Monthly Archives: iunie 2012

SIRIA IN PERICOL DE DEZINTEGRARE SI RAZBOI

SIRIA: ORA 12 FĂRĂ DOUĂ MINUTE

 

Acest articol apartine blogului Mario Balint

Consiliul Atlanticului de Nord – reprezentanţii permanenţi ai statelor membre – se va reuni marţi, la cererea Turciei – un actor extrem de important (în opinia mea) în rezolvarea situaţiei din Siria! – , după doborîrea vineri unui avion de vînătoare al armatei turce de către Siria, transmite Reuters. “Turcia a cerut consultări în conformitate cu articolul 4 din Tratatul fondator al NATO. Potrivit articolului 4, orice aliat poate solicita consultări oridecâteori, în opinia sa, îi este ameninţată integritatea teritorială, independenţa politică sau securitatea”, a declarat purtătoarea de cuvînt a NATO, Oana Lungescu. Avionul de vînătoare turc doborît de Siria se afla în spaţiul aerian internaţional, la o distanţă de 13 mile marine de Siria, şi nu în spaţiul sirian, a declarat duminică ministrul turc de externe, Ahmet Davutoglu, precizînd că avionul F-4 Phantom efectua, fără arme, o misiune de antrenament şi de testare a unui sistem radar în Mediterana. Evenimentul are loc după ce un avion sirian de lupta MIG 21 a aterizat în Iordania joi, fiind, potrivit activiştilor opozitiei, primul caz de acest gen în care este implicată o aeronava militară, după începerea protestelor populare împotriva presedintelui Bashar al-Assad, informează Reuters. Pilotul, un colonel sunna, a solicitat azil politic în Iordania, iar Amman-ul i l-a acordat, pe loc. Defectarea unui pilot sirian mi se pare esenţială pentru starea de spirit a armatei siriene care, probabil, nu mai este atît de fidelă regimului, aviaţia fiind încadrată exclusiv cu militari sunniţi şi allawiţi, extrem de fideli. Cele două momenete pot declanşa un atac internaţional asupra regimului de la Damasc, acuzat de masacrarea propriei populaţii. Cel puţin 15.026 de persoane au fost ucise în Siria de la jumătatea lui martie 2011, cînd a început revolta împotriva preşedintelui Bashar al-Assad, potrivit Obervatorului sirian pentru drepturile omului (OSDO), relatează AFP. Cel puţin 10.480 de civili, 3.716 militari şi 830 de dezertori au murit în timpul represiunii sau al luptelor. OSDO consideră civili şi bărbaţii înarmaţi care luptă împotriva regimului şi care nu sînt foşti militari.

Rusia a demarat aplicarea planului său secret pentru salvarea preşedintelui sirian Bashar al-Assad, scrie Sunday Times, preluat, în această dimineaţă, de AGERPRES. Moscova i-a propus liderului de la Damasc să organizeze alegeri anticipate, dat fiind faptul că rebelii au ajuns să controleze cel puţin o treime din teritoriul ţării, iar autorităţile ruse conştientizează că rămînerea lui al-Assad la putere devine pe zi ce trece tot mai problematică, a declarat, sub rezerva anonimatului, un diplomat rus apropiat negocierilor dintre Rusia şi Siria, conform publicaţiei menţionate. Mai mult, partea rusă consideră că desfăşurarea de alegeri în timpul apropiat ar putea fi percepută ca un pas făcut în întÎmpinarea opoziţiei siriene şi ar îndepărta astfel perspectiva unei intervenţii occidentale în Siria. Cu toate acestea, sursa Sunday Times în Ministerul rus de Externe a declarat că Moscova nu este sigură că Bashar al-Assad va accepta convocarea alegerilor anticipate. “Organizarea unor eventuale alegeri este un proces lung şi obositor. Poate că el (liderul sirian) va accepta, dar noi credem că el se va lupta până la ultima picătură de sÎnge”, a spus diplomatul citat de ziarul britanic. Acesta i-a asigurat pe jurnaliştii de la Sunday Times că Rusia nu intenţionează să trimită trupe în Siria, deşi autorităţile siriene şi-ar dori acest lucru. Preşedintele Bashar al-Assad a format sÎmbătă un nou guvern, lăsÎndu-i în acelaşi timp în poziţiile-cheie pe foştii miniştri la Externe, Apărare şi Interne.

De-a lungul perioadei de conflict, Rusia a blocat în mod repetat, împreună cu China, în Consiliul de Securitate al ONU o serie de rezoluţii ce condamnau regimul de la Damasc pentru violenţele din Siria, soldate cu mii de morţi în rÎndul civililor. Potrivit Moscovei, adoptarea unor astfel de rezoluţii ar fi creat premisele pentru o intervenţie occidentală în conflictul din Siria, aşa cum s-a întîmplat recent în Libia.

Eu, cînd mă gîndesc la Siria, primele imagini care îmi vin în minte sînt cele din dimineaţa în care am intrat în Damasc, venind din Deşertul Sirian, şi am fost copleşit de albul imaculat al cartierului aramaic de pe colinele de cretă de la intrarea în marea metropolă. Siria, cu miile de ani de istorie fascinantă, este, însă, un mozaic fragil de grupuri etnice şi religioase, care includ: arabi, kurzi, druzi şi umeroase secte creştine. Imaginaţi-vă un Liban, la fel de agitat, dar mai mare şi mai încorsetat de un stat poliţienesc, destul de fragil, însă! Ultimele ştiri despre Siria nu sînt, însă, deloc idilice! În ciuda eforturilor Rusiei, comunitatea internaţională se întoarce împotriva Siriei ŞI pe fondul ştirilor referitoare la violenţele guvernamentale împotriva demonstranţilor “pro-reformişti”. Chiar doi dintre cei trei susţinători importanţi ai regimului Assad i-au retras sprijinul: Turcia şi Iraqul. Israelul, mult prea preocupat de problema palestiniană şi demonstraţiile interne anti-recesiune, aşteaptă, nervos, pe margine. Schimbarea de macaz a Iraqului este surprinzătoare şi nu prea. Se ştie, de ani de zile, regimul şiit al llui Assad a fost susţinut de Iran împotriva Iraqului sunnit. Între 2003 şi 2008, Siria a adăpostit pe teritoriul său baze ale insurgenţilor sunniţi care luptau împotriva guvernului şiit instalat la Baghdad. Astăzi, odată cu revenirea la o normalitate relativă, s-a sperat într-o îmbunătăţire a relaţiilor între guvernele şiite. Iată, însă, că lucrurile nu stau aşa, Baghdadul fiind influenţat, probabil, şi de Statele Unite, în această direcţie. Încurajaţi de ce se întîmplă în Libia şi Yemen, rezistenţa siriană nu dă semne de oboseală, în ciuda represiunii extrem de violente a trupelor regimului. În ultimele săptămîni s-a constatat, însă, că natura violenţei s-a schimbat! Dacă pînă acum, protestatarii se aflau sub ploaia de gloanţe a forţelor de securitate pro-guvernamentale, acum, poliţiştii srieni sînt ţintele preferate ale protestatarilor. Această schimbare de roluri este pusă, mai mult, pe seama numărului mare de dezertori din rîndul trupelor guvernamentale, care au trecut de partea reformiştilor cu… arme şi bagaje, şi mai puţin pe livrarea clandestină de arme, echipament şi training “gherilelor democratice”, care includ sunniţi din Frăţia Musulmană, cei mai aprigi duşmani ai Allawiţilor.

Există informaţii, potrivit cărora Bashar Al-Assad nu se mai poate baza pe cei 400.000 de militari şi poliţişti, gata oricînd să întoarcă armele, ci doar pe cei 100.000 din Garda Republicană şi serviciile speciale, la care se adaugă luptători Hezbollah sosiţi din Liban(! interesant, nu?!). Deşi pare că a pierdut şi sprijinul Iranului (la începutul acestei luni, Mahmoud Ahmadinejad i-a cerul lui Assad să înceteze reprimarea manifestanţilor!), clanul Assad pare, totuşi pregătit să lupte pînă la capăt, sprijinit de structurile tribului său şiit Allawit, care reprezintă doar 10% din structura Siriei, riscînd un război regional în care să atragă TOATE ţările Orientului Mijlociu plus Iranul! Atît Turcia şi NATO, dar şi Iranul au, în momentul de faţă, interesul ca Siria să NU se dezintegreze, chiar dacă Siria şi actualul regim, reprezintă platforma cea mai potrivită şi apropiată de luptă împotriva Israelului, iar pro-reformiştii sirieni au dat “aripi” noi contestatarilor regimului de la Teheran. Pe de altă parte, NATO ar dori să elimine capetele de pod Iraniene din regiune, fără însă o intervenţie armată directă, care ar presupune, ulterior, o blocare a forţelor armate în misiuni directe de pacificare. Pericolul dezintegrării Siriei, în perioada imediat următoare, este, însă, enormă! Există riscul apariţiei unei mulţimi de micro-state sectare şi a unui triunghi kurd chiar “sub burta” Turciei!

Totuşi, un raport elaborat de două centre de analiză a situaţiilor de criză, Centrul Internaţional de Cercetare şi de Studii asupra Terorismului şi de Ajutor al Victimelor Terorismului (CIRET-AVT) şi Centrul Francez de Cercetare asupra Informaţiilor (CF2R), raport publicat recent în urma unei misiuni efectuate în Siria în luna decembrie 2011, semnaleaza faptul că actuala criză siriană dă naştere la o îngrijorătoare dezinformare şi la o falsificare a faptelor care deformează total realitatea situaţiei. Raportul de 55 de pagini, elaborat de experţii de la cele două centre în urma misiunii de evaluare, detaliază toate aspectele crizei siriene şi nu se limitează în a desemna care sunt ”băieţii buni” şi care sînt ”cei răi”, aşa cum fac cei mai mulţi din mass-media, scrie AgoraVox. Deşi regimul de la Damasc nu este un model democratic, totul este pus în mişcare de către adversarii săi pentru a întuneca şi mai mult tabloul şi a asigura astfel susţinerea opiniei internaţionale pentru opozitia externă şi a justifica măsurile luate faţă actuala conducere siriană, în speranţa căderii acesteia, se arată în raport. Potrivit documentului, ”influenţele străine joacă un rol esenţial în criza siriană iar amestecul actorilor internaţionali se observă zilnic atît în susţinerea unei părţi a opoziţiei cît şi în războiul informaţional declanşat împotriva Damascului de către mass-media arabă şi anglo-americană.

Sursa: MERKAVA

Reclame

HOTIA (II)

HOȚII (II)

 

Hoții, deși sunt și ei ființe raționale, ca orice om, au însă multe înclinații ce îi apropie de lumea animalelor de pradă: șiretenia, rapacitatea, lipsa de scrupule, răutatea etc., fiindcă mai mult decât ceilalți oameni sunt în stăpânirea Diavolului. După cum hoții acționează, individual sau organizat/instituționalizat, hoțiile sunt și ele individuale sau instituționalizate, într-o măsură mai mică sau mai mare, la nivele sociale mai înalte sau mai joase. Hoții găsesc justificări ale hoției lor atât în cazurile particulare, cât și în cele generale, adică pentru situațiile în care hoția este deja o meserie, o activitate permanentă. Justificările le aduc în fața propriei lor conștiințe (pe care o mai au), în fața semenilor sau în fața justiției, dacă sunt depistați și dovediți ca hoți. Dincolo de justificările formulate de hoți pentru hoțiile lor, există o mare diversitate de pricini pentru recurgerea la hoție: de la înclinația naturală a unora și până la forțarea la a deveni hoți a altora; de la imboldul sărăciei lucii și până la lăcomia nesățioasă; de la dorința de parvenire și până la cea de manifestare a unui surplus de putere față de competitori sau concurenți etc.
Hoția este o atitudine, o stare și o manifestare a unor oameni și instituții față de alți oameni și/sau instituții în urma cărora unora li se ia ceva fără consimțământul lor, altora li se ia ceva prin măsluirea cărților de joc cu care se derulează jocul economic ori altora nu li se dă ceea ce li se cuvine sau li se poate cuveni dacă ar fi tratați sub semnul cinstei, corectitudinii și respectului. Hoția trebuie înțeleasă nu numai ca o acțiune care încalcă în mod evident reglementările privind proprietatea, ci și ca pe una care nu ține seama de normele morale, adică raporturile economico-sociale bazate pe cinste, corectitudine, respect pentru om. Ea poate afecta deci atât proprietatea sau avuția existentă în momentul săvârșirii hoției, cât și pe cea viitoare prin faptul că nu i se dă celui îndreptățit ceea ce i se cuvine sau i se poate cuveni prin incorectitudine sau înșelăciune în tranzacții comerciale sau tranzacții/raporturi privitoare la muncă.
Hoția în domeniul economiei se poate manifesta, din perspectiva celor afectați de ea, în cazuri generale sau extinse și în cazuri individuale sau particulare. Cazurile generale de manifestare a hoțieisunt multe, dar vom arăta doar pe acestea trei:
– crizele economice și financiare provocate sistematic de lumea finanței internaționale pentru a determina o cădere generală și substanțială a prețurilor, îndeosebi a proprietăților, pentru a le cumpăra apoi pe prețuri de nimic[1];
– acțiunile de manipulare a prețurilor determinând creșterea lor artificială, prin fenomenul inflației, pentru a lovi în puterea de cumpărare a oamenilor (consumatorilor);
– acțiunile de limitare și de prăbușire a prețurilor, prin mecanisme bursiere sau direct prin forță comercială și politică, la materii prime și alte resurse primare pentru a lovi în câștigurile cuvenite celor care-și vând sau sunt nevoiți să-și vândă resursele, produsele sau forța de muncă.
Cazurile individuale de manifestare a hoției se pot întâlni la orice tranzacție comercială sau cu ocazia oricărui raport de muncă, mai ales atunci când unul din parteneri este stăpânit de lăcomie, viclenie și alte gânduri și comportament necinstite, având totodată și forță de negociere, adică de a impune prețul dorit de acesta din urmă.
Hoția este o meserie atunci când au loc acte repetate de hoție și ea trebuie cu atât mai mult luată în considerare când se analizează mecanismul economic și economia națională și internațională, precum și atunci când se elaborează politicile economice, deoarece hoția marchează, afectează puternic mecanismul economic și economiile naționale și pe cea internațională, rezultatele acestor economii, distribuția averilor și veniturilor în economie și societate, precum și baza și punctele de pornire pentru noi afaceri și noi configurări ale economiilor naționale și a celei mondiale și, pe cale de consecință, ale puterii economice, politice și vieții sociale în general. Hoția, mai ales cea savantă, ține de economie ca o componentă puternic înrădăcinată în corpul economiilor naționale de către exponenții capitalismului internațional (a se vedea cum au acționat cu jefuirea multor economii ale statelor lumii în decursul vremii, inclusiv cu cea a fostei URSS și a României, prin includerea ei după 1990 în sfera lor de influență, sau mai bine zis de acțiune directă). Referindu-ne la cazul României, subliniem din nou, hoții internaționali și cei naționali, de multe ori în cârdășie, prin hoții sistematice de toate felurile, de la cele individuale și mărunte (găinării) și până la cele internaționale și savante, au distrus aproape ireversibil economia românească, au făcut să se scurgă uriașe avuții peste granițele țării, au paralizat mecanismul economic și au șubrezit considerabil potențialul și probabilitatea unei economii naționale viitoare aptă să asigure un statut de țară care să-și poată asigura valorificarea în interesul românilor resursele și energiile creatoare.  Dar nu numai participarea efectivă și semnificativă a hoției la actele și faptele economice îi dau acesteia statura de coloană solidă a economiei, ci și faptul că hoția are, în dese rânduri, nevoie de o pregătire economică și juridică solidă a hoților pentru a pune la cale planuri atât de grandioase, cum sunt jefuirea unor țări și aducerea în stare de dependență față de hoția internațională a întregii lumi. De altfel, inconștientul colectiv recunoaște hoția ca pe o activitate economică, și nu ca pe una întâmplătoare ci chiar pe o activitate economică sistematică, din moment ce prin zicala cu mult miez se spune că „hoțul neprins e negustor cinstit”.

[1]  Spre pildă, averea celor mai bogate 1.000 de persoane din Marea Britanie a crescut anul trecut (2011), în plină criză mondială, cu 5%, la 414 miliarde lire sterline (670 miliarde dolari), cel mai ridicat nivel din cei 24 de ani de estimări, potrivit topului Sunday Times Rich List, scria agenția de presă Mediafax în 29.04.2012.
 

Sursa: FINANTE-BANCI

Acest articol apartine blogului Hoanta Nicolae

 

Marea facatura

5 dovezi că sinuciderea lui Adrian Năstase e făcătură

 

1. Nu există împușcătură. Fără împușcătură, adio sinucidere.

  • In jurul casei lui Adrian Năstase se aflau peste o suta de persoane: reporteri, cameramani, șoferi, sau simpli gura casca. Nici unul n-a auzit vreo împușcătură.
  • Cel puțin 10 camere de filmat au înregistrat in permanenta si au transmis in direct ore in sir. Cameramanii erau cătarăți pe gardul lui Adrian Năstase, la numai câțiva metri de locul unde se afla el. Totuși, in nici o înregistrare nu se aude vreo împușcătură. Nici unul din milioanele de telespectatori care urmăreau scena la televizor n-a auzit nimic.
  • Revolverul Smith & Wesson 38 Special e una din cele mai puternice arme de mână. Produce un zgomot de 140-170 decibeli, care se aude la doi kilometri. Orice zgomot de peste 90 de decibeli provoacă surzire temporară si rău fizic. Daca tragi intr-o camera închisa cu un 38 Special, zgomotul e similar cu o explozie. Nu contează ce termopane chinezești avea Adrian Năstase, pentru ca zgomotul împușcăturii ar fi trecut prin pereți si s-ar fi auzit in toata clădirea si in împrejurimi. Conform declarațiilor Politiei, care a spus ca fostul premier a scos arma de sub o carte, pistolul nu avea nici un amortizor.
  • Explicațiile Politiei sunt confuze: se spune ca s-a tras ba unul, ba doua cartușe si nu se explică clar ce rol a avut polițistul prezent in cameră.

2. Lui Adrian Năstase nu i s-au acordat îngrijiri medicale după “sinucidere”.

  • Deși abia își trăsese un glonț in gat si ar fi trebuit sa aibă hemoragie, fostul premier nu a primit nici un fel de transfuzie până la ambulanță si nici in drumul spre spitalul Floreasca.
  • Singurul ajutor dat de medicii din ambulanță, a fost pansamentul cu celebrul fular Burberry.

3. Declarațiile medicilor au fost contradictorii.

  • Imediat după sosirea la spital, medicii au ieșit si au declarat televiziunilor ca împușcătura a provocat doar o zgârietura minoră si ca principalul pericol pentru Adrian Năstase ar fi un…infarct. Așa s-ar fi explicat lipsa transfuziei si bandajul cu fular, imediat după împușcătură.
  • A doua zi însa, după ce opinia publica si-a exprimat îndoiala asupra sinuciderii, povestea s-a schimbat total: cică glonțul ar fi intrat prin gât, ar fi ieșit prin mana si ca s-ar fi înfipt in ușa. De asemenea, s-a spus ca Adrian Năstase ar fi fost trimis la Terapie Intensiva si operat. In acest caz însa, nu se mai explică neglijența medicilor de pe ambulanță.
  • Chiar si avocatul lui Năstase recunoaște ca un revolver 38 Special iți zboară capul, daca iți tragi un glonț in gat. El uită însa realitatea: Năstase a scăpat doar cu “o zgârietura la gât”, conform medicilor. Așa ceva e imposibil.

4. Adrian Năstase a fost îngrijit numai de medici PSD-iști, implicați in scandaluri de corupție:

  • Daniela Bartoș, fost ministru PSD al Sănătății, fost deputat PSD, implicata in dosarul “Steriletul”, in care seful ei de cabinet a fost acuzat de corupție.
  • Mircea Beuran, fost ministru PSD al Sănătății, seful Clinicii de Chirurgie de la Floreasca, a fost acuzat de plagierea unor ghiduri pentru studenți. In urma scandalului, lui Beuran i-a fost desfăcut contractul de munca de la Spitalul de Urgenta, fiind suspendat si de la Universitatea de Medicina si Farmacie.
  • Șerban Brădișteanu, fost senator PSD, acuzat ca a primit mita patru milioane de euro, in conturile unei firme offshore pe care o deține in Insulele Virgine Britanice, in schimbul achiziționării de aparatura medicala supraevaluata pentru penitenciare.
  • Nici un medic independent nu l-a văzut pe Adrian Năstase si nu a confirmat existența rănii.
  • Raed Arafat, chestionat de un post TV imediat după aflarea știrii cu sinuciderea, a infirmat existența unei tentative de sinucidere.

5. Ministrul de Interne Ioan Rus știa de sinucidere, dar n-a făcut nimic s-o oprească.

  • Ministrul de Interne, Ioan Rus (PSD), spune ca Adrian Năstase l-ar fi anunțat in jurul orei 17:00 ca vrea sa se sinucidă.
  • Deși pretinde ca era îngrijorat, l-a lăsat singur pe Adrian Năstase timp de 6 ore acasă, cu 21 de arme de foc la dispoziție, fără sa trimită imediat un echipaj de politie.
  • Abia după 6 ore a trimis politia si ambulanta.
  • In mod inexplicabil, deși amenințase cu sinuciderea, Adrian Năstase a așteptat cuminte acasă ore in sir, fără sa facă nici un gest.
  • Abia după lăsarea nopții, când a sosit ambulanta si televiziunile au început sa transmită in direct, s-a decis sa facă gestul. Dar chiar si atunci, a avut grija sa o facă in prezenta unui polițist.

Concluzie: Adrian Năstase a făcut circ, la audiență maximă.

  • Ca pe orice infractor, l-a apucat boala, chiar înainte sa meargă la pușcărie. Ba cu împușcătura, ba cu infarctul, ba cu zdruncinarea nervoasa.
  • Daca fugea in străinătate, își recunoștea vinovăția. PSD-ul se făcea de rasul lumii, chiar înainte de alegeri.
  • Cu sinuciderea însa, cerșește mila publicului si se da victima.
  • Dovada ca spera sa câștige voturi sunt chiar declarațiile lui Victor Ponta, pe treptele spitalului Floreasca, ca si tot circul mediatic de a doua zi, cu fiul lui Năstase.
  • Năstase nu vrea doar sa scape de pedeapsa, ca orice escroc mărunt. El vrea ca PSD-ul sa câștige alegerile si ca pedeapsa sa-i fie ștearsa de tot. Deși toata Europa știe cat a furat, el vrea sa fie curat si spălat, ca un nou născut. Ba chiar ar vrea ca judecătorii care l-au condamnat, sa fie ei înșiși condamnați.

Ca sa înțeleagă toata lumea cine e stăpân in România.

Citește și:

Mițo, mă omor! Nu te omorî, Adriane, c-amețesc!

Adrian Năstase la pușcărie!;

sursa

http://capitalismpepaine.wordpress.com

Podoabele nu sunt ale unei femei ce se roagă

Podoabele nu sunt ale unei femei ce se roagă (cum şi pentru ce venim în Biserică)

Ar trebui să fie extrem de simplu, însă o complică tare mult dracul folosindu-se de slăbiciunile şi păcatele omului.

Capul acoperit, nesulemenită şi îmbrăcată pentru a nu ispiti. Iar după ce a intrat în biserică, dacă a întârziat, să-şi găsească un loc şi acolo să încremenească, fără a sporovai cu prietenele. Să nu se apuce să aprindă lumânări şi să se fâţâie de colo colo sărutând icoanele. Să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a trece cât mai neobservată.

Şi aici ar trebui să se încheie articolul, dar nu-i aşa de simplu …

Poate o femeie să meargă la biserică nefardată, nerujată, nerimelată? Mai greu, dar cât de cât, poate.

Când e vorba însă de acoperământul capului şi mai ales de veşminte … Păi să fie batic sau ce? Dacă e batic, cum să fie legat? La spate sau sub barbie? Dar pantaloni de ce nu? Dar fusta? Lungă, dar cât de lungă? Mulată sau largă? Subţire sau groasă? Vara, rochia e bună? Dacă nu e rochie, o bluză e bună? Nedecoltată, dar cât de nedecoltată? Cu mâneci sau fără? Cât de fără mâneci? Subţire sau groasă? Mulată sau largă? Dar încălţămintea? Pantof sau sandă? Cu toc sau fără? Cât de fara toc?

Multe grii pe capul bietelor femei. Şi mai ales a celor tinere, desigur.

În vechime era un obicei. Femeile nu stăteau nici în dreapta, nici în stânga, ci în spate. Nu ştiu cât de generalizat era, dar era un obicei bun. Căci femeia ispiteşte. Şi când nu vrea, dar cu atât mai mult când vrea…

Ce te sluţeşti aşa femeie…

Dumnezeu, întru înţelepciunea Sa, pe toate le-a creat bune şi frumoase. Natură, animale – toate cu perfecţiune. Pe om l-a creat după Însuşi Chipul Său, căci la asemănarea cu El este chemat să ajungă. Tu, omule, eşti făptura cea mai aleasă a lui Dumnezeu, eşti creaţia supremă în care a pus această nepreţuită comoară – sufletul!

Psalmistul David spune: „Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele. Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta !” Eşti o fiinţă minunată, femeie; eşti creată de un Meşter ! Rămâi aşa cum te-a „ţesut” El. De ce eşti întotdeauna nemulţumită de felul cum arăţi, de felul cum te-a lăsat Dumnezeu ? De vreme ce aduci modificări la ceea ce a făcut El, înseamnă că te consideri imperfectă sau…incompletă. Ori, Dumnezeu, nu greşeşte niciodată ! Însuşi Creatorul l-a făcut pe om frumos, însă nicăieri nu scrie că i-a dat voie să se „corecteze”!

În mândria ta îţi schimbi culoarea părului, a ochilor…părul care trebuie să fie podoaba capului la femeie, tu l-ai retezat şi l-ai sluţit. La unghii te asemeni cu demonii, căci ei au gheare; la port te asemeni cu bărbaţii, căci ei poartă pantaloni; chipul l-ai îndepărtat de Cel al lui Dumnezeu şi ai preferat să te asemeni cu un clown…

Toate acestea Îl supără pe Dumnezeu fiindcă treci peste voia Lui, peste ce a creat El, şi Îl corectezi tu. Eşti jucăria demonilor căci devii cea mai bună cursă de sminteală pentru bărbaţi. Prin aceste podoabe ale tale pe mulţi duci în ispită, căci femeia, de multe ori ispiteşte şi fără să vrea. Cu cât eşti mai dezgolită, cu atât se scârbeşte Dumnezeu de tine.

Mai grav este când îndrăzneşti cu neruşinare să păşeşti astfel îmbrăcată, şi în Casa Domnului – în Biserică. Prin portul tău atragi atâtea priviri asupra ta, iar acela care a venit la Biserică să se roage, nu mai poate fi atent la rugăciune pentru că i-ai distras atenţia, i-ai tulburat liniştea inimii. Şi păcatul smintelii este foarte mare deoarece una este să faci un păcat de care să dai socoteală înaintea lui Dumnezeu numai tu şi alta e să răspunzi şi pentru păcatele altora fiindcă i-ai smintit. Ori, la Biserică venim să ne rugăm şi nu să ne prezentăm hainele, culoarea părului sau formele corpului.

Şi crezi tu oare că îţi mai e rugăciunea ascultată de Dumnezeu ? Vai de rugăciunea ta pe care o înalţi la Cer, căci ca plumbul cade la pământ.
La Biserică se vine cuviincios îmbrăcată, curată, acoperită, ca să te arăţi smerită şi plăcută înaintea Stăpânului şi astfel să-ţi fie primită şi rugăciunea.

luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com

Podoabele acestea nu sunt ale unei femei ce se roagă – Sfântul Ioan gură de Aur

Ce spui? Te apropii să te rogi lui Dumnezeu şi te înfăşori cu aur şi cu împletituri şi cârlionţi în păr? Nu cumva ai venit poate să joci? Nu cumva poate să iei parte la vreo nuntă? Nu cumva să iei parte la vreo pompă? Acolo îşi au locul aurăriile, împletiturile şi cârlionţii, acolo luxul, iar aici nu este nevoie de nimic din acestea. Ai venit ca să te rogi lui Dumnezeu pentru păcate, să-L rogi pentru acelea cu care L-ai mâniat, să-i ceri Lui iertare, să Se îndure de greşelile tale. Atunci de ce te împodobeşti aşa? Podoabele acestea nu sunt ale unei femei ce se roagă. Cum vei putea ofta, cum vei putea plânge, cum vei putea să te rogi cu stăruinţă, fiind împodobită cu atâtea false podoabe? De vei plânge, lacrimile tale vor provoca râsul celor ce te văd, fiindcă cea care lăcrimează nu trebuie să fie împodobită cu aur. Este o adevărată scenă teatrală şi ipocrizie, ca din acelaşi cuget, de unde ambiţia ta a zămislit acel lux de pe tine, să verşi lacrimi. Aruncă la o parte acea ipocrizie, fiindcă Dumnezeu nu Se amăgeşte! Asemenea păpuşării sunt ale mimilor, şi ale celor din orchestră, ale celor de pe scena teatrului; unei femei cu rânduială însă, nu se potrivesc.

„Din sfială, zice, şi din cuminţenie”. Deci, nu imita pe cele ce umblă după amoruri, care prin asemenea destrăbălare atrag de partea lor pe mulţi ibovnici, din care cauză şi-au câştigat o rea reputaţie, şi cu nimic nu s-au folosit în lumea aceasta, ba încă pe mulţi i-au vătămat printr-o astfel de purtare. Căci, precum femeia desfrânată chiar de ar avea vreo reputaţie de femeie înţeleaptă, totuşi cu nimic nu se va folosi de acea reputaţie atunci când Cel ce cunoaşte cele ascunse ale omului va aduce de faţă tot ce ea a făcut; tot aşa şi femeia înţeleaptă, dacă prin îmbrăcămintea sa îşi va atrage o reputaţie de desfrânare, a pierdut reputaţia de înţelepciune, fiindcă mulţi au fost vătămaţi prin această reputaţie.

„Dar ce să fac, zici tu, dacă altul mă bănuie?” Apoi tu singură dai pricină prin faptele pe care le faci, prin ocheadele ce le arunci, prin mişcările ce le faci. De aceea şi vorbele lui Pavel despre îmbrăcăminte sunt aşa de lungi, şi de aceea grăieşte de sfială. Dacă acestea toate cu care se împodobesc femeile: lucruri poleite cu aur, mărgăritare, haine scumpe, sunt oprite de Pavel a fi purtate, ca prima dovadă mai mult de bogăţie, apoi cu atât mai mult sunt oprite acele lucruri care atrag curiozitatea privitorilor, precum: sulimanurile de pe faţă, vopsirea genelor, păşirea alene, vocea dezmierdată, ochiul umed şi plin de toată desfrânarea, ridicarea voalului cu cochetărie, sau a hainei de pe deasupra, cingătoare atrăgătoare, ghete strâmte. Pe toate acestea el le înţelege prin expresia „în îmbrăcăminte cuviincioasă”, şi „din sfială”, căci toate cele de mai sus sunt izvorâte din nesfială şi sluţenie.

Să ne înfricoşăm, iubiţilor, ca nu cumva să auzim şi noi ceea ce profetul zicea către femeile evreilor, care se ocupau cu împodobirea trupului pe dinafară: „Atunci va fi în loc de miresme, putreziciune, şi în loc de cingători, frânghie”. (Isaia 3, 24) Astfel că, după cum am zis, toate acestea sunt cu mult mai atrăgătoare decât podoabele din aur, cu care multe dintre femeile cele uşoare se îndeletnicesc, spre a fi văzute şi spre a subjuga pe cei ce le privesc.

De aceea şi noi spunem acestea acum, ca nu cumva atunci să vă găsiţi vinovaţi de osândă. „Pentru că fiicele Sionului sunt atât de mândre şi umblă cu capul pe sus şi cu priviri obraznice, cu paşi domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor”, spune profetul Isaia. (Isaia, 3, 16) Aţi primit asupra voastră un război mare, unde este nevoie de luptă, iar nu de împodobire, de apărare cu pumnul, iar nu de şedere în trândăvie. Nu vezi pe cei ce se luptă cu pumnul în stadion, pe cei ce se apără de atacul altuia? Oare aceştia au nevoie de o păşire cochetă şi de haine? Deloc, ci toate acestea lăsându-le la o parte, şi punându-şi haina cea muiată în untdelemn, spre un singur lucru au privirea îndreptată: de a lovi, şi a nu fi lovit. Diavolul stă de faţă scrâşnind din dinţi, şi din toate părţile voind a te doborî, iar tu stai ocupându-te cu asemenea podoabe ale Satanei? Nu mai vorbesc nimic de glas, cum multe îl falsifică; nu mai vorbesc nici de mirodenii şi de alte nimicuri.

Cum să nu te dispreţuiască?

Ai văzut la ce te duce ocupaţia şi râvna pusă în asemenea nimicuri? Prin simplitate biruieşti pe cea împodobită cu haine luxoase, şi eşti mai împodobită decât cea care e înfăşată în haine aurite. Ceea ce ţi se cuvine, tu nu cauţi, ci ceea ce nu-ţi trebuie aceea urmăreşti; însă ţi se cuvine a te îndeletnici cu lucruri bune. Băgaţi de seamă însă, ca nu cumva certarea să ajungă la fapte. Noi nu am spus acestea ca să vă întristăm, ci ca să vă îndreptăm, ca să ne mândrim cu voi. Fie, deci, ca noi toţi să facem cele plăcute lui Dumnezeu, şi spre slava Lui să vieţuim, ca să ne învrednicim şi de bunurile făgăduite nouă, prin harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, se cuvine mărirea, puterea şi slava acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”

www.ioanguradeaur.ro

Păstrează-ţi sufletul curat, păstrează-ţi trupul curat. Fă-te frumoasă în fapte bune şi nu căuta să placi oamenilor, ci caută mai ales să fii pe placul lui Dumnezeu ! Nu te alipi de pământ că ai să te faci una cu el ! Fii vrednică de cinstea înaltă în care te-a pus Dumnezeu ! Fii creştină.

Exteriorul, dar şi nu numai

Deşi aspectul exterior este extrem de important, trebuie să avem grijă să nu cădem în altă capcană, aceea de a aplica celorlalţi cu forţa anumite criterii. Sunt mulţi care încearcă să corecteze mereu viaţa altora atacând ceea ce ei consideră că sunt obiceiuri rele. Să nu uităm că în drumul nostru pe Cale ne aflăm pe diferite trepte de înţelegere. Iar schimbarea stilului vestimentar este o consecinţă a convertirii sufletului de către iubirea lui Dumnezeu, nicidecum o cauză sau un început.
 

Dacă ne dorim să fim creştini nu doar cu numele, şi să trăim fiecare clipă în prezenţa lui Dumnezeu, înfăţişarea exterioară va fi un martor tăcut şi fidel al identităţii noastre creştine. Ea va transmite lumii că noi trăim pentru a-L slăvi pe Dumnezeu şi nu pe noi înşine.

 

Şi să închiem cu o frumoasă pildă din care multe se pot învăţa :

„Într-o biserică se întâmpla să vină cu regularitate un bătrânel în haine ponosite. Lumea, evident, se îbmrăca frumos la biserică, îşi lua – vorba ceea – hainele de duminică. Bătrânelului în schimb părea să nu-i pese. Haina murdară, prăfuită, pantaloni pătaţi… Aşa că oamenii au început să fie deranjaţi de treaba asta şi i-au spus popii. Popa a promis să se ocupe de problemă. Aşa că l-a luat pe bătrânel deoparte şi i-a zis:
“Tu ştii cum ar trebui să vină îmbrăcaţi oamenii la noi la biserică?”
“Nu ştiu părinte.”
“Păi uite, deseară, când îţi faci rugăciunea, întreabă-l pe Dumnezeu cum ar trebui să fie îmbrăcaţi oamenii care intră în biserica asta”
“Bine părinte”
A doua zi, bătrânelul apare la biserică în aceleaşi haine. Popa îl întreabă:
“L-ai întrebat pe Dumnezeu cum să te îmbraci?”
“L-am întrebat, părinte.”
“Şi ce-a zis Dumnezeu.”
“A zis că habar n-are. El n-a fost niciodată în biserica asta.”

O familie creştină trebuie să ducă aşa o viaţă, ca în orice moment să-l poată primi nestingherită pe Hristos.

 
Nu sunt şi eu pentru cineva o cruce …

 
Pot exista conflicte între soţi sau între copii şi părinţi într-o familie creştină? Prima ce-mi vine în gând este că toate neînţelegerile trebuie să se stingă chiar la apariţia lor, doar într-o familie cu credinţă vie, dragostea nu este faţarnică, ci e răbdătoare şi chiar jertfelnică. Dar din păcate multe dintre familiile noastre abea doar încearcă să devie aşa cum i-ar fi plăcut Domnului.
Se spune că o familie creştină trebuie să ducă aşa o viaţă, ca în orice moment să-l poată primi nestingherită pe Hristos. Pare de neatins acest scop, dar în acelaşi timp nu ar trebui să existe nici o îndoială că anume aşa e şi corect. Dar noi chiar şi revenind pe această cale continuăm să ne certăm, să insităm în propriul egoism şi să ne pierdem calmul chiar şi de la nimicuri.
Desigur că există familii care deja nu în prima generaţie duc o viaţă aproape de biserică şi cu frică, dar şi cu dragoste faţă de Dumnezeu. Pentru ei e chiar anormal să ridici glasul la alt membru al familiei ca să-ţi arăţi dreptatea (căci nici nu e necesar să o faci), sau să-ţi arăţi nemulţumirea de careva lipsuri pe care le simte familia. Dar despe aşa familii mai des avem şansa să citim undeva…să citim şi încetişor să le invidiem. Iar la noi… la noi din păcate lucrurile stau total altfel. Nu se ajunge la expresii urâte sau la forţă fizică, şi din casă nu plecăm (poate doar ne îmbrăcăm în palton şi stăm puţin în coridor însoţiţi de implorarea copiilor „Mămică nu pleca, noi vom fi cuminţi.” Desigur că e o situaţie comică, dar şi mai mult tristă. E trist şi rău că nu ne ascultă copiii, e rău că ne permitem să procedăm impulsiv şi negândit. Şi oare unde este smerenia noastră? Şi cel mai trist e că starea smirită a omului am şi primit-o şi acceptat-o, am primit-o cu tot sufletul, dar să ne smerim nu reuşim deloc şi mai ales în lucruri mărunte.
Mă gândesc cu admiraţie de ce comportament creştin au dat dovadă în diverse situaţii de conflict oamenii din generaţiile precedente. Şi mulţi dintre ei nu se considerau creştini, trăiau ca toţi oamenii sovietici, nici cruce la gât nu purtau. Probabil că erau mai puternice acele legături cu tradiţiile care au existat şi s-au implimentat chiar la nivel genetic în familiile creştine. Unde exista dorinţa de a evita şi a soluţiona orice conflicte, de a ceda aproapelui, şi nu doar celui din propria familie. Şi îmi aduc aminte de bunica soţului meu, care s-a născut odată cu secolul trecut. A crescut într-o familie creştină, dar foarte devreme a rămas orfană, dar mai ţinea minte cum mama sa mereu ajuta familiile nevoiaşe, starea lor materială fiind destul de bună.
Viaţa bunicii n-a fost deloc uşoară, s-ar putea scrie un roman întreg despre încercările care i-au revenit şi că aceste adevărate greutăţi probabil nu am fi în stare să le depăşim noi, cei de acum. Nu am văzut-o să poarte cruciuliţă la gât, nu vorbea despre Dumnezeu. La Înviere mai cocea pască şi mai cânta troparul acestei sărbători, dar era dintr-o obişnuinţă, o obişnuinţă foarte dragă pentru ea care o lega de acel trecut care nu se va mai întoarce nicicând. Dar după viaţa sa, după faptele sale era o creştină adevărată. Primul lucru care m-a uimit la întâlnirea noastră a fost că era gata să mă primească şi iubească ca pe una deja de-a casei, fără să mă aprecieze sau să caute careva neajunsuri pe care le-aş avea. Era gata să mă primească aşa cum sunt doar din motivul că m-a ales şi m-a îndrăgit nepotul ei drag. Nu exista un aşa om în care Liubovi Ivanovna nu ar fi găsit şi trăsături bune, şi chiar dacă şi vorbea despre neajunsuri, oricum toţi simţeau că ea va răbda şi slăbiciunile aceluia şi va avea grijă şi de el de este nevoie. Avea o autoritate de neclintit printre cunoscuţi. O iubeau şi o respectau chiar şi oamenii străini. Mereu mă mira ingeniozitatea sa în situaţii de conflict, ingionizitatea asta era născută de dorinţa de a păstra pacea şi dragostea din familie. Ştia că despre ceva trebuie să taci, în alt moment să sustragi atenţia către ceva frumos, sau de ce nu chiar şi prin ceva gustos să aplanezi conflictul apărut. Şi nici tăcerea nu-i era străină la momentul potrivit. Dar totodată nu era un om fără principii, având mereu propria părere despre toate celea ce se întâmplă şi nicicând nu o neliniştea dacă această părere nu coincidea cu a celor din jur.
Adesea mă gândesc că multe probleme pe care le avem astăzi îşi au rădăcinile şi în lipsa unor tradiţii creştine în viaţa şi modul de a gândi din propriile familii. Noi am venit la biserică, la Dumnezeu, adesea fără nici o pregătire duhovnicească şi am primit doar partea exterioară a vieţii bisericeşti. Purtăm fuste lungi şi broboade, ne facem cruce trecând pe lângă o biserică, copii îi înscriem la şcoli de duminică, dar se întâmplă că nu ne putem saluta cu cineava binevoitor şi cu dragoste. La fel e şi în familiile noastre, pe pereţi avem icoane, discutăm lucruri duhovniceşti, dar acest „duhovnicesc” aşa şi rămâne doar în vorbele noastre, dar nu ne umple golul sufletesc, nu ne schimbă în lucruri cu adevărat importante. Citisem undeva că iniţial omul trebuie să facă loc în inima sa pentru cele sufleteşti şi abea apoi dacă va fi cu voia Domnului acestea se vor transforma în cele duhovniceşti. Dacă va fi cu voia Domnului! Avem la ce medita. Poate fiecare dintre noi va rămânea doar cu aceste lucruri sufleteşti adunate, dar noi pretindem că am devenit deja duhovniceşti. Îi judecăm pe alţii, îi etichităm, chiar şi pe cei mai apropiaţi…
În prima săptămână a Postului Mare am venit de la Liturghie la care s-a citit şi Canonul cel mare a lui Andrei Criteanul. Ne-am aşezat la masă să cinăm şi băiatul mi-a cerut şi un ceai. Atunci, m-am revolatat nespus „De ce un copil de aproape 15 ani nimic nu vrea să facă singur – doar toate „adă-mi”,”dă-mi”,” fă-mi un ceai”,” taie-mi pâinea”… Cât se mai poate continua aşa?” Erau adevăruri acestea expuse de mine, şi toţi înţelegeau aceasta.
Dar când eu îmi expuneam părerea în diverse reproşuri, soţul s-a ridicat şi i-a turnat un ceai „unui copil de aproape 15 ani”. El, adică soţul, nu a mers cu mine la Liturghie, dar sta la calculator urmărind ultimile noutăţi, şi în genere la biserică e un oaspete mai rar, abea dacă se împărtăşeşte de 2 ori pe an. Deci, nu e la fel de „creştin” ca mine. Dar sincer să vă spun îmi era ruşine şi faţă de soţ şi faţă de copii. Şi brusc mi-am adus aminte că pe un forum ortodox, neînţelegând replica mea despre faptul că crucile noastre sunt uşoare (având în vedere că sunt aşa de la neputinţa noastră), mi-a răspuns foarte emoţional cineva, că dacă îmi consider propria cruce uşoară atunci singură reprezint crucea cuiva. Ca să vezi, eu sunt crucea cuiva. Nicicând nu m-am gândit că ar putea fi şi aşa. Dar desigur că sunt o cruce şi pentru soţ şi pentru copii. Dar noi cel mai des credem că ei sunt crucea noastră, cred că sunteţi de acord. Poate în înţelegera acestor lucruri se ascunde o cheie de soluţionare a conflictelor din familie?
…Şi totuşi nu mai sunt chiar toate lipsite de speranţă. Deoarece revenind la calea adevărului şi a bisericii nu vom mai putea rămâne supăraţi unul pe altul zile în şir, nu ne vom culca fără să ne cerem iertare. Noi apelăm la rugăciune, învăţăm că problemele fără soluţie nu există. Ne smerim câte puţin că copiii noştri nu sunt chiar aşa cum ne-am dori. Ne învăţăm câte puţin să avem încredere mai mare în Dumnezeu. Şi dacă mai există abateri şi mai revenim la discuţii prea emoţionale cu un singur scop de a ne expune cât mai mult propriul „eu”, sunt tot mai rare şi să sperm că tind tot mai mult de a nu mai exista în viaţa noastră.
 
Traducere şi adaptare Natalia Lozan
 
Site sursă:
 

RAZBOIUL BATE LA USA

Un component al “Illuminati” si fost Bilderberg Group ,Henry Kissinger,anunta atacarea Iranului in cateva luni ! Va insemna oare asta si inceperea unui nou Razboi Mondial ?

 Henry Kissinger,cu ocazia primirii unei decoratii prezidentiale din partea liderului statului Israel,Shimon Peres,a declarat ca momentul adevarului in privinta Iranului va veni in lunile urmatoare!

Intrebarea este ,ce punct ne face sa concluzionam faptul ca negocierile si-au atins limita? Aceasta este o intrebare la care nu ar trebui sa se raspunda unilateral“,a declarat fostul secretar de stat, marti noapte intr-un discurs la Gala de deschidere a Conferintei Presedintelui 2012 de la Ierusalim.Prin aceasta declaratie,Kissinger spune de fapt ca Israelul are dreptul sa ia oricand considera aceasta decizia de a ataca Iranul,fara sa mai ceara voie Natiunilor Unite sau Statelor Unite.

Adevarul este ca timp de zece ani ,Consiliul de Securitate a atentionat ca un program nuclear militar in Iran este inacceptabil.Datoria lor este diplomatia,insa la un anumit punct ei vor trebui sa defineasca termenul “inacceptabil” si cum vor sa-l aplice.Iar aceste este un moment care va fi abordat inlunile ce urmeaza si o vom face impreuna “.
 
          Kissinger a venit la Ierusalim pentru a primi  medalia prezidentiala a Israelului din partea lui Peres,cel care tocmai fusese decorat la Washington de catre presedintele Obama cu “Medalia Prezidentiala Americana a Libertatii”.Kissinger a primit decoratia la doar cateva luni dupa ce au fost deconspirate inregistrari din 1973 in care acesta ii spunea presedintelui Nixon ca nu este problema SUA daca Rusia doreste sa mute evrei in lagare de concentrare.
    Peres a declarat ca este ferm convins dupa ultima sa intalnire cu presedintele SUA ,ca acesta este alaturi de Israel in problema iraniana,luand in calcul orice masura impotriva Teheranului.

        Kissinger a mai spus ca arabii sunt cei care ar trebui sa faca concesii daca isi doresc pacea cu Israelul ,tinand cont de sacrificiile facute de evrei in trecut.La intalnire au luat parte 4000 de persoane,printre care directorul executiv de origine evreiasca a comapniei Google,Eric Schmidt,si fostul prim-ministru al Marii Britanii ,Tony Blair.

  Secretele Sistemului: Tot mai multe indicii ne arata faptul ca ceasul ticaie in privinta unui nou razboi de amploare.Pe de-o parte,avertizarile Israelului si a Statelor Unite cum ca negocierile si-au atins limita,pe cealalta parte pregatirile militare tot mai intense a Iranului de a raspunde unui eventual atac.Recent au aparut in presa zvonuri cum ca Iran,Rusia,China si Siria pregatesc un mega-exercitiu militar comun.Ce sa insemne toate astea oare?

 

Sursa: Secretele Sistemului

––––––––––––––––––––––––

Eu cred ca pana in Septembrie exista o mare probabilitate sa inceapa  razboiul culmea ca nu din zona care se asteapta toti.Atentie pe Turcia si un conflict pe la Bulgaria mai inainte.

Atitudine anti-masonica in Grecia ortodoxa.

 

Conducerea bisericească se află în „letargie” premeditată. Nelinişti vii faţă de tăcerea acesteia. Care este datoria istorică a Bisericii în cazul concertului masonic şi a cuvântării propagandistice a unui şef mason care au avut loc în Biserica Sfântului Gheorghe din Kerkira.

Statul se află în prăbuşire. Regimurile politice, care nu cred în idealuri, în valori, în instituţii şi nici în Dumnezeu:

  • au distrus totul şi au falimentat Statul Elen;
  • au servit intereselor ţărilor străine.
  • au luat parte la comploturi străine în privinţa chestiunilor naţionale şi a mersului ţării noastre.
  • S-au întovărăşit cu puterile duşmane distrugând în chip demonic valorile naţionale. Vreme de 30 de ani au acţionat împotriva aşezămintelor care definesc identitatea elenismului.
  • Au risipit şi au distrus ceea ce au creat „Părinţii şi Strămoşii noştri” cu strădanie, sudoare şi sânge.
  • Au batjocorit steaua în trei străluciri a vechimii: patrie, credinţă şi familie.
  • Au votat legi prin care i-au împilat şi i-au izgonit din ţară pe întreprinzători,
  • au distrus industria militară,
  • au distrus economia agrară fără de care nu poate exista o dezvoltare reală a economiei,
  • au predat instituţiile politice unor interese aşa-numite interdependente.
  • Au adaptat instituţiile şi legile la măsurile lor şi la interesele pe care le servesc,
  • au eliminat caracterul elen din educaţia tinerilor,
  • nu s-au preocupat de problema demografică,
  • au votat legi care distrug instituţia familiei,
  • au legalizat avorturile cu rezultatul că sunt asasinaţi anual 300 000 de copii nenăscuţi, al căror loc îl iau în Grecia copiii asiaticilor, ai africanilor şi ai altor oameni care intră ilegal în Grecia,
  • au votat o mulţime de legi antibisericeşti în numele modernizării Statului pe care l-au jefuit prin politica lor.
  • au distrus Statul şi au predat cheile acestuia în mâinile creditorilor lui,
  • au luptat sistematic împotriva simbolurilor naţionale şi bisericeşti contestând contribuţia Bisericii în istoria neamului.
  • Au lovit sistematic instituţia Puterilor Armate,
  • au distrus Securitatea Statului şi au permis forţelor criminale să acţioneze nestânjenit, să înjosească şi să necinstească familii şi oameni în vârstă.
  • Au propovăduit anarhia şi lipsa de respect învăţând că nu este diferenţă între tată şi fiu, între mamă şi fiică.
  • S-au îndreptat împotriva eroilor noştri, care au luptat pentru credinţă şi pentru patrie eliberând Grecia şi au „botezat” drept masoni personalităţile sfinte pentru neamul nostru ale istoriei de la 1821.
  • Au predat că în viaţa contemporană nu au nici o însemnătate valorile muncii, ale dreptăţii, ale onestităţii, şi au înlocuit valorile şi virtuţile grecilor cu furtul, acumularea ilicită de bani, îmbogăţirea facilă.
  • Au deschis graniţele şi au permis să intre în ţară ilegal familişti, delicvenţi cu pedepse mari şi spioni din străinătate, au permis cercurilor comerţului de carne vie să transforme Grecia într-un „bordel” nelimitat, adeverind, vrând-nevrând, cuvântul răposatului Gheorghe Papandréu (supranumit „Bătrânul Democraţiei”), care spunea că Parlamentul Elen este un „bordel”.

Prin nenumărate acţiuni încearcă să-i convingă pe greci că sunt apatrizi, de vreme ce problemele naţionale, precum problema cipriotă, cea a Mării Egee, a Thraciei şi-au găsit rezolvarea prin dogma conlocuirii, a coadministrării şi a coexploatării. Cel mai important este că au permis subminarea Statului prin favorizarea sectelor şi a Masoneriei.

http://apologeticum.wordpress.com/2012/06/18/atitudine-anti-masonica-in-grecia-ortodoxa-se-cere-delimitarea-bisericii-de-ciuma-masonica/

via  de deveghepatriei