Category Archives: SECTOLOGIE

MEDIUMISMUL „CRESTIN”

Ortodoxia si Religia Viitorului – Mediumismul “crestin”

Ortodoxia şi Religia Viitorului”

Ieromonah Serafim Rose

Trad: Mihaela Grosu

Un studiu foarte atent si obiectiv asupra fenomenului “vorbirii în limbi” l-a realizat pastorul luteran german Dr. Kurt Koch (The Strife of Tongues – Gâlceava Limbilor). După ce a examinat sute de cazuri de manifestare a acestui “dar”, el a ajuns la concluzia, bazată pe argumente scripturistice, că doar patru din aceste cazuri ar putea fi cele descrise în Faptele Apostolilor, dar că nici măcar de acestea patru nu putea fi sigur.

Desigur, în lumina traditiei patristice a Bisericii lui Hristos dintotdeauna, crestinul ortodox nu ar avea astfel de dubii. Cu posibila exceptie a celor patru cazuri, însă, Dr. Koch a identificat un număr de cazuri neîndoielnice de posesiune demonică, “vorbirea în limbi” fiind de fapt “un dar” întâlnit în mod obisnuit la demonizati. Dar cheia întregii miscări o găsim în concluziile finale ale Dr. Koch.

El arată că miscarea “limbilor” nu e nicidecum o “renastere”, căci lipseste cu desăvârsire din ea orice constiintă a păcătoseniei personale si orice urmă de pocăintă. Ceea ce constatăm, în schimb, este o subliniată preocupare de a câstiga puteri si experiente noi. Deci fenomenul limbilor nu este cel descris în Fapte si nici nu poate fi asimilat (în cele mai multe din cazuri) cu o posedare demonică propriu-zisă; el este mai curând “… si probabil în 95% din cazuri, un fenomen mediumistic, de natură spiritistă” (Koch, p. 35).

Dar ce este un “medium”? Medium-ul este persoana dotată cu o anumită sensibilitate psihică ce îi permite să se transforme într-un fel de vehicul sau mijloc de manifestare a unor forte sau fiinte invizibile, caz în care, după mărturia Staretului Ambrozie de la Optina[1]avem de-a face cu duhuri rele si nicidecum cu “sufletele mortilor”, asa cum cred spiritistii. Darurile mediumistice apar aproape în toate religiile necrestine: clarviziunea, hipnoza, vindecările “miraculoase”, aparitia si disparitia obiectelor sau deplasarea lor dintr-un loc în altul etc.

Se stie că asemenea daruri au si Sfintii Bisericii Ortodoxe, dar diferenta între ei si spiritisti este imensă. În timp ce darul crestin al vindecărilor, de exemplu, este oferit de Dumnezeu ca răspuns direct la rugăciunea fierbinte, mai ales a unui om plăcut lui Dumnezeu, a unui drept sau a unui sfânt (Iacob 5,16), si, de asemenea la contactul cu obiecte sfintite, prin darul lui Dumnezeu (aghiazma, icoane, sfinte moaste etc., vezi Fapte 19, 12; II Regi 13, 21), vindecările mediumistice, ca toate fenomenele ce tin de ocult, sunt obtinute cu ajutorul unor tehnici foarte precise si în anumite conditii psihice, care se pot cultiva si folosi prin exercitiu, neavând nici o legătură cu sfintenia sau interventia lui Dumnezeu.

Capacitatea mediumistică este, fie o mostenire genetică, fie se obtine prin transfer, la contactul cu persoana care o posedă, fie pur si simplu prin lectura cărtilor oculte.[2]Foarte multi sunt mediumii care declară că puterile lor nu sunt câtusi de putin supranaturale, ci că ele izvorăsc din niste potente naturale ale omului, despre care însă se cunoaste foarte putin. Într-o oarecare măsură lucrul este fără îndoială adevărat. Dar tot atât de adevărat este faptul că zona din care provin aceste puteri este tocmai zona spiritelor căzute, care folosesc prilejul oferit de oamenii ce intră singuri si de bunăvoie în ea, pentru a-i atrage mai strâns în plasele lor, nezgârcindu-se în acest scop cu dăruirea de puteri miraculoase si vedenii, tinta finală fiind distrugerea irevocabilă a acestor nefericite suflete. Dar oricare ar fi explicatiile diferitelor fenomene mediumistice, Dumnezeu a interzis răspicat omenirii, cum citim în Sfânta Scriptură, orice contact cu zona ocultă: Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător. Nici descântător, nici chemător-de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu mortii. Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea, si pentru această urâciune îi izgoneste Domnul Dumnezeul de la fata Sa. (Deut. 18,10- 12; vezi si Lev. 20,6).

În practică, dorinta de a dobândi puteri sau experiente mediumistice este incompatibilă cu orientarea crestină fundamentală în directia mântuirii sufletului. Aceasta nu înseamnă că nu există “crestini” implicati în fenomene mediumistice, deseori în mod inconstient, după cum vom vedea în cele ce urmează. Dar acesti crestini nu sunt crestini adevărati, crestinismul lor este unul “de tip nou”, adică un “nu crestinism” de felul celui propovăduit de Nicolae Berdiaev, care va fi discutat si el în cele ce urmează.

Dr. Koch, chiar de pe pozitiile sale protestante, are dreptate când spune: “Viata religioasă a persoanei nu este nicidecum afectată de ocultism sau de spiritism. Căci spiritismul este, într-o măsură foarte largă, o miscare “religioasă”. Diavolul nu ne ia religiozitatea… Este însă o mare diferentă între a fi religios si a te naste din nou din Duhul iui Dumnezeu. Si este trist să constatăm că cei mai multi dintre crestini de astăzi, indiferent de denominatiune, sunt mai curând oameni “religiosi”, decât crestini adevărati”.[3

Forma cea mai cunoscută de mediumism printre contemporanii nostri din Vest este sedinta de spiritism. În cadrul ei se stabilesc contacte cu anumite forte care produc efecte observabile, cum ar fi ciocănituri, voci, forme diverse de comunicare, precum scrierea automată, vorbirea în limbi necunoscute, miscarea obiectelor, aparitii de mâini si chipuri “umane” care pot fi uneori fotografiate. Aceste efecte se obtin cu ajutorul unor tehnici si atitudini prestabilite ale celor prezenti, referitor la care vom cita mai jos dintr-un manual de referintă în domeniu.[4]

1. Pasivitatea: “Activitatea unui spirit este direct proportională cu gradul de pasivitate sau “sumisiune” pe care le găseste la persoana sensibilă, sau medium”. “Calitatea de medium … se poate obtine, prin exercitiu sustinut, de către oricine se abandonează constient si deliberat, cu trupul si vointa, cu facultătile psihice si intelectuale controlului unui duh satanic, care îl invadează”.

2. Solidaritatea de credintă: Toti cei de fată trebuie să aibă “o atitudine mintală de simpatie fată de medium”; fenomenul spiritist este “facilitat de o anumită simpatie ce rezultă din armonia de idei, de vederi si sentimente ce există între experimentatori si medium. Când această atitudine de simpatie si armonie lipseste, sau când mediumul nu-i abandonează total vointa, atunci sedinta de spiritism a “cercului” respectiv esuează”. De asemenea, “numărul experimentatorilor care participă la o astfel de sedintă este de mare importantă. Dacă el este prea mare, el poate dăuna armoniei atât de necesare succesului”.

3. Toti cei prezenti “se prind cu mâinile pentru a forma asa numitul cerc magnetic. Prin intermediul acestui circuit închis, fiecare membru contribuie cu o anumită cantitate de energie, care se comunică colectiv mediumului”. Totusi “cercul magnetic” nu este necesar decât pentru mediumii mai slab dotati. Madame Blavatsky, fondatoarea “teozofiei” moderne, ea însăsi un medium, dispretui mai târziu această tehnică rudimentară de spiritism, când avu ocazia să întâlnească mediumii cu mult mai puternici din Orient, categorie căreia îi apartine si fachirul descris în cap. III.

4. “Atât de necesara atmosferă spiritistă se creează prin mijloace artificiale, cum ar fi. cântări, muzica în surdină, si chiar rugăciuni”. Evident, toată această tehnică nu face decât să sublinieze caracterul destul de rudimentar al unei astfel de sedinte, care de altfel rareori dă rezultate spectaculoase.

Există forme mult mai subtile, dintre care unele îsi spun chiar “crestine”. Este suficient să luăm exemplul tehnicilor de “vindecare prin credintă” ale lui Oral Roberts (care înainte de a fi intrat în Biserica Metodistă a fost pastor al sectei “Sfinteniei Penticostale”), care vindecă în mod “miraculos” prin intermediul unui “cerc magnetic” compus din persoane ce se află în comuniune de sentimente, pasivitate si armonie de “credintă” si care împreună îsi pun mâinile pe televizor în timp ce Oral Roberts levitează; te poti vindeca chiar bând pur si simplu un pahar cu apă care a stat pe televizor si deci a absorbit fluxul energiilor satanice mediumistice astfel create. Dar asemenea vindecări, ca si cele produse în spiritism si magie au în timp consecinte dure: boli psihice, dementă.[5]

Una din caracteristicile fundamentale ale actiunilor demonice este aceea că ele imită constant lucrarea lui Dumnezeu. Asa se face că cei cu daruri mediumistice sunt convinsi că rămân buni crestini si că darurile lor provin de la Duhul Sfânt. Iată punctul în care asemănarea dintre aceste practici mediumistice si cele ce se manifestă în “renasterea harismatică” devine izbitoare. Iată ce ne permite să tragem concluzia că aceasta din urmă este, în esenta ei, o formă de mediumism.

Intr-adevăr, ceea ce frapează în compararea celor două fenomene, este că cerintele de bază ale unei sedinte de spiritism se regăsesc toate în cadrul adunărilor de rugăciune “harismatică”, câtă vreme nici una dintre ele nu se află în aceeasi formă sau în acelasi grad de intensitate în cultul public al Bisericii Ortodoxe.

1. “Pasivitatea” sedintelor de spiritism corespunde stării care, în limbaj “harismatic”, se numeste un fel de abandon, care înseamnă în mare măsură disponibilizarea întregului nostru subconstient… Tot ceea ce putem face este să ne abandonăm în întregime: cu trup, minte, si chiar cu limba, astfel încât Duhul lui Dumnezeu să aibă posesiune deplină asupra noastră… De abia atunci suntem cu adevărat pregătiti: când barierele vointei si constientului au fost îndepărtate si Dumnezeu se miscă cu putere prin întreaga noastră fiintă” (Williams, pp. 62-63).

Această atitudine “spirituală” este o lucrare cu totul satanică si nu are nimic de-a face cu Crestinismul. Ea este mai curând caracteristică Zen-Budismului, “misticismului” extrem-oriental, hipnozei, si spiritismului. Această pasivitate exagerată este cu totul străină de spiritualitatea ortodoxă, fiind în schimb extrem de propice si constituind chiar o invitatie pentru actiunile demonice. Un observator devotat al întrunirilor penticostale notează că, în timpul desfăsurării lor, cei care interpretează sau vorbesc în limbi “par că intră literalmente în transă” (Sherill, p. 87). În unele comunităti “harismatice” această pasivitate este atât de pronuntată, încât elementele de organizare, cum ar fi ordinea de desfăsurare a slujbelor, sunt complet abolite, fiecare făcând absolut ceea ce îi dictează “spiritul”.

2. Hotărât că este vorba de o “solidaritate de credintă” – nu doar simpla comuniune a credintei crestine si nădejdea mântuirii, ci mai ales o unanimitate în dorinta de a vedea că se produce fenomenul harismatic. Aceasta este esenta tuturor adunărilor de rugăciune “harismatică”. Această solidaritate este încă si mai intensă atunci când are loc un “botez în Duhul Sfânt”, ce se încheie de obicei într-o cameră separată si în prezenta unui număr restrâns de persoane, initiate deja în această “taină”. Este suficient ca o singură persoană să aibă gânduri negative cu privire la ceea ce se întâmplă, pentru ca “botezul” să nu mai aibă loc – în exact acelasi mod în care rugăciunile preotului ortodox descrise mai sus au fost suficiente pentru a risipi vrăjitoria fachirului din Ceylon.

3. “Circuitul magnetic” spiritist este echivalentul “punerii mâinilor” de la întrunirile penticostale, care este întotdeauna executată de cei care la rândul lor au trecut ei însisi prin experienta “botezului” vorbirii în limbi si care servesc, după mărturia chiar a penticostalilor, drept “canale ale Duhului Sfânt” (Williams, p. 64); “canale” sunt numiti si mediumii din sedintele de spiritism.

4. Atmosfera “harismatică”, ca si cea spiritistă, se induce cu ajutorul intonării anumitor imnuri si rugăciuni cu rol de sugestionare, de asemenea prin bătăi din palme; toate acestea duc la “un efect de intensă excitare psihică” (Sherill, p. 23).

S-ar putea obiecta că toate aceste asemănări dintre fenomenele mediumistice si cele penticostale nu sunt decât simple coincidente; dar, pentru a ne lămuri, nu ne rămâne decât să vedem care este natura “spiritului” ce se comunică prin “canalele” penticostale. Natura lui reiese clar din mărturiile celor care au simtit această experientă pe propria lor piele: “Cei din grup au format un cerc mai strâns în jurul meu. Parcă formau cu corpurile, lor o pâlnie prin care se concentra tot fluxul “spiritului” care pulsa în cameră. Asa cum sedeam acolo, îl simteam cum se scurge prin mine” (Sherill, p. 122).

La o întâlnire penticostalo-catolică: “cine intra acolo era practic doborât la pământ de formidabila si vizibila prezentă a lui Dumnezeu!” (Ranaghan, p. 79). (A se compara cu atmosfera “vibrantă” din cadrul unor anumite ritualuri păgâne sau hinduiste; vezi mai sus, cap. Locuri si practici hinduiste).

Iată relatarea unei alte experiente “baptismale”: “Îmi dădeam seama că Domnul se afla în cameră si că se apropie de mine. Eu nu-L vedeam, dar m-am simtit împins de la spate. Si am căzut la podea, dar parcă as fi plutit…” (Logos Journal, nov-dec, 1971, p. 47). Există multe alte exemple similare, pe care le vom discuta mai jos, în cadrul manifestărilor fizice ale experientelor “harismatice”. Ceea ce este cert, este că numai de manifestări ale Duhului Sfânt nu poate fi vorba!

În acest moment, însă, să nu pierdem din vedere caracteristica esentială a vorbirii în limbi “harismatice”: aceea că ea nu este doar un fenomen initial care mai apoi dispare, după ce “botezul” s-a încheiat; ci, că trebuie să continuie (atât în public cât si în particular) si să devină “un ingredient de bază” al vietii religioase, căci în caz contrar “darul Duhului” poate să înceteze.

Un autor “harismatic” presbiterian vorbeste despre functia specifică a acestei practici ca “pregătire” a întâlnirii “harismatice” propriu-zise: “deseori grupul se întâlneste cu putină vreme mai înainte de ora fixată pentru a se ruga în Duhul (adică în limbi). În felul acesta se intensifica senzatia prezentei si lucrării lui Dumnezeu în adunare”. Si iar: “Am descoperit că rugăciunea mentală în Duhul pe parcursul întâlnirii ne ajută să ne mentinem într-o deschidere fată de prezenta lui Dumnezeu…”, căci, “după ce te obisnuiesti cu rugăciunea cu voce tare în Duhul… devine posibil ca respiratia ta, miscându-se prin coardele vocale, să pună în evidentă chiar suflarea Duhului, si astfel rugăciunea poate continua la fel de puternic în interior, mental” (Williams, p. 31).
Să ne amintim, de asemenea, că vorbirea în limbi poate fi declansată si prin “sunete tăcute cu gura” – ceea ce ne conduce inevitabil la concluzia că vorbirea “harismatică” în limbi nu este deloc un “dar”, ci o tehnică care se dobândeste la rândul ei prin alte tehnici si prin care se declansează încă alte “daruri ale Duhului”, cu conditia ca cei interesati să continue s-o practice si să o cultive.

De fapt realizarea esentială si de bază a Miscării Penticostale contemporane aceasta este: descoperirea unei noi tehnici mediumistice de dobândire si mentinere a unei stări psihice în care obtinerea “darurilor” miraculoase devine un lucru obisnuit. Si dacă acest lucru este adevărat, atunci definitia “harismatică” a “punerii mâinilor” – ca fiind “simpla slujire din partea uneia sau mai multor persoane care constituie canale ale Duhului Sfânt pentru cei care nu au fost încă binecuvântati cu acest dar”, ceremonie “la care este important ca cei care slujesc să fi fost ei însisi miscati de Duhul Sfânt” (Williams, p. 64), descrie tocmai transferul calitătilor (darurilor) mediumistice de la cei care le-au dobândit deja si sunt ei însisi mediumi, la ceilalti care încă nu le posedă. “Botezul cu Duhul Sfânt” devine astfel initiere mediumistă.

Deci, “renasterea harismatică” nu este altceva decât o miscare mediumistă, ceea ce clarifică toate punctele care rămân obscure, dacă o privim ca pe o miscare crestină. Ea apare în America, tară în care spiritismul se născuse cu cincizeci de ani mai înainte, într-un climat psihologic foarte asemănător celui de acum: o pietate protestantă ucisă de rationalism si coplesită brusc de experienta reală a unor “puteri” invizibile care nu pot fi explicate pe cale ratională sau stiintifică.

Miscarea are succes răsunător tocmai in tările cu puternice traditii în activitătile mediumistice si de spiritism: în primul rând America si Marea Britanie; apoi Brazilia, Japonia, Filipinele si Africa. Timp de peste 1900 de ani, după vremea în care a trăit Sfântul Apostol Pavel, nu aflăm nici urmă de “vorbire în limbi” în tările fie numai si nominal crestine. Iar dacă totusi aceasta se manifestă, atunci nu este decât un fenomen pasager cu coloratură de isterie; aceasta tocmai până în secolul al XX-lea, când apare Miscarea Penticostală, după cum subliniază un cunoscut istoric al fenomenelor de “entuziasm” religios[6].

Deci, dacă aceste fenomene lipsesc aproape cu desăvârsire din lumea si epoca crestină, ele constituie în schimb regulă în religiile primitive si reapar în fortă în secolul XX, printre spiritistii, mediumii si demonizatii zilelor noastre. Formulele în care se “interpretează” si se “profetizează” în cadrul serviciilor “harismatice” sunt vagi si stereotipe, lipsind orice continut specific profetic sau crestin. Doctrina este în întregime subordonată practicii. Sloganul repetat la nesfârsit de “harismatici”, în a cărui capcană, după cum ne amintim, cad si victimele hinduismului, este magica formulă “Merge!”.

Nu mai poate rămâne nici o îndoială că “renasterea harismatică”, sub aspectul manifestărilor ei, este mult mai apropiată de spiritism si de religiile necrestine, decât de Crestinismul Ortodox. Dar exemplele nu se opresc aici.

În afară de cărtile Dr. Koch nu am citat până acum decât mărturiile celor favorabili “renasterii harismatice”, care au vorbit convinsi fiind că se referă la lucrările Duhului Sfânt.

Dar să-i ascultăm acum si pe cei care au părăsit miscarea “harismatică”, sau au refuzat să i se alăture, pentru că au simtit că “duhul care o animă nu este Duhul Sfânt”.

1. “Un tânăr din Leicester (Anglia) povesteste următoarele: Prietenul lui si cu el se convertiseră de câtiva ani, când într-o zi au fost invitati la întâlnirea unui grup de vorbitori în limbi. Atmosfera întrunirii i-a prins si ulterior s-au rugat ca să primească noua binecuvântare si botezul în Duhul Sfânt.

După o rugăciune intensă au simtit cum ceva fierbinte se înstăpâneste peste ei. Simteau o exaltare interioară. Timp de câteva săptămâni si-au trăit cu entuziasm senzatiile, ale căror valuri însă cu timpul au început să scadă. Tânărul a remarcat în schimb că îi pierduse orice dorintă de a mai citi Biblia si de a se mai ruga.

Analizându-si experienta în lumina Scripturii, si-a dat seama că nu este de la Dumnezeu. Întorcându-se, s-a pocăit si a dat toată întâmplarea pe fată… Prietenul lui însă a continuat să frecventeze cercul “limbilor”, ceea ce practic l-a distrus. La ora actuală nici nu-l mai preocupă ideea de a vietui ca un crestin” (Koch, p. 28).

2. Doi pastori protestanti s-au dus la o adunare de rugăciune “harismatică” ce avea loc într-o biserică presbiteriană din Hollywood. “Mai înainte am căzut amândoi de acord ca, de îndată ce vom auzi pe primul ins vorbind în limbi, să ne rugăm amândoi cam asa: “Doamne, dacă acest dar este de la Tine, binecuvântează pe fratele, iar dacă nu este, fă-l să înceteze si să nu mai poată vorbi în limbi în prezenta noastră”.

Întrunirea s-a deschis cu rugăciunea unui tânăr, după care toti au putut începe să se roage. O femeie a început să se roage într-o limbă străină, fluent si fără nici o ezitare. Nimeni nu a tradus. Părintele B. si cu mine am început să ne rugăm în taină asa cum conveniserăm. Si ce s-a întâmplat? Nu a mai vorbit nimeni în limbi, desi în grupul acela toti, cu exceptia unui arhitect, vorbeau curent în limbi necunoscute”. (Koch, p. 15). Să nu pierdem din vedere că, în lipsa solidaritătii de credintă de tip mediumistic, fenomenul nu se manifestă.

3. “O femeie din San Diego, California, a venit la mine să-mi ceară sfatul. Mi-a povestit ce lucru îngrozitor i s-a întâmplat cu ocazia unei activităti misionare purtate de un membru al miscării “limbilor”. S-a dus si ea la întrunirile lui în care acesta vorbea de necesitatea vorbirii în limbi si odată după cuvântare a rămas mai la urmă, îngăduind ca respectivul să-i pună mâinile pe crestetul ei spre a o boteza în Duhul si întru vorbirea în limbi. În clipa aceea a căzut la pământ inconstientă.

Când si-a revenit, era pe jos si gura i se misca automat, deschizându-i-se si închizându-i-se, fără să poată scoate însă nici un sunet. Era înspăimântată. În jurul ei stăteau în picioare un grup de adepti ai evanghelistului aceluia care exclamau: “O, soră, ce minunat ai vorbit în limbi! Acum ai cu adevărat în tine pe Duhul Sfânt”. Victima acestui asa-zis botez s-a vindecat până la urmă si nu s-a mai dus niciodată la astfel de întruniri. Când a venit la mine pentru sfat, încă mai suferea de pe urma efectelor acestui “botez spiritual” (Koch, p. 26).

4. Un crestin ortodox din California povesteste despre întâlnirea pe care a avut-o cu un pastor “plin de duh”, aderent împreună cu reprezentanti de frunte catolici, protestanti si penticostali, la platforma comună a “renasterii harismatice”, a vorbit în limbi timp de cinci ore si a folosit toate artificiile (psihologice, hipnotice, de “punerea mâinilor”) pentru a induce în cei prezenti dorinta de a primi “botezul Duhului”. A fost o scenă penibilă si îngrozitoare.

Când si-a pus mâinile peste prietena noastră, ea a început să scoată niste sunete guturale, să geamă, să plângă si să tipe. Misionarul era foarte încântat de toate acestea. Zicea că fata suferă pentru ceilalti si că se roagă pentru ei. Când si-a “pus mâinile” pe capul meu, am avut presentimentul unui rău real, palpabil. In “limbile” lui se amestecau totusi si cuvinte în engleză: “Ai darul profetiei, o simt. Deschide-ti doar gura si se va rosti de la sine. De ce blochezi Duhul si nu-l lasi să vorbească?” Cu mila si ajutorul lui Dumnezeu mi-am tinut gura închisă, căci sunt sigur că dacă as fi vorbit, altcineva s-ar fi auzit prin mine” (comunicare personală).

5. Cititorii revistei “The Orthodox Word” (Cuvântul ortodox) îsi amintesc de “privegherea” organizată de Arhidioceza siriană antiohiană a New York-ului, la conventia sa de la Chicago, din august 1970, la care, după ce s-a creat o atmosferă paroxistică de sentimentalism si emotie, unii tineri au început să “depună mărturie” despre cum îi miscă pe ei “duhul”. Dar multe alte persoane care s-au aflat acolo au relatat după aceea că atmosfera era “apăsătoare si plină de presimtiri rele”, “paralizantă si malefică” si că numai cu rugăciunile Sf. Herman al Alaskăi, a cărui icoană se afla în acea încăpere, s-a putut risipi acea atmosferă si o dată cu ea întreaga adunare (O.W., 1970, nr. 4-5, pp.196-199).

Există numeroase alte cazuri de oameni care si-au pierdut astfel orice interes pentru rugăciune, lecturi din Sfânta Scriptură si pentru crestinism în general si care au ajuns chiar să creadă, după cum nu s-a sfiit să mărturisească un tânăr student, că “nici măcar nu va mai avea nevoie să citească Biblia. Dumnezeu Tatăl Însusi va veni si va vorbi cu el în persoană” (Koch, p. 29).

Vom avea ocazia să cităm încă mărturiile multora care continuă să creadă că nu e nimic negativ sau rău în experientele “harismatice”, al căror sens nu vom întârzia să-l analizăm. Oricum, fără să tragem concluzii definitive cu privire la natura exactă a “duhului” care provoacă fenomenele “harismatice” si, pe baza probelor evidentiate până acum, putem să fim de acord cu Dr. Koch, fără teamă că gresim, asupra următorului aspect:

“Miscarea vorbirii în limbi este expresia unei conditii psihice delirante în cadrul căreia apar manifestări demonice” (Koch, p. 47). Ceea ce vrea să spună că această miscare este cu sigurantă “delirantă”, prin aceea că se lasă dominată de un “spirit” care nu este Duhul Sfânt. Nu este demonică în sine sau în intentiile sale (asa cum neîndoielnic sunt satanismul si ocultismul contemporan), ci prin natura ei ea disponibilizează si deschide pe oameni spre a accepta manifestarea unor forte în mod evident demonice, a căror prezentă s-a simtit deslusit în numeroase astfel de ocazii.

Referitor la natura exactă a “limbilor” care se vorbesc astăzi, nu se poate da un răspuns simplu. Ceea ce stim sigur, este că în miscările penticostale, ca si în spiritism, atât elementele de fraudă, cât si cele de sugestie joacă un rol nu putin important; ele sunt folosite în cercurile “harismatice” pentru a crea o presiune psihică de natură să forteze fenomenele să apară.

Iată ce spune membrul “Miscării lui Iisus”, o sectă predominant penticostală: “vorbirea mea în limbi era pur si simplu o chestie emotională în care nu făceam altceva decât să bălmăjesc niste cuvinte”.

Iar altul recunoaste cinstit: “Când am intrat prima dată în secta aceea, cei de acolo mi-au spus că (vorbirea în limbi) era o chestie care pur si simplu trebuia făcută. Asa că m-am rugat s-o pot face, si n-am reusit decât să mă iau după ei si să-i imit, asa încât să creadă că am primit si eu darul” (Ortega, p. 49). Deci nu putine dintre presupusele “limbi” sunt fără îndoială neautentice, sau în cel mai bun caz produsul autosugestiei sau al unei stări emotionale de cvasiisterie.

Pe de altă parte, cazuri de vorbiri penticostale în limbi neînvătate anterior există, si sunt bine documentate (Sherill, pp. 90-95); este atestat de asemenea că multi vorbitori “în limbi” nu au aspect isteric deloc, ci dimpotrivă, o fac cu calm, sigurantă si naturalete. S-a mai constatat de asemenea faptul neobisnuit al fenomenului corelativ de “cântare în limbi”, în care “spiritul” inspira si linia melodică pe care multi o armonizează cu vocile lor, producându-se un efect “având în el ceva vrăjitoresc dar în acelasi timp extraordinar de frumos” ‘(Sherill, p. 118), “de neimaginat si neverosimil sub aspect uman” (Williams, p. 33).

Iată că explicatiile “vorbirii în limbi” contemporane nu par a fi doar de natură emotional – psihologică. Dacă acest fenomen nu este produs prin lucrarea Duhului Sfânt – si faptul este demonstrat din abundentă – atunci el, ca manifestare “supranaturală”, nu poate fi decât produsul unui dar provenind de la un alt fel de duh.

Pentru a-l identifica mai cu precizie si pentru a întelege mai deplin miscarea “harismatică”, nu doar ca fenomen, ci si ca “spiritualitate”, va trebui să studiem mai cu atentie sursele traditiei patristice ortodoxe. Va trebui în primul rând să ne raportăm la traditia ortodoxă ascetică, la care ne-am mai referit deja în capitolele anterioare, când încercam să întelegem atractia exercitată de hinduism. Era vorba acolo de conceptul de înselăciune diavolească.


[1] V. P. Bykov, Tikhie Priyuty, Moscova, 1913, pp. 168-170 N. ed.

[2]Vezi Kurt Koch, Occult Bondage and Deliverance, – Relatia de legătură si de transfer în ocultism – Kregel Publications, Grand Rapids, Mich. , 1970, pp. 168- 170

[3]Kurt Koch, Between Christ and Satan – Între Hristos si Satan – Kregefi Publications, 1962, p. 124. Împreună cu Occult Bondage, această carte a Dr. Koch confirma in mod remarcabil, pe baza unui material faptic înregistrat în acest secol, aproape toate manifestările mediumistice, magice, vrăjitoresti etc., pe care le găsim si în Sfânta Scriptură si in Vietile Sfintilor Bisericii Ortodoxe; sursa tuturor acestor manifestări este desigur diavolul. Cititorul ortodox ar avea de corectat doar putine dintre interpretările Dr. Koch (N. ed.)

[4] Simon A. Blackmore, S. J., Spiritism: Facts and Frauds – Spiritismul: Fals si Realitate -, Benziger Bros., New York, 1924, Cap. IV, “Mediumii” pp. 89-105 passim (N. ed.)

[5]Despre Oral Roberts vezi Kurt Koch, Occult Bondage pp. 52- 5 (N. ed.)

[6]Ronald A. Knox, Enthusiasm, A. Chapter in the History of Religion – Entuziasmul, capitol al Istoriei Religiilor, Oxford, Galaxy Book, 1961, pp. 550-551

SURSA http://cuvseraphimrose.wordpress.com

 

Reclame

Ghicitori si vizionari:ÎNFRUNTÂND DIAVOLUL SI VRAJITORIA

Ghicitori si vizionarii

Vizionarii

”Mediumii si oamenii care prezic viitorul folosind frunze de ceai sau zat de cafea afirma sus si tare ca au „darul” depistarii unei anumite persoane sau a faptului ca o anumita familie a fost blestemata si ca ei pot afla cine a blestemat-o. Sa fim seriosi, nucumva acestia îsi bat joc pur si simplu de oamenii obisnuiti?
Raposatul Arhimandrit Haralambos Vasilopoulos a fost duhovnicul multor
asemenea înselatori care s-au pocait; el obisnuia sa-i întrebe:
– „De ce te-ai amestecat în lucrarea diavolului?”
– „Pentru bani”, raspundeau ei.
– „Când clientii vostri va întrebau ceva, ce le raspundeati?”
– „Pur si simplu îi prosteam.”
Acestia marturiseau cu toata sinceritatea ca înselau oamenii. „În spatele mediumilor (s.a.m.d.) nu veti gasi decât înselaciune si lacomie”, noteaza raposatulpreot în observatiile sale. Acesti amatori într-ale ocultismului se mai lauda si cu faptul ca-ti pot gasi o persoana sau un obiect. Chiar asa?! Daca sunt asa de isteti în a gasi oameni, de ce nu-si folosesc puterile pentru a ajuta politia sa-i gaseasca pe cei care sunt un pericol pentru societate?11 Exista o multime de recompense pentru gasirea oamenilor cautai. Aceasta ar putea fi o afacere foarte prospera!
Fara îndoiala ca ar vrea, dar nu pot. Tot ce pot face este sa-i prosteasca pe
oameni.În 1969, în Atena, era un om care iubea cu foc o femeie maritata. Era foarte pornit sa se casatoreasca cu ea, dar ea nici nu voia sa auda. Într-o zi, i-a facut o festa si a convins-o sa se urce în masina lui. A dus-o pâna la Muntele Parnassos.
Bineînteles ca a încercat totul pentru a o convinge sa se razgândeasca, dar ea era de neînduplecat. Urmarea a fost aceea ca, la un moment dat, a smucit volanul în asa fel încât a deviat catre o stânca, care i-a trimis drept la moarte pe pietrele din adâncul prapastiei adânci de 700 de metri.
Acasa, familia astepta ca femeia sa se întoarca. A trecut o zi, a trecut alta. Nici un semn de la ea.
Mama ei a facut apel la un medium. L-a platit frumos. Tot ce voia era sa afle unde se afla fiica ei. Raspunsul a fost urmatorul: „Fiica ta este bine si în viata. În acest
moment ea se plimba pe o strada aproape de Pireu”.
Atunci când vizitati „vizionari” ca acestia, va costa… Îsi bat joc de voi si, în plus, îi mai si platiti. Le dati o gramada de bani si totul pare în regula. Nici nu puneti la socoteala. Dar daca un preot ar veni si v-ar citi o slujba, acestuia îi dati ceva acolo, „putin”, dupa care nu mai încetati a va plânge de faptul ca trebuie sa-l platiti.
Vezi cartea lui: Exista magie?, p. 18.
10 Ibid., p. 18.
11 Exista totusi anumiti mediumi folositi de politie în cazuri greu de rezolvat. Politistii care le cer ajutorul sunt interesati sa afle cu orice pret cine este autorul unei crime sau al unei spargeri. Nu îsi dau seama ca si diavolul joaca rolul justitiarului atunci când stie ca oamenii îi pica în cursa.

„Ghicitorii”

Oamenii care citesc în frunze de ceai, în zat de cafea, în carti si asa mai departe, spun ca pot prezice viitorul.
De parca ar fi cu putinta ca secretele tale si viitorul tau sa fie continute de o ceasca sau un pachet de carti (mai degraba un pachet de minciuni)! Daca acestia nici macar nu stiu ce s-a întâmplat în trecut, cum pretind ei ca pot prezice viitorul? Aminteste-ti: daca-i vizitezi, platesti. Deci vor bani. Pentru ce? De ce nu-si folosesc puterile pentru a „prezice” numarul câstigator de la loterie sau sa parieze pe fericitul rezultat al unui meci de fotbal sau al unei curse de cai? Daca ar face acest lucru, n-ar mai fi nevoiti sa ceara bani de la clienti.
Ar vrea din tot sufletul, dar nu pot. Tot ce pot face e sa fie gata sa dea de naivi.
Sfântul Ioan Gura de Aur le spune celor care cred în astfel de prostii urmatoarele:
„Aduceti-mi pe unul din acesti ghicitori si faceti-l sa-mi spuna ce se va întâmpla mâine”.
Ceea ce s-a întâmplat cu un medium…
Asa cum zicea mai sus parintele Haralambos, „în spatele mediumilor (si a altora) se afla în primul rând înselaciune si lacomie”. Acesta este primul aspect. Dar mai sunt si altele.
La o sedinta de spiritism, Victor H. Ernest, un binecunoscut fost medium, a întrebat un spirit rau daca crede ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu, daca El este Mântuitorul lumii, daca a murit pe cruce si daca Si-a varsat sângele pentru pacatele noastre. Dintr-o data, unul din ceilalti mediumi, care se afla în transa adânca, a sarit ca ars de pe scaun. Dar asta n-a fost tot. A cazut gramada pe podea, Tipând atât de tare de parca ar fi suferit de o durere de nesuportat. Ernest ne spune ca si-a revenit numai dupa ce i s-a acordat primul ajutor.
De ce s-a tulburat atât de rau acest medium (diavolul din el)? De ce l-a cuprins isteria? De ce a lesinat? De ce a suferit atât de mult?
A fost pentru ca ceilalti vorbeau despre dusmanul sau: Iisus Hristos (si Crucea).
Dupa aceasta, Ernest n-a mai avut de-a face cu „sedinte de spiritism.” În plus, sa pocait si s-a întors la Hristos.

Concluzie

În spatele mediumilor si a altora de acest fel, în primul si-n primul rând este Satana. Cu alte cuvinte, toti acesti ghicitori si vizionari lucreaza pentru diavol. Ei îi fac voia orbeste.

Arhim. Vassilios Bacoiannis
ÎNFRUNTÂND
DIAVOLUL SI VRAJITORIA
Traducere de Stefan Francisc Voronca

Sistemul mistic Kabbalah

Despre sistemul mistic iudaic numit Cabala (Kabbalah)

Termenul Cabala provine din limba ebraica veche insemnand “primire” sau “traditie”. Reprezinta un sistem mistic iudaic dezvoltat traptat intre secolele III-XII- d.Hr., care a atins perioada de inflorire in timpul Spaniei musulmane.

Dupa expulzarea evreilor din Spania spre sfarsitul secolului al XV-lea, sistemul s-a raspandit in intreaga Europa incluzand Israelul, dovedind chiar o influenta majora asupra hasidismului.

Potrivit traditiei hermetice, Cabala presupune o interpretare mistico-religioasa data de iudaism Vechiului Testament. Doctrina mistica iudaica din Evul Mediu bazata pe aceasta interpretare ce a aparut, probabil, inca din timpul captivitatii babilonene fiind transmisa printr-un sir de initiati, se pretinde a fi revelata. Cabalei ii este specifica interpretarea Bibliei ebraice in sens ocult, recurgand la simbolismul numerelor si literelor, uneori si la practici magice.

In mod traditional, accesul la studiul Cabalei este extrem de restrictiv. Cerintele prevad ca cel care doreste sa studieze sa fie un barbat evreu cu o varsta de peste 40 de ani, sa cunoasca bine limba ebraica, sa cunoasca in profunzime Tora si Legea Mozaica, si sa-si gaseasca un invatator intelept. De fapt, studiul Cabalei este rezervat rabinilor.

In Evul Mediu interesul fata de Cabala s-a facut simtit si in randul crestinilor din Apus prin intermediul unor traduceri in limba latina.

Dupa anul 1970 interesul crescut fata de esoterism si misticism a adus cu sine sporirea numarului celor care studiaza Cabala. Putini sunt insa in masura sa indeplineasca cerintele initiale, insa majoritatea grupurilor contemporane aflate in afara iudaismului ortodox prezinta o invatatura mult simplificata, ce nu presupune neaparat cunoasterea limbii ebraice. Multe dintre vechile scoli cabalistice se opun insa acestor tendinte de simplificare, in particular prin rabinii traditionalisti.

Cabala invata o filosofie mistica, holista cu un model supraetajat al universului si o perspectiva imanentista asupra lui Dumnezeu. Textul sau sacru principal este Zohar, un comentariu mistic la Tora.

In viziunea cabalistului Baal HaSulam, insemnatatea vietii este “revelarea Dumnezeirii Sale catre creaturile sale in aceasta lume”. Deci, mai mult decat in orice traditie, in Cabala, care este mult mai abstracta si mai cifrata, revelarea Sinelui este o chestiune de daruire din partea Divinitatii catre om, atunci cand acesta s-a corectat, iar omul e cel care primeste, datorita trezirii fiintei prin studierea intelepciunii Cabala.

Sinele in Cabala este chiar Dumnezeu manifestat in om, si are un corespondent in inima spirituala. Trezirea punctului din inima si apoi implinirea completa a acestui punct pana la desavarsire, este scopul pe calea spirituala a Cabalei.

Procesul este ilustrat de sistemul simbolistic al Cabalei, o varianta complexa a pomului vietii, un vechi simbol intalnit in multe traditii pre-crestine. In acest sens, arborele cabalistic prezinta asemanari cu sistemul chakra din yoga.

Gruparile cabalistice contemporane folosesc aceste invataturi atat ca suport teoretci filosofic, cat si drept cale a dezvoltarii de sine in viata cotidiana.

In prezent, exista numeroase grupuri si invatatori individuali ai Cabalei in intreaga lume. Se preda inca in unele scoli rabinice din Israel si multe alte tari. Unul dintre cele mai importante organizatii cabalistice este Centrul Cabalei din Los Angeles condusa de rabinul Philip Ber.

Alaturi de Biserica Scientologica, Cabala este in momentul de fata cea mai la moda optiune religioasa a Hollywood-ului. Cabala se afla insa pe acelasi plan cu Miscarea New Age si Neo-Paganismul, tinand seama de faptul ca ambele o incorporeaza in invataturile lor.

Radu Alexandru

sursa: http://www.crestinortodox.ro

Vedetele de la hollywood şi sectele

 

In dorinta de a obtine tot ce-si doresc, oamenii nu au ezitat sa adapteze chiar si religia. In randul vedetelor a aparut “moda Kabbala”. Conform noului cult, VIP-urile pot avea constiinta impacata, in pofida vietii tumultuoase pe care o duc, apreciaza expertii care studiaza fenomenul. Tot acestia observa ca scientologia concureaza Kabbala in atragerea starurilor.

Recent, in Franta, scientologia a fost in centrul unui scandal. Dupa 25 de ani – un record in istoria judiciara franceza -, circa 20 de scientologi acuzati de “escrocherie si exercitarea ilegala a medicinei” au fost scosi de sub urmarire.

Scandalul scientologiei

Autoritatile de la Bonn vor sa declare anticonstitutionale principiile scientologiei. Germania afirma ca miscarea spirituala fondata in 1954, la Los Angeles, de catre scriitorul de fictiune L. Ron. Hubbard, se pretinde religie doar pentru a face bani. Liderii cultului neaga acuzatiile si acuza supravegherea la care sunt supusi membrii sai. Biserica Scientologica a fost recunoscuta ca religie in SUA abia in 1993. Conducerea sa afirma ca ar avea deja opt milioane de adepti din 65 de tari, printre care si Romania.

Tom Cruise, un scientolog convins

In afara de Tom Cruise si sotia sa, Katie Holmes, mai cred in scientologie si alte staruri: John Travolta, Kristie Alley si Isaac Hayes etc. Biserica Scientologica propovaduieste salvarea spiritului din sclavia in care este incorsetat si porneste de la premisa ca toti adeptii pot obtine nemurirea si libertatea absoluta, scopul final fiind cucerirea Universului.

Finantarea se face prin taxe, vanzari de carte, donatii si organizarea de conferinte, iar membrii sunt racolati prin oferte de munca si teste de personalitate. Practicile scientologiei au facut obiectul unor controverse si proceduri judiciare. Are deja numerosi opozanti in lume, care sustin ca ar practica exploatarea financiara a membrilor sai, ca si hartuirea jurnalistilor si a celor care ii cerceteaza dedesubturile.

Miscarea raeliana si esecul clonarii

Raelienii fac parte dintr-o miscare religioasa sectara, fondata in 1974 de catre jurnalistul francez Claude Vorilhon, alias Rael. El pretinde ca ar fi fost contactat la acea vreme de extraterestri – foarte avansati din punct de vedere tehnologic – care ar fi creat viata pe Terra. Credinta adeptilor sai este intemeiata pe importanta progreselor stiintifice si tehnologice. In mod special, raelienii cred ca “transferul de constiinta” si clonarea vor permite atingerea nemuririi.

Totul a inceput la 13 decembrie 1973, in “inima” vulcanului stins Puy de Lassolas, din apropiere de Clermont-Ferrand. Francezul Vorilhon sustine ca a intalnit acolo un extraterestru care i-a dat numele Rael. El i-ar fi transmis un mesaj care explica originea vietii pe Terra.

Anul urmator, Vorilhon s-a consacrat promovarii acestui mesaj si construirii unei ambasade destinate primirii extraterestrilor. Miscarea internationala Rael are sediul la Geneva (in Elvetia). Raelienii spun ca au patruns in 86 de tari ale lumii de pe toate continentele. Miscarea revendica mai mult de 60.000 de membri, care trebuie sa cedeze 3% din salariul net.

Adeptii acesteia poarta la gat un medalion reprezentand steaua lui David, putin modificata, si avanseaza o data precisa cand extraterestrii vor reveni pe Terra: anul 2035.

Dupa ce, in 2002, Brigitte Boisselier a anuntat cu mare pompa nasterea unei fetite clonate, pe nume Eva, fara sa aduca probe concludente, miscarea a intrat intr-un con de umbra. Multi membri au parasit secta, simtindu-se victimele unei inselatorii.

Umbrele sectei infiintate de Sun Myung Moon

Asociatia pentru Unificarea crestinismului mondial, sau secta Moon, a fost fondata de reverendul Sun Myung Moon (care mai este cunoscut si sub numele de Moon). Potrivit criticilor sai, gruparea a fost creata in opozitie cu practicile religioase dominante.

Reverendul Moon sustine ca a avut o revelatie la varsta de 16 ani, pe cand se afla in satul natal, din apropiere de Pyongyang (Coreea de Nord). El s-a autodefinit drept noul Mesia. Arhiepiscopul Emmanuel Milingo a dezvaluit ca Sun Myung Moon a planuit crearea unei schisme in sanul Bisericii Catolice, incepand din Africa, cu ajutorul sau.
Sediul social al sectei – care sustine ca ar avea 180.000 de adepti in lume, indeosebi in Coreea, Japonia si SUA – se afla la New Yorker Hotel din New York. Reverendul Moon poseda mai multe firme, asociatii umanitare si sotia sa este fondatoarea si presedinta organizatiei Federatia Femeilor pentru Pacea Lumii (WFWP). Printre firmele lui Moon se numara si o uzina de automobile (Panda).

Pentru cei mai multi, secta – care mai este numita Biserica Unificarii – este cunoscuta pentru practica spectaculoasa a “casatoriilor in masa”, oficiate pe marile stadioane, in costume traditionale, pe aproape tot globul, de catre Moon si sotia lui, denumiti “Adevaratii Parinti”.

Pentru altii, “armatele lui” sunt constituite mai ales din tineri asupra carora se exercita, in prealabil, o “spalare a creierului”. In 1974, Moon a intrat in atentia mass-mediei si a publicului, sustinandu-l pe presedintele Nixon in timpul scandalului “Watergate”, recomandand americanilor “iertare, dragoste si unitate”. Patru ani mai tarziu, o comisie a Congresului SUA a anchetat influenta sectei asupra institutiilor americane si modalitatile pe baza carora – prin mita politica – influenta deciziile diverselor institutii.

In 1982, Moon a fost condamnat la 18 luni de inchisoare pentru diverse fraude fiscale. Abil, el a fondat, in acelasi an, ziarul “Washington Times” – cu 100 milioane de dolari investitie anuala – prin care l-a sustinut pe Ronald Reagan. De altfel, presedintele Reagan a declarat, la acea vreme, ca era ziarul sau favorit si ca isi incepea dimineata prin a-l lectura. Astazi, o asociatie din care fac parte mai mult de 300 de avocati din lumea intreaga (Lawyer Connection Society) pledeaza pentru persoanele care sustin ca ar fi victimele sectei Moon.

Kabbala Madonnei, un nou trend la Hollywood

Toata lumea stie ca Madonna, cantareata americana care traieste in prezent la Londra, si-a luat in 2003 numele Esther si nu se desparte de o bratara rosie despre care spune ca indeparteaza energia negativa. Este semnul ca a adoptat “kabbala moderna”. Dar invataturile noii doctrine au fost criticate de evreii traditionalisti care le considera blasfemitoare. “Kabbala vedetelor” a devenit insa noul trend in materie de religie printre vedetele de la Hollywood.
“Kabbala vedetelor” este o noua miscare spirituala. In SUA, Centrul pentru studierea Kabbalei este pe cale de a detrona scientologia. Pe langa Madonna, Elizabeth Taylor, Demi Moore, sotii David si Victoria Beckham, nenumarate VIP-uri poarta deja un fir rosu la mana, emblema miscarii. Mai mult de patru milioane de persoane sunt interesate de aceasta filosofie care si-a intins antenele in 40 de tari, manipuland zeci de milioane de euro, potrivit criticilor.
Centrul pentru studierea Kabbalei, creat in SUA de catre agentul de asigurari Philip Berg, este considerat de acestia un “business” (afacere) mondial, care nu este lipsit de pericole pentru adeptii sai. Fosti membri ai “noii kabbale” se plang ca ar fi fost facute presiuni financiare excesive asupra lor, unii dintre ei denuntand chiar unele forme de sarlatanism. Nu de mult, fosta sotie a lui Mick Jagger, Jerry Hall, a parasit miscarea, spunand ca i s-a cerut un procent de 10% din veniturile proprii si ale apropiatilor.

Pe langa invataturi, Centrul pentru studierea Kabbalei vinde tot felul de “produse derivate”: carti, tricouri, medalioane etc. Misiunea interministeriala de vigilenta si lupta impotriva devierilor sectare, de la Paris, ancheteaza fenomenul. “Miscarea promite oamenilor descoperirea unui sens ascuns al unui text milenar, Kabbala”, explica un politist francez specializat.

“Dar organizatia este indreptata mai ales spre cultul banilor pentru gurul sau. Aspectul spiritual nu este decat un pretext”, adauga el. Oficialii israelieni au denuntat si ei noua miscare. Adevarata Kaballa este un ansamblu de stiinte spirituale revelate de Dumnezeu unor alesi. Supranumita traditia, aceasta a fost transmisa initial pe cale orala. Dupa ce omul a pierdut capacitatea de a o retine, a aparut forma scrisa. Kabbala contine regulile teoretice si practice ale Stiintei spirituale secrete, fiind derivata din traditia menita sa explice sensul profund al legii (Torah).

Mic indrumar biblic crestin ortodox

image

Doamne Iisuse, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul!

MIC INDRUMAR BIBLIC ORTODOX ( varianta finala)

Cuprins
1. DESPRE SFANTA TREIME ( DUMNEZEU IN TREI PERSOANE)
( pentru Martorii lui Iehova)
2. CINE ESTE IISUS
3. DESPRE FAPTE BUNE ( pentru protestanti, care sustin ca mantuirea e numai prin credinta)
4. DESPRE BOTEZUL COPIILOR
5. SFANTA TRADITIE
6. DESPRE IMAGINI IN BISERICA
7. DESPRE INCHINAREA LA INGERI/ SFINTI
8. IMPOTRIVA SUPREMATIEI PAPALE
9. DESPRE GHICIT ( deschiderea Cartii)
10. DESPRE POCAINTA
11. DESPRE CONTINUITATEA BISERICII DE LA APOSTOLI PANA ASTAZI
12. NU ORICINE POATE INTERPRETA SCRIPTURA
13. DESPRE VESNICIA CHINURILOR IADULUI ( Impotriva Martorilor)
14. SUNTEM MANTUITI PRIN HAR, CREDINTA, FAPTE BUNE
15. IMPOTRIVA PREDESTINARII
16. DESPRE VORBIREA IN LIMBI
17. DESPRE TRUPUL SI SANGELE DOMNULUI ( cum ca nu sunt doar simboluri, cum spun protestantii)
18. CINE SUNT PREOTII
19. DE CE TINEM DUMINICA, NU SABATUL, CA ADVENTISTII

1. DESPRE SFANTA TREIME ( DUMNEZEU IN TREI PERSOANE)
( pentru Martorii lui Iehova)
” Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul, Şi S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, şi s-a făcut glas din cer: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.”
( Luca 3: 21- 22).
Domnul Iisus a zis: ” Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.” ( Ioan 10: 30).
” Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt.” ( I Ioan 5: 7).
” Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: “Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut”; şi iarăşi: “Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu”? Şi iarăşi, când aduce în lume pe Cel întâi născut, El zice: “Şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu”. Şi de îngeri zice: “Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de foc”; Iar către Fiul: “Tronul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; şi toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale.”( Evrei 1: 5- 8).
” Harul DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS şi dragostea lui DUMNEZEU şi împărtăşirea SFÂNTULUI DUH să fie cu voi cu toţi!” ( II Corinteni 13: 13).

2. CINE ESTE IISUS
” Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui. ” ( Ioan 20: 31);
” Iisus este Domnul” ( Romani 10: 9);
” Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi” ( Romani 10: 9);
” Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.” ( I Timotei 1: 15);
”  mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitor al lumii.” ( I Ioan 4: 14);
” Iisus Hristos a venit în trup” ( I Ioan 4: 2);
” Hristos Iisus, Domnul meu” ( Filipeni 3: 8);
” Domnul meu şi Dumnezeul meu!” ( Ioan 20: 28);
”  Dumnezeu, Mântuitorul meu” ( Luca 1: 47);
” Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” ( Fapte 8: 37);
”  Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.” ( Apocalipsa 19: 16);
” am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi;  Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi;  Şi că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece;  În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit;  După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor” ( I Corinteni 15: 3- 7);
” 25. Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. 26. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? 27. Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume.” ( Ioan 11: 25- 27);
Iisus ne mantuieste: ” Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta.” ( Faptele Apostolilor 16: 31).

3. DESPRE FAPTE BUNE ( pentru protestanti, care sustin ca mantuirea e numai prin credinta)
” Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii săi; ŞI ATUNCI VA RĂSPLĂTI FIECĂRUIA DUPĂ FAPTELE SALE.” ( Matei 16: 27);
” Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, ŞI NU FACEŢI CE VĂ SPUN?” ( Luca 6: 46);
” Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt şi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu ŞI-L PĂZESC.” ( Luca 11: 28).
” Nici o sluga nu poate sa slujeasca la doi stapani. Fiindca sau pe unul va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va tine si pe celalalt il va dispretui. NU PUTETI SA SLUJITI LUI DUMNEZEU SI LUI MAMONA.
Toate acestea le auzeau si fariseii, care erau iubitori de argint,si-L luau in bataie de joc.
Si El le-a zis: VOI SUNTETI CEI CE VA FACETI PE VOI DREPTI INAINTEA OAMENILOR, DAR DUMNEZEU CUNOASTE INIMILE VOASTRE; căci ceea ce la oameni este inalt, uraciune este inaintea lui Dumnezeu.” ( Luca 16: 13-15);
” DE MA IUBITI, PAZITI PORUNCILE MELE.” ( Ioan 14: 15);
” DACA PAZITI PORUNCILE MELE, VETI RAMANE INTRU IUBIREA MEA” ( Ioan 15: 10);
” Ci, in orice neam, cel ce se teme de El SI FACE DREPTATE este primit de El.” ( Fapte 10: 35).
” DUMNEZEU, CARE VA RASPLATI FIECARUIA DUPA FAPTELE LUI:
Viata vesnica celor ce, PRIN STARUINTA IN FAPTA BUNA, cauta” ( Romani 2: 5-7);
” Si intru aceasta stim ca L-am cunoscut, DACA PAZIM PORUNCILE LUI.
Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile lui nu le pazeste, mincinos este si intru el adevarul nu se afla.” ( I Ioan 2: 3-4);
” Prin aceasta cunoastem pe fiii lui Dumnezeu si pe fiii diavolului:ORICINE NU FACE dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeste pe fratele său” ( I Ioan 3: 10);
” Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: SA PAZIM PORUNCILE LUI; si poruncile Lui nu sunt grele.” ( I Ioan 5: 3);
” nu urma raul, ci binele. CEL CE FACE BINE DIN DUMNEZEU ESTE; cel ce face rau n-a vazut pe Dumnezeu.” ( III Ioan 1: 11);
” Si marea a dat pe mortii cei din ea, si moartea si iadul au dat pe mortii lor, SI JUDECATI AU FOST, FIECARE DUPA FAPTELE SALE.” ( Apocalipsa 20: 13).

4. DESPRE BOTEZUL COPIILOR
Noi, crestinii ortodocsi, botezam copii pentru ca:
” Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.” ( Ioan 3: 3);
” Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată.” ( Fapte 16: 33);
” Am botezat şi casa lui Ştefana” ( I Corinteni 1: 16);
” Şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare.” ( I Corinteni 10: 2).
Dovada ca marturia nasilor la botez e valabila:
” Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!” ( Marcu 2: 5).
Botezul inlocuie circumcizia ( care stim ca se facea la 8 zile de la nastere):
” Iată eu, Pavel, vă spun vouă: Că de vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.” ( Galateni 5: 2).
Persoanele adulte nebotezate ( cum sunt in India) trebuie catehizate inainte de botez.

5. SFANTA TRADITIE
1. De unde stia Pavel numele vrajitorilor lui faraon, care l-au infruntat pe Moise ( ma refer la Iannes si Iambres, din II Timotei 3: 8), ca in Vechiul Testament nu apare numele lor? Raspunsul: din Traditie.
2. Dar apostolul Iuda de unde stia ce a spus patriarhul Enoh, ( vezi Iuda 1: 14), ca in VT nu apare nici un citat din Enoh? Raspunsul: din Traditie.
3. De unde stia apostolul Iuda ce i-a spus arhanghelul Mihail Satanei atunci cand a murit Moise ( vezi Iuda 1: 9), ca in VT nu scrie? Raspunsul: din Traditie.
4. De unde il citeaza Pavel pe Domnul Iisus ( vezi Fapte 20: 35), ca in Evanghelii nu apar aceste Cuvinte? Raspunsul: din Traditie.
5. De unde avem termenul ” Sfânta Treime”, ca nu exista in Sfanta Scriptura?
6. De ce crestinii se inchina duminica? Ca nu e o porunca expresa in Biblie, ci Traditia ne-o spune asta.
7. De unde stim care e forma crucii pe care a fost rastignit Domnul Iisus (ca Martorii spun ca Hristos a fost rastignit pe un stalp si sunt si alte feluri de cruci, precum crucea Apostolului Andrei) ? Din Traditie.
VT= Vechiul Testament

6. DESPRE IMAGINI IN BISERICA
– ” O, galateni fara de minte, cine v-a ademenit pe voi sa nu va incredeti adevarului, pe voi, IN OCHII CARORA A FOST ZUGRAVIT IISUS HRISTOS RASTIGNIT?” ( Galateni 3: 1).
– ” Cortul insa sa-l faci din zece covoare de in rasucit si de matase violeta, stacojie si visinie; IN TESATURA LOR SA FACI CHIPURI DE HERUVIMI ALESE CU ISCUSINTA”
( Iesirea 26: 1);
– ” Sa faci o perdea de in rasucit si de matase violeta, stacojie si visinie, rasucita, IAR IN TESATURA EI SA AIBA CHIPURI DE HERUVIMI ALESE CU ISCUSINTA” ( Iesirea 26: 31).
– Fara a ne mai gandi la heruvimii de pe chivotul legii ( vezi Iesirea cap. 25: 18).
– ” Si a facut in Sfanta Sfintelor doi heruvimi de lemn de maslin, inalti de zece coti.
O aripa a heruvimului era de cinci coti si cealalta aripa a heruvimului era tot de cinci coti. Zece coti erau de la un varf al aripilor lui pana la varful celeilalte aripi.
Tot de zece coti era si celalalt heruvim; amandoi heruvimii aveau aceeasi masura si aceeasi infatisare.
Inaltimea unui heruvim era de zece coti; la fel si celalalt heruvim.
Si a asezat el heruvimii la mijloc, in partea de la fund a templului. Aripile heruvimilor erau insa intinse; si atingea aripa unui perete, si aripa celuilalt heruvim atingea celalalt perete. Iar celelalte aripi ale lor se atingeau in mijlocul templului, aripa de aripa.
Si a imbracat el heruvimii cu aur.
PE TOTI PERETII TEMPLULUI DE JUR IMPREJUR, PE DINAUNTRU SI PE DINAFARA, A FACUT CHIPURI SAPATE DE HERUVIMI, DE COPACI, DE FINICI SI DE FLORI IMPODOBITE.”
( III Regi 6: 23-29, dar in Biblia Cornilescu I Imparati/ Regi 6: 23- 29).
” Apoi să faci doi heruvimi de aur; şi să-i faci ca dintr-o bucată, ca şi cum ar răsări din cele două capete ale capacului;
Să pui un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt al capacului.
şi heruvimii să-i faci ca şi cum ar ieşi din capac. Heruvimii aceştia să fie cu aripile întinse pe deasupra capacului, acoperind cu aripile lor capacul, iar feţele să şi le aibă unul spre altul; spre capac să fie feţele heruvimilor.”
( Iesirea 25: 18- 20; despre capacul chivotului Legii).

7. DESPRE INCHINAREA LA INGERI/ SFINTI
” Iar îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Acestea zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide şi închide şi nimeni nu va deschide: 8. Ştiu faptele tale; iată, am lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă, fiindcă, deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit numele Meu. 9. Iată, îţi dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor cunoaşte că te-am iubit.”
( Apocalipsa 3: 7- 9).
Deci: ” iată, îi voi face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor cunoaşte că te-am iubit.” ( Apocalipsa 3: 9).
” 13. Aflându-se însă Iosua aproape de Ierihon, a căutat cu ochii săi şi iată stătea înaintea lui un om; acela avea în mână o sabie goală. Şi apropiindu-se Iosua de dânsul, i-a zis: “De-ai noştri eşti sau eşti dintre duşmanii noştri?” 14. Iar acela a răspuns: “Eu sunt căpetenia oştirii Domnului şi am venit acum!” Atunci Iosua a căzut cu fala la pământ, s-a închinat şi a zis către acela: “Stăpâne, ce porunceşti slugii tale?” 15. Zis-a către Iosua căpetenia oştirii Domnului: “Scoate-ţi încălţămintea din picioare, că locul pe care stai tu acum este sfânt!” Şi a făcut Iosua aşa.”
( Iosua 5: 13- 15).

8. IMPOTRIVA SUPREMATIEI PAPALE
” 8. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi. 9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.” ( Matei 23: 8- 9)
papa= tata
“Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui Mântuitor şi este.”
( Efeseni 5: 23)

9. DESPRE GHICIT ( deschiderea Cartii)
” Să nu mâncaţi cu sânge; să nu vrăjiţi, nici să ghiciţi.” ( Levitic 19: 26);
” Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător” ( Deuteronom 18, 10);
” Căci popoarele acestea, pe care le izgoneşti tu, ascultă de ghicitori şi de prevestitori, iar ţie nu-ţi îngăduie aceasta Domnul Dumnezeul tău.” ( Deuteronom 18, 14);
” Pentru că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Să nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri şi de ghicitorii voştri care sunt în mijlocul vostru, şi să nu ascultaţi visele voastre, pe care le veţi visa” ( Ieremia 29: 8);
” Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.” ( Apocalipsa 21: 8);
” Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!” ( Apocalipsa 22: 15).

10. DESPRE POCAINTA
1. Pocainta presupune rugaciune catre Dumnezeu ca sa ne ierte: ” Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului.” ( rugaciunea vamesului, din Luca 18: 13);
2. Pocainta presupune parerea de rau pentru pacatele facute ( “faptele moarte” Evrei 6: 1)) si dorinta de schimbare: ” Si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau.” ( Luca 15: 21);
3. Pocainta presupune si iertarea aproapelui: ” Tot asa si Tatal Meu cel ceresc va va face voua daca nu veti ierta- fiecare fratelui sau- din inimile voastre.” ( Pilda celui ce datora zece mii de talanti, din Matei 18: 35);
4. Pocainta presupune marturisirea pacatelor: ” Marturisiti-va deci UNUL ALTUIA pacatele si va rugati UNUL PENTRU ALTUL” ( Iacov 5: 16), vezi si I Ioan 1: 9;
Deoarece Domnul si Mantuitorul Iisus Hristos a zis apostolilor: ” Si zicand acestea a suflat asupra lor si le-a zis: LUATI DUH SFANT! CARORA VETI IERTA PACATELE LE VOR FI IERTATE; SI CARORA LE VETI TINE, VOR FI TINUTE.” ( Ioan 20: 22-23).
5. Adevarata pocainta inseamna si facerea de fapte bune, nu doar sa nu faci cele rele: ” Faceti dar, roade vrednice de pocainta si nu incepeti a zice in voi insiva: Avem tata pe Avraam, caci va spun ca Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam. Acum securea sta la radacina pomilor, DECI ORICE POM CARE NU FACE ROADA BUNA SE TAIE SI SE ARUNCA IN FOC.” ( Luca 3: 9).

11. DESPRE CONTINUITATEA BISERICII DE LA APOSTOLI PANA ASTAZI
” Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.” ( Matei 16: 18).

12. NU ORICINE POATE INTERPRETA SCRIPTURA
– Ca Domnul Iisus a avertizat fariseii: ” Va rataciti nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” ( Matei 22: 29) vorbind despre inviere;
– ” Si alergand, Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia si i-a zis: Intelegi, oare, ce citesti?
Iar el a zis: CUM AS PUTEA SA INTELEG DACA NU MA VA CALAUZI CINEVA? Si a rugat pe Filip sa se urce si sa sada cu el.” ( Faptele Apostolilor 8: 30- 31);
– ” Si indelunga- rabdare a Domnului nostru socotiti-o drept mantuire, precum v- a scris si iubitul nostru frate Pavel dupa intelepciunea data lui,
Cum vorbeste despre acestea in toate epistolele sale, IN CARE SUNT LUCRURI CU ANEVOIE DE INTELES, PE CARE CEI NESTIUTORI SI NEINTARITI LE RASTALMACESC, CA SI PE CELELALTE SCRIPTURI , SPRE A LOR PIERZARE.” ( II Petru 3: 15- 16).
– ” Aceasta stiind mai dinainte, CA NICI O PROOROCIE A SCRIPTURII NU SE TALCUIESTE DUPA SOCOTINTA FIECARUIA;
Pentru ca niciodata proorocia nu s- a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfant.” ( II Petru 1: 20- 21);
– ” Oare toti sunt apostoli? Oare toti sunt prooroci? OARE TOTI SUNT INVATATORI? Oare toti au putere sa savarseasca minuni? ” ( I Corinteni 12: 29).

13. DESPRE VESNICIA CHINURILOR IADULUI ( Impotriva Martorilor)
” 43. Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. 44. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 45. Şi de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără un picior în viaţă, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, 46. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 47. Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. 48. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.” ( Marcu 9: 43- 48).

14. SUNTEM MANTUITI PRIN HAR, CREDINTA, FAPTE BUNE
” 8. Căci în HAR sunteţi mântuiţi, prin CREDINŢĂ, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; 9. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni. 10. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre FAPTE BUNE, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.” ( Efeseni 2: 8- 10).

15. IMPOTRIVA PREDESTINARII
” Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul: viaţă şi moarte Zi-am pus eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. ALEGE viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi.” ( Deuteronom 30: 19);
” Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.” ( Matei 23: 37).

16. DESPRE VORBIREA IN LIMBI
” darul limbilor va înceta” ( I Corinteni 13: 8);
”  Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină.” ( I Corinteni 14: 19);
” 1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. 2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. 3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. 4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. 5. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. 6. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci FIECARE ÎI AUZEA PE EI VORBIND IN LIMBA SA. 7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni? 8. Şi cum auzim noi FIECARE LIMBA NOASTRĂ, în care ne-am născut? 9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, 10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi, 11. Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!” ( Faptele Apostolilor 2: 1- 11).

17. DESPRE TRUPUL SI SANGELE DOMNULUI ( cum ca nu sunt doar simboluri, cum spun protestantii)
” 53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. 54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. 55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. 56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.” ( Ioan 6: 53- 56);
”  17. Şi luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi; 18. Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu. 19. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. 20. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.” ( Luca 22: 17- 20);
”  23. Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, 24. Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. 25. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. 26. Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni. 27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. 28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. 29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.” ( I Corinteni 11: 23- 29).

18. CINE SUNT PREOTII
”  Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.” ( I Corinteni 4: 1).

19. DE CE TINEM DUMINICA, NU SABATUL, CA ADVENTISTII
Duminica a inviat Domnul Iisus
” 1. Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. 2. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. 3. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus. 4. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare. 5. Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? 6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea, 7. Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze. 8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui.” ( Luca 24: 1- 8);
” În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii.” (Faptele Apostolilor 20: 7).

Autor IOAN C   vizitator al blogului Acvila ortodoxa
mii de multumiri pentru efortul depus frate!

Scrisoare de suflet: sinceritatea (a)duce la Adevăr!

Scrisoare de suflet: sinceritatea (a)duce la Adevăr!

Ieri am primit de la un credincios baptist o scrisoare care m-a impresionat nespus de mult. Imediat am cerut acordul persoanei respective de a o publica, cu condiţia păstrării anonimatului (mai ales că eu am luat-o ca pe o spovedanie). Redau textul integral, fără modificări; eu doar am pus diacriticile pentru a fi mai uşor citită. Îi îndemn şi pe ortodocşi şi pe baptişti să mediteze mult la cele scrise, mai ales că sunt din inimă. Voi continua discuţia cu această persoană pentru a-i prezenta Ortodoxia aşa cum, din păcate, nu a avut posibilitatea să o cunoască. Ca el însă, dar mă tem că sub nivelul lui, avem încă 4 milioane de creştini doar în Republica Moldova. Şi ca să evit capitolul întrebărilor fără răspuns, redau scrisoarea:

Bună ziua, părinte Petru!

Am vizionat pe internet la „Cabinetul din umbră” emisiunea despre Paştile Blajinilor (a se vedea mai jos în blog – Ierom. Petru). V-am ascultat, parinte, şi cu alte ocazii. Ceea ce vreau să Vă spun, este ca Dumnezeu să Vă binecuvânteze!

Eu sînt dintre acei neoprotestanţi (poate puţinii) care inţeleg bine că nu orice „apucătură” de pe la înmormîntări este şi o învăţătură a Bisericii Ortodoxe. Dar de ce se întamplă aşa, părinte, că la emisiunea la care aţi participat Dvs şi celălalt părinte, eraţi pe o lungime de undă, iar ceilalţi participanţi (declaraţi tot ortodocşi) pe altă lungime de undă? Am observat ceva asemănător şi în alte situaţii. Nu ştiu cîti neoprotestanţi au privit emisiunea aceasta, dar sînt sigur că ei V-au simţit mai aproape şi V-au înteles mai bine decît mulţi dintre ortodocşii care au vizionat emisiunea. De ce se întîmpla aşa, părinte? Aşa se face că deseori stînd de vorba cu baptişti de-ai mei, încerc să iau apărarea Ortodoxiei (nu că ar avea nevoie Biserica Ortodoxa de apărarea mea, dar de dragul obiectivităţii) şi  le zic că Ortodoxia nu înseamnă doar nişte ritualuri seci, după cum se crede prin mediile noastre, ci Ortodoxia are o teologie dezvoltată şi răspunsuri la multe întrebari la care noi, neoprotestanţii, deseori nu le avem. Şi incerc să le explic, la care ei îmi spun că niciodată n-au auzit de la preoţi, pe cînd erau ortodocşi, să le fi lămurit cum stau lucrurile. De ce se întamplă asta, părinte?

Aş vrea sa fiu ortodox. Pentru că tot mai mult şi mai mult înteleg că adevărul este undeva în Ortodoxie. Am rezerve faţă de învăţătura baptistă despre botez, despre Cina Domnului, despre mântuire. Dar am rezerve şi faţă de învăţătura ortodoxă despre închinarea la sfinţi, moaşte, rugăciuni la Maica Domnului (deşi, pâna la urmă, argumentul că la Dumnezeu toţi sînt vii, îmi pare destul de consistent). Dar cea mai mare poticnire este că atît de puţin este traită Evanghelia printre ortodocşi. Nu vreau să judec. Este departe de mine gîndul acesta. Pentru că ştiu ce zace în mine – nimic bun, după cum spune Apostolul. Şi cu cît am încercat să cresc în asemănarea cu Domnul Hristos, cu atît mai mult mi-am dat seama cît de departe sînt de Dumnezeu. Dar totuşi, parcă printre baptiştii mei văd o mai mare trăire a credinţei, decît printre ortodocşi. Ştiu comparaţia Bisericii cu Arca lui Noe şi că nu trebuie să sărim din corabie, ci să luptăm fiind în ea. Dar dacă se duce la fund corabia, iar Domnul ne cheama ca pe Petru, să ieşim şi sa mergem pe ape…?

Astazi, să fiu sincer, nu mai ştiu cine sînt. Baptist nu sînt, pentru că pun la îndoială învăţăturile fundamentale ale Bisericii Baptiste – cea despre botez, mîntuire, Cina Domnului. N-o să mă credeţi, dar mă rog pentru adormiţii mei – tata, socru, bunicii. Mai aproape îmi este învăţătura ortodoxă despre acestea. Dar nu sînt nici ortodox, pentru că, cum aţi spune Dvs, nu am comuniune cu Biserica şi Hristos prin sfînta liturghie şi împărtăşanie, dar nici nu pot accepta toate învăţăturile ortodoxe.

Ziceţi Dvs, ce să fac, părinte? Chiar am nevoie de sfatul Dvs.

Multă pace!