Incredibila putere a rugăciunilor

Incredibila putere a rugăciunilor

Considerate de cei aflaţi în suferinţă –şi de apropiaţii lor- drept ultima cale de vindecare, rugăciunile au devenit în ultima vreme obiect de studiu ştiinţific, mai ales după ce s-a constatat efectul lor binefăcător ori chiar tămăduitor. Cercetători de diverse specialităţi au căutat să afle cum anume acţionează rugăciunea asupra stării fizice a individului şi în ce condiţii devine ea eficientă. Iar rezultatele studiilor s-au dovedit uimitoare!
*  Efect spectaculos în cazuri de artrită şi boli coronariene
Cu câteva luni în urmă, au fost făcute publice concluziile unui studiu asupra rugăciunii, realizat de dr. Dale Matthews, de la Facultatea de Medicină a Universităţii Georgetown, asistat de S. Marlowe şi Francis MacNutt. Cei trei au folosit acelaşi sistem şi aceleaşi controale utilizate de regulă la evaluarea unui medicament nou. Patruzeci de pacienţi cu artrită, înregistraţi la Centrul pentru Artrită din Clearwater, Florida, au fost trataţi cu… rugăciuni în timpul unei sesiuni intensive de vindecare, de câteva zile. Suferinzii au fost împărţiţi apoi în două grupe. Pentru prima s-au făcut multe rugăciuni fără ca bolnavii să ştie, timp de şase luni, în vreme ce grupa cealaltă nu a beneficiat de acest „suport”. Toţi pacienţii au fost monitorizaţi pentru a li se urmări eventualele semne de progres. Şi ele n-au întârziat să apară, dar numai la categoria celor ajutaţi spiritual. Dar atenţie! Durerile şi inflamaţiile de articulaţii s-au diminuat doar la cei care au beneficiat şi de contactul fizic cu tămăduitorii (care le-au pus mâinile pe locurile afectate, în timp ce se rugau), nu şi la cei pentru care s-au înălţat rugi de la distanţă! În mod similar, Randolph Byrd observa, în 1988, analizând starea a 393 de suferinzi de boli coronariene, internaţi la San Francisco General Hospital, că aceia pentru care s-au făcut rugăciuni au cunoscut o ameliorare semnificativă a sănătăţii, având mai puţină nevoie de ventilare artificială, de antibotice şi de diuretice decât cei lăsaţi pe cont propriu. Nu e astfel de mirare că, potrivit unui sondaj publicat în Newsweek, 87% dintre americani se declară ferm convinşi că Dumnezeu ascultă rugile, 82% dintre ei recunoscând că se roagă pentru sănătatea şi succesul lor şi al membrilor familiei. Un alt sondaj, marca Gallup, dezvăluia că 3 din 10 americani au avut parte de o însănătoşire aproape miraculoasă, 30% dintre ei punând-o pe seama propriilor rugăciuni ori ale celor apropiaţi.
*  Şi dacă e doar autosugestie?
“E doar efect placebo, la fel ca atunci când înghiţi un cubuleţ de zahăr şi te simţi mai bine, crezând că ţi s-a administrat un medicament”, susţin scepticii/necredincoşii, arătând că, în ciuda deosebirii remarcate de Byrd între cele două categorii, nici durata spitalizării şi nici mortalitatea n-au înregistrat diferenţe semnificative între grupe. Au urmat alte studii, referitoare la influenţa rugăciunii asupra bacteriilor, plantelor şi oamenilor, dar puţini au auzit de ele, întrucât rezultatele n-au fost concludente. Asta a dat apă la moară celor care susţin că Dumnezeu, indiferent care ar fi acela în religia respectivă, nu poate fi manipulat prin rugi fierbiţi sau disperate, altminteri atâtea dezastre şi tragedii umane (accidente, malformaţii, morţi premature) ar fi putut fi prevenite ori stopate la timp! Să depindă totul de gradul de credinţă al celor care rostesc rugăciunile sau de faptul că suferindul/victima în cauză ştie sau nu că e astfel susţinut? Să conteze numărul şi/sau intensitatea rugăciunilor? Henri Nouwen a analizat ceea ce el numeşte “gândirea iluzorie”, remarcând că omul e predispus creditării superstiţiilor şi gata să vadă relaţii cauză-efect acolo unde acestea nu există (dar el se aşteaptă să fie!) ori sunt urmarea unui şir de coincidenţe. Asta se vede cel mai bine în practicarea jocurilor de noroc, în avansarea prezicerilor de tot felul şi în credinţa în fenomenele paranormale. În fiecare situaţie de acest fel, ne autoamăgim că putem influenţa nişte evenimente practic incontrolabile, susţine Nouwen. În plus, omul reţine mai degrabă o secvenţă consecutivă de tipul accidentului petrecut după o premoniţie decâ faptul că nu s-a întâmplat nimic după ce a visat o catastrofă. La fel se întâmplă atunci când susţinem că gândirea pozitivă ne poate vindeca de boli cumplite. Poate e adevărat în cazul unui număr de bolnavi. Dar cei care au gândit pozitiv şi nu s-au vindecat sunt totuşi mult mai mulţi. Teologii înşişi ne recomandă să nu-l privim pe Dumnezeu ca pe un Moş Crăciun căruia îi cerem anumite cadorui. În fond, precizează ei, Biblia nu ne spune că, rugându-ne, vom scăpa de suferinţe şi necazuri de orice fel, ci doar că Domnul ne va fi alături în momentele grele. Aşa că nu trebuie să fim dezamăgiţi sau să ne răzvărtim atunci când nu obţinem ce ne-am dorit şi nici să credem că am fost pedepsiţi pentru insuficienta noastră credinţă. Iisus însuşi le-a spus fariseilor, când l-au întrebat când vine Împărăţia lui Dumnezeu:” Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17:20b-21)
*  Clopotele şi semnul crucii, mai puternice ca viruşii şi bacteriile
Şi totuşi, în ciuda controverselor, experţii ruşi din Sankt Petersburg au ajuns la concluzia că oamenii pot totuşi  să se vindece în biserici, atunci când ating sfintele moaşte sau icoanele.„O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din St. Petersburg, citat de Pravda. „Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, ci repară şi structura grav afectată a conştiinţei”. Profesorul Slezin a încercat să măsoare puterea rugăciunii, înregistrând electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau. Mare i-a fost uimirea omului de ştiinţă să constate la subiecţii săi un fenomen neobişnuit:„stingerea” completă a cortexului cerebral. Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de până la trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe măsură ce individul creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului se amplifică şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii.”Practic atunci nu mai există nicio forma de stres”, a explicat cercetătorul rus, adăugând:”Iar stresul este responsabil de majoritatea bolilor. Boala apare mai întâi la nivelul minţii şi apoi coboară în organe, pe fondul slăbirii câmpului energetic”. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică, a monitorizat, la rândul său, mii de enoriaşi înainte şi după slujba urmărită în biserică, observând că tensiunea şi caractristicile sângelui li se îmbunătăţeau la ieşirea din lăcaşul sfânt. Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. De pildă, după explozia de la Cernobîl, aparatele de măsurare au arătat că, în apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, aflată la doar 4 km de reactoare, valoarea radiaţiilor era absolut normală, în ciuda efectului devastator al exploziei. Mai mult, potrivit publicaţiei Pravda,
oamenii de ştiinţă din St. Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor, şi că apa sfinţită, semnul crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare. De altfel, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor. Ultrasunetele emise de clopotele trase ar fi capabile să anihileze viruşii de gripă, hepatită şi tifos. Acelaşi efect incredibil, mai puternic chiar decât metodele clasice de dezinfecţie, l-ar avea şi semnul crucii făcut deasupra apei sau bucatelor duse la binecuvântare. Laboratorul Institutului de Medicină Industrială şi Navală a confirmat că în apa sfinţită concentraţia bacteriilor dăunătoare este de o sută de ori mai mică decâ în apa normală. Singura condiţie este ca binecuvântarea să fie dată de o persoană credincioasă.“Apa distinge nivelul de credinţă al oamenilor.”, susţine A. Malenkovskaia.
* Cum s-a salvat biserica de lava vulcanului
Senzaţional este şi documentarul realizat de BBC şi difuzat pe Discovery, relatând povestea unui pastor care, în 1873, a chemat oamenii la rugăciune, pentru a salva biserica din calea lavei unui vulcan din Islanda. Filmul a prezentat însemnările pastorului care, speriat că lava vulcanului s-a întins pe vreo 15 kilometri, distrugând totul în calea sa, şi-a chemat enoriaşii la biserică, să se roage împreună pentru un miracol. Iar când au ieşit din lăcaş, au constatat că lava, ce cursese cu furie pe suprafeţe uriaşe, se oprise la câţiva metri de biserică! Scepticii ar putea spune că a fost doar o coincidenţă, dar mulţi cred că rugăciunea colectivă a avut un rol determinant în evitarea dezastrului. Iisus însuşi a oprit furtuna prin rugăciune şi, tot rugându-se, a avut puterea de a schimba structura formelor materiale. El a înmulţit pâinile şi peştii, a transformat apa în vin, a vorbit cu vântul şi valurile şi a fost ascultat. Deci Iisus ne-a arătat că materia răspunde conştiinţei umane şi tot el a spus că, dacă am avea credinţă cât un bob de muştar, am putea muta munţii din loc. “Ce se poate spune mai mult despre foloasele rugăciunii? S-a rugat chiar Domnul, Căruia în vecii vecilor îi sunt mărirea şi puterea”, scria Tertulian în “Despre rugăciune”. Ceea ce, până la urmă, rezumă cel mai bine zecile şi poate chiar sutele de încercări ştiinţifice de a confirma şi măsura efectele binefăcătoare ale rugilor.

…de Mădălina Firănescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s