Statele Unite ale Americii, dupa s-au confruntat cu un val de sinucideri in randurile tinerilor, imediat au luat atitudine impotriva acestui fenomen, s-au mobilizat artisti, politicieni, actori, au fost talk show-uri in care s-au dezbatut aceste probleme, au fost chemati psihologi de renume, nu au lasat situatia de izbeliste. La noi in tara de ce nu se intampla asa ceva? De ce nu se aplica si la noi in tara lucrurile bune din Statele Unite ale Americi? DE CE NU SE IMPLICA NIMENI LA NOI IN TARA ( POLITICIENI, ARTISTI, VEDETE ) ? Nu conteaza ca baietii de la Good Charlotte au tatuaje, piercinguri, lanturi atarnate de pantaloni, arata ca niste “drogati”, conteaza mesajul pozitiv pe care il transmit tinerilor : STOP ! NU TE SINUCIDE ! HAI SA DISCUTAM IMPREUNA CE PROBLEME AI ! Iar voua, tinerilor care cititi acest blog, v-am spus de atatea ori: nu conteaza cum aratati, cum va imbracati, conteaza sa va apropiati de bunul Dumnezeu si de ortodoxie, sa cautati sa va rezolvati problemele cu ajutorul celui mai bun prieten pe care il aveti, singurul prieten adevarat care nu va paraseste niciodata: IISUS HRISTOS ! Este usor sa te droghezi, sa consumi litri de alcool, viata ta sa fie un party non-stop, sa faci tot ce-ti trece prin cap, dar este extrem de greu sa-l urmezi pe bunul Dumnezeu, sa mergi pe calea ortodoxiei ! Toti tinerii care apuca pe calea bunului Dumnezeu si merg dupa Mantuitorul Hristos, pentru noi, cei trei baieti care administram acest blog, sunt eroi in viata ( unul dintre ei este Cedry2k ). Iisus, cel mai bun prieten pe care il avem, nu ne tradeaza niciodata, ne iubeste enorm si-n urma cu 2.000 de ani s-a lasat schingiut, batut, scuipat, calcat in picioare, omorat, doar ca noi sa nu suferim chinurile iadului, sa nu fim torturati pentru vecie. Cand va simtiti singuri, tristi si abandonati, cand dracii va ispitesc cu gandul sinuciderii, sa va ganditi imediat la jertfa celui mai bun prieten pe care il aveti : merita sa-L batjocoresc in halul acesta dupa ce a murit pentru mine ? Sa nu uitati niciodata ce va spunem acum : nici sfintii din ceruri nu-l iubesc pe Hristos, atat cat ne iubeste El pe noi !
Alexandru Dumitrescu a intrat în casa fara sa salute, se vedea ca e suparat. Apoi s-a dus în camera si s-a împuscat. Sunt marturiile varului fotbalistului care s-a sinucis luni noaptea. Si el crede ca Alexandru Dumitrescu a recurs la acest gest, cel mai probabil, din cauza unei fete.
Varul fotbalistului, care s-a sinucis luni seara, lucreaza într-un magazin situat în apropiere de locuinta lui Alexandru Dumitrescu. El spune ca a aflat de tragedie târziu si crede ca baiatul a recurs la acest gest din cauza unei fete.
“Pe mine m-a sunat ma-sa azi noapte la 11 jumate. Toata lumea vorbeste ca e din cauza unei gagici. N-a lasat nimic scris. Eu eram cu un prieten, ma-sa facea mâncare. A venit de la fotbal, ca a avut si meci ieri. A intrat, nici “buna ziua”, nici… A schimbat doua vorbe cu ma-sa, ea a vazut ca e suparat, s-a dus în casa”, a spus varul fotbalistului, potrivit România TV.
Alexandru Dumitrescu, fotbalist la Juventus Colentina, o echipa din Divizia B, postase de curând, pe pagina lui de Facebook, un clip în care cânta la chitara.
Un tânar de 17 ani din Capitala a murit, luni seara, dupa ce s-a împuscat în inima. Incidentul a avut loc în locuinta acestuia, însa medicii sositi la fata locului nu l-au mai putut salva.
Parintii victimei au auzit un zgomot din camera fiului lor, însa nu au crezut ca ar fi fost vorba despre o împuscatura si au intrat sa vada ce face tânarul abia dupa o jumatate de ora
. http://www.mediasinfo.ro/
NU COMITE CEL MAI GREU PACAT : SINUCIDEREA !
Zbuciumul unei întregi generaţii care nu-şi găseşte reperele şi sensul răzbate în cuvintele sincere, dar dureroase, ale acestei adolescente. Irina ne-a povestit situaţia ei şi ne-a cerut cumva ajutorul, ţinând în acelaşi timp să nu-i publicăm scrisoarea. Îi vom respecta dorinţa, dar pentru ca răspunsul nostru să aibă sens pentru toţi cititorii nu putem să nu descriem puţin frământarea prin care trece, ca o problemă care este comună multora dintre tinerii zilelor noastre.
Din câte am înţeles, Irina a primit o educaţie frumoasă de la părinţii săi, care au iubit-o şi încă o iubesc mult. De mică a avut legătură cu Biserica, împărtăşindu-se regulat mai mulţi ani la rând. În perioada liceului a început să meargă tot mai rar la Biserică, păstrând însă în sufletul ei amintirea anilor frumoşi şi plini de har ai copilăriei.
Drama prin care trece acum Irina este aceea de a împăca această istorie trecută a sufletului ei, tot ceea ce a însemnat şi înseamnă familia, credinţa şi valorile în care a crescut cu ceea ce îi impun acum prietenii şi colegii de şcoală, pentru a simţi că este acceptată de comunitatea în care trăieşte. De fapt, lucrurile sunt puţin mai complicate: are şi un băiat de care s-a apropiat şi care la rândul său zice că o iubeşte. Îi cere însă să-şi dovedească şi ea dragostea, cedând şi trăind trupeşte cu el. Mai mult, a devenit un subiect de ironie în clasă, aflând şi alţii situaţia in care se află. Colegele o sfătuiesc chiar să accepte măcar aşa-zisul sex oral, dacă vrea să-şi păstreze virginitatea şi să nu aibă complicaţii cu o sarcină. Altele i-au zis să vizioneze şi ea filme porno sau să intre pe net pe astfel de materiale, căci o să o ajute să depăşească mai uşor acest moment. În fine, deşi nu este singura fecioară din clasă, a devenit fără voia ei un subiect de discuţie.
În acest context, tensiunea psihică s-a amplificat, ajungând să se gândească tot timpul la lucrul acesta. Şi aproape că, psihologic, este pe punctul de a ceda şi a face orice i se cere numai ca să scape de anxietatea în care a ajuns să trăiască. Pe de o parte, este ruşinea şi sentimentul că-şi trădează părinţii, încrederea pe care i-au arătat-o întotdeauna, pe de altă parte, nu află puterea de a se mai lupta cu presiunea pe care ironia şi discuţiile celorlalţi o întreţin. Şi nu în ultimul rând, ar vrea şi ea să fie acceptată şi să fie fericită în mijlocul lor.
Irina,
Înainte de toate, trebuie să ştii că nu eşti singura fată care trece prin această experienţă. Majoritatea tinerilor de astăzi, într-un grad sau altul au avut frământarea ta la un anumit moment, desigur, nu toţi au atins aceeaşi intensitate a zbuciumului sufletesc; câţi însă au avut parte de o viaţă de familie atât de bogată afectiv şi de apropierea de Dumnezeu prin Sfintele Taine? Ai dreptate, noi nu am trecut prin experienţa ta, căci înainte de 1990 nu se punea astfel problema. Dar tocmai aceasta arată faptul să te afli în interiorul unui cerc vicios care nu corespunde trăsăturilor sufletului omenesc. Nu tu eşti anormală, este anormal aproape tot ceea ce se petrece astăzi în mediile de tineret în abordarea afectivităţii şi a dragostei aproape eminamente sub raport sexual. Ceea ce se întâmplă acum nu are nimic comun cu dragostea şi fericirea tinerilor, cu firea lor şi cu nevoile reale ale sufletului. Trăiţi sau trăim efectele intoxicării minţii noastre a tuturora cu mesajele unei culturi pornografice, o cultură a desfrânării care alienează normele comunitare, mentalităţile şi comportamentele până la nivelul patologicului.
Toţi cei care te presează astăzi sunt ei înşişi victime, modul lor de a gândi fiind condiţionat de mulţimea filmelor şi revistelor citite de-a lungul anilor. În distracţia pe care ei o promovează se ascunde multă amărăciune şi anxietate, şi cu cât acestea sunt mai intense cu atât se vor lupta „să dea mai bine” în afară pentru a ascunde minciuna în care trăiesc. De fapt, unii chiar nu conştientizează până la capăt de ce suferă, trădând doar o mare nelinişte. Să nu crezi că punctul acesta de vedere e moralizator, că e doar un punct de vedere subiectiv care nu înţelege noua generaţie. Dimpotrivă, toate studiile socio-psihologice ale ultimilor ani converg către aceeaşi imagine: noua generaţie trece printr-un adevărat proces de reeducare, poate mai subtil şi mai nociv decât cel experimentat în puşcăriile comuniste. Nu o spunem metaforic, căci sunt studii care demonstrează acest lucru. (Reisman, 2003)
Într-adevăr, mediul cultural pornografic în care ne ducem existenţa, de la revistele de la chioşc, cotidienele de succes până la filme, muzică chat-uri, în genere internet, toate contribuie la crearea unei perspective deformate despre realitate, care ne presează să ne schimbăm. Spre exemplu, două studii realizate între anii 1983–1987 pun în evidenţă faptul că „televiziunea oferă adolescenţilor lecţiile de bază sau scenariile comportamentelor sexuale pe care aceştia trebuie să şi le însuşească şi în afara cărora aceştia devin incapabili să mai vadă altceva” (Strasburger 1995: 45). Deci ceea ce cred prietenii tăi că este realitatea, nu e altceva decât un produs mediatic. Mai mult, care este rezultatul a atâţia ani de vizionare tv: programe de divertisment, filme, telenovele? „Cei care se uită la televizor cred că relaţiile sexuale înaintea sau în afara căsătoriei, violul şi prostituţia sunt mult mai frecvente sau comune decât sunt ele în realitate (Greenberg, 1994). (…) În urma vizionării TV tinerii supraestimează numărul celor de vârsta lor care întreţin deja relaţii sexuale (Zobin, Hirsch, Smith şi Hardy, 1984).
Vizionarea TV accentuează tinerilor sentimentul că «toată lumea a făcut-o», adică are o viaţă sexuală, iar aceasta a contribuit, în ultimii 20 de ani, la o scădere gradată, dar constantă, a vârstei la care băieţii şi fetele au primul act sexual (Braverman şi Strasburger, 1993). Într-un alt studiu se arată că tinerii de liceu care urmăresc intensiv telenovelele estimează ca fiind mult mai mare numărul persoanelor divorţate sau al celor care au copil nelegitim în lumea reală, decât estimează cei care se uită mai puţin la TV (Buerkel, Rothfuss şi Mayer, 1981; Carveth şi Alexander, 1985)”. „Adolescenţii care se identifică îndeaproape cu personaje de la televizor mărturisesc că se simt nesatisfăcuţi de faptul că sunt virgini sau de experienţa sexuală pe care au avut-o (în cazul în care întreţin deja relaţii sexuale). (Baron, 1976, 1977; Couringht şi Baran, 1980)
Aşadar, Irina, colegii tăi pe care tu îi consideri liberi şi dezinhibaţi nu sunt decât condiţionaţi. Ei nu aleg liberi, ci respectă doar comandamentele mesajelor mediatice, crezând că astfel vor fi cool, o altă „gogoaşă” pe care o „vând” şi o fixează filmele în capul copiilor. De aceea te şi îndemnau să vizionezi pornografie, pentru că efectele ei sunt puternice şi imediate, producând masive modificări la nivelul conştiinţei. Într-un studiu se demonstrează că adolescenţii care au vizionat doar 10 videoclipuri au devenit mult mai deschişi în a privi ca acceptabile relaţiile sexuale înainte de căsătorie. (Bryant şi Rockwell, 1994) De asemenea, un studiu făcut pe 391 de elevi ai unui liceu din Carolina de Nord a găsit că pentru cei care au vizionat în mod selectiv mai multă sexualitate la televizor începerea vieţii sexuale în anul respectiv a devenit mult mai probabilă (Brown şi Newcomer, 1991).”
Toată lupta se dă de fapt în mintea şi în inima ta. Pe de o parte, cel rău îţi creează tot felul de gânduri şi complexe, care în fond nu sunt decât un înşelător balon de săpun, dar şi Dumnezeu cu delicateţea caracteristică te susţine. Cei care te presează nu o fac decât pentru că rezistenţa ta e suficientă ca să simtă şi mai puternic mustrarea lăuntrică a atitudinii lor. Să nu-ţi închipui că sunt fericiţi. Viaţa sexuală privită în perspectivă recreativă, aşa cum o descrie pornografia(Jochen şi Valkenburg, 2006) afectează grav personalitatea tinerilor. Ştii care vor fi efectele imediate ale libertinajului sexual la care eşti provocată să aderi? În prima fază va trebui să te lupţi cu ruşinea. Nu cea de acum că eşti fecioară, şi nici măcar aceea pe care o vei simţi faţă de părinţi, ci cu o ruşine resimţită dureros în faţa propriei conştiinţe. Dacă vei insista, sentimentul de ruşine va fi înlocuit de unul de vinovăţie, pe care permanent vei încerca să o îndepărtezi prin diverse strategii, în unele cazuri chiar individul se scufundă şi mai mult în mizeria acelor relaţii, a pornografiei, în genere, ca într-un drog. Pe urmă, se instalează neliniştea depresivă de care suferă marea parte a tinerilor astăzi, şi care-i proiectează în tot felul de experienţe, băutură, drog şi promiscuitate, într-o fugă de ei înşişi.
Desigur, vei spune, colegii tăi nu arată să treacă prin aceste stări, dar ce se petrece cu sufletul lor nu vei afla chiar aşa de uşor, pentru că nici ei nu conştientizează de unde le vine neliniştea şi depresia. Auzim tot mai des despre sinucideri în rândurile tinerilor, iar dacă vei sta să le analizezi viaţa vei putea constata că majoritatea au trecut prin experienţe afective şi emoţionale traumatizante, legate întotdeauna de diverse forme de desfrânare. Toate acestea sunt ţinute ascunse undeva în cutia neagră a sufletului până într-o zi când o iau razna. Nu degeaba, „în America, dintre liceenii activi sexual, 70% dintre fete şi 55% dintre băieţi declară că ar prefera să mai fi aşteptat” (McIlhaney,. McKissic şi Bush, 2008)
Cât despre aşa-zisul sex oral, sau alte perversiuni asemănătoare, ne e şi ruşine să amintim. În urmă cu douăzeci de ani, era cea mai mare bătaie de joc, un fel de înjurătură pe care o auzeai curent în găştile de cartier. Dar era o înjurătură. În urmă cu 50-60 de ani nici în glumă nu se vorbea despre această practică, ce era amintită doar în manualele de psihiatrie însoţind grupul perversiunilor sexuale de tipul zoofiliei (acte sexuale cu animale). E o mare înşelare şi bătaie de joc să crezi că astfel îţi vei putea păstra fecioria. Te va afecta mai mult chiar decât dacă ai avea o relaţie trupească normală.
Sunt mii de studii care arată că vei fi afectată grav psihologic, dar nu numai atât, ca o pedeapsă a lui Dumnezeu, rişti să te îmbolnăveşti de cancer. Perversiunile nu au nimic comun cu dragostea, fiind în sine produse specifice consumului de pornografie. „Treburi demonice”, ar spune bătrânii noştri. Toate perversiunile te anulează ca persoană şi te transformă într-un obiect sexual. Şi nu e o metaforă. Cercetările neuropsihologice constată aceasta (Eberhadrt, Layden, 2010). Se schimbă ceva în chimia şi funcţionarea creierului bărbatului şi al femeii în urma contactului cu pornografia, în urma perversiunilor. Nu te uita la cei care în reviste ridică în slăvi perversiunile. Nu o fac pentru că iubesc adevărul sau pe tineri, ci doar pentru bani şi ca să câştige audienţă, dacă nu cumva ei înşişi sunt nişte victime ale acestor comportamente.
Sunt în fond două căi. Prima a unei vieţi de familie şi a vieţuirii cu Dumnezeu şi cealaltă cea a desfrânării. Cu cât vei merge mai mult pe cea de-a doua te vei îndepărta de părinţi (Fagan, 2009), de posibilitatea de a-ţi face propria familie (Zillmann, Bryant, 1988) şi, desigur, de Dumnezeu. Pentru tine soluţia este să povesteşti părinţilor tăi prin ce treci în aceste clipe şi să te spovedeşti. Toate vor dispărea după aceea ca un vis urât. De cei din jur nu te îngriji. Este foarte probabil ca în loc să te judece în continuare, să te respecte şi mai mult. Prietenul tău, dacă într-adevăr ţine la tine, va înţelege. Însă aşa cum pune problema, probabil că dorea cel mult o aventură, încât nu ai nimic de pierdut. Credinţa noastră este că Biserica şi familia te vor ajuta să devii om, te vor ţine departe de tăvălugul pornografiei şi al desfrânării care se rostogoleşte peste lume astăzi.
Irina, trebuie puţin curaj pentru a nu te lăsa dusă de val, şi astfel vei putea deveni un sprijin şi un model şi pentru ceilalţi. Dumnezeu te-a ajutat şi te va mai ajuta, să nu ai nici o îndoială, numai să fii sinceră până la capăt faţă de el şi faţă de propria conştiinţă. Până şi cercetările sociologice arată că o viaţă fericită de familie şi credinţa sunt cele mai bune garanţii ale eliberării de tentaţia pornografiei şi ale unei vieţi sănătoase în vremurile înşelătoare pe care le traversăm
. http://www.familiaortodoxa.ro/
Cand un tinar se sinucide toti sunt afectati. Membrii familiei, prietenii, colegii, vecinii si uneori chiar si cei care nu au cunoscut tinarul bine experimenteaza sentimente de durere, vina, confuzie, gindindu-se ca sinuciderea ar fi putut fi prevenita daca ar fi facut ceva diferit.
Astfel este important ca adultii sa inteleaga fortele care conduc tinerii la sinucidere si sa stie cum sa ajute. Motivele care stau in spatele sinuciderii sau incercarii de a-si lua viata pot fi complexe. Desi sinuciderea este relativ rara printre copii, rata acesteia si incercarile de sinucidere cresc mult in timpul adolescentei.Sinuciderea este cea de-a treia cauza de moarte pentru persoanele intre 14 si 24 de ani,depasita fiind doar de accidente si omucidere. Riscul de sinucidere creste dramatic atunci cind copiii si adolescentii au acces la arme de foc acasa. Iata de ce orice arma de acasa trebuie descarcata si tinuta la loc sigur, la fel si pentru cutite, medicamente, lame de ras si alte obiecte cu risc. Rata de sinucidere difera intre baieti si fete. Fetele se gindesc si incearca sa se sinucida de doua ori mai frecvent decit baietii. Acestea incearca sa se sinucida prin supradozarea medicamentelor sau prin taierea venelor. Totusi baietii mor prin sinucidere de patru ori mai frecvent decit fetele, probabil deoarece tind sa foloseasca metode mai mortale cum sunt armele de foc, spinzuratul sau saritul de la inaltimi.
Ideatia suicidala:Aceasta descrie ginduri, fantezii, ideei sau imagini legate de comiterea sinuciderii . Acest termen se refera si la gindirea suicidala. Ideatie inseamna formarea si dezvoltarea de idei.Pentru tineri gindurile de sinucidere pot varia de la ginduri trecatoare pina la alcatuirea unui plan pentru a pune capat vietii lor. Din acest motiv specialistii discuta despre ideatia suicidala ca fiind pasiva sau activa. Ideatia pasiva despre sinucidere include experimentarea unor ideei vagi despre sinucidere. Sinuciderea este vazuta ca o cale posibila de a sfirsi durerea, dar de obicei nu se ia nicio actiune. Ideatia activa apare atunci cind un tinar experimenteaza ginduri persistente de sinucidere si continua sa se simta fara speranta. Cand ideatia este activa, tinarul incepe sa actioneze spre indeplinirea sinuciderii.
Cand sunt copiii la risc de sinucidere:Pentru adultii de azi poate fi greu sa isi aminteasca cum era cind erau tineri, prinsi in zona gri intre copilarie si maturitate. Aceasta este o perioada a multor posibilitati dar si a confuziei si anxietatii. Tinerii sunt presati sa-si gaseasca locul in societate, sa aiba succese academice si sa fie responsabili. Acum apare trezirea instinctelor sexuale, a cunoasterii de sine si nevoia de autonomie care frecvent intra in conflict cu regulile si asteptarile adultilor.
Un tinar cu o sustinere adecvata a familiei, prietenilor, afiliere religioasa, grup social sau activitati extracurriculare pot avea o scapare in fata frustrarilor de zi cu zi. Insa multi tineri nu considera ca au aceasta capacitate si se simt deconectati si izolati de familie si prieteni. Acesti tineri au risc crescut de sinucidere.
Factorii care cresc riscul de sinucidere printre tineri cuprind:
– o tulburare psihologica, in mod special depresia, tulburarea bipolara, consumul de alcool si droguri (de fapt aproape 90% dintre persoanele care mor prin sinucidere au o tulburare psihologica la momentul decesului)
– sentimentul de stress, iritabilitate sau agitatie
– sentimentul de esec, lipsa de speranta si neimportanta care frecvent acompaniaza depresia (de exemplu, un tinar care nu reuseste sa aiba rezultate bune la scoala, este coplesit de violenta acasa sau care este izolat de colegi este predispus sa experimenteze astfel de sentimente)
– o incercare anterioara de sinucidere
– istoric familial de depresie sau sinucidere (boli depresive cu o componenta genetica sau unii tineri predispusi sa sufere de depresie majora)
– abuz fizic sau sexual
– absenta sustinerii parentale si a colegilor, sentimente de izolare sociala
– homosexualitatea intr-o familie sau comunitate ostila.
Semne de alarma:
Sinuciderea printre tineri apare frecvent dupa un eveniment stresant in viata cum este un esec perceput la scoala, despartirea de un iubit/a, decesul unei persoane apropiate, un divort sau un conflict familial major.
Ce amenintari ar trebui luate in serios?
Exemplele situatiilor posibil periculoase sau de urgenta cu un copil cuprind:
– amenintarea ca va rani sau va ucide pe cineva
– amenintarea ca se va rani sau se va sinucide
– ameninta ca fuge de acasa
– ameninta ca distruge proprietati.
Psihiatrii sunt de accord ca este foarte dificil sa prezicem cu precizie comportamentul viitor al unui copil. Comportamentul anterior al unei persoane, totusi este unul dintre cei mai buni factori de predictie pentru comportamentul viitor. De exemplu un copil care a fost violent este mai predispus sa-si duca la sfirsit amenintarile.
Cand se asociaza un risc ridicat asociat amenintarilor facute de adolescenti?
– comportamente violente sau agresive in trecutul copilului
– accesul la arme de foc sau albe, aducerea unei arme la scoala
– incercari de sinucidere sau amenintari in trecut, istoric de violenta in familie
– nu doreste sa-si accepte responsabilitatea sau da vina pe altii pentru propriile actiuni
– a experimentat recent umilire, rusine, pierdere sau respingere
– multiple amenintari, cruzimea fata de animale, piromanie
– implicarea in gasti sau culte
– modificari ale modelului de somn, neglijarea igienei proprii si a aspectului fizic
– acuze fizice precum, mialgii, migrene, oboseala
– note slabe la scoala, pierderea interesului pentru scoala
– se plinge frecvent de plictiseala.
Un tinar care se gindeste la sinucidere poate:
– vorbi despre sinucidere sau moarte in general
– vorbi despre “a pleca departe”
– vorbi despre sentimente de abandon, vina, lipsa sperantei
– se izoleaza de familie si prieteni
– isi pierde dorinta de a lua parte la activitatile favorite
– are probleme in a se concentra si a gindi clar
– suferi modificari ale alimentatiei si a modelelor de somn
– avea comportament auto-distructiv (bea alcool, consuma droguri sau conduce cu viteza)
– se poate plinge ca este o persoana rea sic a se simte putred pe dinauntru
– da indicii verbale precum: “Nu am sa mai fiu o problema pentru tine mult timp, nimic nu mai conteaza, nu am sa te mai vad oricum.”
– isi pune problemele in ordine, isi daruieste obiectele favorite, face curat in camera, arunca obiecte importante
– devine brusc vesel dupa o perioada de depresie
– are semne de psihoza – halucinatii sau ginduri bizare.
Cateva mituri gresite despre persoanele care se sinucid:– tinerii care ameninta ca se vor sinucide nu vorbesc serios, doar cauta mai multa atentie
– intrebind un tanar daca se gindeste la sinucidere il va face chiar sa se gindeasca
– cei care nu reusesc sa se sinucida de la prima incercare nu s-au gindit serios la asta de la inceput
– cei care se sinucid sunt intotdeauna tristi si depresivi inainte sa o faca
– tinerii care vor sa se sinucida se gindesc la asta inainte sa faca pasii
– sinuciderea nu este atit de frecventa la tineri
– un tanar cu un plan specific de sinucidere probabil nu-l va urma mai mult decit unul care doar se gindeste.
Ce sa spuneti unui adolescent suicidal?– incurajati-l sa descrie ce simte, de exemplu: “Nu aveam idee ca lucrurile merg atit de rau pentru tine, spune-mi ce se intimpla.”
– intrebati tinarul daca un incident specific a condus la aceasta decizie, de exemplu: “Ce s-a intimplat? Vreau sa stiu mai multe, poate fi de ajutor sa-mi vorbesti.”
– fiti atenti sa nu oferiti sfaturi care pot fi percepute drept vorbe goale, cum ar fi: “Ar trebui sa apreciezi tot de ai in viata” sau “Cred ca reactionezi exagerat”
– desi poate fi dificil, in acest punct acceptati orice va poate spune tinarul, fara a judeca verbalizind sau dezaprobind sentimentele sale
– intrebati-l daca are un anume plan de sinucidere, cu cit este mai specific planul cu atit creste riscul
– cu compasiune spuneti tinarului: “Nu vreau sa te ranesti singur si voi face totul posibil sa te opresc sa te sinucizi”
– punctati faptul ca sinuciderea nu este unica solutie, de exemplu: “Stiu ca exista si alte optiuni care pot ajuta, as vrea cel putin sa le incerci”
– promiteti adolescentului ca sunteti linga el si ca veti trece peste asta impreuna, de exemplu: “Nu esti singur, sunt aici sa tea jut sa intelegi ca imi dau seama cit de rele sunt lucrurile pentru tine”.
Ce pot face parintii?Cei mai multi tineri care se sinucid au dat unele indicii si amenintari familiei anterior. Astfel este important pentru parinti sa cunoasca semnele de alarma iar copiii care pot incerca suicidul sa fie ajutati.
Observati si ascultati:
Fiti atenti la un tinar care pare depresiv si melancolic, are note proaste si lipseste de la scoala. Este important sa mentineti comunicarea deschisa si sa va exprimati grija, sustinerea si dragostea pentru copil. Daca acesta are incredere in dumneavoastra, aratati-i ca ii luati in serios grijile. O cearta cu un prieten poate sa nu insemne ceva important pentru dumneavoastra dar pentru un tinar poate fi intensa si imensa. Este important sa nu minimalizati sau sa luati in deridere evenimentele prin care trece tinarul, crescind astfel sentimentul lui de neimportanta.
Daca adolescentul nu se simte confortabil discutind cu dumneavoastra sugerati-i o persoana mai neutra, cum ar fi o alta ruda, un membru al bisericii, un antrenor, un consilier scolar sau medicul copilului.
Puneti intrebari:
Unii parinti se gindesc de doua ori cind vine vorba de a intreba tinerii daca s-au gindit la sinucidere sau la a-si face rau. Unii se tem ca intrebind vor planta idea de sinucidere in creierul tinarului. Este intotdeauna o idee buna sa intrebati. Uneori va ajuta sa va explicati de ce intrebati. De exemplu, puteti spune: “Am observant ca vorbesti mereu ca ai vrea sa mori, te-ai gindit vreodata sa incerci sa te sinucizi?”
Cautati ajutor:
Daca va dati seama ca copilul dumneavoastra se gindeste la sinucidere, cautati ajutor imediat. Medicul dumneavoastra va poate prezenta unui psiholog sau psihiatru. Daca v-ati fixat o intilnire cu un psiholog fiti siguri ca va veti prezenta cu copilul, chiar daca credeti ca acesta se simte mai bine. Gindurile suicidale tind sa vina si sa plece, totusi este important ca adolescentul sa primeasca ajutor dezvoltindu-si aptitudinile necesare pentru a diminua aparitia acestei gindiri.
Daca copilul refuza sa mearga la psiholog, discutati cu psihologul. Acesta va va putea indica strategii care sa va ajute pe dumneavoastra si pe copil. Amintiti-va ca orice conflicte intre parinte si copil pot agrava gindirea negativa mai ales daca se simte izolat, neinteles, neimportant sau suicidal. Rezolvati aceste probleme intr-un mod constructiv. De asemenea spuneti psihologului daca in familie exista istoric de depresie, abuz de substante, violenta sau criticism continu.
Nu presupuneti ca cineva care a incercat sa se sinucida si acum face tratament este automat mai bine:
Indivizii care au incercat suicidul si va spun ca se simt bine acum ca fac tratament nu trebuie intotdeauna crezuti. Un motiv pentru care nu mai incearca acum sa se sinucida este pentru ca nu au indeajuns de multa energie sa se sinucida cind sunt foarte depresivi. Un alt motiv pentru sinuciderile in timpul tratamentului si a unei ameliorari este dorinta de eliberare din starea de anxietate prin moarte. Desi nu este bine sa urmariti fiecare pas al unei persoane care se recupereaza este important sa fiti siguri ca liniile de comunicare dintre dumneavoastra ramin libere.
Acceptati importanta amenintarilor cu sinuciderea:
Nu faceti greseala sa credeti ca cei care se gindesc la sinucidere nu doresc sa caute ajutor sau sa se sinucida. Studiile pe victimele suicidului arata ca peste jumatate au cautat ajutor medical in ultimele 6 luni de viata. Nu lasati copilul sa gaseasca singur ajutor profesional-de obicei nu este capabil. Nu presupuneti niciodata ca un copil care este determinat sa-si puna capat vietii nu poate fi oprit. Chiar si cele mai sever depresive persoane au sentimente mixte despre moarte, pendulind pina in ultimul moment intre dorinta de a trai si de a muri. Acestia nu vor sa moara, vor ca durerea sa se opreasca. Impulsul de a termina tot, indiferent cit de coplesitor este nu se mentine o vesnicie.
Discutati cu copilul:
Cum oamenii care se gindesc la sinucidere se simt singuri si fara ajutor, cel mai important lucru pe care il puteti face este sa comunicati cu acesta deschis. Aratati ca va pasa, stresati dorinta de a asculta. Deasemeni fiti siguri ca acesta vorbeste serios despre sinucidere. Nu presupuneti ca oamenii care vorbesc despre sinucidere nu o vor face. 80% dintre persoanele care se sinucid dau indicii asupra intentiilor lor sau isi marturisesc sentimentele unui prieten sau membru al familiei. Nu ignorati ceea ce par a fi doar amenintari ocazionale sau remarci. Vorbe precum: “O sa-ti para rau cind am sa mor” sau “Nu vad nici o cale de rezolvare” indiferent de vocea vesele cu care au fost spuse pot indica ginduri serioase de sinucidere.
O prejudecata des intilnita este cea fata de discutia despre sinucidere. Daca aduceti subiectul in discutie nu veti inrautati lucrurile. Nu exista riscul “de a da cuiva idea”. Mai corect este invers. Punand intrebarea despre sinucidere si discutarea subiectului fara a arata soc si dezaprobare este unul dintre cele mai folositoare lucruri pe care le puteti face. Aceasta sinceritate arata individului ca il luati in serios.
Cum sa ajutati tinerii sa faca fata pierderii unui prieten prin sinucidere?
Ce trebuie sa faceti daca o persoana cunoscuta a copilului dumneavoastra, un coleg sau prieten a incercat sau s-a sinucis? Mai intii constientizati multiplele emotii ale copilului. Unii tineri spun ca se simt vinovati – mai ales cei care ar fi putut interpreta actiunile si cuvintele prietenului mai bine. Altii se simt furiosi fata de persoana care s-a sinucis pentru egoismul sau sau spun ca nu simnt nici o emotie puternica. Toate aceste reactii sunt adecvate; spuneti copilului ca nu exista bine sau rau in aceste sentimente. Cind o persoana incearca sa se sinucida si supravietuieste, oamenilor le poate fi frica sau se pot simti inconfortabil sa discute despre acest subiect cu individul. Trebuie sa reziste acestei tendinte, acesta este un moment cind persoana are nevoie sa se simta conectata cu altii.
Ce este si la ce ajuta evaluarea psihologica?Evaluarea psihologica este un proces de detectare si caracterizare a unor tulburari mentale.Aceasta metoda folosita pentru evaluare va depinde de nevoile adolescentului. Poate consta dintr-oserie de teste psihologice sau neuropsihologice structurate precum si interviuri clinice pentru a identifica si a descrie problemele emotionale, comportamentale sau de invatare care pot contribui la problemele tinarului.
Procesul tine citeva ore si este completat in timpul citorva sedinte diferite. Evaluarea psihologica trebuie considerata in cazurile in care nu se cunosc motivele tulburarilor de comportament, invatare sau afective ale tinarului. Rolul psihologului este de a cauta indicii si de a rezolva un mister pentru a decide care optiuni sunt potrivite pentru a ajuta pacientul.
Informatiile pe care le poate aduce o evaluare psihologica:
– severitatea simptomelor de depresie sau anxietate
– prezenta unei dizabilitati de invatare
– slabiciunile si aptitudinile academic
– cauzele de baza ale problemelor emotionale
– stilurile de copiere pozitive sau negative
– motivele comportamentului agresiv
– informatii despre modul in care vede tinarul lumea
– conflicte cu care se lupta pacientul
– stilul de personalitate al tinarului
.http://www.la-psiholog.ro
sursa articol de deveghepatriei
SANTINELA ORTODOXA 