă a Internetului.

 

„Părinţii care identifică în copiii lor simptome ale dependenţei, cum ar fi timpul excesiv petrecut online, nevoia de petrece tot mai mult timp online, somnul insuficient, oboseala, apatia, nervozitatea sau iritabilitatea când nu sunt pe Internet, afectarea relaţiilor şi a performanţelor şcolare, ar trebui să contacteze un medic”, a concluzionat Kalaitzaki.

sursa articol

Sursa: Descopera

 

Satanismul, mesajele oculte, muzica si tinerii din ziua de astazi

 

Satanismul – o expresie a violentei impotriva lui Dumnezeu

 

Nu exista o definitie general valabila a notiunii de satanism care sa lamureasca in mod exhaustiv toate aspectele legate de acest fenomen. Acele grupari, care se percep si se autodefinesc explicit ca fiind de sorginte satanista sunt in mod evident minoritare. De asemenea, o mare parte a tinerilor suspectati a cocheta cu miscarea in sine, se folosesc pur si simplu de o serie de elemente de “decor” din doctrina satanista sau sunt etichetati drept “satanisti” impotriva propriei lor vointe. Insa, dincolo de semnificatiile notiunii in sine miscarea satanista este prezenta mai peste tot, inclusiv in Romania, incepand cu perioada anilor de dupa evenimentele din 1989. Cimitire devastate, pereti exteriori ai bisericilor mazgaliti cu tot felul de inscriptii sau insemne satanice, pisici sacrificate pe altare, toate acestea nu sunt altceva decat marturii indiscutabile ale prezentei sataniste in acele locuri. In momentul si in masura in care asemenea simptome si evenimente se inmultesc, si inca intr-un interval de timp scurt, in diferite locuri, atunci societatea se simte tot mai amenintata de aceasta miscare, de aceasta prezenta. Aceasta, mai ales pentru faptul ca in spatele unor asemenea actiuni nu se afla doar tineri nevinovati, aflati la varsta pubertatii, marcati de un anume teribilism inerent varstei respective, ci chiar agresori si criminali, oameni care in numele lui Satan, asa cum s-a putut dovedi, ucid cu sange rece.

 

Ceea ce se intelege astazi, in general, prin satanism reprezinta o creatie sau un “produs” mai nou. Astfel, renumitele “liturghii negre” au aparut abia pe la sfarsitul secolului al XVII-lea. Prin secolele XVIII-XIX, s-au constituit tot felul de cercuri si ordine ale caror doctrine si practici au facilitat aparitia satanismului. Fondatorul propriu-zis al satanismului modern este socotit Aleister Crowley, a carui doctrina, conturata pe la inceputul secolului al XX-lea, avea sa exercite o puternica influenta asupra anumitor cercuri. Cu toate acestea, exista doar cateva culte realmente bine structurate si organizate care sa se si autorevendice ca sataniste. Doua dintre acestea sunt mai importante, si anume: Prima Biserica a lui Satan (“First Church of Satan”) si Templul lui Set (“Temple of Set”)

 

Satan si istoria prezentei sale de-a lungul timpului

 

Intotdeauna, de-a lungul istoriei, omul a cautat Binele, a nazuit dupa el, in masura in care a putut si a reusit acest lucru, incercand in acelasi timp sa evite Raul, sa se detaseze de acesta si de fortele acestuia. Prin urmare, Binele si Raul, dincolo de semnificatiile lor, fac parte din istoria omenirii, indiferent cum au fost reprezentate sau receptate; indiferent de ceea ce particularizeaza istoria religioasa a diferitelor popoare ale lumii, Binele si Raul sunt prezente pretutindeni. Raul, ca realitate personala si existentiala, nu este decat antipodul Binelui.

 

Binele si Raul – in Dualismul iranian

 

 

 

Pe la sfarsitul celui de-al doilea mileniu i.Hr., in partea rasariteana a Iranului a aparut profetul Zarathustra. In conceptia sa, intreaga existenta se caracterizeaza printr-o opozitie ireconciliabila de natura morala, dar fundamentala si ancorata in metafizic. Exista, practic, doua Spirite superioare contrapuse: Spenta Mainyu (“Spiritul binefacator”) si Angra Mainyu (“Spiritul rau”), Spiritul distrugator, principiul suprem al raului. In fapt cei doi se constituie in cel mai evident dualism pe care l-a cunoscut vreodata istoria religiilor lumii. Intr-o anume gatha sau imn (Yasna, 30), se spune ca primul dintre cele doua spirite a ales binele si viata, pe cand celalalt raul si moartea. Pornind de la premisa ca Ahura Mazda (“Stapanul intelept”) este parintele intregii creatii, inclusiv al tuturor spiritelor superioare divine, si coreland aceasta cu cele mentionate in Yasna, 30, s-ar putea spune ca Ahura Mazda nu l-a creat doar pe Spiritul binefacator, ci si pe fratele sau geaman, Spiritul malefic si distrugator. De aici s-ar putea trage concluzia ca cele doua Spirite sunt deosebite – unul sfant, celalalt rau – mai degraba prin alegere, prin optiune proprie, decat prin natura lor. Astfel, dualismul iranian se contureaza abia in momentul in care cele doua Spirite, prin optiune proprie si neconditionata, o pornesc fiecare pe drumul sau. In fine, desi ambele Spirite purced din acelasi Ahura Mazda, acesta nu poate fi socotit responsabil pentru aparitia Raului in lume, fiindca Angra Mainyu si-a ales el insusi modul de a fi si vocatia sa malefica. Pe de alta parte, in atotstiinta sa, Ahura Mazda stia de la inceput care va fi alegerea Spiritului malefic, si totusi nu l-a impiedicat sa faca aceasta alegere in vreun fel. In vreme ce Ahura Mazda, respectiv Spenta Mainyu, i-au daruit omului lucrurile folositoare, cum ar fi vitele, cerealele si plantele medicinale, Angra Mainyu a incercat, prin contracreatia sa, sa distruga ordinea fireasca si buna existenta. El a creat buruienile, animalele veninoase si plantele otravitoare, a adus seceta si inundatii, prin el au venit in lume minciuna si prefacatoria.

 

 

 

Binele si Raul din invatatura lui Zarathustra se afla intr-o lupta permanenta si ireconciliabila. Indatorirea suprema a fiecarui om este aceea de a alege Binele si a contribui la victoria definitiva a acestuia asupra Raului. Prin aceasta, el contribuie la anihilarea Raului, iar dupa disparitia acestuia – in urma unei transformari apocaliptice – la instaurarea unei noi ordini cosmice, guvernata de principiul Binelui.

 

 

 

Binele si Raul – in Gnosticism

 

 

 

Gnosticismul promoveaza si el acelasi dualism Bine-Rau, Lumina-intuneric, folosind pentru ilustrarea acestei doctrine o foarte bogata mitologie si un limbaj metaforic. In conceptia gnostica, existenta este perceputa ca o combinatie a doua principii diametral opuse: pe de o parte, lumea spirituala superioara, iar pe de alta parte, lumea materiala inferioara. In existenta sa, omul se simtea ca un strain, pentru ca eul sau cel mai intim isi avea originea in lumea spirituala superioara; in urma unei intamplari nefericite, sufletul sau cade in lumea materiala, a Raului, si devine “prizonierul” unui val sau invelis pamantesc, respectiv trupul. Uneori, sufletul este desemnat ca o scanteie cereasca desprinsa din imparatia Binelui si Luminii, dupa care a fost incorporata in intunericul materiei. Singura cale de eliberare o reprezinta ascensiunea spre originile sale ceresti, astrale, spre imparatia Binelui din care provine.

 

 

 

Tot la fel, potrivit mithos-ului maniheic, la inceput, mai precis atunci cand nu exista nici cerul nici pamantul, existau totusi doua principii diametral opuse: Binele sauLumina si Raul sau intunericul, ambele la fel de puternice, desi nu aveau nimic in comun. In lumea Luminii trona Parintele Luminii, numit si Parintele primordial sau Parintele cel Mare, pe cand in lumea intunericului domnea Principele intunericului, Satan din crestinism sau Angra Mainyu (Ahriman) din veche religie iraniana. Pornind de la aceasta doctrina, unele grupari gnostice au ajuns la o reconsiderare si reinterpretare a valorilor de pana atunci. De pilda, comunitatea cainita a denaturat multe dintre semnificatiile unor texte biblice: in viziunea sa, fratricidul lui Cain nu are alta menire decat aceea de a ne arata ca Dumnezeului din Vechiul Testament ii plac jertfele sangeroase, iar Iuda Iscarioteanul nu l-a tradat, in fapt, pe Iisus, ci a ajutat prin fapta sa la mantuirea oamenilor, pentru ca era absoluta nevoie de moartea lui Hristos. De asemenea, in cadrul ritualurilor si ceremoniilor ofitilor, sarpele se bucura de o mare cinstire, simbolizand chiar Binele in sine, desi in viziunea Sfintilor Parinti ai Bisericii, el il reprezinta pe ispititorul protoparintilor Adam si Eva. In fine, in conceptia carpocratienilor (sec. al II-lea d.Hr.), sufletul trebuia sa traiasca toate posibilele experiente pozitive si negative si abia dupa aceea putea parasi definitiv lumea creatade ingeri. Si intrucat era aproape imposibil ca cineva sa traiasca toate aceste experiente in cadrul unei singure existente, carpocratienii credeau in reincarnarea sufletului.

 

 

 

Satan si demonii in Vechiul Testament

 

De la inceput trebuie subliniat ca este necesara o distinctie clara intre Satan sau diavol, pe de o parte, si demoni, pe de alta parte, intrucat in ambele cazuri avem de-a face cu probleme care tin de un continut si de o sorginte diferite. Figura lui Satan apare pentru intaia oara in unele scrieri vechi-testamentare alcatuite relativ tarziu. In limba romana, aceasta notiune si acest nume inseamna “adversar”, “potrivnic”. De acest nume auzim, pentru prima data in istorie, pe la sfarsitul secolului al VI-lea i.Hr., si anume incartea profetului Zaharia 3, 1-2, unde apare in ipostaza de acuzator ceresc al oamenilor: “Si mi-a aratat pe Iosua, marele preot, stand inaintea ingerului Domnului, si pe Satan, stand la dreapta lui ca sa-l invinuiasca. Si a zis Domnul catre Satan: “Cearta-te pe tine Domnul, diavole, cearta-te pe tine Domnul, Cel care a ales Ierusalimul!””. Putin mai tarziu, s-a scris cartea lui Iov, in al carei prolog (Iov 1, 6 sq.) Satan apare din nou, rugandu-L pe Dumnezeu sa-i permita sa-l ispiteasca pe Iov cel aflat in suferinta. Aici, Satan vine impreuna cu ingerii lui Dumnezeu inaintea Domnului, el se furiseaza cumva si apare in randul cetei ceresti a ingerilor lui Dumnezeu: “Dar intr-o zi ingerii lui Dumnezeu s-au infatisat inaintea Domnului si Satan a venit si el printre ei.” (Iov 1,6).

 

Conceptia despre asemenea fiinte spirituale ne duce cu gandul la faptul ca zeii canaaneeni din vecinatatea Israelului fusesera degradati de poporul lui Israel si considerati spirite subordonate lui Dumnezeu. Desi imaginea sa initiala din paginile Scripturii este una mai putin prietenoasa in relatiile cu oamenii, totusi ea nu are nimic in comun cu acea imagine pe care ne-am facut-o noi despre Satan inca din anii copilariei. Oricum, inclusiv in Sfanta Scriptura, ulterior, chipul sau s-a conturat tot mai pregnant in aceasta directie exprimand tot ceea ce poate fi mai hidos si mai pervertit sub toate aspectele Conform I Paralipomena 21, 1, Satan il ispiteste pe regele David si il convinge sa faca un recensamant al poporului; impotriva voii lui Dumnezeu. In Cartea intelepciunii lui Solomon 2, 24, scrisa in sec. I i.Hr., invidia diavolului apare ca temei al venirii mortii in lume: “Iar prin pizma diavolului moartea a intrat in lume si cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoasca”; cuvantul grecesc utilizat aici pentru Satan, si anume “diabolos”, care in limba romana a trecut ca “diavol”, inseamna literal “cer ce arunca claie peste gramada”, “cel ce creeaza dezordine”. De fapt, aici avem o aceeasi semnificatie pentru Satan pe care o intalnim in perioadele nou-testamentara si patristica.

 

 

 

Asa cum subliniaza K. Kertelge, din cele prezentate mai sus rezulta clar cum Satan evolueaza consecvent de la acea figura ingereasca, “initial asemanatoare unui functionar al lui Dumnezeu”, pentru ca pe parcurs sa primeasca trasaturi si caractere orientate in mod deosebit impotriva omului si a lui Dumnezeu. Acceptarea existentei demonilor, acele spirite rele care actioneaza impotriva oamenilor, apare deja in perioadele mai timpurii ale Vechiului Testament, dar ele joaca un rol secundar. In centrul scrierilor vechi-testamentare se afla Iahve, Dumnezeul lui Israel. El singur trebuie cinstit de catre popor, intrucat este singurul Dumnezeu existent. Tot ceea ce ii vizeaza pe oameni vine de la El, atat binele cat si raul. La inceput, langa El nu-si gasesc locul nici un fel de alte forte sau puteri supranaturale. Th. Schweer este de parere ca abia incepand cu influenta diferitelor conceptii demonologice din religiile orientale din timpul robiei babiloniene, se poate constata o evolutie a credintei in demoni si in randul poporului israelit. In scrierile apocrife din ultimele secole i. de Hr., descoperim cele mai diverse, partial confuze si neclare conceptii despre originea, fiinta si pacatele demonilor. Activitatea lor era privita ca fiind una foarte complexa si profunda: “Demonii sunt pur si simplu pagubitori si corupatori. Ei ii primejduiesc si ii maculeaza pe oameni in special in domeniul sexual. Bolile trupesti si sufletesti, dar in primul rand moartea sunt opera lor. Atingerea de cadavre si mortaciuni aduce impuritate. Impuritatea prin contactul cu cei morti actioneaza la fel de demonic ca si “posesiunea” celor bolnavi psihic. Purificarea inseamna exorcizare. Vindecarile celor bolnavi si posedati constau in izgonirea demonilor care au provocat boala.”

 

Prin urmare, functiile lui Satan si ale demonilor se deosebesc in masura in care Satan este socotit ca fiind cel ce seduce, prin ispita, in vederea savarsirii pacatului, in vreme ce actiunea demonilor are drept consecinta afectarea integritatii si sanatatii oamenilor. Aceasta distinctie nu apare atat de evident in cartile apocrife. Acolo si demonii sunt numiti satane si pot incita la pacat; ostirea lor are un conducator, identificat cu Satan din scrierile Vechiului Testament. in pofida deosebirii si diferitelor radacini istorice ale conceptiilor in ar privinta, intre “satanic” si “demonic” exista o stransa relatie calitativa.

 

 

 

Satan si demonii in Noul Testament

 

 

 

In Noul Testament, Satan apare mai evident in postura sa de adversar al lui Dumnezeu. Asemanarea facuta intre sarpele care-i ispiteste pe Adam si Eva in paradis, pe de o parte, si diavol, pe de alta parte, este o interpretare a autorilor crestini. Cartea prezinta pe sarpe doar ca pe o creatura deosebit de vicleana. “Cea mai vicleana dintre toate fiarele de pe pamant, pe care le facuse Domnul Dumnezeu” (Facerea 1, 3). Totusi, in Noul Testament se afirma: “Si a fost aruncat balaurul cel mare, sarpele cel de demult, care se cheama diavol si satana, cel ce inseala toata lumea, aruncat a fost pe pamant si ingerii lui au fost aruncati cu el.” (Apocalipsa 12, 9). Prin urmare, ceea ce sugera doar vag Vechiul Testament, descoperind doar intr-o mica masura, cu privire la Satan, a fost concretizat de crestinismul timpuriu intr-o forma plastica si foarte clara. “Adversarul” omului s-a transformat in “adversarul” lui Dumnezeu. Acesta ii impiedica pe oameni sa pastreze si “sa faca sa rodeasca cuvantul lui Dumnezeu in inimile lor” (Marcu 4, 15); el ii cerne “ca pe grau” (Luca 22, 31); ii leaga si aduce boala asupra lor (Luca 13, 16); el este “dusmanul” lumii, reprezentata de tarina din parabola rostita de catre Iisus (Matei 13, 36 sq.), dar si “minciuna insasi” si “parintele” acesteia (Ioan 8, 44). Dupa ce a esuat in ispitirea lui Iisus in pustiul Carantaniei (Matei 4, 1-11), “a intrat in Iuda, cel numit Iscarioteanul”, determinandu-l sa-L tradeze pe Mantuitorul (Luca 22, 3). Fariseii ii reprosau lui Iisus “ca are pe Beelzebul si ca, cu domnul demonilor alunga demonii”. Raspunsul lui Iisus: “Cum poate satana sa alunge pe satana?” (Marcu 3, 22-23) arata limpede ca Beelzebul si Satan aveau aceeasi semnificatie, erau una si aceeasi persoana. Din punct de vedere etimologic, Beelzebul inseamna “Dumnezeul gramezii de gunoi” sau chiar “Dumnezeul mustelor”, probabil cu referire la sacrificiile murdare aduse zeilor pagani.

 

Satan primeste un contur foarte exact in Apocalipsa Sfantului Evanghelist Ioan, unde apare ca “un balaur mare, rosu, avand sapte capete si zece coarne, si pe capetele lui, sapte cununi imparatesti. Iar coada lui tara a treia parte din stelele cerului si le-a aruncat pe pamant” (Apocalipsa 12, 3-4.). Acum, el apare ca Antihrist, care se revolta impotriva lui Dumnezeu si a lui Iisus Hristos, incercand sa distruga intreg planul demantuire a lumii. “Fiara care se ridica din adanc.” (Apocalipsa 11, 7) va conduce la pieire intreaga umanitate; este vorba de “ingerul adancului, al carui nume, in evreieste, este Abaddon, iar in elineste are numele Apollion.” (Apocalipsa 9, 11).

 

 

 

Practici sataniste

 

In general, satanistii provin din randul tinerilor avand varste cuprinse intre 12-25 de ani. Cei mai multi sunt elevi si studenti, numarul celorlalti fiind mult mai mic. In principiu, nu se poate vorbi de un anume mediu social predilect din care provin acesti tineri, intrucat unii sunt din familii de intelectuali sau cu posibilitati materiale peste nivelul obisnuit al populatiei, pe cand altii, din familii foarte sarace sau dezorganizate: parinti alcoolici, someri, divortati etc. Dupa cum s-a putut constata, desi nu toti rockerii sunt satanisti, toti satanistii sunt adeptii muzicii rock (death metal, black, trash etc). De altfel, muzica de acest tip reprezinta, printr-un anumit tip de mesaje, desi nu in totalitate, un important factor de raspandire a ideilor sataniste in randul tinerilor.

 

Acest curent isi inceputurile pe la sfarsitul anilor 1960, cand apare pe de pilda, piesa lansata de formatia Rolling Stone “Sympathy for the Devil” (“Simpatie pentru diavol”). In 1970 a aparut o noua formatie, Black Sabbath, care a adus in fata publicului o serie de alte teme sataniste. Texte sataniste (“I’m in league with Satan”, “Good of Thunder “Mr. Crowley”,. “The Number of the Beast”, “Friend of Hell”,, “God bless the Children of the Beast”, “Sons of Satan” si numele discului “At War with Satan” etc.) nume de trupe muzicale (“Black Sabbath”, “Deep Purple”, “Kiss” cu piesa “Knights in Service of Satan” etc.) si simboluri sunt tot atatea mijloace eficiente prin care se face o reclama consistenta fenomenului in sine, chiar daca multi tineri amatori de acest gen de muzica nu constientizeaza. Faptul ca A. Crowley si doctrina sa reprezinta izvorul de inspiratie pentru aceste piese muzicale si continutul lor, este incontestabil.

 

Pactul cu diavolul

 

Ritualurile sataniste presupun la initiere depunerea unui juramant de slujire a lui Satan, de denigrare si lupta impotriva lui Dumnezeu. Cinstirea lui Satan se realizeaza, intre altele, prin consum excesiv de alcool, droguri, prin jertfirea unor animale, practicarea sexului in grup si invocarea spiritelor malefice. Criteriul absolut care domina conceptia adeptilor este domnia raului asupra binelui. De aici si predispozitia lor accentuata spre fapte anti-sociale, agresivitate, anarhie, mergand pana la suicid crima, sacrificiul uman fiind forma suprema de cinstire si slujire a lui Satan. Dupa depunerea juramantului, un alt moment important il reprezinta initierea, in cadrul careia un adept mai vechi il tatueaza pe novice pe brate cu anumite insemne specifice, ritualul incheindu-se prin sacrificiul gorotesc al unui animal, indeosebi caine sau pisica. Facand o incizie in pieptul animalului, tinerii initiati ii smulg inima si o storc deasupra unei icoane a Sfintei Treimi, recitand asa-zise “rugaciuni” din “Biblia satanica”. De asemenea, tanarul care a depus juramantul trebuie sa se lepede de Hristos de trei ori, dupa care urineaza pe cruce.

 

Mai concret, trebuie spus ca orice persoana care isi propune sa adere la aceasta organizatie oculta trebuie sa incheie realmente un adevarat pact cu diavolul, un pact care presupune conditii foarte precise impuse candidatului. Iata, in cele ce urmeaza, cateva extrase dintr-un asemenea pact, care a circulat in mai multe locuri din sudul Germaniei:

 

– sa fie scris “cu propriul sange”;

 

– sa fie incheiat in prezenta unui “vrajitor sau magician, ca reprezentant al diavolului”;

 

– sa se „dezica de credinta” pe care a impartasit-o pana in acel moment; “Novicii depun juramantul de supunere ascultare fata de diavol si se obliga sa nu se mai intoarca niciodata la credinta crestina, sa nu mai respect poruncile, sa se subordoneze doar lui Satan si sa frecventeze sabaturile sale pe cat de frecvent posibil”;

 

– sa promita ca “se va ingriji din toate puterile sale sa-i aduca lui Satan alti slujitori din randul femeilor si barbatilor”.

 

 Foarte macabru suna o alta prescriptie din acelasi pact:

 


“Slujitorii lui Satan promit sa-i aduca, in anumite perioade, ofrande si daruri, iar in cadrul unui ceremonial festiv, cel putin o data pe luna, sa jertfeasca un copil si sa-i aduca ofranda sangele lui. Acest sange va servi ca hrana, in noptile cu luna plina, vampirilor, varcolacilor si demonilor”.

 

Simbolurile satanice sunt aplicate “la barbati sub pleoape, la subsuoara, pe buze, pe umeri si pe sezut, iar la femei pe sani si pe buze”. Dupa depunerea juramantului si initiere, orice organizatie satanica, grupa sau ordin cultiva o forma de “disciplina arcana”. Sub amenintarea cu diferite pedepse (de exemplu, tortura, agresare, moarte etc), initiatii nu au voie sa ofere in afara nici un fel de informatii privind infrastructura si gradul de organizare al grupei, lojii sau ordinului respectiv. De asemenea, nu au voie sa relateze nimic despre treptele de initiere, despre derularea exacta a ritualurilor sau a altor practici. Ritualul de initiere la care au fost supusi ii obliga sa ramana fideli fata de organizatie pana la sfarsitul vietii. Ei nu pot parasi randurile gruparii respective chiar daca s-ar intampla ca aceasta sa fie in prag de dizolvare sau daca se apropie de obstescul sfarsit. Daca totusi ar indrazni sa o faca, sunt amenintati cu tot felul de agresiuni fizice si psihice. In aceasta rivinta, nu importa faptul daca adeptul respectiv face parte din randurile “satanismului traditional”, vulgar, sau satanismului rationalist, care are in componenta sa membri intelectuali de tinuta academica.

 

Liturghiile negre si alte practici

 

“Liturghia” neagra face parte din practica ritualica a oricarei grupari sataniste. De fapt, ea reprezinta inversiunea ritualului crestin, mai precis a misei romano-catolice. Ustensilele folosite in savarsirea ritualului sunt, intre altele, un acoperamant negru, odajdii si insigne, carti de rugaciune, simboluri, cum ar fi pentagrama, crucea intoarsa si numarul 666, lumanari negre si un altar. Derularea ritualului nu poate fi tipizata. Oricum, conform marturiilor unor adepti care au abandonat organizatia, sunt practicate variante extrem de brutale si sadice. Conducatori ai unor centre de consultanta au relatat despre faptul ca, in cadrul unor asemenea asa-zise “liturghii”, se apeleaza la sacrificii de animale, vatamari corporale (taieturi pe brate sau in zona organelor genitale, rupturi), la violuri ritualice in grup, ca si la torturi. De altfel, in satanism, forta de a suporta suferintele reprezinta dovada progresului spiritual, desigur de tip satanic. Orice satanist trebuie sa accepte sa fie torturat si sa tortureze, la randul sau, pe altii. Iubirea trebuie transformata in ura, si cu cat un adept reuseste mai bine acest lucru, cu atat mai putin se poate astepta el insusi la masuri de tortura indreptate impotriva sa. Pe langa tehnicile manipulare de la autosugestie, de la autosugestie pana la activitatea in stare de transa, alcoolul si drogurile contribuie si ajuta, in opinia satanistilor, pe cel ce le ingurgiteaza la atingerea anumit stari de constiinta in cadrul ritualului. Pe aceasta linie adepta marturisea: “Fara heroina nu poti suporta toate acestea (torturile ritualice, n.n.).

 

Pe la sfarsitul anilor ’60, in S.U.A., sub influenta lui A. Crowley si a altor grupari sataniste, Charles Manson a fondat “Biserica finala” (“Final Church) Manson se credea in acelasi timp Satan si Hristos si credea in judecata cea din urma, afirmand insa ca ea va fi facuta de catre el si adeptii sai, fiind indreptata impotriva intregului sistem al societatii umane. In cadrul orgiilor ritualice sexuale desfasurate de aceasta organizatie erau jertfite nu doar animale, ci si oameni. Acestia din urma erau ucisi intr-un chip cu totul bestial, respectiv prin strapungerea lor cu ajutorul a sase cutite sudate, pozitionate intr-o forma sferica. Discipolii lui Manson s-au raspandit peste tot pentru a cauta noi victime si in afara gruparii conduse de liderul lor si a le ucide. In cadrul unui asemenea ritual au fost ucisi actrita Sharon Tate si oaspetii ei. Pe la sfarsitul anului 1985, un observator al scenei americane scria: “Mii de copii devin anual victime ale cultului satanic; 10 milioane de americani practica magia neagra: aproape 100 de milioane cad prada practicilor uite. Copiii sunt ademeniti spre tot felul de jocuri sexuale impreuna cu parintii lor si destul de frecvent spre sacrificii animale bestiale, constransi sa sufoce in chinuri caini si pisici. Punctul culminant al asa-numitelor liturghii negre reprezinta sacrificiile umane: copii, si nu doar nou-nascuti, sunt sacrificati in adevaratul sens al cuvantului.

 

Numarul exact al victimelor acestor culte, ai caror sacerdoti in cele mai multe cazuri locuiesc in California, este necunoscut. Doar cateva zeci de asemenea crime, al caror obiect sunt copiii, sunt sesizate si urmarite anual. De cele mai multe ori parintii se tem sa apeleze la Politie, martorii se tem de secte, iar autoritatile, din nestiinta, nu iau in serios aceste culte. Aprecieri ale Clubului celor 700 (o comunitate de lucru a tuturorBisericilor crestine, n.n.) arata ca numarul unor asemenea crime se ridica anual la cateva mii”. In foarte multe cazuri, inclusiv la noi in tara, satanistii recurg la profanarea de morminte. Dupa cum aflam din ziarul Evenimentul zilei un grup de satanisti a devastat cimitirul ortodox din satul Parches, corn. Somova, jud. Tulcea, in noaptea de sambata spre duminica (8-9 martie 1997), profanand aproximativ 50 de morminte. In urma anchetei desfasurate la fata locului, s-a constatat ca aproape toate crucile din centrul cimitirului fusesera daramate sau calcate in picioare cu o salbaticie imaginabila. in cazul mormintelor mai simple, crucile de lemn fusesera smulse si infipte invers in pamant, in timp ce altele fusesera atarnate in copaci.

 

 Ceea ce este cu mult mai alarmant la ora actuala faptul ca in anumite cercuri sataniste din Romania s-a inceput sa se apeleze la sacrificii umane, in ideea ca astfel se poate intra mai usor in gratiile fortelor Raului, ca se pot dobandi chiar asa-numite forte supranaturale. De pilda, in Constanta, in anul 1995, au fost prinsi si condamnati trei tineri, autorii a doua crime oribile. Victimile aveau gatul taiat, iar cadavrele fusesera inscriptionate cu insemnele satanice pe obraz, frunte si piept – “666″ si “triunghiul mortii”. Ancheta a aratat ca tinerii ucigasi faceau parte dintr-un grup satanist. De asemenea, in orasul Tulcea au fost descoperite cazuri de suicid in numele lui Satan. Atunci cand se analizeaza actele criminale cu un caracter ritualic – ocult trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:

 

– simboluri, in special pentagrame, la care doua varfuri indica spre rasarit sau un varf spre un altar sau spre victima;

 

– imbucatirea cadavrelor;

 

– mutilarea animalelor; satanistii cred ca Satan foloseste membrele din fata ale animalelor pentru a merge pe pamant. Alaturi de acestea mai lipsesc deseori: limba, anusul, organele genitale;

 

– tatuaje, in special: pantera neagra, capete de tap, figuri din mitologia greaca, o cruce intoarsa si/sau un paianjen, cap-de-mort, oase de mort dispuse pe cruce, un cap (figura barbateasca cu chip de cap de capra), sarpe sau un cutit, din care picura sange;

 

– lumanari in jurul victimei;
– obiecte ritualice: clopote, gonguri, parfumuri, caldari sau cupe (pentru ritualuri), pietre de altar, o cruce intoarsa sau argint (de un anumit tip si forma, intrucat cUloarea argintie este preferata de catre satanisti ca o contrapondere la aurul “crestin”);

 

– schelete: “Unii ocultisti cred ca in partile osoase mai mari ar salaslui sufletul, respectiv spiritul celui decedat”. Din acest motiv, mai precis din pricina, chipurile, a “fortei” care rezida in acestea, satanistii recurg la profanarea mormintelor;

 

– plante erbacee, intre care si hasisul sau ciuperca cunoscuta sub denumirea de “scaunul ielelor” (psilocyle mushroom);

 

– rani prin impunsatura.

 

 Scurta evaluare

 

Lumea in care traim astazi este, deopotriva, o lume a binelui si a raului. Inca de la caderea primilor oameni in pacat si pana astazi, existenta umana si creatia in ansamblul ei au fost marcate, mai mult sau mai putin, in functie de momentele si etapele pe care le-au parcurs, de aceasta realitate. Printr-un simplu exercitiu al vointei, Adam si Eva au pasit din Eden direct in infern, prin simpla lor alegere, nici un fel de constrangere. In momentul in care protoparintii au ales raul si au de partea lui, acesta exista deja, exista atat ca Calitate personala, cat si ca expresie sau materializare a vointei acesteia. Personajul macabru care a intruchipat, pentru intaia oara in istoria lumii vazute si nevazut aceasta realitate a fost Satan, acel prim inger al raului. Toti cei care, de-a lungul istoriei, l-au ascultat si urmat, toti cei care ii vor mai urma pana la sfarsitul veacurilor, devin ucenici si “ingeri” sau trimisi ai sai. Drumul dinspre paradis spre infern strabatut de catre protoparinti, a insemnat, in primul rand, un drum al mortii nu doar al mortii fizice, cat mai ales spirituale. Calauza pe acest drum apasator era insusi Satan, care il cunostea foarte bine pentru ca el insusi si apropiatii sai erau “morti”; e adevarat, nu fizic, ci spiritual.

 

 Daca lumea a invatat sa-si insuseasca moartea spirituala, acest lucru se datoreaza numai propriei optiuni, o optiune pe care fiecare o face sub impulsul, dar nu sub constrangerea, lucrarii diavolului. Din nefericire, Satan continua si astazi si va continua cat va exista aceasta lume sa fie calauza: o calauza a celor care aleg si prefera raul in locul binelui. Practicile sataniste la care ne-am referit, acest exercitiu dezgustator al propriei libertati, ca expresie a raului, ne arata ca Satan nu numai ca n-a renuntat sa calauzeasca spre imparatia sa, dar chiar si-a ales noi calauze, noi drumuri care conduc spre acelasi loc al intunericului.

 

Satan, ca si calauzele sale in aceasta lume, sunt o calauza a mortii, a mortii pe care Dumnezeu n-a dorit-o de la inceputurile ei: “Iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit” (Facerea 2,17; cf. 3,3). Domnia mortii asupra vietii nu reflecta vointa lui Dumnezeu: “Caci Dumnezeu n-a facut moartea si nu se bucura de pieirea celor vii. El a zidit toate lucrurile spre viata si fapturi lumii sunt izbavitoare; intru ele nu este samanta de pieire si moartea nu are putere asupra pamantului (intelepciunea lui Solomon 1,13-14). Moartea, fie ea fizica sau spirituala, nu este decat o consecinta a pacatului, care o repercusioneaza nu doar asupra omului, ci asupra intregii creatii: “Caci faptura a fost supusa desertaciunii – din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o (…), pentru ca si faptura insasi se va izbavi din robia stricaciunii, ca sa fie partasa la libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu. Caci stim ca toata faptura impreuna suspina si impreuna are dureri pana acum” (Romani 8,20-22).

 

“Fa ceea ce vrei, aceasta este intreaga lege”, spunea A Crowley. In practica, aceasta invatatura conduce la o autonomie absoluta fata de Dumnezeu si fata de oameni, la un individualism autonomistic, nelimitat, care, in realitate, il inspira pe om sa faca tot ceea ce vrea. Potrivit acestui principiu, nici o autoritate politica sau morala, nici o institutie nu au dreptul sa-i impuna ceva: “Fiecaruia -barbat sau femeie – ii spun: Tu esti unic si minunat, tu esti centrul universului. Oricat de mult ar insemna pentru mine propriile mele idei, ideile tale pot fi la fel de justificate. Tu iti poti atinge scopul pe care ti l-ai propus in viata doar daca faci abstractie de parerile celorlalti.”

 

Dupa cum spuneam, revolta satanista este indreptata nu doar impotriva instantelor pamantesti, ci si impotriva lui Dumnezeu. Adeptii satanisti pornesc de la ideea ca in spatele acestor instante se afla insusi Dumnezeu, care le confera putere si sprijin. De aceea, in cele din urma, revolta lor il vizeaza pe El. Este si motivul pentru care ei se identifica cu Satan, care este adversarul lui Dumnezeu. De asemenea, in numele lui Satan, ei lupta deopotriva impotriva oricaror principii morale, deci impotriva a tot ceea ce omul experimenteaza ca pe o indatorire pentru a carei implinire este responsabil in fata lui Dumnezeu. Aici intervine insa si o alta problema, discutabila mai ales in plan educational, fiindca satanismul vizeaza mare parte pe tineri. Fireste, o atare revolta trebuie respinsa ca fiind distructiva si blasfemica, dar in acelasi timptrebuie sa ne punem intrebarea privind factorii car conduc la acest tip de reactii. Nu sunt ele, in multe cazuri rezultatul unor frustrari acumulate?

 

 Uneori, la anumiti oameni, un rol important ii joaca un fel de complex al autoritatii dobandit in copilarie. Din pacate, trebuie recunoscut ca forma sau maniera in care se face cateodata educatie crestina in anumite familii poate conduce si ea, alaturi de alti factori, la aparitia unor asemenea complexe. In general, parintii habotnici isi educa proprii copii intr-un mod foarte autoritar, fara sa tina seama de necesitatea fiecarui om de a se simti inteles si iubit, fara a avea in vedere anumite caracteristici legate de psihologia copilului si de procesul evolutiei sale. Intrucat acesti parinti apar ca niste protectori in numele lui Dumnezeu si sustin ca in spatele masurilor luate de ei, dintre care unele foarte dure si restrictive, s-ar afla voia lui Dumnezeu, e limpede ca in copii se contureaza imaginea unui Dumnezeu foarte aspru si autoritar, un Dumnezeu cu trasaturi tiranice. Deseori, asemenea experiente, conjugate cu cele oferite de mediul social in care copilul isi desfasoara activitatea, amplifica acest complex. De fapt, satanismul nu este altceva decat o incercare extrema, patologica, de a se elibera de orice instante, autoritati, dar in primul rand de Dumnezeu insusi, care este privit ca izvor al oricarei forme de represiune.

 

Constient sau inconstient, satanismul nu lupta si nu poate lupta impotriva adevaratului Dumnezeu, ci doar impotriva unei imagini deformate despre Dumnezeu. Adevaratul Dumnezeu este un Dumnezeu al libertatii care ne-a creat pe toti ca fiinte libere. Insasi libertatea izvoraste din libertatea absoluta a lui Dumnezeu. Libertatea omului nu este una absoluta, asa cum cred satanistii; ea isi gaseste implinirea in raspunsul nostru la initiativa si apelul adresat noua de catre Dumnezeu insusi: este vorba de chemarea lui Dumnezeu la iubire, chemare la care nu se noate raspunde decat prin iubire. La iubire nu se poate si nu trebuie sa se raspunda niciodata prin dispret, ura si agresivitate. Atunci cand Dumnezeu ni se adreseaza prin cuvantul Sau, intr-un fel ne si obliga sa-i raspundem prin fapta noastra, dar aceasta nu inseamna ca ne constrange. In aceasta libertate responsabila si dialogica, si nu in suveranitate absoluta, consta adevarata autonomie a omului. O libertate care constrange, care asupreste si impovareaza pe celalalt nu mai este libertate, pentru ca ea contravine sensului pe care insusi Dumnezeu i l-a conferit.

Preot Nicolae Achimescu

sursa articol

CrestinOrtodox.Ro via
deveghepatriei

Oare la noi la ortodocsi cum o fi?