Participarea voluntară la managementul incidentelor critice
Consideraţii fenomenologiceCatastrofele naturale (inundaţii, cutremure, alunecări de teren, incendii etc.)
Apa
Din consemnarile cronicarilor şi actele arhivelor, se arată ca inundaţii catastrofale s-au produs cu ritmicitate pe teritoriul României, datorită specificului de climat temperat continental şi albiilor râurilor care au predispus la revărsări de neoprit: în secolul al XVI-lea s-au produs 10 inundaţii de proporţii mari, în vreme ce în secolul al XVII-lea au fost evidenţiate 19; în secolul al XVIII-lea sunt amintite 26, în secolul al XIX-lea 28, iar în secolul al XX-lea au existat 42 de inundaţii. Bineînţeles că astăzi la nivel central nu s-a învăţat nimic din istorie. Inundaţiile din anul 1970 au fost cele mai mari din istoria României. Supravieţuitorii dezastrului au relatat despre catastrofa cutremurătoare. „Încă de la începutul lunii mai, în doar cateva zile, a plouat cât într-o lună. Atunci, au fost două valuri de inundaţii care au transformat România într-o mare de noroi. În 1975, alte inundaţii. An după încetarea ploilor, râurile purtau la vale cadavre umane, case, animale într-un peiaj apocaliptic. De atunci în fiecare an, apele inundă suprafeţe tot mai mari. Aproximativ, aceleaşi regiuni hidrografice ale Mureşului, Siretului, Dunării, Crişurilor, Someşului şi Prutului provoacă inundaţii uriaşe în fiecare an. În 2005 inundaţiile au acoperit practic o mare parte din regiunile Banatului: În perioada – 14 Aprilie 2005 – 20 Mai 2005 inundaţiile au afectat judeţele Timiș, Caraș-Severin. Localități afectate, au fost în număr de 116 , cu o suprafaţă acoperită de ape de 30.000 de hectare. 2800 de persoane au fost evacuate. Romania a primit intervenții și ajutoare din Franța de la Securitatea Civilă Franceză, din Germania, Ungaria, Finlanda, Austria, Luxembourg. Cu alte cuvinte am fost depăşiţi de amploarea dezastrului.
Chiar dacă anual apar inundaţii, în aceleaşi zone, nici autorităţile, dar nici oamenii localităţilor respective nu fac nimic pentru a se strămuta din calea şuvoaielor nimicitoare pe zone mai înalte. Mai mult, după 1989, odată cu ,,ridicarea nivelului de trai” pentru oamenii care au muncit în străinatate au aparut şi mult visatele construcţii de case şi vile, exact în albia secată a unor pârâuri care ulterior s-au dovedit a fi capcane mortale pentru cei care nu au gândit amplasamentul acestor locaţii. În Oceanul Indian este cunoscută catastrofa tsunami din 2004 care a facut cel puţin 200.000 de victime. În Marea Japoniei tsunami-ul a provocat explozia reactorului atomic de la Fukushima. Dar dacă vreodată un cutremur major la Marea Neagră…Ca element constituent al naturii apa este enumerată de filosofia vechilor greci alături de aer, foc şi pământ ca fiind un element indispensabil vieţii individuale şi sociale a oamenilor. Cu toţii cunoaştem circuitul apei în natură dar dacă observăm actualele dereglări climatice în macrosistemul de biotop vom reflecta şi aprecia importanţa strategică a lipsei de apă într-o situaţie de calamitate sau conflict ştiut fiind ca fară apă omul nu poate supravieţui mai mult de câteva zile şi asta doar în anumite condiţii. Deasemeni în tradiţia bunelor practici ale strămoşilor noştri, trebuiesc elaborate ample politici de mediu şi apărare care inventarieze fiecare sursă de apă în parte şi în special sursele naturale de apă potabile susceptibile de a fi folosite în caz de conflict armat, secetă sau dezastre.
Aerul
Omul poate trăi cateva saptamâni fara hrană, cateva zile fara apă, însă doar cateva minute fară aer. Aerul este indispensabil pentru viată. Câteva minute fară aer provoacă distrugeri ireversibile la nivelul sistemului neural, cu consecinţe foarte grave asupra sanătăţii, ameninţând viaţa. Aerul este important pentru ca el contine oxigenul necesar vieţii. Cand inspirăm aerul, oxigenul este transferat de la nivelul alveolelor pulmonare direct în globulele rosii ale sangelui, care il vor duce mai departe la toate celulele organismului asigurând arderile şi viaţa. Trăind în medii nocive de contact la fum, astbest praf, substanţe toxice de luptă sau radiaţii omul se poate îmbolnăvi grav în proporţie de masă şi de aceea protecţia maselor de cetăţeni este foarte importantă din acest punct de vedere. Pentru că au tăiat copacii oamenii sunt acum pedepsiţi de efectele produse de intervenţia nemernică în firescul vieţii şi al naturii. Bucureştiul avea după cum se ştie în imediata sa apropiere două trei inele de pădure care asigurau filtrarea prafului ridicat de curenţii de aer din Băragan sau Câmpia Română. Pentru că acestea au fost tăiate şi înainte şi după 89 acum aerul cald încărcat şi cu praful Baraganului vine până în centrul Capitalei.
Totuşi pentru noi este importantă şi studierea efectelor deplasării maselor de aer care iau condiţia unei furtuni sau transformarea acesteia în uragan sau taifun, pentru pregătirea psihologică şi alarmarea populaţiei aflate pe direcţia de propagare. Comportamentul populaţiei este esenţial pentru gestionarea eficientă a în acest tip de sinistru.
Mihail Sadoveanu, în nuvela Balaurul din volumul său Hanul Ancuţei, ne descrie un fenomen înfricoşător, făcând poate, una dintre cele mai corecte observaţii meteorologice de atunci ale fenomenului: “Peste Moldova, dincolo de dealul Bolândarilor, cerul se mişca şi se apleca rotindu-se împotriva pământului; ş-un muget peste fire şi nemaiauzit umplu vaile venind dintr-acolo; şi toată lumea care se afla faţă, întorcând ochii holbaţi, a văzut balaurul venind în vârtej sucit, cu mare iuţeală. L-am vazut şi eu şi m-am cutremurat. Venea drept spre noi. Cu coada subţire ca un sul negru pipăia pământul şi trupul i se înalţa în văzduh, iar gura i se deschidea ca o leică în nouri. Şi mugind, venea cumpănindu-şi coada; iar în răsuflă rile lui sorbea şi juca în slavă clăi de fân, acoperişuri de case şi copaci dezradăcinaţi. Şi de sub mugetul lui lepăda o revărsare de grindină şi ape, parcă ar fi luat pe sus albia Moldovei s-ar fi prăvălit-o asupra noastră ” .
Descrierea literară, de o precizie remarcabilă, conţine toate datele calitative necesare pentru „identificarea”ştiinţifică a fenomenului de tornadă.
Una din cele mai cunoscute şi mediatizate catastrofe recente, produse de acest fenomen s-a produs pe data de 12 august 2002, când localitatea ialomiţeană Făcăeni a fost lovită de o tornadă. Pentru că nu a întmpinat nici o rezistenţă geografică aceasta a distrus firava pădure de la est de Făcăeni, de pe malul Dunării, precum și alte 30 de gospodării din localitate.
Tornada din Bucuresti 2013 a ucis si ranit oameni în cateva minute, facând să arate zone ale Capitalei ca lovite de bombardament. Bineînţeles nu a răspuns nimeni pentru neavertizarea corectă a populaţiei în Capitală sau în teritoriu. S-a aberat ceva la tv despre un cod galben, verde şi fistichiu.
Cutremurele de pământ
Cutremurele sunt mişcări ale scoarţei terestre având diferite cauze naturale: deplasarea plăcilor tectonice erupţiile vulcanice; acţiunea omului prin deplasarea unor mijloace de transport grele sau explozii diverse; impactul cu meteoriţii. Din punct de vedere al comunicării psihologice, în primul rând trebuiesc evitaţi ,,vizionarii” care apar la televiziuni şi prezic cu exactitate cutremure. Românii au avut parte de o glumă naţională atunci când ,,sensibilul” prof. Vergil Hâncu a ,,profeţit” că pe data de 15 ianuarie 2000 se va produce un puternic cutremur. Ştirea a fost mediatizată cu mare iresponsabilitate de mai toate trusturile de presă, radio şi televiziune. Deoarece românii l-au crezut pe ,,vizionar” s-a instalat o psihoză socială demnă de fenomenul,, Războiul lumilor”- (În 1938, panica isterică a cetăţenilor americani care ascultaseră adaptarea radiofonică a textului, relizată de Orson Welles, şi crezuseră ca Pământul este invadat de marţieni a creat un mit cu efecte catastrofale, panică, nebunie, sinucideri.) Iată ce s-a întâmplat la noi foarte pe larg în anul 2000: Mulţi intelectuali au crezut că alarma este adevărată şi s-au năpustit spre Gara de Nord a Bucureştiului pentru a fugi către munte. Interesant este că şi instituţiile din teritoriu s-au ,,mobilizat”. De exemplu, în judeţul Covasna, Protecţia Civilă era,, prevenită” ei se aşteptau la 80 de morţi, 200 de răniţi şi 300 de clădiri avariate. In judeţul Iaşi congresul pensionarilor a fost anulat de frica cutremului. Foarte convenabil. În judeţul Vrancea s-a luat hotărârea să se treacă la pregătirea taberelor de sinistraţi. În judeţul Suceava s-au constituit detaşamente de intervenţie rapidă. La Focşani au fost mulţi oameni cuprinşi de panică …etc şi exemplele pot continua. La Iaşi ,,yoghinii” lui Gregorian Bivolaru ,,acţionau” pentru prevenirea cutremurului cerând populaţiei să recite următoarea formulă: ,,Oameni buni treziţi-vă şi acţionaţi cât nu este încă prea târziu pentru a evita un cutremur devastator….” Se cerea ca textul acelei litanii să fie rostit la unison în fiecare zi între orele 21 şi 21.45 de parcă la anticamera ,,de sus” ar fi existat oră fixă pentru depunerea plângerilor şi cererilor. Bigotismul religios poate arunca în panică de masă toată ţara dacă nu avem un spirit critc şi o capacitate de analiză lucidă, profesionistă asupra managementului incidentelor critice. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă autorităţile i-ar fi chemat pe yogii la lopată şi la puţină muncă de limitarea dezastrelor. Iată unde duce apariţia nebunilor la posturile TV. Cunoscându-se realitatea că România se numără printre ţările cu risc seismic este imperios necesar să se constituie o educaţie antiseismică deoarece comportamentul populaţiei este esenţial în timpul şi după producerea seismului, pentru limitarea efectelor. Există mai multe lucrări ştiinţifice care fac recomandări pertinente printre care şi Managementul riscului seismic , lucrare scrisă de Emil Georgescu Sever şi apărută la Editura Fundaţiei Culturale Libra, în anul 2005. Autorul arată printre altele că reacţia publică emoţională post seism, recent introdusă (de Sandman 1993-1994 ) în termenul concept ,,outrage” sau ultragiere are semnificaţia de şoc şi furie, ofensă umilitoare, act excesiv care violează drepturile cetăţeneşti atunci când cetăţenilor li se cere să evacueze un imobil sau mai multe, să reducă riscul prin asigurarea locuinţelor, etc. Deasemenea furia populaţiei se poate focusa post seism contra celor care au obstrucţionat consolidările cum ar fi locatarii proprietari, administratorii imobilelor sau se pot îndrepta chiar împotriva autorităţilor locale uitând că ei sunt cei care au produs iniţial rezistenţa contra măsurilor. Pentru a reduce reacţiile viitoare nejustificate, ar trebui explicat foarte clar şi sub semnătură, populaţiei din aceste imobile că dacă nu întreprind nimic îşi asumă riscuri foarte mari pentru ei şi familiile lor. Acest tip de reacţie a fost întâlnit şi la catastrofa produsă de terorişti la turnurile gemene din America. Acolo foarte mulţi oameni au murit pentru că nu s-au grabit să iasă din sinstru în primele minute de la declanşare şi au rămas zeci de minute în clădirile afectate. Îşi adunau diverse lucruri şi obiecte într-o calmitate nebunească. Şocul îi făcuse foarte ,,mândri” şi nu admiteau ca lor să li se poată întmpla aşa ceva. Presingul emoţional este incredibil în situaţiile de şoc.[1]
Alunecările de teren
Date generale: Romania se numără printre ţările europene care dispun de un important potenţial de producere a alunecărilor de teren. Din suprafaţa totală de 237.500 km 2 mai mult de o treime se situează în interiorul arealului caracterizat printr-un grad de risc la alunecare de teren. Cauzele principale: modificările sensibile la scară globală, ale factorilor naturali de mediu, în spcial cei de natură climatică iar pe de altă parte cei de natură antropică cum sunt: extinderea necontrolată a defrişărilor(cherestea fără număr 23 de ani în Germania şi alte ţări), diminuarea drastică a lucrărilor de combatere a eroziunii solurilor (..,,că nu e bani”…).
Închiderea şi abandonarea multor exploataţii miniere la suprafaţă şi în subteran, modificarea regimului hidrologic, dezvoltarea reţelelor de transport rutier şi feroviar pe trasee situate pe versanţii dealurilor şi munţilor, cu grad de risc de alunecare. Deasemenea extinderea amplasării construcţiilor în afara perimetrelor stabilite şi aprobate de forurile abilitate de multe ori fără să se aplice măsurile corespunzătoare de protecţie a mediului în general şi a celui geologic în special.
Catastrofe geologice majore
Termenul de cataclism depăşeşte pe cel de catastrofă. Corpurile cosmice care ne pot ameninţa: Asteroizii, meteorii, meteoriţii, cometele. Meteoriţi semnalaţi la noi în ţară: Meteoriţi semnalaţi-fără indentificarea locului căderii şi a materialului. Tg.Jiu, Vâlsăneşti, Târgovişte, Câmpina. Meteoriţi semnalaţi de la care s-a cules material dar despre a căror existenţă nu se mai ştie nimic: Meteoritul de la Buzău căzut în 1714, Meteoritul de la Târgovişte căzut în 1774. Meteoriţi binecunoscuţi ca fenomenologie dar a căror material nu se mai află în ţară:Meteoritul de la Cacova, Banat la 19 mai 1857 şi al cărui material este păstrat la Hofmuseum, Viena Meteoriţi binecunoscuţi şi cu materialul în ţară: Mădăraş,jud.Mureş căzut la dat de 4 septembrie 1852; Ohaba, jud. Alba căzut la 10 oct 1857; Jădani jud. Timiş căzut la 31 martie 1875; Mociu jud.Cluj căzut la 3 februarie 1882; Şopotu jud. Dolj căzut la 27 aprilie 1927; Tăuţ, jud. Arad căzut la 1937. Cometele denumite ,,stele cu coadă”, coada se formează datorită vântului solar şi nu par avea vreo influenţă asupra proceselor fizice de pe Terra. Craterele de impact. Calculele şi experimentele la scară redusă permit estimarea efectelor impactului dintre un corp extraterestru de mari dimensiuni (asteroid, meteorit,cometă) cu terra. Un astfel de scenariu apocaliptic ar cuprinde următoarele fenomene: provocarea de cutremure cu magnitudine ridicată şi numeroase replici; cantităţile de praf, ridicate ar determina mascarea radiaţiei solare, întuneric continuu şi instalarea iernii epocale; producerea de incendii pe arii extinse; dacă impactul ar avea loc în mare s-ar ridica un nor de aburi care ar produce efectul de seră la nivel planetar; ridicarea unor tsunami de 2-3 km înălţime care ar anula viaţa umană şi animală pe sute şi chiar zeci de mii de km, sau poate chiar definitiv.
Accidentele
Accidentele de aviaţie sau evenimentele de zbor (aterizare forţată, prăbuşire, deturnare, incendiu la bord etc.) accidentele rutiere, accidentele feroviare sau de metrou, coliziunile navale produc post factum o vie emoţie publică urmată de disperare. Rudele deja îngrozite mediatic sunt anunţate oficial şi ulterior se prezintă la aeroport sau la birourile autorităţii portuare. Din acel moment ruminaţiile individuale şi ulterior colective, la nivelul conduitelor deprimări totale şi lamentării eplozive îşi fac apariţia în comportamentul public al persoanelor afectate. În afara comunicatelor oficiale care îi aruncă în disperare şi mai mult, actual nu există nimeni care să ofere asistenţă psihologică calificată acestor nefericiţi care nici nu au realizat că sunt agresaţi şi traumatizaţi psihologic în mod grav de duritatea, distanţa şi disocierea anunţurilor oficiale. Cel mai nenorocit culoar aerian în România a fost cel pe deasupra Sibiului. În această zonă în anii 60-70 au avut loc patru tragice accidente, fără nici un supravieţuitor, din care două la o zi după alta. În 9 octombrie 1964, lângă Sibiu, o cursă internă Tarom, aeronavă Iliuşin (32 de victime). În 10 octombrie 1964 tot un avion IL (28 de morţi). În 11 august 1966, tot în apropierea Sibiului un IL-14 s-a prăbuşit, lovit de un fulger, cu toţi cei 24 de oameni de la bord. În 29 decembrie 1974, în munţii din apropiere s-a prăbuşit o cursă internă Tarom (33 de morţi). Aparatul era similar cu cel prăbuşit în 4 februarie 1970 în Apuseni, un AN 24 (foto), avioane ce zburau în România doar de câţiva ani. În acelaşi registru al secretului de stat se înscrie şi prăbuşirea avionului IL de la 4 feb 1970 în jud. Bihor pe vf. Vladeasa unde aflăm că regimul de atunci nici macar nu i-a căutat pe supravieţuitorii catastrofei care au murit ulterior de frig pe munte. Alţi 45 şi-au pierdut viaţa în 13 decembrie 1995, când un AN-24 al Banat Air, ce tocmai decolase din Verona cu destinaţia Timişoara, s-a prăbuşit în apropierea aeroportului italian.
Pe 31 martie 1995 la două minute după decolare, la 20 kilometri nord de municipiul București, în dreptul localității Balotești, avionul Airbus a intrat în picaj. Cursa TAROM 371, care decolase, în jurul orei 9.00, de pe aeroportul Bucureşti Otopeni cu destinaţia Bruxelles a dispăruse de pe ecranele radar. Toți călătorii (trei americani, un francez, doi spanioli, un thailandez, zece români și 32 de belgieni, printre care un copil de șase ani și un altul de patru luni), precum și toți membrii echipajului, au murit în tragedie. În la data de 5 iulie 2010, ora 17. şi-au pierdut viaţa 12 militari prin prăbuşirea avionului militar de tipul AN-2 în 5 iulie pe Aerodromul Tuzla, judeţul Constanţa, s-a produs din cauza ruperii levierului de comandă, iar propagarea fisurilor ar fi putut fi generată de suprasolicitarea lanţului longitudinal ca urmare a încărcăturii apropiate de masa maximă. Şi aceste exmple triste pot continua. Nu se cunosc stabilizări emoţionale specializate ale supravieţuitorilor ori ale rudelor ori martorilor sinistrului. Este evident că nici pe apă lucrurile nu stau mai bine. Un exemplu în acest sens este tragedia oamenilor de pe vasul “Mogoşoaia”, care transporta oamenii din localităţile sărace de langă Galaţi. Acesta s-a scufundat aproape instantaneu, dupa ce un convoi de barje bulgăresc l-a izbit în plin. Acest dezastru a fost ţinut atunci în mare secret de cei de la Securitate. Despre acest accident se ştiu prea puţine, se plâng rudele victimelor. Le-a luat cateva zile să îşi găsească morţii, îţi amintesc familiile celor care au pierit pe 10 septembrie 1989. Şi nici măcar nu aveau voie să vorbească despre tragedie. Aceste dureri nu sunt uitate şi provoacă traumă şi în continuare deoarece nimeni nu le-a acordat vreodată ajutor specializat.
Accidente în industrie urmate de explozii devastatoare
– 1870-1873. Mina Petrila. Prima explozie consemnată din istoria mineritului Văii. Nu este precizat exact anul producerii acesteia şi nici dacă au fost sau nu victime. Se comunică doar amănunte despre amplitudinea exploziei, din care reţinem: „s-au înregistrat erupţii atât de puternice, încât toate clădirile din apropiere s-au dărâmat”; 1912. Mina Sud Lupeni – 4 morţi; 1914. Mina Chorin (Vulcan) – 1 mort ;1915. Mina No. II Lonea – 2 morţi; 1917. 19 octombrie. Mina Elena (Lupeni) – 57 de morţi; 1918. Mina Chorin (Vulcan) – 1 mort ; 1918. Octombrie. Mina Vest (Petroşani) – 13 morţi; 1919.15 iulie 1919. Mina Vulcan – 8 morţi; Mina Deak (Petrila) – 1 mort; 1920. 13 Ianuarie. Puţul Clara (Lupeni) – 3 morţi; 1922. Mina Ştefan (Lupeni) – 1 mort; 1922.- 27 Aprilie. Catastrofa de la Lupeni. 82 de mineri au murit la minele Aurelia (Aranka). Cea mai tragedie din toate timpurile întâmplată vreodată la o mină din Valea Jiului;
– 1922, 24 Octombrie. Mina Ileana (Ilona). 7 morţi; 1923. 18 Aprilie. Explozie la mina Chorin din Vulcan. 1 mort. Spicuim dintr-o relatare a acestei exploziei un fragment valabil, din păcate, şi în zilele noastre: „Directorii şi şefii de mină, dacă s-ar ocupa mai puţin cu politica şi ar alimenta mai puţină ură faţă de muncitori, ar dispune de timp ca să se ocupe, mai mult şi mai atent, de mersul lucrărilor”; 1924. 17 Mai. Explozie din cauza fumatului. Puţul II. Minele din Lonea. 6 mineri suferă „arsuri groaznice”; 1924. 10 Octombrie. Un mort şi 5 arşi (dintre care şi un copil) – în explozia de praf de cărbune de la Mina Aninoasa;1928. 5 Octombrie. Explozie în Valea Jiului de Sus, 3 răniţi grav;
– 1929. Mina Victoria Lupeni – 1 mort; 1929. 11 Iunie. Aprindere de metan la Victoria. Un miner suferă arsuri cumplite; 1930. 28 Iulie. 4 (răniţi) + 1 (mort) – dinamitaţi la mina Vest Vulcan; 1930. 4 Noiembrie. 13 (găuri) cu ghinion. Un miner mort şi 8 copii orfani; 1931. 15 Martie. Mina Ştefan. Un mort; 1931. 15 Octombrie. Mina Ştefan 2 mineri – gazaţi din lipsă de personal; 1931. 6 Decembrie. 6 morţi în groaznica explozie de la Mina No. III Jieţ Lonea. 6 văduve şi 15 orfani; 1936. 18 Martie. Mina Ştefan. Mort din cauza defectului de explodare;1939. Ianuarie. 3 morţi – în explozia de la Mina No. III Jieţ Lonea.;1939. 14 Aprilie. Mina Petrila. Mort un artificier;
– 1940, 13 Decembrie. 51 de morţi în explozia de la mina Ileana; 1943. 4 aprilie. Mina Petrila – 18 morţi; 1943 Mina Petrila – 2 morţi;1944, 3 Mai. Mina Lupeni – 33 morţi; 1946, 5 Ianuarie. Mina Aninoasa – 21 morţi; 1953, Mina Lupeni – 3 morţi;1955, Mina Lupeni – 9 morţi; 1956, Mina Lupeni – 12 morţi; 1956, Mina Lupeni – 9 morţi; 1972, 2 noiembrie. Mina Uricani – 46 de morţi; 1980. 16 ianuarie. Mina Petrila – 4 decedaţi; 1980, 29 noiembrie, Mina Livezeni: 53 de morţi; 1982,18 februarie Mina Petrila: 14 morţi; 1982, 9 septembrie, Mina Paroşeni:15 decedaţi; 1986, 21 martie, Mina Vulcan: 17 morţi. 1986, 22 martie, Mina Vulcan: 8 morţi; 1987, 20 iulie. Mina Lonea: 2 morţi; 1989. 18 septembrie, Mina Vulcan: 29 de morţi; 2001, 6 august Mina Vulcan – 14 morţi; 2002, 15 mai, Mina Vulcan – 10 morţi; 2008, 15 noiembrie, Mina Petrila – 13 morţi; 2011, 5 Februarie, E.M. Uricani. 5 morţi…Credeţi că a fost cineva dintre mineri a fost consiliat psihologic de autorităţi?Poate preotul la cimitir să fi spus ceva.
„…Ne doare că în lumina sa, pământul ţine o lume rea, o lume rea….!!!” spun lacrimile minerilor supravieţuitori.
În noaptea de 6 spre 7 decembrie 1983, secţia Piroliză din cadrul fostului Combinat Petrochimic Teleajen, a sărit în aer, distrugând totul în jur pe o rază de 200 de metri. Deflagraţia a ucis 27 de oameni şi a rănit grav alţi 39. Martorii au relatat că „Pe o rază de peste 200 de metri erau împrăştiate fiare contorsionate, cadavre, organe interne şi membre ale victimelor. Răniţii urlau după ajutor. Rezervoarele de benzină din apropierea coloanei D205 erau în flăcări. Două dintre maşinile de pompieri prinse de suflul exploziilor fuseseră topite şi răsturnate. Daciile din parcare erau un morman de fiare contorsionate, iar parbrizele se topiseră” a povestit inginerul Finichiu, în prezent pensionar.Pentru că oamenii nu au învăţat nimic din tragedie doi ani mai târziu, tot la rafinărie, s-a mai produs o explozie. De data aceasta, la secţia Dezasfaltare. Atunci au murit 29 de lucrători, 50 fiind grav răniţi. În cele două explozii 50 de persoane şi-au pierdut viaţa şi peste 100 au fost rănite. În urma anchetelor, 19 oameni cu funcţii de conducere din combinat au fost judecaţi şi condamnaţi la ani grei de puşcărie, dar este foarte posibil ca aceştia să nu fi fost vinovaţi. Un eveniment trist a avut loc mai recent pe data de 24 mai 2004 ora 5.50 în comuna Mihăileşti, jud. Buzău , pe drumul european E 85 la 32 de kilometri de Buzău, unde a avut loc o uriaşă explozie datorată accidentului unui camion care transporta ilegal 20 de tone de azotat de amoniu. Bilanţul victimelor arată că au fost 18 morţi (dintre care 7 pompieri militari, 3 localnici şi doi jurnalişti ai postului Antena 1) şi 13 grav răniţi. Din câte cunoaştem nimeni nu s-a ocupat vreodată de stabilizarea emoţională la faţa locului sau ulterioară a supravieţuitorilor sau a familiilor acestora.
În vederea alinierii Romaniei la normele europene privind protecţia pădurilor contra incendiilor s-a elaborat de către ICAS-Bucureşti un,, Studiu pentru zonarea teritoriului în funcţie de gradul de risc la incendii al fondului forestier”. Conform acestui studiu în Romania s-au produs 3453 de incendii în perioada 1968-2000. Stingerea incendiilor cu ajutorul voluntari este mereu corelată cu prezenţa unei dotări specifice şi a unei infrastructuri de drumuri de acces, care permit intervenţii cu rezultate foarte bune chiar şi în condiţiile în care persoanele implicate nu au fost pregătite pentru condiţii de incendii majore. Actele de terorism sau atacurile armate, răpirile de persoane/grupuri de persoane sau luarea de ostateci în instituţii publice, aeroporturi, aerogări, staţii de metrou, supermarket. Doctrina actuală a României, printre alte idei, nu mai presupune „războiul întregului popor” aşa cum suna propaganda anilor dictaturii ci „apărarea întregului popor şi a întregului teritoriu românesc”, în cadrul N.A.T.O şi UE iar acest lucru generează studiul ştiinţific continuu al acestor problematici extrem de complexe şi de o importanţă capitală. Actual, această ştiinţă a apărări este studiată şi pusă în operă în organismele superioare de inteligenţă ale ţării cum ar fi: C.S.A.T., Oficiul de Stat pentru Probleme Speciale, Ministerul Apărării, Serviciile Secrete, Guvernul României precum şi factorii de decizie abilitaţi să dispună măsuri excepţionale. În cazul dezastrelor sau conflictelor armate, nu puţine au fost cazurile când au trebuit să fie dislocate în situaţie de apărare, populaţii întregi. În acest caz, efortul economic este deosebit întru-cât toate utilităţile minimale de trai trebuiesc strămutate şi asigurate într-un alt areal geografic plasat uneori la sute sau mii de km de locaţia de reşedinţă. În acest caz se cunosc marile deplasări de oameni din timpul războiului, la foametea din regiunea Moldovei anilor 46-47 şi care au trebuit să fie cazaţi în oraşele, comunele şi satele ţării, în acele cazuri existând în mod fericit şi cu totul întâmplător posibilităţi de cazare deoarece locuinţele nu fuseseră afectate de bombardamentele răboiului în proporţii importante. Dar dacă astăzi am fi implicaţi în starea de dezastru provocată de un uragan aşa cum sa întâmplat în SUA în anul 2005, când populaţia oraşului New Orleans a trebuit să fie adăpostită pe moment în marele stadion acoperit, oare cum am proceda pentru stabilizarea emoţională a populaţiei.
Nils Bejerot este psihologul care a asistat poliţia la un caz real de jaf la o bancă din Stockholm, caz în care jefuitorii au ținut captivi angajații băncii pentru 6 zile (între 23 și 28 august 1973). În acest caz victimele s-au atașat emoțional de răpitori și chiar le-au luat apărarea ulterior eliberării. Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să simpatizeze cu răpitorul. Persoanele captive încep în a se identifica cu răpitorii, ca și un mecanism defensiv, din teama de violență. Micile semne de bunătate venite din partea răpitorului sunt amplificate, întrucât intr-o situație de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definiție imposibilă. Încercările de evadare sunt și ele percepute ca și o amenințare, întrucât într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel răpit să fie afectat și rănit. Ca și o consecință, victima devine hipervigilență în privința nevoilor răpitorului și neștiutoare în privința propriilor nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, intrucat ar pierde singura relație pozitivă formată – cea cu răpitorul. Este important de subliniat că aceste simptome apar în condiții de stres emotional foarte mare. Acest comportament este considerat ca o strategie obișnuită de supraviețuire pentru persoanele care sunt victime ale abuzului interpersonal și a fost observat în cazul divorțurilor cu copii, al copiilor abuzați emoțional, al membrilor sectelor religioase, prizonieri de război și tabere de concentrare. Termenul ”traumă” este un termen foarte vechi şi semnifică leziune sau rană. La origine a fost utilizat în medicină, în special în chirurgie pentru a desemna leziunea provocată de o agresiune externă. Încă Freud a abordat psihanalitic acest termen, dându-i trei semnificaţii majore: de şoc violent, efracţiune şi consecinţă negativă asupra organismului a unui factor extern. Alţi psihologi au definit trauma ca un eveniment de o intensitate exagerat de mare, eveniment care există sau apare în viaţa individului, depăşind cu mult posibilităţile lui de adaptare. S-a făcut frecvent confuzia între traumă şi traumatism. Trauma este rana obţinută prin pătrundere sau lezare, pe când traumatismul este consecinţa lezării. Termenul de traumatologie se referă la studiul traumelor naturale şi a celor provocate de oameni, al consecinţelor lor în plan social şi psihobiologic; presupune şi studiul regulilor de intervenţie şi prevenire ce rezultă din acest studiu. Această definiţie aparţine lui Donovan. În categoria traumelor naturale intră: cutremure, inundaţii, tornade etc. Din categoria celor provocate de oameni, fac parte: accidentele, violurile, vătămările corporale şi privarea de libertate.
Violenţele publice desfăşurate cu cruzime şi urmate de agonia unor persoane sau dezumanizarea acestora
Ciocniri între demonstranţii la miting cu jandarmii, între galeriile de fotbal sunt un fapt obişnuit deja în conştiinţa colectivă post-decembristă din Romania. În aceste conflicte apar scene desprinse parcă din luptele purtate de strămoşii paleantropi, când pulsiunile esenţiale de luptă sau fugă se iniţiază inconştient şi instantaneu. Atunci agresivitatea în masă transformă oamenii simultan în fiinţe iraţionale, care se indentifică cu scopul primar al mulţimii dinamizându-se excesiv. Actual nu se cunosc măsuri ale autorităţilor nici de negociere nici de detensionare psihologică specializată a mulţimilor aflate în dominaţa emoţională, nici înainte de eveniment şi nici după producerea de daune materiale, răniţi şi sau morţi. Acest fapt s-a putut evidenţia ultimele mari demonstraţii din Capitală, Universitate, atunci când şi grupurile de ordine ale autorităţilor acţionau în exact aceaşi manieră cu huliganii. Explicabil
.
Acidentele nucleare
Accidentul nuclear reprezintă evenimentul care afectează instalaţiile unui reactor nuclear sau ale unei centrale nuclearo-electrice şi care provoacă iradierea prin aşa numitele radiaţii ionizante şi contaminarea populaţiei şi mediului înconjurător, peste limitele admise de normele în vigoare. Ca urmare a unui accident nuclear se declanşează o urgenţă nucleară sau radiologică. Urgenţa radiologică este o situaţie de urgenţă în urma unui accident care implică radiaţii ionizante şi care determină autorităţile responsabile să decidă intreprinderea măsurlor de remediere în scopul pregătirii muncitorilor şi a populaţiei. Primul dezastru nuclear al umanităţii a avut loc odată cu detonarea primei bombe atomice asupra oraşului Hiroshima,care s-a soldat cu peste 100.000 morţi şi milioane de suflete înlăcrimate pentru eternitate. În anul 1957 , în luna octombrie, la reactorul nuclear Windscale, din Marea Britanie, izbucneşte un incendiu. Sunt emanate radiaţii toxice. 1957-1958 conform experţilor occidentali în Uniunea Sovietică în apropierea oraşului Kistim din Urali izbucneşte un grav accident nuclear. Cercetătorul care a raportat dezastrul a estimat că au murit sute de oameni în urma iradierii. 1958 izbucneşte o explozie la centrul de stocare a deşeurilor radioactive Kitczn din SUA. Mor câteva sute de persoane în urma bolii de radiaţie.
La 3 ianuarie 1961 trei tehnicieni mor la o uzină nucleară din Idaho Falls într-un accident produs la un reactor experimental. 4 iulie 1961. Căpitanul şi şapte membri ai echipajului mor în urma unei scurgeri de radiaţie de pe primul submarin atomic sovietic. 1963 Tot la Windscale UK 40 de muncitori sunt iradiaţi şi spitalizaţi. 1965 Comisia pentru Energie Atomică a produs în mod deliberat un accident nuclear la un reactor care a degajat un nor de intensitate redusă deasupra oraşului Los Angeles. În 1966 Broken Arrow. B-52, care transporta arme nucleare, se zdrobeşte de coasta Spaniei. Trei bombe cu hidrogen ajung pe pamânt; una ajunge în adâncul Mării Mediterane. Nici una dintre ele nu explodează şi sunt recuperate. Dar plutoniul radioactiv este emanat în solul Spaniei, iar armata americană depune eforturi uriaşe pentru a curăţa mediul. Acesta este doar unul dintre incidentele reunite de Statele Unite sub termenul de ”broken arrows” – arme nucleare pierdute. Martie 1979: Fabrica Three Mile Island reactorul nuclear din fabrica Three Mile Island, de lângă oraşul Harrisburg, Pennsylvania, suferă o topire parţială. Este emanat ceea ce a fost descris sub numele de ”minim material radioactiv”. Aprilie 1986: Cernobâl, reactorul nuclear Cernobâl din Ucraina a suferit o incendiere şi o topire. Cantităţi masive de materiale radioactive sânt emanate, afectând o mare parte a Europei. 30 septembrie 1999 la complexul nuclear din oraşul Tokaimura (Japonia) a avut loc un grav accident nuclear . După accident nivelul radiaţiilor a crescut de 4000 de ori în zonă. Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi a avut loc la data de 11 martie 2011 la centrala electrică atomică Fukushima. Şi în această ocazie s-a observat determinarea a poporului japonez de a manifesta un comportament demn, civilizat şi disciplinat. Deşi marile magazine au fost puse necondiţionat la dispoziţia sinistraţior nimeni nu şi-a însuşit mai mult de o conservă şi o sticlă de apă pe zi. Cozile la apă şi alimente au fost perfect ordonate, fără producerea busculadei şi a îmbrâncelii caracteristice altor situaţii. Deasemeni, muncitorii eroi de la centrala nucleară Fukushima sau înscris cu litere de aur pentru totdeauna în conştiinţa japonezilor dar şi a omenirii pentru abnegaţia şi puterea de sacrificiu în slujba semenilor. Au muncind voluntar, zi şi noapte sub radiaţii, pentru limitarea proporţiilor dezastrului şi salvarea conaţionalilor de urmările extinderii efectelor letale ale exploziei reactoarelor. Voluntarii eroi de la Fukushima care au muncit sub radiaţii pentru apărarea Mikkado, a conaţionalilor şi a patriei si-au câştigat dreptul dreptul etern la nemurire şi respect. În timpul situaţiilor excepţionale, pentru asigurarea condiţiilor de trai decent un rol de importanţă vitală îl are fără îndoială şi asistenţa medicală organizată. Astfel în aceste situaţii limită salvarea vieţii raniţilor, evitarea pandemiilor şi stabilizarea psihologică a populaţiei are o multiplă importanţă din punct de vedere umanitar, politic,economic, moral şi bineânţeles militar. Aportul asistenţei medico-sanitare este determinat de gradul de dezvoltare a serviciilor specializate în acest sens şi de capacitatea tehnico-medicală, de autonomia ei de funcţionare şi de mobilitatea de deplasare oriunde în teritoriu după nevoile impuse de situaţie.
Timpul şi dezvoltarea măsurilor de intervenţie
În protecţia civilă rolul timpului este foarte important în perioada de normalitate, deoarece atunci când deja catastrofa s-a produs sau/ şi este în desfăşurare, devine evident că nu mai putem organiza ideal intervenţia noastră. Corelaţia dintre modul de folosire al timpului şi succesul sau insuccesul acţiunilor, problemele concrete legate de justa folosire a timpului în operaţiile şi intervenţiile la dezastru constituie un vast domeniu de cercetare. În desfăşurarea acţiunilor de intervenţie contra dezastrelor majore s-a constatat că ele necesită perioade destul de mari de timp pentru a căpăta eficienţă în reprofilarea capacităţilor administrative, reconversia profesională temporară a personalului precum şi transportul produselor de strictă necesitate în timp util la locul de folosinţă, în vederea limitării acţiunilor distructive. În vederea aprecierii acestei problematici cu eficienţă pentru intervenţia rapidă, trebuiesc indentificate şi probabilele capacităţi de transport aerian (avioane, elicoptere) folositoare naţiunii în aceste situaţii limită. Un exemplu grăitor este cel petrecut duminică 23 iunie 2013+. La Podgoriţa, Muntenegru orele 18 unde s-a produs un groaznic accident de circulaţie unde şi-au pierdut viaţa 18 români (din primele relatări), se pare din cauza şoferului care conducea foarte repede cu 90 km la oră într-o zonă de viaduct restricţionată la 50 km la oră. Remarcăm intervenţia promptă, fără greşeli a autorităţilor muntenegrene pentru salvarea răniţilor şi foarte important, din ceea ce se vede la tv. intervenţia voluntarilor, a cetăţenilor muntenegreni care au diminuat tragedia prin intervenţia lor foarte rapidă. Se observă clar în imaginile televizate, cum cetăţenii civili se mobilizează, fac acte de eroism alături de autorităţi pentru salvarea românilor angajându-se pur şi simplu în coborâri riscante şi ascensiuni de alpinism, având în vedere prăpastia care a înghiţit vieţile românilor. Imediat după accident se relatează că 30-40 de oameni au venit imediat cu corzi de alpinism şi au amenajat rapid posibilitatea de acces la locul nenorocirii. Alţii au adus fierăstraie vechi luate de prin gospodării precum şi unelte agricole pe care le-au folosit pentru a-i descarcera pe cei accidentaţi. De asemeni zeci de muntenegreni au sărit în ajutorul nostru donând sânge pentru români. Implicaţia acestor oameni din Muntenegru nu poate fi comentată acum pentru că emoţia ne cuprinde sufletele…
Vă mulţumim muntenegreni pentru omenie şi nu vom uita niciodată ajutorul vostru!. Comunicarea din partea autorităţilor române care ar fi trebuit să comunice eficient cu partea muntenegreană dar şi cu rudele decedaţilor precum şi situaţia supravieţuitorilor, a mers bineînţeles foarte indolent şi prost cu toate că unii politicieni şi o parte a presei au încercat minimalizarea răspunderii celor în drept. Cu ocazia acestei nenorociri un celebru secretar de stat de la sănătate, spre cinstea lui ca întotdeauna, s-a implicat foarte rapid în constituirea unei celule de criză unde a început managerierea acestui sinistru din punct de vedere administrativ şi psihologic. Ulterior şi ministrul externelor s-a alăturat acestui demers constituind o celulă de criză. Deşi chiar dacă este şi o chestiune de imagine politică şi chiar dacă nenorocirea s-a întâmplat într-o ţară străină acest aspect nu intră obligatoriu în fişa postului unui ministru de externe sau al unui secretar de stat. Nu ei trebuie să să meargă la faţa locului să trieze şi să consilieze psihologic răniţii. Trebuie să existe un ,,aparat” naţional absolut funcţional şi specializat de manageriere a incidentelor critice şi care să colaboreze cu cei din ţara vecină. Miniştrii responsabili şi secretarii de stat trebuie doar să supravegheze funcţionarea acestui ,,aparat”. Nu ştim dacă muntenegrenii au fost instruiţi special să acţioneze astfel la nivel de masă cu atâta profesionalism, voluntarism şi omenie dar cert este că ar trebui să le urmăm chiar de mâine exemplul lor de oameni cu conştiinţă superioară.
Consideraţii finale
O parte a cetăţenilor din clasa medie, precum şi personalităţile elitei sunt permanent în căutarea unor ,,avantaje unice” pentru supravieţuirea lor şi a familiilor lor în caz de dezastru. De exemplu ei achiziţionează abonamentul telefonic ,,informaţii despre producerea seismelor”; sunt conectaţi la informaţiile sigure „la vârf ” etc.; marele paradox al supravieţuirii este acela că trebuie să se renunţe la pretenţia de a rezolva cu un singur anunţ telefonic (plătit cu un preţ simbolic) supravieţuirea în stilul „să scăpăm doar noi, restul nu contează…”. Mai degrabă să se iniţieze relaţii de comportament voluntar de întrajutorare umană la un nivel naţional, într-o manieră serioasă şi raţională de instruire de masă. Marea majoritate a avantajelor şi atributelor reale unui astfel de program de instruire la nivel de ţară nu pot fi substituite într-un singur anunţ telefonic oricât de mult s-ar munci la informaţiile tehnice prezentate. Poţi să fii anunţat telefonic sau electronic (dacă nu se blochează comunicaţiile!!!), dar dacă au apărut crăpături de un metru în autostrada blocată şi alţi colegi de-ai tăi mai norocoşi au dat mai mulţi bani pilotului de elicopter, pe unde mai fugi patroane? Implicaţi-vă de pe acum în achizionarea la nivel de stat a unor uriaşe parcuri tehnice specializate care să poată fi rapid folosite şi deservite în caz de sinstru şi care sa acopere întregul teritoriu naţional. Nu aşa cum s-a întâmplat la inundaţiile din Banat când a trebuit să fim ajutaţi umanitar cu pompe aduse din ţările vecine, România ajungând de toată jena în CE. Un ministru chiar a ajuns celebru de cât iubea sinistraţii: „Ce vreţi să vă fac hoteluri ?” Cum este posibil ca noi să oferim ajutor tocmai în Haiti ( ca şi cu am fi o ţară bogată, generoasă, cu mari resurse) şi atunci când vine vorba de limitarea unei situaţii de sinistru la noi în ţară se lasă o tăcere de toată ruşinea, sfâşiată doar de chiotele jurnaliştilor care prezintă situaţia; se prezintă la faţa locului prezintă câte un pluton răsfirat de jandarmi care de abia fac faţă sutelor şi miilor de cereri de ajutor. Tot aşa se întâmplă şi la cutremur unde se vede lipsa câinilor dresaţi şi a echipamentelor de detectare a victimelor în dărâmaturi; la fel în situaţia inundaţiilor vezi o barcă două că umblă la nivelul acoperişului ca după Potop…; când vin marile înzăpeziri, unde să se intervină mai întâi? În care sat pierdut de munte? La o bătrână văduvă care îngheaţă de o săptămână fără mâncare sau la o gravidă care ţipă de durere? Când ard pădurile vara unde să intervină jandarmii şi pompierii mai întâi: pe munte la incendiul monstruos sau la o cedare de baraj care ameninţă să modifice teritoriul naţional? Nu sunt nici utilaje nici oameni specializaţi.
Dacă nu există bani acum, măcar creaţi politici publice concretizate şi aplicate în programe şi proiecte U.E. la nivelul întregii ţări astfel încăt fiecare român să ştie ce are de făcut în diferitele situaţii de dezastru. Înfiinţaţi şi promovaţi o emisiune TV unde să fie aduşi specialişti şi profesionişti, care să prezinte 24 de ore din 24 lecţii de pregătire contra dezastrelor şi supravieţuire. Dragi decidenţi politici lăsaţi relaxarea întrucât nu se ştie minutul în care ne poate lovi o situaţie de urgenţă la nivel naţional. Problematica incidentelor critice este foarte diversă, nu poate fi controlată în totalitate şi prezintă multe elemente imprevizibile cum ar fi: incendiile pe mari suprafeţe,cutremure de pământ, cedarea unor baraje urmate de inundaţii catastrofale, accidente nucleare, ori atacuri teroriste. Aceste aspecte dramatice ale existenţei noastre nu pot fi previzionate prin alarmarea cu abonament doar a unora, ci doar prin instruirea clară a cetăţenilor pentru a face faţă evenimentelor ce vor veni (cu siguranţă!!!).
Întrebare: are România o capacitate de ocrotire a vieţii şi sănătăţii poporului care să se obiectiveze în spitalele existente şi suficiente? Există o reţea sanitară naţională care în caz de catastrofă emergentă să se transforme în spitale de zonă interioară sau în detaşamente mobile de prim ajutor medico-chirurgical?; avem laboratoare auto de medicină preventivă a epidemiilor , pandemiilor şi epizotiilor ?; care sunt societăţile comerciale farmaceutice destinate asistenţei medico-sanitare a răniţilor şi bolnavilor ?. Dacă toate acestea ar exista prin absurd, cea ce nu este cazul, avem medici care să le deservească, sau îi rugăm frumos atunci sa vină din Germania ? Ce vom folosi ca locaţii de prim ajutor ? Primăriile şi şcolile ca în evul mediu? Ce le vom da ca terapie răniţilor printre care se vor afla copii şi bătrânii noştrii? Ceaiuri de muşeţel şi sfaturi? Nu răspundeţi public domnilor. Răspundeţi măcar în faţa conştiinţelor dvs. Pentru că atunci nu vom putea să mergem cu toţii să ne tratăm la Viena sau la Budapesta. Tare îmi este teamă că unii decidenţi vor proceda ca întotdeauna în istoria recentă; în faţa dezastrelor naturale viitoare vor veni cu scuze şi lamentări pentru lipsa utilajelor şi a medicilor, ulterior evidenţiind două trei exemple de eroism militar individual la televiziunile de seară, menite să compenseze pavlovian reacţia oamenilor. Toate acestea se vor asezona şi cu rugăciuni providenţiale şi turnarea de cenuşă pe cap cu speranţa că oamenii vor înţelege şi vor uita mai repede lipsa cantitativă a mijloacelor de limitarea a dezastrelor. Atenţia constructorilor unui „Management al incidentelor critice” la nivel de ţară trebuie să fie îndreptată spre o relaţie durabilă şi atent întreţinută cu grupurile mari ale populaţiei capabile să intervină în dezastre, în care să se regăsească la nivel de nucleu conceptual, o dinamică de coeziune socială şi acţiune voluntară. Aceasta ar trebui să cuprindă şi transformarea imaginii contorsionate a mentalităţii noastre colective. Este nevoie ca de aer de proceduri standard. Ceasul din Vrancea ticăie ! Alte orologii ale nefericirii la fel! Vă rog treziţi-vă cât nu este prea târziu!
Anexa : Acte normative care ghidează programul M.I.C.
Ordonanţa de Urgenţă nr. 21 din 2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.
Hotărârea Guvernului nr.2288 din 2004 privind repartizarea principalelor funcţii privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă.
Legea nr. 481 din 2004 privind protecţia civilă.
– Legea nr. 215 din 2001 privind administraţia publică locală. – Legea nr 195/2001, legea voluntariatului.
[2] – Societatea Naţională de Cruce Roşie din România este singura organizaţie umanitară din ţară care, în conformitate cu legea 139/1995 modificată si completată de Legea nr. 524/2004, Statutul SNCRR, are atributii clare ca auxiliara a autoritatilor publice, mai ales in domeniu prevenirii si interventiei in caz de dezastre.
[3] – Hotărâre Nr.501 din iunie 2005 pentru aprobarea criteriilor privind asigurarea Criteriilor privind asigurarea mijloacelor de protecţie individuală a cetăţenilor.
– Hotărâre Nr.547 din 9 iunie pentru aprobarea Strategiei Naţionale de protecţie civilă.
– Hotârâre nr. 2288 din 9 decembrie 2004 pentru aprobarea repartizării principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă.
– Lege 448 din 18 iulie 2001pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.14/2000 privind înfiinţarea formaţiunilor de Protecţie Civilă pentru intervenţie de Urgenţă în caz de dezastru.
Ordin nr.470/1149 din 6 decembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind managementul situaţiilor de urgenţă specifice tipurilor de riscuri din domeniul de competenţă al Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei.
– Ordonanţă de Urgenţă nr.14 din 13 martie 2000 privind înfiinţarea formaţiunilor de protecţie civilă în caz de dezastre.
Hotărâre nr. 642 din 29 iunie 2005 pentru aprobarea Criteriilor de clasificare a unităţilor administrativ teritoriale, instituţiilor publice şi operatorilor economici din punct de vedere al protecţiei civile, în funcţie de tipurile de riscuri specifice.
– Ordin nr.1995/1160 din 18 noiembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice riscului la cutremure şi/sau alunecări de teren.
– Hotărâre nr.1222 din 13 octombrie 2005 privind stabilirea principiilor evacuării în situaţii de conflict armat.
O.M.A.I. nr 1184 din 06.02.2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi asigurarea activităţii de evacuare în situaţii de urgenţă.
Ordin nr. 1259 din 10 aprilie 2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi asigurarea activităţii de înştiinţare, avertizare, prealarmare şi alarmare în situaţii de protecţie civilă.
– Ordin nr 684din 7 iunie 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice şi poluări accidentale.
– Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, infiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din Romania.
– Ordin privind activitatea de psihologie în Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, ordin nr. 257/2007.
Bibliografie selectivă:
Emil Sever Georgescu., Managementul Riscului Seismic Editura Fundaţiei Culturale Libra Bucureşti 2005.
Valentina Ciobanu.,Florin Iaroş Incendii Forestiere Editura Univ.,, Transilvania” Braşov 2007.
A.P.Nazaretean., Panica în masă şi zvonurile Editura EuroPres Group, Bucureşti 2006.p.70
Giurea Laurenţiu., Ioan Dascălu., Pelcaru Costel Managementul Activităţii de Negociere în Luarea de Ostatici Editura Sitech, Craiova 2008.179
Mitchell, J. T. (1996). Some Guidelines for Managing CISM Critics. Life Net, A Publication of the International Critical Incident Stress Foundation, Inc., 7(2), 1, 2.
Toma George., Nedelcu Grigore., Manual de pregătire a tineretului pentru apărarea patriei Editura Militară, Bucureşti 1976.p.273,274,275
Constantin Edmond Cracsner., Elemente de psihologie militară Editura Academiei de Înalte Studii Militare Bucureşti-2003.91-107
Alexandru Jianu., Adrian Prisăcaru., Psihologie aplicată în Mediul Militar.
Semicentenar ISPIF., Sesiune Ştiinţifică Internaţională Aniversară. Managementul dezastrelor Editura Bren, Bucureşti 2002.
Iustinian Petrescu., Catastrofe geologice Editura Dacia, Cluj Napoca 2002.p.9,12
Şerban Marinescu Managementul Asigurării Medicale în Condiţii de Dezastre Eitura Sylvi Bucureşti 2002.
Ovidiu Bârsan Manual pentru pregătirea Comisiilor şi Formaţiunilor de Deblocare-Salvare şi Protecţie Adăpostire Editura telegrafia Bucureşti 2003.p.21
Dumitru Prunache Acidentul Nuclear S.C. Telegrafia Romania SRL Bucureşti 2003.p.100-107
Nicolae Steiner., Dan Mânăstireanu., Managementul Medical al Dezastrelor ed II Editura MPM . Edit CONSULT SRL Bucureşti 2005.
Ştefan Cojocaru Proiectul de Intervenţie în Asistenţa Socială Editura Polirom, Iaşi 2006.
Carl von Clausewitz Despre Război ANTET XX PRESS, Filipeştii de Târg , Prahova.
Dorin Cristian Coita Marketingul Organizaţiilor Nonprofit Editura Academiei Române, 2008.
Constantin Edmond Cracsner Psihologia Militară Românească între Deziderat şi Realitate Editura Centrului Tehnic – Editorial al Armatei Bucureşti 2008.
Alexandru Jianu., Adrian Prisăcaru Psihologie aplicată în Mediul Militar Centrul Tehnic –Editorial al Armatei –Bucureşti -2010.
Dumitru Nica Sistemul de Mobilizare al Economiei Edidura Academiei de Înalte Studii Militare .
Academia Romană Institutul de Lingvistică ,,Iorgu Iordan”Dicţionarul Explicativ al Limbii Române Editura Univers Enciclopedic, 1998.
Cristian Petru, Potopul din 70, Jurnalul National, Joi, 19 mai 2005, 0:00
Semicentenar ISPIF., Sesiune ştiinţifică internaţională aniversară Editura BREN, Bucureşti 2002p.3
Amanda Ripley Cine supravieţuieşte dezastrelor şi de ce New York Times Bestseller, House of Guides, 2008
Surse Web:
surse: TV- Antena 3; Realitatea.
[1] Amanda Ripley Inimaginabil, Cine supravieţuişte dezastrelor şi de ce House of Guides, p23
Sursa: Prima pagina
SANTINELA ORTODOXA 