DE CE RESPINGEM CATEGORIC CARDURILE ELECTRONICE DE SĂNĂTATE ȘI ACTELE BIOMETRICE (CU CIP RFID)

,

Adevăratul om de cultură şi de elită iese în faţă şi acela strigă şi răcneşte cu toate forţele lui şi apără valorile pe care el le-a construit şi pe care el le trăieşte. Pentru că dacă ar fi tăcut tot aşa, de pildă un Eminescu, ar fi tăcut Radu Gyr, un Nichifor Crainic, sau oameni de mai mică talie -’apăi am fi fost de mult prăbuşiţi. Dar aceşti oameni, ca nişte mici apostoli, am putea spune, au fost mereu prezenţi şi au strigat şi s-au opus la toate metodele de întunecare a fiinţei noastre ortodoxe… Iar această problemă nu este una oarecare, după mine este cea mai grea problemă a omenirii şi a creştinătăţii. Dar acum la noi, se simte foarte jenat un domn ziarist, se simte jenat un istoric, un om de literatură sau ştiinţă… ca să susţină o temă cu ordin religios şi să înfrunte vreo primejdie. Nu! Nu cumva să fie deranjat!
         Nici tăcerea sihaştrilor nu este scuzabilă. Monahul, preotul care socoteşte că face o misiune în cadrul Bisericii, dar nu participă direct la aceste adevăruri, la aceste atacuri şi primejdii în care ne găsim – nu este monah, nu este preot. Dacă nu simte să participe direct şi să-şi asume răspunderea ca un mic misionar al vremurilor, în zadar este toată rugăciunea lui. Tăcerea în faţa acestor pericole este o lepădare a noastră de adevăr. Pentru că ne înrobim şi ieşim din libertatea Adevărului. Adevărul ne face liberi, nu ne pune cip. Aceasta este dovada că societatea în care trăim este una a minciunii, potrivnică Evangheliei. Libertatea Evangheliei lui Hristos în faţa acestei lumi este un pericol terorist. Tăcerea noastră înseamnă sclavie şi îngroparea ortodoxiei. Oamenii noştri de elită, prin tăcerea lor, nu fac decât să construiască sicriul ortodoxiei pe care i-l pregăteşte stăpânirea acestei lumi. Cât pentru păstorii noştri duhovniceşti, atâta le spun: Oare sarea se va strica şi nu va mai săra?”

                                                      Părintele arhimandrit Justin Pârvu


CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE………………………………………………………………………….4

MODEL DE RETURNARE LA CNASS A CARDULUI ELECTRONIC DE SĂNĂTATE…………………………………………………………………………………….5

Pr. Prof. Dr. Mihai Valică……………………………………………………………….6

Pr. Dr. Mihai Andrei Aldea……………………………………………………………17

Mihai Silviu-Chirilă………………………………………………………………………21

Radu Iacoboaie……………………………………………………………………………29
                                                    CUVÂNT ÎNAINTE

         Adeseori întâlnim sau vedem români, care nu sunt informați cu adevărat în multe privințe. Mulți nu înțeleg de pildă de ce nu trebuie luate cardurile electronice servite de Guvern și Ministerul Sănătății. Dar știu însă, că fără acestea nu au acces la unele servicii medicale (rețete compensate, spitalizare gratuită etc.).
        Acest volum reunește un număr restrâns de articole despre actele biometrice, încercând să umple puțin vidul în ceea ce privește problematica lor destul de complexă, dar nu imposibil de înțeles, și să clarifice chestiunea cât mai mult cu putință, problemă în care mass media centrală (în special televiziunile) practică de ani buni o manipulare extremă prin tehnicile sale diverse: trunchierea adevărului, prezentarea tendențioasă (chiar răutăcioasă), dezinformarea etc. Nu știu dacă ați observat, dar îndeosebi ortodocșii care le resping pe motiv religios și de încălcare a unor drepturi fundamentale prevăzute de Constituția României, sunt prezentați tot mai mult ca fanatici, extremiști, paranoici sau retardați!…
         Ca să dăm un singur exemplu, această strategie sau atitudine a lor de manipulare în masă este reprezentată magistral chiar prin persoana lui Vasile Ciurchea, președintele Casei Naționale de Asigurări Sociale și de Sănătate, care în desele sale interviuri a minimalizat în mod voit și la maximum numărul românilor care au refuzat cardurile electronice de sănătate (la circa 2000-3000 pe țară!!! și la câteva asociații ortodoxe!), a declarat că nu înțelege motivele ,,mai mult sau mai puțin subiective” ale acestora, dar că ,,respectă” întrutotul opiniile lor… Și a mai declarat public că Biserica nu se opune… Deși noi știm că, destul de recent, Sfântul Sinod al BOR a anunțat că sprijină găsirea unei alternative pentru românii care refuză cardurile electronice de sănătate. Iar realitatea este că a indus în eroare atâția oameni, a încercat să le explice și să îi convingă că nu există absolut nicio problemă, că acestea nu conțin niciun fel de date medicale (?!), că sunt la fel precum cipurile din telefonul mobil sau din cardurile bancare (?!)… Mizând în mod evident pe ignoranța maselor largi…
          Desigur românii nu știu în general ce înseamnă tehnologia RFID, utilizată și în cazul cardului electronic de sănătate (cu cip RFID). Nu știu ce pași urmează și ce înseamnă să fii îndosariat, controlat și supravegheat strict în viața privată și cum arată DICTATURA BIOMETRICĂ sau SCLAVIA ELECTRONICĂ… Iar dacă vor înțelege asta abia în viitor, va fii prea târziu să mai poată opune o minimă rezistență…
          Frați români, în spatele implementării așa-zisei modernizări a sistemului sanitar, a introducerii pe ascuns a dosarului electronic de sănătate și a introducerii obligatorii a cardurilor electronice de sănătate se află desigur un plan global de control al populației, organizații masonice din Uniunea Europeană și din România. Ca acoperire, sistemul acesta informatic a fost impus țării noastre în vederea intrării în spațiul securizat Shengen, fiind sponsorizat chipurile doar cu fonduri europene (dar noi știm că România contribuie la bugetul UE cu peste un miliard de euro anual, în timp ce fondurile europene absorbite abia se ridică la circa 400 milioane de euro anual!). Însă el urmărește practic îndosarierea electronică a tuturor românilor, controlul vieții lor private și interese obscure legate de traficul internațional de organe, de afacerile unor companii farmaceutice, anihilarea adversarilor globalizării etc.
          Mai știm că Legea 95/2006 privind reforma din domeniul sănătății a fost promovată de un mason notoriu, în persoana fostului prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu, poreclit de o parte a presei ,,inimă zburdalnică”, în timpul căruia ,,economia duduia”, și când s-au cheltuit sume imense pe fleacuri, chiar înainte de declanșarea crizei mondiale… Și introducerea recentă a cardurilor electronice de sănătate este ,,realizarea” primului-ministru Victor Ponta…

 

                 MODEL DE RETURNARE LA CNAS A CARDULUI ELECTRONIC DE SĂNĂTATE
Model de informare către CNAS pentru cei care refuză cardul de sănătate. Trebuie completat și depus pe suport de hârtie până pe data de 9 februarie 2015 la Casa Naţională de Asigurari de Sănătate, Calea Călărașilor 248, Bl. S19, Sector 3, 030634, București.

                        Către : Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (C.N. A. S.)
                                       În atenţia : Domnului Director General

                                                        Domnule Director,

Subsemnatul(a) ………………………., domiciliat în …………………., e-mail ……………………………., telefon …………….., vă informez că nu accept cardul electronic de sănătate, pe care îl returnez împreună cu această înştiinţare.

Prin îndosarierea datelor personale de sănătate în dosarul electronic şi prin utilizarea cardului electronic, voi fi expus(ă) unei serii de abuzuri care pot surveni atât ca urmare a utilizării cu rea-credinţă, cât şi scurgerii sau furtului acestor informaţii din baza de date.
Introducerea datelor mele personale de sănătate într-un sistem global de supraveghere reprezintă totodată un atac la adresa libertăţii persoanei, o încălcare a dreptului la viaţa privată, la libertatea gândirii şi a opiniilor, la libertatea credinţei religioase şi a dreptului la ocrotirea sănătăţii, garantate prin următoarele articole din Constituţia României:

Art. 23 (1): ,,Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.”
Art. 26 (1): „Autoriţăţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.”
Art. 26 (2): ,,Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.”
Art. 29 (1): „Libertatea gândirii şi a opiniilor precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie contrara convingerilor sale.”
Art. 29 (2): „Libertatea conşiinţei este garantată.”
Art. 34 (1): ,,Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.”

Vă informez, totodată, că nu voi accepta niciun alt fel de document care are încorporat un mediu de stocarea a informaţiilor (cip, cod de bare, banda magnetică sau orice alt fel de dispozitiv electronic) pe care vor fi inscripționate date cu caracter personal.
Solicit alternativă la cardul de sănătate ţinând cont de cele menţionate.

Data: ………..
Numele: …………
Semnătura: ………

 

               ROMÂNIA – UN POSIBIL LOC DE ÎNCEPUT AL PECETLUIRII APOCALIPTICE?
                                                    Pr. Prof. Dr. Mihai Valică

… Regulamentul Consiliului Europei nr.2252/2004 dă recomandări (de fapt directive sau norme – n.a.) şi detalii tehnice privind cip-urile biometrice, însă nici o ţară din lume nu s-a grăbit să le implanteze cu atâta acrivie tehnică şi obedienţă. România este prima ţară-pilot-cobai de pe planetă cu un asemenea proiect experimental, iar guvernarea trecută a reglementat aceasta prin: OGU 94/2008, HG 1566/2008, OG 207 DIN 04/12/2008.

Dezavantaje ale cip-urilor RFID

1. Informaţiile din memoria cipului pot fi citite de către orice cititor, nu doar de către cele specializate. Astfel, cu un simplu calculator performant, orice date, oricât de criptate ar părea, pot fi sparte într-un timp extrem de scurt (cel mult patru ore) şi chiar falsificate (se ştie că există programe de decriptare automate iar datele pot fi ulterior citite de oricine, care apelează la un hacker sau expert în computere – n.a.)
2. Controlul total asupra cetăţenilor. Se va şti în orice clipă unde suntem, cu cine suntem, tranzacţiile financiare, rutele de călătorie, timpul petrecut în anumite locuri şi alte date (cum ar fi ceea ce am discutat etc. – n.a.), ce vor fi folosite după bunul plac al posesorilor acestor baze de date.
3. Cip-urile nu pot fi detectate de simţurile fiziologice sau percepţia umană. Deci nu vor putea fi evitate.
4. Microcipurile implantate la animale au provocat cancer în aproximativ 10% din cazurile implanturilor. Ţesutul cancerigen a apărut întotdeauna în jurul cipului RFID.
5. Cip-urile RFID sunt sensibile la anumite tipuri de radiaţii ori contactul cu surse încărcate cu electricitate.
6. Nu există inclusă în cip-uri opţiunea: Nu colecta date statistice despre mine.
7. Cel care va refuza cip-urile din varii motive, va fi lipsit de serviciile publice, care cer o identificare la baza de date, generând astfel o izolare şi înstrăinare socială. Deci persoanele fără cip nu există.
8. Cip-urile sunt o sursă de informaţie gratuită pusă la dispoziţie pentru serviciile de spionaj la toate nivelurile, iar date personale pot fi deturnate în diferite scopuri (cum ar fi şantajul, etc. – n.a.) sau făcute publice fie din neglijenţă, fie intenţionat.
9. Cip-urile biometrice pot avea avantaje pe termen scurt (de minimă importanţă, cum ar fi supravegherea copiilor etc. – n.a.), dar pe termen lung pot fi un pericol real. Ele compromit metodele existente de securitate pe baza celor două elemente introduse, folosind presupunerea că ele nu sunt accesibile publicului, nici măcar în mod criptat (iar posesorii bazelor de date ar fi curaţi ca lacrima – n.a.). De exemplu, dacă ai o bază de date cu amprente şi pentru a intra în sistem este nevoie de amprenta unei persoane, nu trebuie să fie persoana acolo, poţi să iei din baza de date a poliţiei amprenta ei. În mod paradoxal, cip-urile biometrice diminuează siguranţa unei ţări. Ele permit accesul pe baza paşaportului altcuiva, fără a fi nevoie ca el să fie de faţă. Nu te mai verifică nimeni fizic, totul se bazează pe sistem. De aceea, expunerea informaţiilor digitale ale românilor discreţionar şi fără nici un discernământ reprezintă o acţiune fie inconştientă şi iresponsabilă, fie de trădare a propriilor cetăţeni.
10. Serviciul 112 permite găsirea locaţiei telefonului. Oricând te poate localiza fără să apelezi, numai datorită faptului că telefonul primeşte semnal. Acelaşi lucru se poate extinde la cip-urile RFID.
11. Evidenţa strictă a vieţii personale la toate nivelurile elimină şansa de a repara o neglijenţă, o greşeală sau o neputinţă de plată, de exemplu faţă de o bancă. Cazul americanilor cu dosar financiar. Dacă uiţi să faci o plată, eşti catalogat ca rău platnic toată viaţa. Nu mai primeşti un împrumut, niciodată.
12. Monitorizarea prin satelit pe baza identificării faciale reprezintă o ameninţare la propria viaţă, dacă luăm în considerare ghidarea rachetelor antipersoană prin satelit. O eventuală lovitură de stat omoară orice persoană cu ajutorul rachetelor ghidate după recunoaştere facială. Tehnic acest lucru este deja posibil. Deci cip-ul biometric poate servi şi la terorism, ucideri şi crimă organizată (şi la instalarea forţată a unui guvern şi imperiu mondial! – n.a.)
13. Autentificarea biometrică se poate realiza şi atunci când persoana deţinătoare a documentelor biometrice este moartă: este nevoie doar de mâna sa, sau de un ochi, pentru a intra într-un sistem. Astfel banii din cont, sau alte acţiuni financiare sau administrative, care necesită informaţii biometrice, se pot obţine doar dacă ai cadavrul. Deci pericolul cip-urilor biometrice se prelungeşte chiar şi atunci când omul este fără viaţă…

Sursa: revista Rost, nr.71-72/2009

 

              PERSOANA UMANĂ ÎNTRE DESACRALIZARE, COMERCIALIZARE DE ORGANE ȘI DISCRIMINARE

                                                    Pr. Prof. Dr. MIHAI VALICĂ

Cardurile de sănătate cu microcip reprezintă o nouă problemă în societatea românească, întrucât ele se impun populaţiei sărăcite şi umilite de atîtea eşecuri ale economiei şi taxelor nenumărate, fără o dezbatere publică şi fără să ofere alternative celor ce din motive de conştiinţă sau de neîncredere faţă de tehnologia informațională nu doresc să primească un astfel de card informatizat[1]. Întrebarea multor medici şi specialişti în domeniu este dacă acest card impus, reprezintă un pericol sau o binefacere?

După discuțiile despre cărțile de indentitate electronice, pașapoartele biometrice, permisul de conducere, etc, acţiuni care încalcă drepturile şi libertăţile cetăţeanului de a opta, iată că acum se atentează şi la sănătatea lui, prin implementarea cardurilor de sănătate cu microcipuri, termenul limită fiind, 1 februarie 2015.

Comparând cu alte țări ca Olanda, Finlanda, Spania, Norvegia, unde nu găsim carduri de sănătate care să conțină microcipuri, cum nu găsim nici lege obligatorie pentru implementarea pașapoartelor sau cărților de identitate cu microcipuri[2], la noi toate se impun de sus în jos, ca unei populaţii fără discernământ, fără să fim consultaţi în acest sens şi ca unei mase umane şi nu ca unor persoane libere şi conştiente. Statul a devenit atât de paternal, încât ne sufocă cu binele ce ne vrea, și drept urmare fiecare român, asigurat și neasigurat va fi obligat să aibă un astfel de card de sănătate – cu microcipuri, fără de care, nici aspirina, nu o va mai putea cumpăra de la farmacie[3].

În cardul de sănătate sunt înmagazinate toate informațiile despre posesorul de card, de la datele de stare civilă, studii, CNP, familie, domiciliu, stare de sănătate cu diagnostice, până la cele mai mici detalii, care ar trebui ştiute doar de medic şi pacient şi nu de toată lumea.

Aceste carduri, aşa cum se știe sunt vulnerabile atât tehnic, cât și din punct de vedere al moralității celor dețin baza de date a sistemului electronic de sănătate.

Problema rămâne tot fragilitatea bazelor de date, care pot fi sparte sau accesate şi de persoane suspecte, iar pacientul vizat devine vulnerabil şi viaţa lui poate fi pusă în pericol.

În ce constă anume fragilitatea cardurilor de sănătate deducem din opinia autorizată a preşedintelui Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoaie: el afirmă; „cardul de sănătate cu microcip este un abuz din partea statului şi comportă riscuri pe toate planurile”[4]. El aduce următoarele argumente:

Cardul este numai „aparent” în favoarea asiguraţilor.
Este periculos să fie puse informaţiile medicale personale pe microcip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate afla tot. Acest lucru violează drepturile la intimitate și la demnitate ale persoanei și poate aduce mari prejudicii.
La Consiliul Europei există o presiune imensă din partea firmelor de asigurări pentru a deveni legal accesul la informaţiile despre sănătatea oamenilor…forţa financiara uriaşă a acestor „rechini” face ca datele despre posibilele boli ale oamenilor să ajungă la ei, pe birou, pentru ca ei să ştie dacă fac sau nu poliţele de asigurare şi la ce preţ.
Există riscul discriminării persoanelor pe baza informaţiilor personale asupra stării de sănătate, atâta vreme cât acestea nu mai sunt protejate.
Datele medicale pot fi utilizate inclusiv pentru a distruge o persoană, mai ales într-o societate conflictuală, ca cea din România.
Exista o tendinţă, din partea Statului, spre autoritarism, în sensul de a cunoaşte totul despre cetăţeni şi de a-i controla.
Este o încercare de abuz din partea statului și nu există dezbateri publice.
Se introduce o nouă taxă, fără să întrebe populaţia, deşi românii plătesc asigurările de sănătate.
In privinţa donării de organe: vom intra în circuitul European şi vom trimite numărul de organe disponibile spre alte ţări. Şi dacă ar exista mai mulţi donatori de organe… nu vor exista mai multe transplanturi în ţara noastră pentru că fondurile disponibile pentru transplanturile de organe sunt limitate, iar creşterea numărului de donatori ar depăşi limita bugetară. Cui vor folosi organele luate de la romani? Ce bani și ce organisme sunt în joc? Cine va apăra „prostimea” de cei care vor dori să le comercializeze organele pe milioane şi milioane de euro sau dolari?
Ca să înţelegem mai bine: în Spania (unde există acordul prezumat din partea familiei pentru prelevarea de organe) – s-a ajuns la puternice discriminări împotriva imigranţilor, care nu au familiile alături de ei…deci nu are cine să-i apere de reţelele de „transplant de organe”.
Medicii sunt şi ei oameni… Dacă ne uităm la istoria sec. XX, o să vedem că medicii erau cei care făceau experimente în lagărele de concentrare naziste, medicii erau cei care făceau abuzuri în domeniul psihiatric…şi în cazul transplantului de organe tot medicii pot ajunge la abuzuri dacă legea și autorităţile permit şi încurajează…Cardul cu microcip poate da ocazia unor medici certați cu deontologia profesională să facă abuzuri.
Ultimul exemplu este A1H1 (gripa porcină). În acest moment s-a dovedit că cei care au întreţinut spaima au avut… contracte cu firmele care au produs vaccinurile[5].
Cardul de sănătate poate creia mari dificultăţi birocratice şi poate chiar împiedica accesul la serviciile medicale și la desfășurarea actului medical într-un mod fluent și firesc.
Cardul de sănătate este „arma” cu care guvernanţii vor să scoată de la români sume uriaşe de bani, un „furt al secolului” săvârşit în dauna celor care plătesc legal asigurările de sănătate dar…nu vor card de sănătate”[6].

Dilema care se naşte este următoarea: nu s-ar face cea mai mare nedreptate celor care, plătesc toate taxele şi impozitele legate de asigurările de sănătate şi din motive de conştiinţă sau de neîncredere în sistemul de sănătate informatic, nu doresc să primească cardul biometric de sănătate?
Drept urmare, aceştia, cu toate că sunt la zi cu plata contribuţiilor de sănătate, pentru că nu au acceptat cardul, nu pot beneficia de serviciile de sănătate, deoarece nu există alternativă, ceea ce creează o discriminare ucigaşă, întrucât împiedică accesul la serviciile medicale, tocmai celor, pe care legea îi îndreptăţeşte, să fie beneficiarii seriviciilor medicale, întrucât sunt cu plata la zi la CAS, iar tocmai cardul de sănătate nedorit de ei, îi elimină şi-i condamnă la moarte?

Nu credeți că un card de evidență a sărăciei românilor, pentru eradicarea ei ar fi mai benefic?

Pr. prof. dr. Mihai VALICĂ

[1] Vezi pe larg petiția, alcătuită de Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere, filiala jud. Vrancea, ”Stefan cel Mare”, cu titlul Nu cardului de sănătate cu cip electronic, în: Rev. Atitudini, nr. 15 din februarie 2011, prin care cere, organelor în drept, renunțarea la emiterea cardurilor de sănătate cu cip.
[2]http://www.avocatnet.ro/content/forum|displayTopicPage/topicID_127701/pageID_1/Cardul-de-sanatate-cu-microcip-Pericol-sau-binefacere.html.
[3] Ibidem.
[4]http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/01/17/dr-vasile-astarastoae-presedintele-colegiului-medicilor-demonstreaza-la-rfi-cardul-de-sanatate-cu-cip-este-o-incercare-de-abuz-din-partea-statului-si-comporta-riscuri-pe-toate-planurile-pana-si-on /
[5] Idem.
[6] Vezi pe larg: http://medicalnet.ro/blog/astarastoae/; http://www.ziare.com/stiri/spitale/vasile-astarastoae-cardul-de-sanatate-va-aduce-mai-multa-birocratie-1072517; http://vodpod.com/watch/5363827-prof-univ-dr-vasile-astrstoae-cui-folosete-cardul-de-sntate; Vezi şi atitudinea FOR (Forul Ortodox Român): Argumente procedurale şi etice împotriva cardului de sănătate; în: http://foaienationala.ro/ministerul-sanatatii-sfideaza-normele-bunului-simt-argumente-procedurale-si-etice-impotriva-cardului-de-sanatate-cu-cip.html:

Sistemul de identificare a asiguraţilor pe baza cardului cu cip este experimental, în sensul în care nu există o experienţă probată suficient care să ateste că introducerea lui serveşte scopurilor enunţate de autorităţi: eradicarea fraudelor şi economisirea banului public.
Dimpotrivă, introducerea unui nou sistem de gestionare şi administrare a asiguraţilor în timp de criză înseamnă schimbarea radicală a vechiului sistem cu unul nou – proces întotdeauna costisitor şi riscant. Nimeni nu a discutat în mod real despre noile costuri şi riscuri.
Drept dovadă că sistemul e nesigur: în Marea Britanie, în sistemul centralizat al Naţional Health System, s-au pierdut datele a 93% din asiguraţi; iar în Franţa fraudele se fac în continuare fără nici o oprelişte, în cadrul unui sistem informatic de carduri. Cât despre costuri, în Germania implementarea – doar parţială – a acestui sistem a costat 1, 7 miliarde de euro.
Nu există nici un fel de studii (de fezabilitate, de impact, de politici publice etc.) făcute de autorităţi pe marginea acestor probleme. Nu avem date reale, probate, verificate, despre dimensiunea fraudelor, nu avem studii comparative cu alte ţări care au încercat sistemul etc.
Încă o dovadă că sistemul este nesigur este dată de blocarea recentă a serverelor CAS. Încă înainte de a fi implementat sistemul exclusiv electronic şi-a arătat limitele: o singură problemă tehnică reuşeşte să blocheze întreg sistemul. Oricât de greoi şi birocratic ar fi un sistem administrativ clasic, el nu se poate bloca în mod similar.
Riscurile asupra drepturilor constituţionale şi asupra datelor personale nu au fost abordate în mod serios. Astfel: Nu există nici un audit de securitate pentru cipurile care vor stoca datele personale; Îîn acest sens, ce garanţii efective există asupra protecţiei datelor personale şi informaţiilor asupra stării de sănătate ce vor fi criptate pe cip? Şi, având în vedere că nu se pot aduce garanţii tehnice infailibile, la ce bun construirea unui sistem informatic în care cetăţeanul devine vulnerabil, prin expunerea datelor personale, şi a celor asupra sănătăţii sale, în faţa statului şi a unor terţe entităţi (conform legii, farmacişti, medici, furnizori, dar şi oricine poate procura aparate de citire a cipurilor)?; Nu există nici acum, în ciuda solicitărilor asociaţiilor societăţii civile, nici un fel de informaţie asupra existenţei – sau non-existenţei – unei baze de date centralizate, cu informaţiile medicale despre persoană; Singurul care devine transparent în faţa autorităţilor şi a terţelor entităţi este cetăţeanul; în schimb, statul este complet opac în ceea ce priveşte modul în care va proceda cu datele personale; Obligaţia de a te identifica drept asigurat prin deţinerea unui card cu cip – respectiv lipsa unei alternative – încalcă grav dreptul la opţiune bazat pe dreptul la viaţă privată şi pe libertatea conştiinţei; Reamintim faptul că MI, într-un răspuns către FOR, a precizat că “prin recunoaşterea dreptului la opţiune al cetăţenilor români, sunt respectate dreptul la viaţă privată, cât şi libertatea de conştiinţă ale acestora, precum şi libertăţile civice specifice unui stat de drept constituţional”. Implicit, lipsa acestui drept la opţiune înseamnă încălcarea celorlalte drepturi constituţionale.
Autorităţile au procedat în cel mai nefericit mod cu putinţă faţă de societatea civilă şi faţă de necesitatea asigurării unei dezbateri publice reale: au demarat procedurile licitaţiei publice pentru achiziţionarea cipurilor înaintea organizării primei dezbateri publice asupra proiectului; au promis, public şi oficial, drept la opţiune şi alternativă la card, promisiune încălcată prin faptul că un asemenea drept a fost exclus din noul proiect; au descurajat orice discuţie serioasă, profundă, asupra acestui subiect prin lipsa oricăror studii asupra proiectului; au considerat de la bun început, în notele de fundamentare ale proiectelor legislative, că nu este necesară consultarea societăţii civile şi a Bisericii; au organizat ambele dezbateri publice în urma solicitărilor exprese ale unor asociaţii civile şi le-au fixat la ore aproape imposibile, în termene scurte de timp.
Toate aceste lucruri duc la o relaţie de suspiciune între stat şi cetăţeni: statul îşi suspectează cetăţenii de fraude şi încearcă, în mod opac, încălcând drepturile civile şi normele democratice, introducerea unui sistem informatic obligatoriu şi riscant pentru libertatea persoanei; cetăţeanul suspectează, pe bună dreptate, statul că intenţionează să îşi crească marja de control asupra societăţii şi persoanelor, având în vedere şi tertipurile jenante de care se folosesc autorităţile pentru a asigura introducerea cardurilor cu cip obligatorii; prin propaganda de care se serveşte pentru a justifica introducerea noului sistem informatic, statul acuză categorii întregi de populaţie (medici de familie, asiguraţi) de faptul că sunt necinstiţi în raport cu legea şi cu ceilalţi; acest lucru nu poate duce decât la anomie socială şi la suspiciune generalizată, vina pentru funcţionarea proastă a sistemului aparţinând în primul rând responsabililor, nu plătitorilor de taxe. Având în vedere toate aceste argumente procedurale şi etice, FOR consideră că lipsa dreptului la opţiune afectează grav, şi de această dată, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti prevăzute în Constituţie.

SURSA: site-ul ATITUDINI și https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/01/14/persoana-umana-intre-desacralizare-comercializare-de-organe-si-discriminare-pr-dr-mihai-valica
CIP-UL ÎNTRE GHIOAGĂ DUHOVNICEASCĂ ȘI GHIOAGĂ POLITICĂ

                                                 Pr. prof. dr. Mihai Valică

Drept la replică la articolul CIP-ul tehnologic şi cip-ciripul teologic de Eugen Tănăsescu, precum și la discuția televizată cu domnia sa (vezi NTVonline).

Ambele intervenții mi-au lăsat un gust amar și mi-au stârnit o oarecare milă față de superficialitatea unor preoți, care își dau cu părerea fără să cunoască problema pusă la nivel global, precum și substraturile politice ale acestei acțiuni numită tehnologia RFID.

Este trist să vezi cum un preot, teologul de serviciu și de de-servicii, ironizează o problemă de bioetică actuală, de foarte mare importanță, pentru care Germania a preferat să plătească penalități în valoare de 45 000 de euro pe zi și chiar de 300 000 euro pe zi, în cazul legii Big Brother, în urma infringimentului impus de Comisia Europeană, decât să experimenteze cip-urile și legea Big Brother pe proprii ei cetățeni.

În universitățile din Germania se studiază temeinic impactul tehnologiei RFID și se arată efectele ei grave asupra libertății omului. Ca unul care am studiat tematica și la Freiburg și la Göttingen două semestre, îmi permit să supun atenției părintelui Tănăsescu doar cîteva aspecte.

În timp ce în lumea informată din Vest profesorii Universităților dar și Bisericile pun în dezbatere academică, eclesială, politică, socială și bioetică problema CIP-urilor prin cursuri, seminarii, conferinte etc., la noi cei responsabili eclesial, profesorii de teologie și unii preoți iau în derâdere această problemă majora, iar prin Biroul de presă al Patriarhiei Române, se anunță dezinvolt, că s-a dat liber și binecuvântare la cipuire ! Nimic mai trist și mai dureros!

La noi, cei responsabili eclesial, în loc să fructifice experiența democratică a occidentalilor în această problemă, să transfigureze hristic evlavia și reacția unor duhovnici și credincioși ai Bisericii, să ia atitudine morală sau bioetică privind această problemă, care vizează libertatea sau consțiința omului, să pună în dezbatere sinodală sau comunitară, așa cum au făcut aproape toate Bisericile ortodoxe surori, ei iau în derâdere și chiar condamnă acțiunea acestora, ca fiind retrogradă și persiflează acțiunea lor.

Drept urmare, unii credincioșii se simt abandonați, tocmai de cei ce ne conduc, și aleargă la diverși duhovnici, mai mari sau mai mici, mai informați sau mai puțin informați și astfel, apar pe alocuri, unele derapaje duhovnicești, ale unora, cu multă râvnă pentru Hristos, dar nu întotdeauna și cu pricepere…

Personal prefer nepriceperea lor, decât prea multa pricepere a celor responsabili eclesial, care ne îndeamnă să stăm cuminți în staul, că lupul este departe și ne vor trezi ei… atunci când lupul este lângă noi…!

Sinodul local de la Cluj (2009) sub președenția regretatului Mitropolit Anania a tras semnalul de alarmă, inspirați de Duhul Sfânt și a luat o atitudine fermă și corectă, condamnând dictatura și umilința biometrică. Ce frumos ar fi fost ca această atitudine locală, să fi fost receptată sinodal la nivel central, ca părerea oficală a BOR, așa cum s-a petrecut în istoria Bisericii Universale de multe ori, când unele hotărâri locale au fost acceptate de întreaga Biserică.

Însă, din păcate, la o săptămână după acea hotărâre, aceiași sinodali, cu excepția IPS Bartolomeu, care a lipsit, când au ajuns la Sinodul cel mare de la București, Duhul Sfânt a fugit… și atunci s-a dat liber la cipuire. Urmările? Pe lângă sminteala duhovnicească a unora, au urmat unele consecințe sociale și etice pentru români, care sunt priviți ca o paria a Europei, tocmai de europenii de gradul întâi, care nu au acceptat CIP-ul total, ca România. Astfel Europa (Anglia, Belgia și Olanda) impune deja cipurile biometrice doar pentru muncitorii români și bulgari și discriminarea a început. (Vezi Crai nou din 25 martie 2013, p. 12).

Posibile cauze ale relativizării acestei probleme în România

Confuzia voită sau nu este acolo unde, unii prezintă tehnologia nu numai ca instrument sau unealtă[1], ci şi ca activitate socială, şi chiar simbolică prin care omul a învăţat și va învăța să-și exprime identitatea creatoare.

Totuși, Teologia nu poate fi de acord cu această opinie, întrucât tehnologiile, inclusiv cele informaţionale, la fel ca şi ştiinţa, inventariază progresele în procesul de cunoaştere omenească, acestea fiind doar instrumente ale cunoașterii și nu reprezintă cunoașterea însăși. Cred că această concepţie stă la baza confuziei, pe lângă slugărnicia unei țări slabe, ca România, care face ca societatea informaţională, politică, cea filosofică sau științifică să fie identificată cu societatea cunoaşterii[2].

Tehnologiile informaţionale[3] se dezvoltă pe baza ştiinţei fundamentată în era modernă. Acestea constituie vehicule pentru diseminarea cunoaşterii ştiinţifice și perpetuează ordinea şi explicaţiile „ştiinţifice” specifice acestei ere[4] și nicidecum nu au rolul de a înrobi pe om sau de a-i limita acestuia libertatea.

Preeminența tehnologiei și a politicului în fața individului riscă să sacrifice individul în numele științei, a societății, a binelui mondial, a popoarelor, a politicii etc.[5] Preeminența conștiinței științifice și politice, care pretinde că numai oamenii de știință sau politicienii sunt chemați să emită norme etice[6] este total inacceptabilă, mai ales atunci când este vorba de destinul hristic al omului și de conștiința lui religioasă.

Spengler spune în acest sens, că omul, dacă nu este atent, poate deveni din stăpân al lumii, sclav al mașinii, adică al tehnologiei[7] sau victimă a unei politici himere, dacă ne gândim la mondializarea cu orice preț.

Este cunoscută publicului larg critica „clasică” a tehnologiei, care este considerată, în general, periculoasă și chiar dăunătoare omului. Această opinie este susținută de mari gânditori: Oswald Spengler[8], Martin Heidegger[9], Friedrich Jünger[10], Lewis Mumford[11], Jacques Ellul[12], Olivier Clement[13] și mulți alții[14], iar mai recent Ovidiu Hurduzeu în cartea Unabomber, profetul ucigaş[15] sau în Sclavii fericiți[16], precum și Adrian Stoica, cercetător la agenția spațială NASA[17], susțin păreri similare.

Unii dintre ei consideră că tehnologia, ca şi cunoaşterea, are şi o dimensiune transcendentală, un „domeniu al ideilor”, fiind legată de sistemele de credinţe, de valorile şi preferinţele asociate acestora, ce inhibă sau validează anumite acţiuni[18].

Atunci când tehnologia nu ține cont de acest lucru și se dezvoltă neluând în calcul complexitatea persoanei umane, contextul social, etc., ar putea duce la ceea ce Olivier Clément numea „fatalitatea tehnocratică“[19] și astfel se produce ruptura între om și tehnologie, care îi poate deveni potrivnică și chiar dăunătoare[20]. În acest caz „transcendența” tehnologiei se pierde și se poate ușor transforma într-un instrument de distrugere.

În acest context, întrebarea mea este: sinodul local de la Cluj, atâția oameni de știință, atâtea Biserici naționale locale, șefi de stat și de guverne din lume, etc. care s-au opus sau se opun tehnologiei RFID, fac parte din din categoria, generic numită de părintele Eugen Tănăsescu, cip-ciripul teologic, sau din categoria Prostia omenească? O fi și Sf. Ioan Evanghelistul din această categorie, care scrie Apocalipsa inspirat de Duhul Sfânt, tocmai ca partea Antihristului să nu se împlinească, și nicidecum să se împlinească în mod fatalist, de aceea atenționează profetic despre viclenia lui, care face mână bună, de multe ori, cu stăpânirea (vezi Leviatanul din Iov 40 și 41). Nu credeți că ignoranța, prostia omenească și cip-ciripul teologic trebuie căutate pe la Constanța?

Autorul mustrătorului și luminătorului articol face apel des, la Cezar, cu referire la cap. 13, din Romani, ca să ne supunem stăpânirilor, etc, etc, însă îi scapă două versete extrem de importante (11-12), chiar din cap. 13, care ne îndeamnă în contextul stăpânirilor că „este chiar ceasul să vă treziţi din somn… să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii”. Deci ascultare, dar treji și cu armele luminii îmbrăcați.

Așa au procedat și au fost acei câțiva credincioși cu preoți și monahi în frunte, binecuvântați de duhovnicii lor, când au manifestat legal și democratic la București pe data de 14 martie împotriva dictaturii și lanțurilor biometrice. Așa cum s-au priceput ei, deoarece, cei care se pricep mai bine, teologii de serviciu și de de-servicii sunt de partea Cezarului și a Bisericii diplomate, care se aliniează mondialist și slugarnic, spre des-bisericire și ascultare de artizanii noii lumi și sunt folosiți pe post de ghioagă eclesială și politică pentru a lovi în proprii lor fii! Iată diferența!!!

În opinia mea, Biserica Ortodoxă, în virtutea caracterului ei profetic şi soteriologic, este îndreptăţită hristic, din motive morale sau bioetice să respingă introducerea noilor documente electronice şi principiul pe care ele se bazează: condiţionarea identităţii de cetăţean cu drepturi depline, de deţinerea unui astfel de document.

În acelaşi timp, cred că nu există elementele, pentru care aceste documente să fie considerate pecetea lui antihrist sau să fie considerată primirea lor, drept lepădare de Hristos sau de harul botezului. Lepădarea de Hristos nu poate fi decât o acţiune deliberată a omului, nu una implicită sau presupusă de dispozitive tehnice neştiute; trebuie să fie legată de acordul liber exprimat al voinţei omului, de aderare la o condiţie şi concepţie antihristică[21].

Totodată, creştinii trebuie avertizaţi şi conştientizaţi că, prin aceste documente electronice, se face un pas major către o stăpânire totalitară fără precedent în istorie, prin amploarea sa, stăpânire care va putea culmina cu dominaţia antihristului. În acest sens este foarte important Comunicatul Sfintei Chinotite a Sfântului Munte Athos cu privire la guvernarea electronică și cardul cetateanului[22] în care este exprimat pericolul duhovnicesc reprezentat de actele electronice:
1.“este real pericolul, pentru toți creștinii, de a li se viola libertatea conștiinței religioase, privându-i astfel de posibilitatea mărturisirii credinței și propovăduirii Evangheliei lui Hristos, în mod liber”;
2. “este posibilă chiar și eventualitatea folosirii în necunostință de cauză a unor simboluri anticreștine de către credincioși.“

Mondializarea, înlocuind religia cu drepturile omului, în mod paradoxal, în numele acestor drepturi, pretinde ca îi dă omului mai multă siguranță, dar numai la schimb, cu mai puțină libertate. Aici este capcana, pentru că, dacă se cedează din libertatea omului, care reprezintă o caracteristică fundamentală a chipului lui Dumnezeu în om, de dragul unei siguranțe închipuite, atunci le pierzi pe amândouă, dacă nu chiar totul.

În acest context, ce frumos ar fi fost, ca cei responsabili eclesial, cât și teologii de serviciu și de de-servicii sau comisia de bioetică a Patriarhiei, decît să ironizeze, să relativizeze problema sau să jignească pe cei ce cred altfel, să fi spus doar o propoziție scurtă: cipurile dăunează grav libertății umane.

Pr. prof. dr. Mihai VALICĂ

[1] Analizând evoluţiile tehnologice, o serie de savanţi (M. Heidegger, 1962, L. Mumford, 1964, M. Foucault, 1972, D. Bohm, 1983, I. Prigogine, I. Stengers, 1984) au demonstrat că, de fapt, progresele tehnologice se bazează pe avansuri mai largi, de natură epistemologică şi ontologică şi nu invers.
[2] Vezi Gabriela Lucia Sabău, Premise ale procesului tranziției de la societatea industrială la societatea cunoașterii, în: http://209.85.129.132/search?q=cache:mRwJIFtrPcMJ:www.acad.ro/pro_pri/doc/st_g03.doc+Mumford+despre+critica+tehnologiei&cd=8&hl=de&ct=clnk.
[3] Vezi Igor Cojocaru, Tehnologiile Informaționale și de Comunicații, în: http://www.akademos.asm.md/…/%20из%20Academos+1+2009%2022%20TEHNOLOGIILE%20INFORMAŢIONALE%20 Tehnologiile informaționale reprezintă un domeniu foarte important în dezvoltarea economică și culturală a oricărei societăți. Aplicarea largă și multilaterală a acestora în activitatea omului impune civilizației moderne noi posibilități calitative care la rândul său contribuie la formarea societății informaționale. Vezi pe larg: http://www.bitplus.moldinfonet.md/ro/about/
[4] Vezi Inglis, A., Ling, P., Joosten, V., Delivering Digitally: Managing the Transition to the Knowledge Media, Kogan Page, London, 1999.
[5] Scriitorul Ovidiu Hurduzeu, doctor al Universităţii Stanford din SUA, numeşte explozia informatică (ce favorizează “şi controlul comportamentelor umane”) drept “terorism tehnologic” şi arată că, “pe măsură ce se branşează la tot mai multe reţele, omul pierde capacitatea de a se mai aduna să-şi câştige identitatea. Se produce astfel o disoluţie a personalităţii organice. Precum uneltele, putem fi detaşaţi, separaţi unii de alţii, şi chiar de noi înşine, combinaţi şi recombinaţi în funcţie de necesităţile sistemului tehnologic. Vezi „Unabomber, profetul ucigaş”, Ed. Logos, Bucureşti, 2007. Vezi şi „Explozia informaţională ne înstrăinează de Dumnezeu, în ziarul Lumina, din 5 august 2010.
[6] Vezi Dr. Pavel Chirilă, Pr. Mihai Valică și Dr. Madalina Popescu, Piste false în bioetica modernă, în: http://www.crestinortodox.ro/morala/91063-piste-false-in-bioetica-moderna.
[7] Spengler, O., Der Mensch und die Technik. Beitrag zu einer Philosophie des Lebens, München, 1931, p. 31.
[8] Vezi Spengler, O., Der Mensch und die Technik. Beitrag zu einer Philosophie des Lebens, München, 1931.
[9] Heidegger, M., Being and Time, Oxford, Blackwell, 1962.
[10] Juenger, Friedrich Georg, Die Perfektion der Technik (traducere în engleză: The Failure of Technology: Perfection without Purpose, Henry Regnery Company, 1949.
[11] Mumford, L., The Pentagon of Power: the Myth of the Machine, London, Secker and Warburg, 1964.
[12] Ellul, Jacques, L’Apocalypse: architecture en mouvement (traducere în engleză: Apocalypse, A Crossroad Book, 1977; Ellul, Jacques, Le bluff technologique (traducere în engleză: The technological bluff, William B. Eerdmans Publishing Company, 1990).
[13] Vezi Adevăr și libertate. Ortodoxia în contemporaneitate. Convorbiri cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, trad. rom. Mihai Maci, Ed. Deisis, Sibiu, 1997.
[14] Vezi și: Postman, Neil, Technopoly. The Surrender of Culture to Technology, Vintage Books, New York, 1992; Picard, Max, Flucht von Gott (traducere în engleză: The Flight from God, Regnery Gateway, 1951; Postman, Neil, Technopoly. The Surrender of Culture to Technology, Vintage Books, New York, 1992; Davis, Erik, Technosis. Muth, Magic and Mysticism in the Age of Information, Three Rivers Press, 1998; Bohm, D., Wholeness and the Implicate Order, London, Ark, 1983; Prigogine, I., Stengers, I., Order out of Chaos: Man’s New Dialogue with Nature, New York, Bantam Books, 1984; Foucault, M., Histoire de la Folie a l’Age Classique, Paris, Gallimard, 1972.
[15] Ovidiu Hurduzeu, „Unabomber, profetul ucigaş”, Ed. Logos, Bucureşti, 2007.
[16] Ibidem, Sclavii fericiți. Lumea văzută din Silicon Valley, ediție completă, Iași, 2005.
[17] Vezi Dr. ing Adrian Stoica, Da, trebuie să ne temem de tehnologie, dar să nu intrăm în panică, în Ziarul Lumina, sâmbătă, 18 iulie 2009, pp. 8-9.
[18] Vezi și Strange, S., An Eclectic Approach în C. Murphy and R. Tooze (eds.) The New International Political Economy, Boulder, Co., Lynne Rienner, 1991.
[19] Olivier Clément, op. cit. p. 39.
[20] De exemplu sistemul biometric este foarte vulnerabil și nesigur. Citirea cu multă ușurință, de către oricine deține un computer performant, a datelor cu caracter personal (nume, prenume, CNP, naţionalitate, vârstă, etc.); citirea datelor cu caracter biometric (amprenta digitală, amprenta facială, amprenta retinei); clonarea cip-urilor; modificare datelor şi ataşarea lor la un alt paşaport; urmărirea individului purtator de act electronic cu cip; sustragerea datelor personale şi biometrice din bazele de date Schengen; citirea datelor cu caracter personal într-un mod extrem de facil și citirea datelor cu caracter personal folosind dispozitive compatibile GSM. Vezi Matthias Becker, “Position ist Identität”. Der US-amerikanische Geograph Jerome Dobson warnt vor Gefahren der Ortungstechnik. Drohen durch GPS-Technik neue Formen der Sklaverei? În: http://www.geog.ku.edu/peoplepages/Dobson_D.shtml.
[21] Vezi pe larg De-crearea Şi virtualizarea lumii reale prin tehnică – o cale spre sfÂrŞitul ei? Abordare tehnică, socio-economică şi duhovnicească a utilizării documentelor electronice şi a tehnicii fără graniţe morale, scris de Un grup de profesori, doctori, teologi, ingineri şi economişti ortodocşi – Cu binecuvântarea şi rugăciunile a numeroşi părinţi din Sf. Munte Athos, Grecia, România etc. Studiu nepublicat
[22]http://apologeticum.wordpress.com/2011/05/12/comunicat-sfanta-chinotita-a-sfantului-munte-athos-este-impotriva-obligativitatii-actelor-de-identitate-electronice-si-recomanda-credinciosilor-actele-de-identitate-fara-cip/

Sursa: https://bucovinaprofunda.wordpress.com/2013/04/17/pr-prof-dr-mihai-valica-cip-ul-intre-ghioaga-duhovniceasca-si-ghioaga-politica/
               MEMORIU CĂTRE CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE (C.N.A.S.)
                                                  Pr. Dr. Mihai Andrei Aldea

Prin acest memoriu noi, obştea Sfintei Mănăstiri Paltin – Petru Vodă, respingem cardurile de sănătate în temeiul următoarelor motive:

1. Toate documentele pentru „Dosarul Electronic de Sănătate” (D.E.S.) arată că acceptarea cardului de sănătate se face prin acordul persoanei asigurate. În virtutea dreptului nostru de cetăţeni refuzăm să ne dăm acordul pentru acest card.

2. Toate documentele pentru D.E.S. arată că există posibilitatea legală a autentificării pacientului pe baza codului numeric personal (CNP) sau a codului de asigurat. Drept urmare, cardul de sănătate nu este necesar în mod real pentru funcţionalitatea sistemului D.E.S. Din punctul nostru de vedere cardul de sănătate se prezintă în clipa de faţă ca o formă de fraudare a cetăţenilor români prin una din cele două variante prezentate mai jos ori prin amândouă.

3. Respingerea de către noi a cardului de sănătate este în primul rând un protest al nostru faţă de sistemul de supraveghere electronică generală din România!
Acest sistem încalcă libertatea persoanei şi drepturile cetăţeneşti şi este similar ideologic sistemelor de supraveghere a statelor totalitare. Hitler, Stalin sau Horthy ar fi fost fericiţi să dispună de o asemenea putere asupra cetăţenilor, de asemenea mijloace de supraveghere ce distrug orice intimitate a persoanei şi o transformă în individ controlat de autorităţi. Diferenţa tehnologică între tatuajele şi filtrele organizate de nazişti sau bolşevici şi sistemul actual de supraveghere electronică se suprapune peste aceeaşi patologie a controlului total asupra cetăţenilor.

4.Trebuie arătat că înfiinţarea D.E.S. încalcă legea protecţiei datelor personale şi constituie un abuz extrem de grav faţă de intimitatea cetăţenilor români. În fapt, putem spune, fără a exagera, că se constituie într-un act de trădare naţională. Existenţa unei baze de date online cu toate informaţiile despre starea de sănătate a cetăţenilor României echivalează cu oferirea acestor informaţii oricărui stat străin, oricărei puteri străine.
Doar un om total lipsit de discernământ– medical vorbind! – poate crede că o asemenea bază de date poate fi securizată real, câtă vreme nu au putut obţine o asemenea securizare, instituţii mult mai competente decât autorităţile române. Autorităţi care, chiar în această campanie electorală, dar şi în multe alte împrejurări, au fost descrise de către parlamentari, foşti parlamentari şi alţi politicieni de frunte, ca fiind corupte şi incapabile! Cum s-ar putea avea încredere în autorităţile a căror corectitudine şi competenţă este negată chiar de către cei care le conduc? Este de amintit faptul că elevi de liceu din România şi alte ţări au spart firewall-urile unor organizaţii de mare prestigiu ca N.A.S.A. ori N.A.T.O. Este de amintit că ţări ca Marea Britanie sau Japonia au înregistrat pierderi de informaţii din bazele lor de date, uneori la dimensiuni uriaşe.
Este de amintit că informaţiile medicale ale unei ţări au o uriaşă importanţă strategică şi dezvăluie nenumărate puncte vulnerabile atât ale unor persoane importante cât şi ale populaţiei, în general. Mai mult, datele medicale ale populaţiei sunt de maxim interes pentru corporaţii farmaceutice şi alte organizaţii medicale, pentru grupările ce se ocupă cu traficul de organe, traficul de droguri, traficul de medicamente etc. În faţa unui asemenea bloc de interese este evident că potenţialul real de securizare al D.E.S este practic nul. Simplul fapt că D.E.S. enumără de la punctul 1.1 (Descrierea generală a sistemului) nu mai puţin de 5 (cinci) categorii de persoane care pot accesa sistemul (medici, pacienţi, C.N.A.S., „instituţii medicale” şi Ministerul Sănătăţii) arată că breşele prin care informaţiile medicale să se scurgă spre terţi, au fost deja create. Lăsând la o parte problemele generale de corupţie şi securitate ale României, observăm uşor că o organizaţie interesată poate oricând folosi ca paravan statutul de „instituţie medicală” spre a ajunge în posesia dosarelor electronice. Este evident că aceste informaţii publice sunt binecunoscute specialiştilor, ceea ce înseamnă că autorităţile au expus conştient ţara unei vulnerabilităţi fără precedent.
Faţă de care protestăm prin respingerea cardurilor de sănătate şi prin memoriul de faţă!

5. Respingerea de către noi a cardului de sănătate este de asemenea un protest faţă de corupţia arogantă şi nemărginită a clasei politice, corupţie care produce înrobirea totală a celorlalte clase sociale şi distrugerea tuturor libertăţilor şi valorilor naţionale şi cetăţeneşti. Din acest punct de vedere este mai mult decât evidentă inutilitatea cardului de sănătate pentru un sistem onest! Datele medicale din acest card nu pot fi accesate în caz de urgenţă, deoarece într-un asemenea caz, posesorul nu mai poate spune parola cardului. Dacă medicii pot trece totuşi de parolă, cardul devine o primejdie directă pentru purtător, putând fi uşor accesat de oricine are puţine cunoştinţe tehnice. Mai mult, câtă vreme există D.E.S. ca sistem centralizat de date medicale ce poate fi accesat de către orice medic pe baza CNP-ului sau codului de asigurat, cardul de sănătate devine perfect inutil, medicul putând oricând obţine prin internet – prin cablu sau wireless – informaţii mult mai bogate şi mult mai complete decât cele câteva care pot fi înscrise pe card. Cardul este astfel un obiect cu totul inutil cetăţeanului! Cardul este de fapt o fraudă, având două scopuri posibile, eventual simultan: (a) obţinerea unor profituri necinstite de la bugetul de stat de către politicienii şi funcţionarii care implementează sistemul şi de firma/firmele producătoare (şi de întreţinere) şi (b) vulnerabilizarea cetăţenilor faţă de sistemul de supraveghere (prin obişnuirea lui cu actele şi controalele electronice).

6. Respingem cardul de sănătate deoarece introducerea lui reprezintă o fariseică batjocorire a libertăţilor cetăţeneşti. În documentele D.E.S. revine de mai multe ori afirmaţia „acord”. Acord pentru activarea cardului, acord pentru organizarea dosarului, acord pentru date suplimentare înscrise pe card… S-ar părea că totul se face cu acordul cetăţeanului, dar apoi se spune că în lipsa cardului de sănătate „nu puteţi primi servicii medicale plătite de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cu excepţia urgenţelor medico-chirurgicale!”.
Această ultimă afirmaţie constituie un şantaj, având ca miză chiar sănătatea şi viaţa asiguratului care, chiar dacă plăteşte asigurările de sănătate nu poate beneficia de ele decât prin acceptarea cardului de sănătate… cu acordul său exprimat în scris! Se merge chiar până la a-l sili pe asigurat să declare că „a fost informat corect, complet şi accesibil ca limbaj privitor la diagnosticele, datele medicale care doresc a fi înscrise pe cipul cardului”. Desigur, fără a avea nicio alternativă la această declaraţie! Asemănarea cu sistemele nazist sau comunist este profundă, izbitoare şi revoltătoare! Şi acolo cetăţeanul trebuia să îşi „declare liber” adeziunea la sistem şi admiraţia faţă de Hitler, Stalin, Pol Pot etc., în caz contrar fiind, de asemenea, supus unor consecinţe directe care îi afectau sănătatea şi viaţa.

7.Este de observat că imensa majoritate a avantajelor D.ES., aşa cum sunt descrise ele în „Dosarul Electronic de Sănătate – informaţii generale”– sunt false, contradictorii şi exprimate într-un limbaj strict publicitar, lipsit de substanţă şi coerenţă. Pretenţia de „limitare a accesului la datele medicale” este strict publicitară, câtă vreme numărul căilor de acces este extrem de mare, după cum se vede chiar din posibilităţile de accesare exprimate în paragraful „…accesul îmbunătăţit la servicii, într-un mod securizat”. Oricine a lucrat într-o instituţie ştie cât de securizat este un calculator sau un program la care trebuie să apeleze frecvent mulţi operatori. În acest caz, foarte mulţi operatori. Inclusiv sub forma de „colaborare şi consultare a datelor clinice în timp real”, adică printr-o conexiune activă la internet cu securitate reală zero (singurele baze de date relativ sigure sunt cele la care nu se poate ajunge online).
Alt exemplu de falsitate şi exprimare strict publicitară – spre a nu o numi înşelătorie – este „avantajul” exprimat prin „reducerea numărului de reexaminări, ale unui pacient, care nu sunt necesare”. Este evident că starea unui pacient se poate schimba foarte rapid şi orice medic responsabil va efectua reexaminări la fiecare revedere a pacientului şi chiar în condiţiile în care acesta a fost recent examinat de alt medic. Afirmaţia este goală de sens şi, din punct de vedere medical, îndeamnă la o superficialitate a tratării pacienţilor ce pune în primejdie viaţa acestora. Sunt doar câteva exemple din multele care arată că D.E.S. este un proiect implementat exclusiv din interese incorecte.
Drept pentru care protestăm împotriva lui şi îl respingem.

8.Un punct extrem de grav îl constituie uşurinţa cu care se pot modifica unele date din D.E.S., inclusiv acordul pentru donarea de organe. Deşi se pretinde că asemenea modificări trebuie făcute cu acordul scris al asiguratului, în realitate nu există mijloc de verificare a existenţei acordului scris! Altfel spus, dacă cineva modifică dosarul, orice medic sau instituţie care îl accesează are obligaţia legală să se conformeze dosarului electronic, fără a putea verifica autentificările scrise. Există aici o dilemă a autorităţilor peste care nu se poate trece: ori se dă un nivel ridicat de prioritate documentelor scrise şi atunci dosarul electronic devine inutil, ori se dă prioritate dosarului electronic şi modificările incorecte devin atotputernice!
În forma de faţă orice hacker poate bifa opţiunea „Pacientul este de acord cu donarea” şi persoana devine client pentru traficul de organe. Persoana putând fi copilul oricărui cetăţean, fratele, sora, ruda sau prietenul oricăruia dintre noi. Zilnic dispar copii fără urmă, nemaifiind găsiţi vreodată. Zilnic sunt jafuri pentru valori de câţiva dolari. Ori, în funcţie de grupa sanguină şi alte caracteristici valoarea organelor interne ale unui copil sau adult – de la inimă sau rinichi la măduvă sau sânge – poate trece pe piaţa neagră a traficului de organe şi peste suma de 500.000 de dolari. Angajarea unui hacker, găsirea şi, dacă e nevoie, modificarea unui dosar, şi răpirea unei persoane se amortizează rapid cu sume mult mai mici. Prin urmare, în loc să protejeze asiguratul şi să îi dea şanse mai bune de sănătate şi de viaţă, D.E.S. îl expune pe asigurat, transformându-l în ţintă.
Fapt pentru care protestăm faţă de acest sistem şi îl respingem.

9. Precizăm în final că am trecut peste multe alte aspecte negative ale D.E.S., cardului de sănătate şi documentelor însoţitoare, ale felului în care acestea au fost realizate şi impuse cetăţenilor români. Şi încheiem prin a vă reaminti poziţia duhovnicului nostru, de veşnic amintire, Părintele Justin Pârvu:

Părintele Justin Pârvu, erou al rezistenţei împotriva sistemului totalitarist bolşevic, a văzut zorii unui alt sistem totalitarist, manifestat în primul rând prin eforturile uriaşe de îndosariere electronică şi supraveghere electronică a cetăţeanului. Având experienţa unui sistem totalitarist şi înţelegând viclenia „paşilor mărunţi” prin care asemenea sisteme s-au instalat în multe ţări de-a lungul istoriei, părintele Justin Pârvu s-a ridicat la luptă şi împotriva noului sistem. El a izbutit să obţină recunoaşterea oficială de facto a dreptului cetăţenilor la alternative faţă de actele electronice.
Noi, ducând mai departe aceeaşi luptă pentru libertatea omului, libertate pentru care Domnul nostru Iisus Hristos şi nenumăraţi ucenici ai Lui s-au jertfit, cerem aici o alternativă la dosarul electronic de sănătate şi aşa-numitul card de sănătate. În cazul în care statul declară că nu poate asigura o astfel de alternativă cerem să se dea cetăţenilor libertatea elementară de a-şi îndrepta taxele medicale către instituţiile particulare care pot asigura alternative convenabile pentru ei.

Obştea Mănăstirii Paltin – Petru Vodă, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”

Sursa:http://www.paltin-petruvoda.ro/memoriu-catre-casa-nationala-de-asigurari-de-sanatate-c-n-a-s/
          STATUL TREBUIE SĂ RESPECTE OPȚIUNEA CETĂȚENILOR CARE REFUZĂ ACTELE BIOMETRICE
                                                   Mihai-Silviu CHIRILĂ

Intrarea în vigoare, la 1 aprilie 2014, a Legii nr. 235/2013, care aprobă OUG nr. 82/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi actele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România, este privită de unii cetăţeni români (cel puţin 1.000.000, care au dat semnături pentru un referendum pe tema introducerii paşapoartelor biometrice în anul 2009) şi de un segment consistent al societăţii civile (46 de asociaţii creştine şi de apărare a libertăţilor cetăţeneşti, care au adresat un memoriu comun Parlamentului României în anul 2013) cu retincenţă şi îngrijorare, din cauza elaborării cardurilor electronice de identitate şi a comasării cardurilor de identitate, simple şi electronice, cu cardurile de sănătate.

Refuzul acestor documente, percepute ca un atac la adresa libertăţii persoanei şi o încălcare a dreptului la viaţă privată, este legitimat de exercitarea dreptului cuprins la art. 23 (1) din Constituţia României, care spune că “libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile”, şi a celui ce rezultă din art. 26 (1) din Constituţie, în care se spune că “autorităţile publice ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată”. La acestea se mai adaugă şi art. 29 (1) din Constituţie: “Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie contrară convingerilor sale”, în cazul de faţă fiind vorba despre opinia (în lipsa unor garanţii irefutabile şi considerând toate demonstraţiile contrare rămâne doar o opinie) că actele de identitate biometrice sunt total inofensive şi nu prezintă niciun risc.
Motivaţia refuzului este percepţia că adoptarea acestui sistem de îndosariere biometrică oferă statului o putere uriaşă asupra fiecărei persoane posesoare de acte electronice, după cum rezultă din cele spuse, în 2004, de către raportorul Parlamentului European, eurodeputatul liberal danez Ole Sorenson, care compara implementarea documentelor biometrice, cu scopul de a combate contrafacerea lor şi a le face mai sigure, cu o încercare de ”a sparge o nucă cu un baros”.
Cu aceeaşi ocazie, eurodeputatul liberal englez Graham Watson avertiza “că echilibrul în problema biometriei înseamnă să ne asigurăm că nu dobândim un pic de siguranţă, pentru care să aflăm mai târziu că am plătit cu o cantitate inacceptabilă de libertate”[1]. În plus, într-un raport al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 2011, numit sugestiv Necesitatea considerării la nivel global a implicaţiilor biometriei asupra drepturilor omului, întocmit de Holger Haibach şi devenit Rezoluţia 1797/2011 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, se arată că “dezvoltarea rapidă a tehnicilor biometrice produce riscuri la adresa unor drepturi ale omului: dreptul la respectarea vieţii private, dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la liberă circulaţie şi interzicerea discriminării, drepturi consemnate în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (ETS nr. 5)”[2] (s.n.).
Raportul scoate în evidenţă faptul că dezvoltarea rapidă a acestei tehnologii şi dorinţa unor state de a o pune în practică ar putea să nu ţină pasul cu cadrul legal prin care statele membre să fie capabile să “menţină un echilibru real între nevoia de securitate şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale”. Mai mult, raportul recunoaşte că “la nivel european cadrul legal existent este vag şi nu există o definiţie acceptată a datelor biometrice”. La capitolul recomandări, la punctul 4.3.2 se spune: “să se garanteze indivizilor care nu pot sau nu doresc să ofere date biometrice metode alternative de identificare şi verificare, acolo unde astfel de date ar putea include, în mod nenecesar, fişa medicală personală sau informaţii legate de sănătate”, iar la punctul 4.3.5 Rezoluţia spune: “să asigure o transparenţă sporită, ca o condiţie prealabilă a unui consimţământ explicit din partea persoanei de a oferi date biometrice şi, acolo unde este cazul, facilitarea retragerii acelui consimţământ” (s.n.). În momentul în care Holger Haibach prezenta acest raport, România avea paşapoarte biometrice deja de doi ani şi ne este greu să credem că dintre toate statele membre ale Uniunii Europene ţara noastră ar avea o legislaţie specifică foarte limpede. Cât despre dezbaterea publică, despre deplina transparenţă, despre oferirea posibilităţii unui consimţământ explicit…

La rândul său, cardul de sănătate a fost îndelung contestat în aceşti ani chiar de către unii lideri ai sistemului de sănătate şi de către lideri de opinie ai asociaţiilor creştine şi/sau care apără drepturile omului, din pricina riscului major pe care accesul, prin intermediul acestuia, la multe date cu caracter personal îl prezintă la adresa vieţii intime a cetăţeanului şi a protejării datelor sale personale. Comasarea sa cu cardul de identitate a creat temerea că, deşi există un tip de act de identitate care se numeşte card de identitate simplu, prin dotarea sa cu un mediu de stocare pentru cardul de sănătate, acesta va îndeplini în linii mari multe dintre funcţiunile cardului electronic propriu-zis, anulând astfel de facto opţiunea reală a celor care doresc documente de identitate complet lipsite de orice element electronic şi biometric. Cu toate acestea, prin art. 17, alin. 1 din OUG 82/2012, modificată, actualizată şi intrată în vigoare la 22 iulie 2013 s-a decis: “cartea de identitate conţine… date aferente cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, stabilite la art. 331 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, înscrise în mediu de stocare”. Conform art. 17 (1.1), “…mediul de stocare prevăzut la alin. (1), care asigură funcţionalitatea cărţii de identitate ca şi card naţional de asigurări sociale de sănătate…”.

Refuzul legitimat al unor cetăţeni români de a intra în posesia actelor de identitate simple sau biometrice care au în componenţa lor şi cipul cardului de sănătate poate genera o situaţie de neconstituţionalitate a actelor normative care impun aceste documente[3], având în vedere că, în conformitate cu Legea nr. 21/1991, art. 22, actul de identitate face dovada cetăţeniei, iar OUG nr. 82/2012, art. 13, spune clar: “actul de identitate face dovada identităţii, a cetăţeniei române, a adresei de domiciliu şi, după caz, a adresei de rezidenţă”. În condiţiile în care un cetăţean român refuză actul de identitate, fie că e vorba de cel electronic biometric, fie că e vorba de cel simplu cu card de sănătate inclus, atunci el nu mai poate face dovada identităţii şi cetăţeniei sale, pierzându-şi, de plano şi de facto, cetăţenia, situaţie care intră în conflict cu articolul 5, alin. 2 al Constituţiei, în care se spune: ”cetăţenia nu poate fi retrasă celui ce a dobândit-o prin naştere”. Eliberarea documentelor de identitate la care cetăţeanul nu are acces din motive ce ţin de convingerile sale intime echivalează, prin consecinţele sale, cu o retragere a cetăţeniei, întrucât cel ce refuză actul de identitate, pentru a-şi apăra libertatea şi conştiinţa, nu mai poate beneficia de niciun drept pe care cetăţenia i-l oferă, în condiţiile în care acest refuz devine permanent.

Incapacitatea de a face dovada identităţii, a domiciliului şi a cetăţeniei îl poate duce pe cetăţean la situaţia de a pierde toate drepturile sale garantate de Constituţie. Se pot pierde astfel: accesul la justiţie, garantat de art. 21 (1) şi mai ales (2), unde se spune că ”nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”; dreptul la vot (art. 36), dreptul de a alege şi a fi ales (art. 37), dreptul la asociere (art. 40), dreptul la muncă (art. 41), dreptul la proprietate (art. 44), dreptul la moştenire (art. 46), dreptul de a întemeia o familie (art. 48), dreptul la protecţie al persoanei cu handicap (art. 50), dreptul de petiţionare (art. 51). La acestea mai trebuie adăugat faptul că incapacitatea de a prezenta un document de identitate, atunci când organul de control abilitat îl pretinde, poate avea ca efect sancţiune contravenţională, potrivit legii, după cum aceeaşi pedeapsă se poate primi şi pentru refuzul în sine de a se prezenta la serviciul de evidenţă a populaţiei, după expirarea actualelor acte, pentru a primi noile acte.

Modul de prelevare şi stocare a datelor biometrice îl transformă pe cetăţean într-un prezumtiv infractor, lucru ce contravine articolului 23 (11) din Constituţia României, care defineşte prezumţia de nevinovăţie astfel: “Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată”. Încălcarea prezumţiei de nevinovăţie a fost constatată şi de către Rezoluţia 1797/2011 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, despre care am vorbit mai sus.

Încălcarea dreptului la viaţă privată şi a dreptului de protecţie a datelor este admisă şi prin Hotărârea în cauza C-291/12 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, din 17 octombrie 2013, care recunoaşte că “prelevarea amprentelor digitale şi stocarea lor în paşaport constituie o atingere adusă dreptului la respectarea vieţii private şi dreptului la protecţia datelor cu caracter personal”. CJUE justifică această atingere prin “obiectivul de a asigura protecţia paşapoartelor împotriva utilizării lor frauduloase”. Respectarea vieţii private este garantată de către Constituţia României în art. 26. În conformitate cu art. 53 din Constituţia României, exerciţiul unor drepturi constituţionale poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune; în plus, restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a generat-o. Nicăieri în acest articol nu este prevăzut, printre motivele de restrângere a drepturilor cetăţeneşti, “obiectivul protecţiei paşapoartelor contra utilizării frauduloase” sau “obiectivul general constând în prevenirea intrării ilegale a persoanelor pe teritoriul Uniunii Europene”. Mai mult decât atât, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal nici nu este prevăzut în Constituţia în vigoare, existând doar în proiectul de revizuire a Constituţiei, unde la articolul 26 s-a propus spre a fi introdus un aliniat care să spună: “Statul garantează dreptul cetăţenilor la protecţia datelor cu caracter personal”, ceea ce înseamnă că actele biometrice puse în circulaţie în România încă din 2009 nu au nici o bază constituţională pentru protejarea datelor din ele[4], ca să nu mai spunem că experienţa altor state arată că protejarea desăvârşită a datelor este mai mult un deziderat juridic, în cazul documentelor biometrice, decât o realitate.

Un aspect foarte important al problemei îl constituie descrierea de către OUG nr. 82/2012 a actelor de identitate naţională ca documente de călătorie, pe care Guvernul o foloseşte ca temei din legislaţia europeană pentru aplicarea acestei legi. Declararea cărţii de identitate ca document de călătorie a fost făcută de către art. 6.1 (1) al Legii nr. 248/2005, care spune: ”Pentru scopurile prezentei legi, cartea de identitate valabilă constituie document de călătorie pe baza căruia cetăţenii români pot călători în statele membre ale Uniunii Europene”. Această precizare vine după ce în art. 6 (1) al aceleiaşi legi sunt enumerate tipurile de documente de călătorie pe baza cărora cetăţenii români pot călători în străinătate: paşaportul diplomatic, paşaportul de serviciu, paşaportul simplu şi titlul de călătorie (OUG 207/2008, pe aceeaşi temă, adaugă şi paşaportul simplu temporar), iar la art. 6 (3) se spune: “cetăţenii români pot călători în străinătate şi în baza altor documente stabilite prin acordurile internaţionale la care România sau, după caz, Guvernul României este parte” (articolul este abrogat prin Legea nr. 175/2013, după ce aceasta modifică art. 6 (1) al Legii nr. 248/2005, completând şi încheind lista documentelor de călătorie existente în uz în România cu paşaportul diplomatic electronic, paşaportul de serviciu electronic şi paşaportul simplu electronic ). Articolul 7 al legii vorbeşte despre includerea în documentele de călătorie a unui mediu de stocare electronică a datelor biometrice ale persoanei, însă articolul 7 (2), referitor la forma, conţinutul şi data punerii în vigoare a noilor documente de călătorie, face precizarea esenţială că este vorba despre forma şi conţinutul documentelor de călătorie prevăzute la art. 6 (1). Nu este inclus şi actul de identitate de la 6.1 (1), aşa cum nu este inclus nici în articolele următoare, unde sunt descrise pe larg documentele de călătorie de la 6 (1).

Deşi este considerat, pentru scopurile legii liberei circulaţii a persoanelor, document de călătorie, actul de identitate nu este listat în rândul documentelor de călătorie propriu-zise, asupra cărora ar acţiona necesitatea dotării lor cu spaţii de stocare electronice. Acest lucru este în consonanţă cu Articolul I (3) al Regulamentului CE 2252/2004, care stipulează: “Prezentul regulament se aplică paşapoartelor şi documentelor de călătorie emise de statele membre. Nu se aplică cărţilor de identitate emise de statele membre resortisanţilor lor sau paşapoartelor şi documentelor de călătorie temporare cu o valabilitate de 12 luni sau mai puţin” (s.n.), prevedere menţinută în această formă şi de către Regulamentul CE 444/2009, care modifică Regulamentul din 2004. Prin urmare, cărţile de identitate emise de către statele membre resortisanţilor lor nu trebuie să aibă elemente biometrice pentru a se putea circula cu ele în spaţiul comunitar. De ce ar fi făcut Uniunea Europeană această distincţie, ştiind că, la data emiterii Regulamentului, Directiva CE 38/2004 permitea de mai bine de jumătate de an accesul în spaţiul european în baza cărţii de identitate? Cu atât mai mult cu cât rezoluţia a folosit termenul “resortisant”, al cărui sens e de “cetăţean aparţinând unui stat, aflat pe teritoriul altui stat” (DEX; s.n.). De ce nu a inclus CE în acest document cartea de identitate direct în rândul documentelor de călătorie, dacă trebuia să devină electronică la un moment dat? Iar dacă ar exista un text de lege european ulterior, care să facă această definire a cardului de identitate ca document de călătorie, nu ar fi contrazis de prevederea Regulamentului 2252/2004?

Dacă motivul introducerii cardurilor de identitate biometrice nu este legat neapărat de vreo impunere clară din partea UE cu privire la libera circulaţie a persoanei în spaţiul comunitar, ne rămâne să considerăm că Guvernul României emite documente biometrice de identitate dintr-unul sau din toate celelalte motive pe care ni le propune în preambulul OUG nr. 82/2012:
– producerea unor acte de identitate sigure;
– necesitatea sporirii gradului de siguranţă al actului de identitate, relevată inclusiv prin mass-media (?) (s.n.)
– alinierea la iniţiativele europene în materia evidenţelor persoanei şi e-serviciilor;
– evaluarea activităţii MAI… care prevede implementarea proiectului cărţii electronice de identitate;
– prevederile Directivei CE 3770/2009 de modificare a specificaţiilor tehnice pentru modelul uniform de permis de şedere pentru resortisanţii ţărilor terţe (nu are nicio legătura cu cardurile de identitate ale propriilor resortisanţi);
– faptul că neimplementarea acestor măsuri… ar avea urmări negative asupra utilizării eficiente a resurselor umane şi financiare din sistemul de evidenţă a populaţiei (se încalcă drepturile fundamentale ale cetăţenilor pentru asemenea motivaţie!!!!?????)

Nici unul dintre aceste motive enumerate de către OUG nr. 82/2012 nu se fundamentează pe un text de lege european care să spună clar că statul român este obligat să introducă acte de identitate biometrice până la un anumit termen.

Ţinând cont de toate aspectele precizate mai sus, se cuvine ca autorităţile de resort ale statului:

1. Să ia notă de faptul că generalizarea actelor electronice biometrice poate leza atât drepturile şi libertăţile cetăţeneşti ale celor care le acceptă, întrucât tehnologiile folosite s-au dovedit a fi nesigure şi există şi riscul ca aceste persoane să fie supuse unor abuzuri, enunţate mai sus, cât şi pe ale celor care le resping, deoarece prin refuzul acestor acte, unii cetăţeni români sunt privaţi de dreptul la liberă circulaţie, de dreptul câştigat prin concurs de a şofa, de drepturile ce decurg din cetăţenia română şi altele.

2. Să analizeze cu maximum de seriozitate interpretarea pe care cele 46 de asociaţii creştine au dat-o, în 2013, Regulamentului CE 2252/2004, în sensul că nu există nicio obligaţie de a aplica prevederile acestui Regulament la cărţile de identitate eliberate de statele membre resortisanţilor lor, întărită de statutul de document de călătorie oferit cumva conjunctural actului de identitate de către Legea nr. 248/2005, iar în cazul în care această interpretare este corectă, să procedeze urgent la anularea completă a prevederilor Legii nr. 235/2013 cu privire la cărţile de identitate şi să continue să elibereze documente de identitate exact ca cele de dinainte de 1 aprilie 2014.

3. Să explice ce a motivat precizarea din capitolul III, art. 12 (3) al OUG nr. 97/2005: “de la 1 ianuarie 2011 (sic!), prin act de identitate se înţelege şi cartea electronică de identitate” (s.n.), dacă Uniunea Europeană nu impune cărţilor de identitate nici un fel de element electronic de stocare?

4. În cazul în care prevederea Regulamentului 2252/2004 este contrazisă de altă prevedere europeană, care consideră actele de identitate documente de călătorie şi impune dotarea acestora cu elemente biometrice, sau există un text european de lege care să impună României clar acest lucru, din motivele enunţate în preambulul OUG nr. 82/2012: “alinierea la iniţiativele europene…”, “preocupările de interconectare…”, “crearea premiselor…”, “concordanţa cu programul STORK care îşi propune…”, să se consulte cu partenerii europeni, pe care să-i şi informeze că în România există o opoziţie puternică faţă de actele biometrice de orice tip şi că o parte a populaţiei româneşti nu este de acord cu participarea la iniţiativele europene de creare a unui sistem european biometric de evidenţă a populaţiei.

5. În cazul în care se va demonstra clar că instituţiile europene impun prezenţa elementor electronice pe cardurile de identitate ale celor ce doresc să călătorească în spaţiul comunitar, să ofere carduri electronice de identitate numai celor care le cer, pentru a nu le leza dreptul la liberă circulaţie şi la muncă, şi să modifice legislaţia în aşa fel încât cartea de identitate simplă să fie identică cu cele eliberate până în 30 martie 2014, fără mediul de stocare pentru cardul de sănătate.

6. Să modifice art. 17 (2) din OUG nr. 82/2012, în aşa fel încât între datele cu caracter personal să fie înscris şi în cardul de identitate obişnuit prenumele părinţilor titularului, aşa cum este prevăzut pentru cărţile de identitate electronice, pentru a evita încălcări ale drepturilor titularilor, cum ar fi dreptul de proprietate, dreptul la moştenire etc. Această obligaţie a instituţiilor publice este prevăzută şi în Noul Cod Civil, la art. 98, unde se menţionează expres, printre atributele de identificare, “starea civilă este dreptul persoanei de a se individualiza în familie şi societate”. Înţelegem dorinţa autorităţilor române de a ţine pasul cu cele mai noi trenduri europene în materie de teorii ale genului, dar nu putem fi de acord cu discriminarea unei întregi populaţii din acest motiv, mai ales în condiţiile în care cei ce primesc carduri biometrice au dreptul de a avea prenumele părinţilor înscrise.

7. Să ofere garanţii că prevederile OUG nr. 82/2012 cu privire la posibilitatea de opţiune pentru tipul de document de identitate rămâne permanentă şi nu e doar o fază tranzitorie. Faptul că la ora actuală Guvernul a fost de acord cu trei variante de act de identitate, înseamnă: a) fie că Uniunea Europeană nu a impus astfel de tehnologii actelor de identitate, iar actele de identitate simple, fără card de sănătate, sunt perfect valabile, celelalte fiind adoptate dintr-un exces de, să-i zicem, zel al autorităţilor române; b) fie că autorităţile române şi-au dat seama de potenţialul de neconstituţionalitate al unei astfel de decizii şi nu sunt pregătite să îşi asume desfiinţarea actului normativ cu prima ocazie, când un cetăţean ar invoca în tribunal o excepţie de neconstituţionalitate din motivele invocate mai sus (înţelegem că deja există în ţară cel puţin un proces în contencios administrativ pe această temă); c) fie că autorităţile române au oferit o perioadă de tranziţie, urmând ca la o dată ulterioară să uniformizeze legislaţia în sensul impunerii generale a cardului electronic. Altminteri, ce rost ar avea toată tehnologia aceasta superperformantă, dacă ar exista cetăţeni care ar fi în afara reţelei şi nu ar putea fi luaţi în evidenţă de către sistem cu aceste mijloace? Quartum non datur.

8.Să informeze populaţia că ţări europene precum Danemarca, Marea Britanie sau Irlanda au negociat cu Uniunea Europeană condiţiile în care aderă la aceasta şi au impus condiţii legate de aplicarea regulamentelor referitoare la libera circulaţie a persoanei. Iată trei exemple aflate în preambului Regulamentului CE 2252/2004: punctul 10 spune: „În conformitate cu articolul 1 şi articolul 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu este legată de acesta și acesta nu i se aplică.
Având în vedere că prezentul regulament se bazează pe acquis-ul Schengen în temeiul dispozițiilor din titlul IV din partea a treia din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca, în conformitate cu articolul 5 din protocolul menționat, hotărăște, în termen de șase luni de la adoptarea prezentului regulament de către Consiliu, dacă îl transpune sau nu în legislația sa națională”; punctul 11: “Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind cererea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen. În consecință , Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu este legat de acesta și acesta nu i se aplică”; punctul 12: “Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind cererea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen. În consecință, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu este legată de acesta și acesta nu i se aplică”.

9. Să explice populaţiei României cum au reuşit ţările mai sus menţionate să obţină astfel de exceptări de la aplicarea Regulamentului CE 2252/2004 şi de ce România nu a negociat aceste lucruri la momentul aderării, mai ales că exista deja precedentul grecesc, care indica modul în care o populaţie ortodoxă ar putea reacţiona la astfel de prevederi.

10. Să explice populaţiei de ce ţări care nu aplică întrutotul acquis-ul Schengen sunt membre ale spaţiului Schengen, iar România, care aplică aceste prevederi, chiar cu riscul de a încălca drepturile unei părţi a populaţiei, nu este.

11. Să identifice modalităţi, împreună cu partenerii europeni, pentru a obţine, dacă mai permit angajamentele deja luate de România, derogări de la legislaţia comunitară în domeniu, de genul celor obţinute de statele mai sus menţionate, aducând ca argumente în favoarea deciziei faptul că implementarea acestor măsuri riscă să priveze unii cetăţeni români de drepturile lor fundamentale, garantate de Constituţia României, deoarece unii cetăţeni vor refuza cu îndârjire să le primească, iar la nivelul societăţii există o opoziţie masivă, chiar şi din partea unor persoane care, din diverse motive, cele mai multe de ordin material, au acceptat aceste acte, supunându-se astfel unui abuz de conştiinţă.

12. Să ia notă de faptul că există ţări precum Marea Britanie, Finlanda sau Suedia, ultimele două, membre ale spaţiului Schengen, iar prima, colaboratoare pe anumite domenii cu ţările din acest spaţiu, în care introducerea cărţilor electronice de identitate a fost abandonată sau urmează a fi abandonată din pricina slabei cereri din partea populaţiei, a nesiguranţei tehnologiei şi a costurilor ridicate ale operării unei astfel de tehnologii.

Statul român are obligaţia de a respecta drepturilor tuturor cetăţenilor români, de a-i informa corect pe cei ce primesc actele electronice cu privire la posibilele riscuri la care se expun şi de a găsi soluţii cu caracter permanent, capabile să le asigure persoanelor care se opun primirii actelor biometrice electronice exercitarea drepturilor cetăţeneşti. Trebuie să trateze cu seriozitate faptul că există un segment al populaţiei care se opune atât oricărei forme de comasare a documentelor de identitate cu cardurile bancare, cu cardurile de sănătate sau cu alte tipuri de acte electronice, cât şi deja propusei retrageri, în viitor, a banilor lichizi de pe piaţă şi înlocuirea lor doar cu monedă virtuală. Este necesar să militeze, în condiţiile în care îi permit angajamentele semnate la nivel european în numele său, pe lângă instituţiile europene, pentru a obţine derogări de la aplicarea unor astfel de regulamente, cu asigurarea respectării drepturilor tuturor cetăţenilor români.

Modul în care a fost tratat, atât de autorităţile de resort, cât şi de mediile de informare publică naţionale, refuzul unor cetăţeni români de a primi acte electronice este deplorabil. Libertatea de conştiinţă este un act pur subiectiv, cetăţenii nu trebuie să dea explicaţii elaborate de ce se tem de actele biometrice, nici să aştepte ca aceste explicaţii să fie analizate, judecate şi validate sau nu. Statul trebuie să ia la cunoştinţă că un act normativ pe care l-a emis lezează anumiţi cetăţeni şi să ia măsuri în consecinţă, pentru ca drepturile acelor cetăţeni să nu fie prejudiciate. Nu contează nici măcar cât de mulţi sau de puţini sunt. Un singur cetăţean dacă este privat de exercitarea drepturilor sale printr-un act normativ, trebuie luate măsuri pentru a îndrepta situaţia. Cu atât mai mult cu cât e vorba, în acest caz, de foarte mulţi cetăţeni. Ridiculizarea, batjocorirea şi tratarea în derizoriu a opţiunilor acestora ne arată că societatea românească este departe de a fi una cu adevărat democratică şi că mai este mult de lucru până când ideea de libertate de conştiinţă va fi cu adevărat înţeleasă şi respectată de către factorii de decizie din ţara noastră.

Cetăţenii care doresc să li se recunoască pe cale juridică dreptul de a nu li se impune acte de biometrice (cel puţin cele de identitate) au posibilitatea de a invoca în instanţă excepţii de neconstituţionalitate, în cadrul acţiunilor intentate în baza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, al cărei prim articol reia integral art. 52 (1) din Constituţia României: “Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei”.

[1] http://euobserver.com/justice/14661.
[2] http://assembly.coe.int/ASP/XRef/X2H-DW-XSL.asp?fileid=17968&lang=en.
[3] Unul dintre argumentele de care se izbesc foarte mulţi români în instanţă, atunci când dau în judecată statul din pricina actelor biometrice, este acela că paşaportul sau permisul de conducere reprezintă un drept, nu şi o obligaţie. Spre deosebire de acestea, posesia actului de identitate reprezintă şi un drept, dar şi o obligaţie.
[4] Protecţia generală a datelor personale este prevăzută în Legea 677/2001, cu modificări ulterioare, dar nu există un cadru foarte precis cu privire la protecţia lor atunci când sunt stocate pe medii electronice şi conţin elemente biometrice.

Sursa: http://www.juridice.ro/317462/statul-trebuie-sa-respecte-optiunea-cetatenilor-care-refuza-actele-biometrice.html
MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI: MOTIVAȚIA RESPINGERII CARDURILOR DE SĂNĂTATE ȘI VIITOARELOR DOCUMENTE ELECTRONICE!

                        Radu Iacoboaie (Mișcarea pentru Apărarea Ortodoxiei)

Mișcarea pentru Apărarea Ortodoxiei s-a exprimat public pentru următoarea modificare a Proiectului hotărârii de guvern care modifică Hotărârea Guvernului nr. 900/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la cardul naţional de asigurări sociale de sănătate din titlul IX “Cardul european şi cardul naţional de asigurări sociale de sănătate” din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii:

Articolul 2 se modifică și va avea următorul cuprins: “Art.2. Utilizarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate de către asigurați și furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale se face începând cu 1 februarie 2015, dar în paralel cu sistemul actual (în care se prezintă la medicii de familie, medicii specialiști și la spital adeverința de salariat, respectiv adeverința de elev/student, cuponul de pensie, carnetul de șomer, adeverința de șomaj pentru șomerii neindemnizați, dovada plății la CAS pentru liberprofesioniști) ca formă alternativă la aceste carduri, în cazul celor care din motive de conștiință sau religioase nu le primesc.”
MOTIVELE PENTRU CARE RESPINGEM ÎN MOD HOTĂRÂT CARDURILE DE SĂNĂTATE ȘI DOCUMENTELE ELECTRONICE:

1 – MOTIVAȚIE JURIDICĂ. Din punct de vedere juridic, vorbim despre un abuz grav al statului față de cetățeni, întrucât cardurile de sănătate fiind acte biometrice încalcă flagrant dispozițiile Constituției României referitoare la o serie întreagă de drepturi fundamentale ale omului, precum dreptul la viață, dreptul la viață privată, dreptul la egalitate în fața legii, dreptul la demnitate și dreptul la libertatea de conștiință (articolele 16, 21, 22, 23, 26, 29, 30, 34, 52 și 53 – nu ne permite spațiul să intrăm în detalii), și ca atare considerăm că această Hotărâre de Guvern este neconstituțională și poate fi atacată în timp util la Curtea Constituțională. În fond, Cardul Național Electronic de Sănătate constituie un drept (potrivit dreptului garantat la sănătate) și nu o obligație. Cetățenii care plătesc contribuțiile la asigurările de sănătate nu li se poate refuza dreptul de a primi servicii medicale pentru ca refuza cardul de sănătate. În caz contrar ar putea exista sute de mii de procese pe rol prin care se va solicita să nu mai existe obligativitatea plății asigurărilor la sănătate dacă tot nu se beneficiază de servicii medicale;

2 – MOTIVAȚIE PROCEDURALĂ. În privința procedurii de adoptare, nu este normal ca obligativitatea introducerii cardurilor de sănătate și sistemului electronic aferent (dosarul elctronic de sănătate), constituind o problemă foarte importantă, să fie făcută printr-o simplă Hotărâre de Guvern. Un asemenea proiect normativ trebuia să fie dezbătut în public câteva luni de zile și apoi supus dezbaterii de către parlamentarii români, reprezentanții noștri la nivel central, potrivit legii, în plenul Camerei Deputaților și Senatului, iar nu adoptată printr-o simplă ședință de Guvern și apoi impusă ca obligatorie tuturor cetățenilor. Interese obscure din afara Românei fac ca demersul acesta să fie urgentat în perspectiva intrării noastre în spațiul Shengen, unde există un întreg sistem securizat de urmărire electronică;

3 – MOTIVAȚIE RELIGIOASĂ. Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe mai apropiați vremurilor noastre, precum Părinții Paisie Aghioritul, Vasilie Novikov și Iustin Pârvu, s-au pronunțat categoric împotriva înregimentării și îndosarierii electronice, pentru că aceasta reprezintă lepădare de Hristos, un păcat împotriva Duhului Sfânt, considerându-se cădere din Harul primit la Sfântul Botez;

4 – MOTIVAȚIE DE ORDIN TEHNIC, LEGATĂ DE INSECURITATEA CARDURILOR DE SĂNĂTATE CU MICROCIP. Sistemul informatic nu poate fi sigur atât timp cât nu s-a realizat un audit de securitate informatică extern (independent) și un studiu de impact ca să se vadă cum poate afecta dreptul la viața privată. Sistemul informatic este complet nesigur, motiv pentru care se poate lua exemplul altor țări civilizate de a renunța la acest proiect. În Anglia s-au pierdut datele a 93% din asigurații sistemului de sănătate! Iar în Germania s-a suspendat proiectul cardului de sănătate la 4 ani de la implementare tot din cauza lipsei de securitate a sistemului! Dosarul Electronic de Sănătate (DES) împreună cu cardul de sănătate, aduce grave prejudicii siguranței naționale și siguranței cetățeanului, neexistând sistem informatic infailibil nu se poate garanta confidențialitatea pacientului. În multe țări sistemul informatic național a avut probleme. Încă o dovadă că sistemul este nesigur este dată de blocarea recentă a serverelor Casei de Asigurări Sociale și de Sănătate. Încă înainte de a fi implementat sistemul exclusiv electronic și-a arătat limitele: o singură problemă tehnică reușeşte să blocheze întreg sistemul. Așadar este foarte periculos să fie puse informațiile medicale personale pe microcip, deoarece acesta și baza de date în care apare dosarul electronic de sănătate nu sunt protejate 100%. Orice instituție de stat sau privată, orice persoană răuvoitoare care are un cititor de cipuri compatibil poate afla tot despre fiecare dintre noi. Acest lucru violează grav drepturile cetățeanului (amintite la punctul 1) și ne poate aduce mari prejudicii.

VORBIM AICI ȘI DESPRE RESPINGEREA ÎN ALTE ȚĂRI A ACTELOR BIOMETRICE ȘI A MICROCIPURILOR ÎN CARDURILE DE SĂNĂTATE. De exemplu, în Irlanda, Marea Britanie, Finlanda, Suedia actele biometrice au fost respinse. Iar în Olanda, Finlanda, Spania, Norvegia, cardurile de sănătate sunt fără microcipuri. Drept dovadă că sistemul e nesigur: în Marea Britanie, în sistemul centralizat al Naţional Health System, s-au pierdut datele a 93% din asiguraţi; iar în Franța fraudele se fac în continuare fără nici o opreliște, în cadrul unui sistem informatic de carduri;

5 – MOTIVAȚIE LEGATĂ DE UTILIZAREA FRAUDULOASĂ A DATELOR MEDICALE DE CĂTRE TERȚE PERSOANE! De pildă, amintim că datorită legii acordului prezumat, fiecare cetățean care nu a stipulat expres că nu dorește ca după moartea sa să devină donator de organe, devine fără voia sa un astfel de donator. Aceste carduri electronice de sănătate, nefiind foarte nesigure, există posibilitatea de a fi citite, modificate și copiate (clonate) cu ușurință de către terțe persoane neautorizate (hackeri, teroriști etc.) și astfel se poate fura identitatea unor persoane! Se pot săvârși ulterior infracțiuni în numele acelor persoane sau se pot fura organe transformând posesorul cardului într-o victimă sigură prin modificarea doar a unei singure bifări!!! De aceea, domnul profesor doctor Vasile Astărăstoae, președintele Colegiului Medicilor din România a declarat public într-un interviu filmat că ,,traficul de organe este un pericol mult mai mare decât traficul de droguri’’.

Insecuritatea datelor, coroborată cu posibilitatea falsificării refuzului de către traficanții de organe, care identifică anumite compatibilități pentru transplantul unor organe, poate conduce la o adevărată explozie a MAFIEI TRANSPLANTURILOR DE ORGANE! Mai ales ținând seama de sumele imense de bani obținute în mod ilegal prin derularea unor asemenea ,,afaceri” profund inumane… Mai mult, datele medicale ale populaţiei sunt de maxim interes pentru corporații farmaceutice și alte organizații medicale, pentru grupările ce se ocupă cu traficul de organe sau comercializarea de medicamente etc. Se poate vorbi așadar într-un anume sens chiar de crime împotriva umanității, de un genocid uman ,,acoperit” de lege…;

6 – MOTIVAȚIE GENERALĂ LEGATĂ DE DISCRIMINAREA CELOR CARE REFUZĂ CARDUL ȘI NU AU O ALTERNATIVĂ LA ACESTA. Vorbim despre posibila discriminare în fața angajatorilor care au acces la datele medicale ale angajaților sau potențialilor angajați. Vorbim de asemenea despre taxele și impozitele legate de asigurările de sănătate. Din moment ce unii cetățeni le refuză și li se îngrădește astfel accesul la serviciile medicale și în perspectivă la cumpărarea medicamentelor, nu este corect, legal și constituțional să plătească în continuare contribuțiile la Casa de Asigurări Sociale și de Sănătate;

7 – MOTIVAȚIA DISCRIMINĂRII RELIGIOASE A ORTODOCȘILOR, LEGATĂ DE EXISTENȚA UNUI PLAN GLOBAL DE CONTROL AL TUTUROR CETĂȚENILOR. Se lucrează intens la crearea unei baze de date extinse la nivelul Uniunii Europene și mai târziu la nivel global. Vorbim despre controlul și urmărirea cu precădere a persoanelor care nu se supun directivelor elitei masonice. În acest caz putem spune cu certitudine că actualele carduri de sănătate pot constitui un mijloc eficace, atât de DISCRIMINARE a credincioșilor ortodocși practicanți care se opun ecumenismului și altor planuri masonice, dar mai ales de ELIMINARE a lor ,,discretă” prin diverse metode: agravarea bolilor de care suferă, provocarea unor boli incurabile (vedeți cazul senatorului Antonie Iorgovan) și în extremis chiar prin ,,asasinare medicală” în spital în cadrul unor operații banale, cum s-a produs de pildă și în cazul Patriarhului Teoctist. Spunem acestea pentru că nu ne este frică de masonerie! Respingem orice act electronic care poate leza ființa umană și este o piedică în calea mântuirii. Este vremea mucenicei, așa cum au mărturisit mulți sfinți din vremurile noastre;

8 – MOTIVAȚIA INUTILITĂȚII PRACTICE A CARDULUI. Calitatea de asigurat se poate dovedi de fapt foarte simplu, introducându-se CNP-ul în baza de date deja existentă, funcționând astfel ca o cheie de acces în sistem. Care mai este atunci rolul cardului? Problema este de fapt DOSARUL MEDICAL ELECTRONIC (acesta fiind important, fiind de urmărire a persoanei!). Toate cardurile electronice de sănătate au parola de bază 000 și cea personală formată din 4 litere sau cifre după activarea lor. În fapt constatăm că de fapt se îngreunează mult accesul la asistența medicală, întrucât datele medicale din acest card nu pot fi accesate în caz de urgență, deoarece într-un asemenea caz, posesorul aflat în stare de inconștiență mai mult sau mai puțin, nu mai poate spune parola cardului. Iar timpul poate costa viața… CINE RĂSPUNDE ATUNCI? Și ce se întâmplă dacă cetățenii în vârstă sau chiar mai tineri uită PIN-ul (parola) sau cardul este uzat, distrus, adică inutilizabil?;

9 – MOTIVAȚIE DE ORDIN ECONOMIC. Pentru funcționarea acestui sistem electronic s-au alocat deja importante resurse, din fondurile europene. Dar trebuie să ținem seama de faptul că România contribuie anual cu un buget mult mai mare la bugetul UE decât absorbția acestor fonduri. Tipărirea şi distribuirea cardurilor de sănătate a costat aproape 50 de milioane de euro. Medicii vor fi obligați să încheie și contracte cu furnizori de echipamente electronice pentru a asigura exploatarea în bune condiții a sistemului electronic. În plus, cetățeanul devine vulnerabil în fața firmelor de asigurare, care vor refuza să asigure persoane ale căror boli grave le cunosc din sistemul electronic sau vor mări prețurile asigurărilor;

10 – MOTIVAȚIE DE ORDIN SOCIAL. Acest card electronic de sănătate cu tehnologie RFID este un card de urmărire, pentru că el exercită un control strict asupra vieții private nu numai prin accesul la datele medicale și la alte date personale confindențiale. Dispozitivul electronic integrat în cardul electronic de sănătate conţine informaţii nevolatile şi este emiţător și de unde radio care permit localizarea în spaţiu a persoanei şi, mai ales, localizarea acesteia în momentul în care accesează un serviciu medical decontat prin Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Noi nu suntem infractori, nu vrem să fim tratați ca o bandă de infractori, și nu dorim să deţinem asupra noastră un dispozitiv emiţător de unde radio care mai admite și interferenţe care pot cauza operaţiuni nedorite. Orice persoană trebuie să aibă libertatea de a decide dacă doreşte sau nu să deţină asupra sa un astfel de dispozitiv de urmărire și control;

11– MOTIVAȚIE DE ORDIN MEDICAL. Măsurile de implementare a cardului electronic de sănătate reprezintă, în fapt, un atentat la viața, siguranța și libertatea cetățeanului, prin ţinerea sub observaţie strictă a vieţii private precum şi atingerea vieţii private prin diseminarea datelor de identificare, precum şi a datelor de sănătate, evidența bolilor cronice, probleme de diagnostic, prognostic, tratament, investigații paraclinice efectuate etc;

12 – MOTIVAȚIA OBLIGATIVITĂȚII. Creștinii nu refuză tehnologia, însă nu doresc să li se impună cu forța de către autoritățile publice. Iar aceste carduri electronice de sănătate nu trebuie luate în necunoștință de cauză. ,,Tehnologia poate fi o binecuvântare sau un blestem, așa după cum un cuțit este un instrument de care ne putem folosi sau poate deveni armă’’ Telefonul mobil care conține de asemenea un cip este cu totul opțional, la fel și cardul bancar. Există destule cazuri când multe dintre carduri au fost puse în cutia poștală sau date pe la vecini fără semnătura beneficiarului!…

În 2009, în numai câteva luni, la apelul părintelui Iustin Pârvu de la mănăstirea Petru Vodă, 1 milion de români au semnat împotriva introducerii documentelor electronice personale de orice fel. În prezent, în toate județele țării s-a refuzat cardul de sănătate. Doar În județul Galați avem peste 45 000 de refuzuri. În plus au existat cetățeni care l-au luat și l-au distrus sau l-au returnat CNASS cu confirmare de primire, dar la care nu s-a primit niciun fel de confirmare deși a trecut un timp rezonabil…

Însuși Colegiul Medicilor din România a afirmat clar: “cardul de sănătate constituie un experiment inacceptabil pe subiecți umani“. Colegiul Medicilor mai consideră că “o concentrare a datelor medicale personale într-un card la care nu există certitudinea unor mijloace de siguranță înalt performante, care să nu permită accesarea lor de către persoane neautorizate, poate duce la grave atingeri ale drepturilor pacienților”.
Conform sursei: http://www.paginamedicala.ro/stiri-medicale/CMR_-_Cardul-de-sanatate—un-experiment-inacceptabil-pe-subiecti-umani__17563

ALTE CONSIDERAȚII

În încheiere, afirmăm că respingerea de către noi a cardului de sănătate este în primul rând un protest faţă de sistemul de supraveghere electronică generală din România! Acest sistem încalcă grav libertatea persoanei şi drepturile cetăţeneşti şi este similar ideologic sistemelor de supraveghere a statelor totalitare.
Având în vedere toate aceste argumente procedurale şi etice, considerăm că lipsa dreptului la opţiune afectează grav drepturile şi libertăţile cetăţeneşti prevăzute în Constituţie.
PRIN URMARE, NU PUTEM FI OBLIGAȚI SĂ LUĂM ACESTE CARDURI ELECTRONICE DE SĂNĂTATE ȘI ÎN GENERAL ACTELE BIOMETRICE! AȘA CUM NICI NU PUTEM SĂ NE LIPSIM DE LIBERTATE DE BUNĂ VOIE. IAR DRAGOSTE CU SILA NU SE POATE!

Alte motive importante pentru a refuza cardurile electronice de sănătate și actele biometrice în general, puteți găsi pe site-ul doarortodox.ro, articolul: CARDUL DE SĂNĂTATE / CARDURILE CU CIP-URI RFID – argumente pentru a le refuza.
ȘTIAȚI CĂ… ,,Aceste documente, sunt foarte nesigure existând posibilitatea de a fi citite modificate și copiate (clonate) cu ușurință de către persoane neautorizate (hackeri, teroriști etc.) care pot fura identitatea unei persoane şi pot săvârși infracțiuni în numele acelei persoanei care ulterior va suferi rigorile legii pentru fapte pe care nu le-a săvârșit?
Documentele electronice sunt sensibile la anumite tipuri de radiații și câmpuri electromagnetice, informația digitală stocată în ele putând fi deteriorată sau ștearsă și astfel posesorul documentului să poată fi pus în imposibilitatea de a se legitima sau de a beneficia de servicii medicale în situații critice?
Cetățeanul devine vulnerabil în fața firmelor de asigurare (care vor refuza să asigure persoane ale căror boli grave le cunosc din sistemul electronic sau vor mări prețurile asigurărilor), angajatorilor (care vor putea discrimina unele persoane în funcţie de datele lor medicale), și mai ales a propriului stat în cazul în care regimuri nedemocratice ar putea ajunge la putere?
Prin intermediul acestor informații, plus informațiile colectate prin intermediul cardurilor bancare, plus înregistrarea tuturor convorbirilor telefonice si a email-urilor, etc., prin prelucrarea și corelarea datelor cu ajutorul unor programe informatice specializate se poate determina unde se află, ce face și chiar cum gândește fiecare cetățean?”…
Aflați mai multe accesând link-urile:

http://asociatialibertatearomanilor.ro/prof-dr-vasile-astarastoae-cardul-de-sanatate-cu-cip-este-un-abuz-din-partea-statului-si-comporta-riscuri-pe-toate-planurile/

http://www.atitudini.com/2015/01/cine-va-avea-acces-la-informatiile-din-dosarul-electronic-de-sanatate/

http://doarortodox.ro/2014/09/20/cardul-de-sanatate-cardurile-cu-cip-uri-rfid-argumente-pentru-a-le-refuza/

http://www.apologeticum.ro/2014/10/motivele-pentru-care-avem-dreptul-de-a-refuza-cardul-de-sanatate/
MODEL DE PROPUNERE DIN PARTEA MIȘCĂRII PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI

                           CĂTRE MINISTERUL SĂNĂTĂȚII ȘI CASA NAȚIONALĂ
                                      DE ASIGURĂRI SOCIALE ȘI DE SĂNĂTATE

Subsemnatul ………………………………, domiciliat în …………………….., în calitate de cetățean al României și/sau asigurat la CNASS, solicit prin prezenta propunere adresată Ministerului Sănătății, ca alternativa la cardul electronic de sănătate, respectiv ADEVERINȚA DE ASIGURAT eliberată de CASS la nivel județean, și prevăzută în HG 900/2012, modificată și completată recent în ianuarie 2015, să fie inclusă și în Ordonanța pentru modificarea și completarea legii nr. 95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Dacă se mai poate încă, consider mult mai corect, ca alternativa să fie MENȚINEREA ÎN PARALEL A SISTEMULUI ACTUAL (adeverința de salariat de la angajator, carnetul de șomer, cuponul de pensie, carnetul de elev/student, dovada plății CAS-ului de către liberprofesioniști).

De ce este mai bine? Întrucât eliberarea unei adeverințe de asigurat de către CJASS îngreunează mult accesul la serviciile medicale decontate și pune pe drumuri pe foarte mulți oameni la fiecare trei luni și sunt mulți români care trebuie să vină de departe, alții sunt bolnavi sau sunt persoane în vârstă. Nu mai punem la socoteală și aglomerația, birocrația, depunerea în prealabil a unei declarații pe propria răspundere, care toate cumulate vedem că practic mai mult descurajează obținerea acestei adeverințe de asigurat și încurajează în mod evident primirea cardului electronic de sănătate.
Iar ideal din punctul meu de vedere, ar fi desigur să fie abrogate toate articolele referitoare la aceste carduri electronice de sănătate OBLIGATORII și renunțarea completă la dosarul electronic de sănătate (sistemul informatizat din Ministerul Sănătății), care nu poate fi securizat 100% în fața atacurilor cibernetice (hacker-ilor specializați) și poate conduce totodată la o adevărată explozie a mafiei traficului de organe, a mafiei din industria farmaceutică etc.

Motivez propunerea de față prin faptul că din punct de vedere juridic, validarea acestei alternative (drept la opțiune) se realizează numai prin Ordonanța mai sus amintită și este nevoie de o ARMONIZARE A LEGISLAȚIEI ÎN DOMENIU, pentru a nu da naștere la diverse interpretări și confuzii.

Iar în privința motivelor de respingere a cardurilor electronice de sănătate invoc aici doar pe scurt lezarea gravă a unor drepturi fundamentale ale cetățenilor români (cele mai importante fiind dreptul la viață privată, dreptul la libertatea de conștiință, dreptul la integritate fizică și psihică), prevăzute expres în Constituția României (legea de bază în sistemul nostru juridic), dar și a unor drepturi ale omului consfințite chiar de Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (cunoscută și sub denumirea de Convenția Europeană a Drepturilor Omului), precum și Declarația Universală a Drepturilor Omului.

SOLICIT DE ASEMENEA CA ÎNAINTE DE A AVEA LOC O AMPLĂ ȘI NECESARĂ DEZBATERE LA NIVEL NAȚIONAL, PROGRAMATĂ DE DATA ASTA DIN VREME ȘI MEDIATIZATĂ CORESPUNZĂTOR, SĂ AIBĂ LOC UN AUDIT EXTERN (O FIRMĂ INDEPENDENTĂ) ÎN PRIVINȚA SECURITĂȚII SISTEMULUI INFORMATIC, CARE ESTE ÎN PREZENT FOARTE VULNERABILĂ. DACĂ ACEST AUDIT NU SE POATE REALIZA, DIN DIVERSE MOTIVE, ATUNCI SĂ SE RENUNȚE PRIN ORDONANȚĂ DE ABROGARE LA LEGEA 95 PRIVIND REFORMA DIN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII, URMÂND A SE ÎNTOCMI ULTERIOR O ALTĂ LEGE.

MENȚIONEZ FAPTUL CĂ INTRODUCEREA DOSARELOR ELECTRONICE ȘI CARDURILOR ELECTRONICE DE SĂNĂTATE REPREZINTĂ O PROBLEMĂ NU NUMAI DE INTERES PUBLIC, CI ȘI DE SECURITATE NAȚIONALĂ ȘI DE SIGURANȚĂ A TUTUROR CETĂȚENILOR ROMÂNI.

……………………… (numele și prenumele d-voastră)
……………………… (data)
……………………… (adresa de e-mail sau nr. telefon)
Pentru mai multe detalii, se pot accesa și link-urile:

1–https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/02/03/scrisoare-deschisa-catre-ms-si-cnas-semnata-de-doamna-ecaterina

2–https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/01/28/miscarea-pentru-apararea-ortodoxiei-motivatia-respingerii-cardurilor-de-sanatate-si-viitoarelor-documente-electronice/

3–https://saccsiv.wordpress.com/2015/01/29/cum-se-vor-apara-legal-medicii-care-ii-vor-lasa-pe-pacienti-sa-moara-pentru-ca-nu-au-cardul-de-sanatate/

4 – https://bucovinaprofunda.wordpress.com/category/forulortodoxroman/

5 – http://www.atitudini.com/2015/01/cine-va-avea-acces-la-informatiile-din-dosarul-electronic-de-sanatate/

6–http://doarortodox.ro/2014/09/20/cardul-de-sanatate-cardurile-cu-cip-uri-rfid-argumente-pentru-a-le-refuza/

7–http://www.apologeticum.ro/2014/10/motivele-pentru-care-avem-dreptul-de-a-refuza-cardul-de-sanatate/
                              NU PRIMIȚI SUB NICIO FORMĂ CARDURILE DE SĂNĂTATE!
                                               Radu Iacoboaie, 12 septembrie 2014

PENTRU CĂ MEDICII DIN ROMÂNIA AU REFUZAT SĂ ÎNMÂNEZE PERSOANELOR ÎNSCRISE ACESTE CARDURI DE SĂNĂTATE, AUTORITĂȚILE ROMÂNE PRESATE DE POLITICIENII ASERVIȚI UNOR GRUPURI DE INTERESE ȘI FORȚE OCULTE AU DECIS ÎN MOD PERFID SĂ LE TRIMITĂ DE LA CASELE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE ÎN MOD DIRECT PRIN POȘTĂ, MIZÂND EVIDENT PE IGNORANȚA ROMÂNILOR ÎN PRIVINȚA PROBLEMEI CIPURILOR ȘI DOSARULUI ELECTRONIC DE PE ACEST CARD…
ESTE UN PAS FOARTE IMPORTANT ÎNAINTE DE A INTRODUCE CĂRȚILE DE IDENTITATE ELECTRONICE. VOR SPUNE CĂ ACESTEA DIN URMĂ NU SUNT MAI PERICULOASE DECÂT CARDURILE DE SĂNĂTATE… TOT AȘA, MAI TÂRZIU VOR IMPUNE BIOCIPURILE SAU MICROCIPURILE IMPLANTATE DIRECT ÎN CORPUL UMAN…

În articolul ,,Cuviosul Justin de la Petru Vodă – sfântul care va încălzi inima poporului român. Jurnalul suferinței și ultima profeție”, Monahia Fotini de la revista Atitudini scrie:
,,Apoi l-am întrebat o problemă care mă frământa demult, o întrebare pe care până acum m-am ferit să i-o pun în mod tranşant de teama posibilelor reacţii dure – până unde putem merge cu lupta împotriva actualelor cipuri din actele noaste de identitate? Şi l-am întrebat mult mai concret. Relatez întocmai. „Părinte, ştiţi problema cardurilor de sănătate, ele nu au intrat încă în vigoare. Dar ele vor fi pe viitor totuşi obligatorii. Vă întreb: ce să facă o mamă care are un copil bolnav în stare critică şi este necesară o intervenţie chirurgicală, pentru că altfel ar muri? Ca să îl opereze va trebui internat, ca să îl interneze, are nevoie de cardul de sănătate cu cip. Ce să facă mama? Să îşi interneze copilul sau să îl lase să moară? Părintele foarte grav a răspuns, ridicând din mâini în semn a protest: „Nu, să nu îl lase să moară. Eu nu îmi pot asuma această decizie. Nu trebuie ajuns nici la extreme. Acest cip nu e pecetea, nu e lepădare… Dar fiecare să facă după conştiinţa şi puterea lui. Cât puteţi luptaţi împotriva lor cu toată forţa şi unitatea, dar fără atitudini extreme, încă nu e cazul. E vorba însă că mai sunt 12 luni… Aici Părintele s-a oprit. Noi am întrebat: „12 luni şi scăpăm de cipuri”? „Nu”, a răspuns Părintele, 12 luni de libertate şi vine urgie”.
Și iată că din 20 septembrie 2014 se pune în aplicare legea care introduce în societatea românească în mod obligatoriu cardurile de sănătate. Românii vor primi prin poștă aceste carduri electronice, fiind mințiți că nu vor apărea pe acestea date medicale!… Frați români, refuzați primirea lor și apoi faceți plângere prealabilă, ca și în cazul actelor de identitate electronice după modelul oferit de judecătoarea Carmen Păduraru. Și observăm cu durere că nu sunt multe reacții de împotrivire nici în presa scrisă sau audiovizuală, nici pe bloguri, și cu atât mai puțin în rândul politicienilor din România, deși tema este una extrem de importantă pentru ortodocși și nu numai. Se dovedește astfel faptul că, la fel ca și în cazul proiectului autonomiei ținutului secuiesc de către UDMR, partid (de fapt, ONG sau fundație culturală) aflat în arcul guvernamental cu doi miniștri, autoritățile române de la nivelul executivului, prin tăcerea lor absolut condamnabilă (doar Consiliul Superior al Magistraturii a reacționat fiind împotrivă), acestea dau dovadă de complicitate cu extremiștii maghiari din fruntea acestui partid înființat pe criteriu etnic. ACEST PROIECT ESTE ÎNDREPTAT ÎMPOTRIVA STATULUI DE DREPT, CONSTITUȚIEI (LEGEA FUNDAMENTALĂ ȘI SUPREMĂ), DEMOCRAȚIEI ȘI INTERESELOR STATULUI ROMÂN! ATENTEAZĂ ASTFEL LA SIGURANȚA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI ȘI LA RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI ÎNTR-UN STAT MEMBRU AL UE!
Tocmai pentru această complicitate, președintele Traian Băsescu a devoalat faptul că printre candidații la președinție se află un ofițer SRI sub acoperire. Din sursele existente se pare că acesta este chiar premierul Victor Ponta, despre care se știa în anumite cercuri de mai multă vreme că ar fi lucrat pentru SIE. Nu prezintă importanță atât de mult faptul că se încalcă legislația în vigoare care nu permite unui politician să fie agent al SRI, ci mai ales faptul că din această poziție s-a lucrat și se acționează împotriva statului român. Iată că războiul dintre Băsescu și Ponta, dintre Cotroceni și Palatul Victoria are un fundament, o logică…
În articolul ,,ROMÂNI, VI SE PREGĂTEŞTE CEVA!”, postat pe blogul Bucovina profundă, (11 martie 2013) scrie: ,,APĂRAŢI-VĂ LIBERTATEA ŞI DEMNITATEA! VENITI ALATURI DE ASOCIAŢIA PENTRU LIBERTATEA ROMÂNILOR LA: PROTEST IMPOTRIVA ABUZURILOR STATULUI PRIN IMPLEMENTAREA DOCUMENTELOR ELECTRONICE PERSONALE
Știați că începând cu acest an, în România, a început introducerea masivă a documentelor personale electronice: buletin de identitate electronic, permis de conducere electronic, card de sănătate electronic, rețeta electronică, etc.?
Știați că implementarea documentelor personale electronice este doar o etapă în procesul de implantare a dispozitivelor electronice tip R.F.I.D. cu dimensiuni de câțiva milimetri direct în corpul uman, prin injectare sub piele, fenomen care deja se petrece în SUA şi alte ţări? În SUA, dispozitivul electronic implantabil pentru oameni produs de VeriChip Corporation a primit aprobările preliminare de la Food and Drug Administration (FDA) încă din 2002, și a fost aprobat în 2004.
Știați că dispozitive electronice implantabile, aprope similare celor destinate oamenilor, au cauzat cancer la 10% din animalele de laborator pe care au fost testate [1.]?
Știați că aceste documente, sunt foarte nesigure existând posibilitatea de a fi citite modificate și copiate (clonate) cu ușurință de către persoane neautorizate (hackeri, teroriști etc.) care pot fura identitatea unei persoane şi pot săvârși infracțiuni în numele acelei persoanei care ulterior va suferi rigorile legii pentru fapte pe care nu le-a săvârșit?
Știați că din cauza vulnerabilității sistemului informatic în Anglia s-au pierdut datele a 93% din asigurații sistemului de sănătate?
Știați că între 500.000 și 1.000.000 din cele 6,5 milioane de pașapoarte biometrice ce se află în circulație în Franța sunt false [2.] ?
Știați că informația stocată în cardurile de sănătate electronice poate fi citită neautorizat de [3.] către traficanții de organe transformând posesorul unui asemenea document într-o pradă atractivă?
Știați că documentele electronice sunt sensibile la anumite tipuri de radiații și câmpuri electromagnetice, informația digitală stocată în ele putând fi deteriorată sau ștearsă și astfel posesorul documentului să poată fi pus în imposibilitatea de a se legitima sau de a beneficia de servicii medicale în situații critice?
Știați că, cetățeanul devine vulnerabil în fața firmelor de asigurare (care vor refuza să asigure persoane ale căror boli grave le cunosc din sistemul electronic sau vor mări prețurile asigurărilor), angajatorilor (care vor putea discrimina unele persoane în funcţie de datele lor medicale), și mai ales a propriului stat în cazul în care regimuri nedemocratice ar putea ajunge la putere?
Știați că prin intermediul documentelor electronice la purtător se colectează informații detaliate și complexe despre cetățeni care se adaugă în baze de date extinse ?
Știați că prin intermediul acestor informații, plus informațiile colectate prin intermediul cardurilor bancare, plus înregistrarea tuturor convorbirilor telefonice si a email-urilor, etc., prin prelucrarea și corelarea datelor cu ajutorul unor programe informatice specializate se poate determina unde se află, ce face și chiar cum gândește fiecare cetățean?
Știați că astfel se încalcă drepturi fundamentale prevăzute în Constituția României şi în Carta Drepturilor Fundamentale a U.E., cum ar fi dreptul la libertate, la viaţă intimă, familială şi privată, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, dreptul la demnitate, etc.?
Știați că în lume, numeroase organizații, instituții și personalități individuale au protestat și manifestat împotriva erodării libertăților cetățenești și intruziunea statului în viața privată?
Știați că în anul 2009, în numai câteva luni, cca. 1 milion de români au semnat împotriva introducerii documentelor electronice personale?
Știați că în Anglia prin legea „Identity Documents Act 2010” s-a hotărât renunțarea la buletinele de identitate electronice introduse prin legea „Identity Cards Act 2006”, iar pe 21 februarie 2011 a fost distrusă baza de date aferentă [4.] ?
Știați că după 4 ani de la implementare, Germania a suspendat proiectul cardului de sănătate electronic, datorită lipsei de securitate și confidențialitate a sistemului și datorită obiecțiilor aduse de medici care au manifestat în stradă [5.] ?
Știați că dispozitivul R.F.I.D. poate reprezenta cea mai mare ameninţare cunoscută la adresa libertăţii şi a vieţii private [6.] ?
Știați că în aceste condiții esența și chiar existența democrației este amenințată, pericolul major prefigurându-se sub forma lagărului electronic?
Știați că după ce am pierdut aproape totul suntem pe punctul de a pierde ultimul și cel mai de preț bun pentru care au luptat toți marii noștri înaintași și anume libertatea?
Cerem: STOPAREA şi renunțarea la implementarea documentelor electronice așa cum s-a întâmplat în alte țări europene civilizate. Consultarea reală a populației înaintea luării deciziilor ce vizează drepturile fundamentale ale românilor.
VENITI ALATURI DE ApLR LA: PROTEST IMPOTRIVA ABUZURILOR STATULUI PRIN IMPLEMENTAREA DOCUMENTELOR ELECTRONICE PERSONALE
Material editat de: ASOCIAŢIA PENTRU LIBERTATEA ROMÂNILOR
 http://asociatialibertatearomanilor.ro/
    E-mail: asociatialibertatearomanilor@gmail.com
Sprijiniți această inițiativă prin a cere reprezentanţilor dvs. parlamentari să vă reprezinte interesele; prin acţiuni personale în justiţie şi prin participarea la acţiunile iniţiate de asociaţia noastră.”

Din articolul ,,Cât de ”inteligent” poate deveni Cardul cetățeanului? Supra-arma oricărei puteri?” de pe blogul Graiul Ortodox (15 iunie 2014), putem reproduce un fragment, în care apar concluzii importante ale omului de știință Dimitrios Chiotakákos, Doctor în Electronică și Telecomunicații al Universității din Manchester, Marea Britanie:
,,Utilizatori rău intenționați ai RFID-urilor. …ESTE VALABIL ȘI PENTRU ATACAREA RFID-URILOR! Este posibil ca atacatorul de obțină un control total asupra RFID-ului dumneavoastră sau asupra bazei de date la care este conectat și astfel:
– Să activeze sau să dezactiveze date personale, după dorință.
– Să confecționeze un RFID cu datele dumneavoastră personale și să îl folosească el, în timp ce cardul dumneavoastră este dezactivat.
– Să vă cifreze datele și în continuare să vă ceară bani, ca să vă dea codul de descifrare.
– Interceptare de date care se folosesc în delicte. E posibil să ajungeți în instanță pentru fapte pe care NU le-ați făcut.
Atacul asupra deținătorilor de RFID-uri. Ceea ce este valabil pentru vulnerabilitățile sistemelor care funcționează prin intermediul internetului și pentru posibilitatea atacării acestora de către utilizatori rău intenționați…
… ARATĂ tocmai faptul că ”SISTEMUL” NU ESTE SIGUR.
… și să nu uităm: Despre aproximativ 1/3 din atacurile pe care le veți primi nu veți ști în ce mod ați fost atacat și când! 90% dintre utilizatorii de RFID vor primi cel puțin o dată un atac rău intenționat.
… Și dacă ne referim acum la RFID-urile implantate, de pildă a unui RFID stimulator cardiac (există), imaginați-vă că: inima încetează să funcționeze, ajunge la 200 bătăi… Sau primiți un telefon: ”ori îmi dați 10 000 de euro ori vă opresc stimulatorul cardiac”.
RFID-ul – supraarma oricărei puteri?
Ceea ce este valabil pentru posibilitatea atacării RFID-ului de către utilizatori rău intenționați… ESTE VALABIL și pentru utilizarea lui rău intenționată din partea unei PUTERI DE TIP DICTATORIAL.
Consecințe ale RFID-urilor asupra sănătății noastre.
Probabil că pericolul cel mai mare care ne pândește este EXPLOZIA CONDENSATORULUI RFID-ului, care poate fi provocată, din rea intenție, sau involuntar, datorată unei erori în circuitul de încărcare sau, de exemplu, din pricina unui trăsnet care a căzut în apropiere.
Dacă, desigur, RFID-ul este încorporat într-un card, atunci probabil că eventuala vătămare trupească este relativ mică într-un asemenea caz – aproape inexistentă. Dacă RFID-ul este implantat în corp, există mari probabilități chiar și pentru o moarte instantanee…
Înfricoșător? Exagerat?… Ați văzut vreodată cum explodează un condensator? Eu am văzut nu de puține ori…
CONCLUZII. RFID – NOILE ACTE DE IDENTITATE
Care sunt pericolele care ne pândesc?
Atacul din partea unor persoane particulare – hoți, escroci, profitori – în general – delicvenți electronici de orice tip, până la răufăcători ”nevinovați” hacker-bufoni, care au ca scop: alterarea, adăugarea, sustragerea sau exploatarea datelor noastre personale.
Αsuprirea și privarea de libertate a cetățeanului de către un guvern de tip dictatorial.
Este posibil – dacă ținem seama de evoluția unui act de identitate RFID ca implant, iar nu card de identitate – să se ajungă chiar până la aplicarea de la distanță, de către autorități, a unei pedepse, care să provoace o vătămare corporală permanentă sau temporară, celor care se opun dictaturii. RFID-ul va deveni o supra-armă pentru orice putere! Un bilet fără întoarcere!
Traducere: Mihail Ilie”

De asemenea, din articolul ,,Părintele Kallistratos de la Sfântul Munte Athos: ”ACTELE CU CIP BIOMETRIC SUNT PREMERGATOARE PECEȚII ANTIHRISTICE (666). REFUZAȚI-LE”!, postat pe blogul Moarte Lumii Noastre (3 iulie 2013 de deveghepatriei) spicuim doar: ,,Fraților iubiți: NIMENI NU ACCEPTĂ ACTELE CU CIP BIOMETRICE! Serios, dumneavoastră chiar puteți avea încredere în Ministerul de Interne al României, când știți destul de bine ca ei sunt la ordinele mafiei masonice?! Oameni buni si dragi, este vorba de libertatea noastră ca oameni, nu au dreptul să ne bage microcipuri în acte dacă noi nu dorim acest lucru! La 23 de ani după anul 1989, tot nu am învațat să luptăm pentru drepturile noastre?! Românii nu vor să priceapă odată: noi, poporul, suntem stăpânii statului, nu statul este stăpânul nostru! Actele biometrice sunt premergătoare cipului implantat sub piele, acum doar vor să ne testeze reacțiile, dacă în anul 2016 vin cei de la Interne și ne spun: ”Trebuie să vă băgăm CIP-ul în corp, ăsta este ordinul de la Împărăția Antihristică “… noi ce facem? Ne lăsăm însemnați cu 666 pentru că așa vor stăpânii întunecați ai planetei?!
Pur și simplu nu au ce să ne facă dacă refuzăm actele biometrice câteva milioane de români, nu le ridicăm sub nicio formă de la Poliție! Nu au cum să amendeze câteva milioane de români, pentru că ies oamenii în stradă pe urmă. Doamne, chiar în halul acesta ne lăsăm călcați în picioare de statul mafiot și masonic?!
Dacă românii vor fi atât de inconștienți să accepte PECETEA ANTIHRISTICĂ, atunci ne mai rămâne o singură soluție: formăm mici comunități creștin-ortodoxe rupte de civilizație!
Noi, cei trei băieți care administrăm acest blog, nu ne vom atinge de actele biometrice sub nicio formă, să știm că ajungem să cerșim o pâine la colț de stradă! Mai bine traim in cea mai crunta saracie, cu hainele rupte pe noi, tremurand de foame, dar nu ne vom insemna cu 666 pentru ca asa vor vor mizeriile de mafioti masoni care au ajuns sa ne conduca tara! Astea sunt vremurile de pe urma si trebuie sa rezistam intr-un fel, mergem cu mucenicia si Hristos in frunte! Ii indemnam pe toti tinerii sa faca la fel ca si noi: NU VA ATINGETI DE ACTELE BIOMETRICE! Daca nu o sa mai avem cum sa rezistam in fata tavalugului antihristic, atunci ne vom retrage catre munti si manastiri, are grija bunul Dumnezeu de noi, nu ne lasa sa pierim atat de usor. Pescuim, vanam, ne hranim cu plante, dar macar stim ca avem sufletele curate si plecam asa cum trebuie de pe acest pamant. Sinistrele cadre ale Ministerului de Interne, criminali bolsevici aflati la dispozitia mafie masonice din Romania, vor veni de urgenta dupa toti romanii care vor incerca sa traiasca dupa Scriptura si cuvantul Sfintilor Parinti ai Ortodoxiei, vor umple temnitele cu noi ca sa-si arate slugarnicia fata de masonii mafioti care ii platesc. Toate aceastea fiind spuse ne ramane un singur lucru de facut: SA REZISTAM PANA LA MOARTE!
P.S. Ce preferati: moartea si prigoana intru Hristos, sau viata indestulata intru Antihrist?! (…) COMENTARIU pe 3 iulie 2013 at 21:17 | Răspunde Liliana
Am citit adineauri pe ,,Santinela ortodoxa”un articol despre industria tehnologiei nano-cipurilor si vaccinarea populatiilor pentru asa-zisele ,,gripe”. Se spune acolo un lucru pe care l-am auzit in ultimul timp si la citeva cadre medicale sau farmacisti, anume ca aceste vaccinuri au plasate in virful acului nano-cip, despre existenta caruia persoana injectata nu este informata. In plus, fiecare injectie are un cod care, daca am inteles bine, este musai notat si in actul personal de identitate al vaccinatului. În 2010 am participat la o conferință universitară unde un profesor universitar specialist în informatică ne-a explicat cum poate fi influențat un om implantat cu cip. Exact aceleasi lucruri le-am citit acum si in materialul mai-sus mentionat. Acest nano-cip va functiona, intre altele, ca un receptor (antena) pentru mesajele de unde radio emise de cei care ne vor controlati – pot sa induca halucinatii, sa auzi voci, sa controleze sanatatea hormonala, sexuala, etc. Fac corelatie cu ce a spus parintele Elpidie din Rhodos – care a spus aidoma – mai intii cu viclenie vor introduce nano-cipuri in oameni ca mai apoi sa introduca si restul pecetii, finale… Dar daca oamenii care vor avea in ei aceste antene-nano-cipuri, fara sa stie sau cu stiinta – nu va mai ajuta, oricum (doar sfinta impartasanie si credinta totala cu dragoste in Dumnezeu mai pot scapa omul in faza asta) – atunci cum vor mai putea ei rezista la manipularile elecronice (senzatii, stari, halucinatii – considerindu-le ale lor, firesti) ca sa aiba taria sa refuze partea finala a pecetii?! Deci aici este viclenia lor.”
Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie, 12 septembrie 2014

 

 

          CU AJUTORUL BUNULUI DUMNEZEU NU LUĂM CARDURILE. NEACORDAREA ASISTENȚEI MEDICALE DATORITĂ LIPSEI CARDURILOR ELECTRONICE DE SĂNĂTATE ESTE
O PROBLEMĂ DE VIAȚĂ ȘI DE MOARTE!
Radu Iacoboaie, 13 ianuarie 2015

Introducerea obligatorie a cardurilor de sănătate și condiționarea de către autoritățile publice și medicii de familie a asistenței medicale de prezentarea acestora (implicit de existența dosarului electronic de sănătate), ridică multe probleme de natură duhovnicească, juridică, morală și socială. Vârful icesbergului este chiar legea acordului prezumat privind donarea de organe. Aceste carduri ne transformă și în donatori de organe cu voia sau fără voia noastră, dacă nu am stipulat expres refuzul nostru. Ceea ce conduce astfel în mod cert și la încurajarea traficului de organe, existând posibilitatea accesării prin haeckeri sau prin cititoarele de carduri a datelor noastre medicale, în mod normal accesibile doar medicului de familie, adică a unor date confidențiale…

Cardurile de sănătate, ca și microcipurile RFID în general, ar putea fi privite mai ales din perspectiva duhovnicească. Nu sunt oare acestea ,,botezul” lui satan, cum afirmă sugestiv unii? În fond, Dumnezeu ne dăruiește libertatea, pe când diavolul încearcă să o răpească și ne înrobește.

Cardurile de sănătate sunt acte biometrice și fac parte așadar și ele dintr-un plan vast de control și de supraveghere a oamenilor, de discriminare a ortodocșilor indezirabili, adică a adversarilor sistemului antihristic (datele medicale pot fi folosite și în sens distructiv!), fac parte dintr-un plan global malefic de transformare a noastră în simpli sclavi fără voință și personalitate, supuși întrutotul unor elite obscure masonice extrem de bogate. Și mai putem observa, faptul că pe lângă desființarea libertății omului se ajunge și la anularea însăși a demnității umane. Omul devine practic un simplu număr într-o bază de date, un simplu ,,animal social” sau un obiect lipsit de importanță și aflat în mâna altora, influențabil, manipulabil și aducător mai ales de profit…

Dar libertatea este un dar de la Dumnezeu. Putem să ne lipsim noi de acest dar prețios de bună voie? Poate fii mai dulce oare sclavia? E bine să fim înregimentați într-un sistem tiranic, care nu dorește ca noi să gândim, să fim ființe raționale și spirituale? Poate fi omul fericit în sclavia electronică? Sunt doar câteva întrebări legitime pe care ar trebui să ni le punem fiecare dintre noi până nu este prea târziu și nu se mai poate face nimic…
Ce se va întâmpla oare în cazul tuturor cetățenilor români, care au refuzat și vor refuza în continuare în număr mare cardurile electronice de sănătate? Vor fi discriminați cu toții pentru atitudinea lor onestă de împotrivire? Vor fi abandonați și excluși din sistemul de sănătate, apoi lăsați practic să moară cu zile?
Frați ortodocși, cine își va asuma oare răspunderea imensă (mai ales penală) pentru moartea lor? Nu vor fi complici medicii de familie la abuzul reprezentanților statului, care a restricționat printr-o simplă Hotărâre de Guvern dreptul la viață și dreptul la asistență medicală, condiționându-le de prezentarea cardurilor de sănătate, încălcând astfel flagrant tocmai legea fundamentală, care este Constituția? Dar mai este oare respectată în fapt la noi această Constituție a României?
ÎNTREBARE FINALĂ: Vor face față mai târziu medicii de familie și reprezentanții statului zecilor de mii de procese intentate de rudele celor decedați, care vor ajunge și la Curtea Internațională a Drepturilor Omului de la Haga?

,,NU EXISTĂ NICI O LEGE NAȚIONALĂ SAU INTERNAȚIONALĂ CARE SĂ GARANTEZE DISCREȚIA SAU SECURITATEA ABSOLUTĂ A DATELOR ÎNSCRISE ÎN CIP, ACESTEA FIIND, PRACTIC, LA DISPOZIȚIA ORICĂRUI FACTOR INSTITUȚIONAL SAU PRIVAT ȘI CONSTITUIND UN SISTEM DE SUPRAVEGHERE A CETĂȚENILOR.
ARGUMENTUL CĂ ACEST SISTEM DE SUPRAVEGHERE CONTRIBUIE LA IDENTIFICAREA ȘI URMĂRIREA DELICVENȚILOR CONSTITUIE O OFENSĂ LA ADRESA ÎNTREGULUI POPOR ROMÂN, CARE NU POATE FI TRATAT CA O BANDĂ DE INFRACTORI.
DIMPOTRIVĂ, ACEST SISTEM DE SUPRAVEGHERE E UN ATENTAT LA LIBERTATEA ȘI INTIMITATEA OAMENILOR, DREPTURI CONSFINȚITE NU NUMAI DE LEGILE CIVILE, CI ȘI DE NORMELE RELIGIOASE.
BIOMETRIA NU NUMAI CĂ NU O SANCȚIONEAZĂ, DAR, DIMPOTRIVĂ, O LEGIFEREAZĂ, OMUL FIIND TRATAT NU CA FĂPTURĂ A LUI DUMNEZEU, ÎNZESTRATĂ CU SUFLET, INTELIGENȚĂ ȘI LIBERTATE.”

ÎPS. BARTOLOMEU ANANIA, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului
PREZENTĂM MAI JOS CÂTEVA PREVEDERI DIN CONSTITUȚIA ROMÂNIEI ASUPRA CĂRORA VĂ RUGĂM SĂ REFLECTAȚI…

ARTICOLUL 22
Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.

ARTICOLUL 34
(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.
(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

ARTICOLUL 30
Libertatea de exprimare
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

ARTICOLUL 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

ARTICOLUL 21
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

ARTICOLUL 26
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.

ARTICOLUL 52
(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

ARTICOLUL 53
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

DOAMNE MILUIEȘTE-NE PE NOI!
Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie,

13 ianuarie 2015

UN LINK IMPORTANT:

http://www.apologeticum.ro/2015/01/pr-dr-mihai-valicadespre-cardul-de-sanatate-cu-cip-persoana-umana-intre-desacralizare-comercializare-de-organe-si-discriminare/

 

           MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI: NU ACCEPTAȚI CARDURILE DE SĂNĂTATE ȘI DOSARUL ELECTRONIC DE SĂNĂTATE! VĂ RUGĂM SĂ TRIMITEȚI ACEST MEMORIU LA C.N.A.S. CU NUMELE D-VOASTRĂ PÂNĂ PE 9 IANUARIE 2015

PUTEȚI COPIA MEMORIUL DE MAI JOS, TRECÂND NUMELE D-VOASTRĂ, ȘI APOI SĂ-L TRIMITEȚI LA URMĂTOARELE ADRESE DE E-MAIL SAU PRIN POȘTĂ:
1. Prin e-mail: Ministrul Sănătăţii ministru@ms.ro; propuneri@ms.ro; Direcţia de relaţii cu publicul dirrp@ms.ro;
2. Scrisoare recomandată către Registratură (Intr. Cristian Popişteanu, nr. 1-3, sector 1, cod 010024, Bucureşti )
Să cerem frați români alternativă la cardul electronic de sănătate! NU ACCEPTAȚI ACEST CARD ȘI DOSARUL ELECTRONIC DE SĂNĂTATE!
VĂ RUGĂM SĂ AVERTIZAȚI ȘI PE ALȚII, RUDE, PRIETENI, CUNOSCUȚI, PRIN ORICE MIJLOC DE COMUNICARE. DACĂ NU REACȚIONĂM, ACESTEA VOR DEVENI OBLIGATORII!

         MEMORIU CĂTRE CONDUCEREA CASEI NAȚIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE (C.N.A.S.) PENTRU IDENTIFICAREA UNEI ALTERNATIVE LA ACTUALUL CARD ELECTRONIC DE SĂNĂTATE

Subsemnatul …………… domiciliat la adresa ………..… Telefon sau e-mail ………… vă aduc la cunoştinţă următoarele:

În calitate de cetăţean al României şi de asigurat al CNAS, îmi rezerv şi eu dreptul de a mă alătura demersurilor domnului Doctor Vasile Astărastoae, președintele Colegiului Medicilor din România pe lângă autorităţile abilitate, cerând identificarea unei metode alternative ca răspuns la solicitările pacienţilor care din motive de conştiinţă sau religioase refuză Cardul Naţional Electronic de Sănătate.

Menţionez faptul că, în precedent au fost strânse deja cu mult peste 1.000.000 de semnături împotriva introducerii acestor acte biometrice.
Aşadar, unei asemenea mase mare de oameni nu i se pot încălca drepturi fundamentale garantate prin Constituţie la Art. 29, şi anume:
– Alineat (1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie contrară convingerilor sale.
– Alineat (2) Libertatea conştiinţei este garantată…;

Refuzul ferm de a folosi cardul electronic de sănătate vine însoţit de următoarele argumente:
1. Exercitându-mi dreptul constituţional de garantare a libertăţii conştiinţei, refuz să-mi dau acordul pentru acest card, solicitând conducerii Instituţiei dvs să găsească o soluţie care să nu-mi lezeze acest drept fundamental.
2. Toate documentele pentru D.E.S. (Dosarul Electronic de Sănătate) arată că EXISTĂ posibilitatea legală a autentificării pacientului pe baza codului numeric personal (CNP) sau a codului de asigurat. Drept urmare, cardul de sănătate nu este necesar în mod real pentru funcţionalitatea sistemului D.E.S. Din punctul meu de vedere cardul de sănătate se prezintă în clipa de faţă ca o formă de fraudare a cetăţenilor români prin una din cele două variante prezentate mai jos ori prin amândouă.
3. Respingerea de către mine a cardului de sănătate este în primul rând un protest faţă de sistemul de supraveghere electronică generală din România!
Consider că acest sistem încalcă FLAGRANT libertatea persoanei şi drepturile cetăţeneşti şi este similar ideologic sistemelor de supraveghere a statelor totalitare.
4. Consider că înfiinţarea D.E.S. încalcă legea protecţiei datelor personale şi constituie un abuz extrem de grav faţă de intimitatea cetăţenilor români. În fapt, cred că se constituie într-un act de trădare naţională. Existenţa unei baze de date online cu toate informaţiile despre starea de sănătate a cetăţenilor României echivalează cu oferirea acestor informaţii oricărui stat străin, oricărei organizaţii străine de interesele naţionale româneşti. Nu am încredere că o asemenea bază de date poate fi securizată real, din moment ce instituţii mult mai competente decât autorităţile române au eşuat lamentabil să o facă, este de amintit faptul că elevi de liceu din România şi alte ţări au spart firewall-urile unor organizaţii de mare prestigiu ca N.A.S.A. ori N.A.T.O… Autorităţi care, chiar în ultima campanie electorală, dar şi în multe alte împrejurări, au fost descrise chiar de către parlamentari, foşti parlamentari şi alţi politicieni de frunte, ca fiind corupte şi incapabile!
Iar dacă Directorii de spitale, doctorii si personalul din Ministerul Sănătăţii vor avea acces la o bază enormă de date privind locaţia şi compatibilitatea organelor transplantabile, aşadar de ce mă obligaţi să am încredere în autorităţile a căror corectitudine şi competenţă este negată chiar de către cei care le conduc?
Este de amintit că ţări ca Marea Britanie sau Japonia au înregistrat pierderi de informaţii la dimensiuni uriaşe din bazele lor de date. Ştiaţi că după 4 ani de la implementare, Germania a suspendat proiectul cardului de sănătate electronic, datorită lipsei de securitate şi confidenţialitate a sistemului şi datorită obiecţiilor aduse de medici care au manifestat în stradă? Este de amintit că informaţiile medicale ale unei ţări au o uriaşă importanţă strategică şi dezvăluie nenumărate puncte vulnerabile atât ale unor persoane importante cât şi ale populaţiei, în general. Mai mult, datele medicale ale populaţiei sunt de maxim interes pentru corporaţii farmaceutice şi alte organizaţii medicale, pentru grupările ce se ocupă cu traficul de organe sau comercializarea de medicamente etc. În faţa unui asemenea bloc de interese este evident că potenţialul real de securizare al D.E.S este practic nul. Simplul fapt că D.E.S. enumără de la punctul 1.1 (Descrierea generală a sistemului) nu mai puţin de 5 (cinci) categorii de persoane care pot accesa sistemul (medici, pacienţi, C.N.A.S., „instituţii medicale” şi Ministerul Sănătăţii) arată că breşele prin care informaţiile medicale să se scurgă spre terţi, au fost deja create. Astfel, orice organizaţie interesată poate oricând folosi ca paravan statutul de „instituţie medicală” spre a ajunge în posesia dosarelor electronice. Este evident că aceste informaţii publice sunt binecunoscute specialiştilor, ceea ce înseamnă că autorităţile au expus conştient ţara unei vulnerabilităţi fără precedent, faţă de care protestăm prin respingerea cardurilor de sănătate şi prin memoriul de faţă!
5. Respingerea de către noi a cardului de sănătate este de asemenea un protest faţă de corupţia instalată în Aparatul de STAT, implicit în Ministerul Sănătăţii, corupţie care produce înrobirea totală a claselor sociale. Din acest punct de vedere este mai mult decât evidentă inutilitatea cardului de sănătate pentru un sistem onest! Datele medicale din acest card nu pot fi accesate în caz de urgenţă, deoarece într-un asemenea caz, posesorul nu mai poate spune parola cardului. Dacă medicii pot trece totuşi de parolă, cardul devine o primejdie directă pentru purtător, putând fi uşor accesat de oricine are puţine cunoştinţe tehnice. Mai mult, câtă vreme există D.E.S. ca sistem centralizat de date medicale ce poate fi accesat de către orice medic pe baza CNP-ului sau codului de asigurat, cardul de sănătate devine perfect inutil, medicul putând oricând obţine prin internet – prin cablu sau wireless – informaţii mult mai bogate şi mult mai complete decât cele câteva care pot fi înscrise pe card. Cardul este astfel un obiect cu totul inutil cetăţeanului! Cardul este de fapt o fraudă, având două scopuri posibile, eventual simultan: (a) obţinerea unor profituri necinstite de la bugetul de stat de către politicienii şi funcţionarii care implementează sistemul şi de firma/firmele producătoare (şi de întreţinere) şi (b) vulnerabilizarea cetăţenilor faţă de sistemul de supraveghere, prin obişnuirea lui cu actele şi controalele electronice)
6. Respingem cardul de sănătate deoarece introducerea lui reprezintă o fariseică batjocorire a libertăţilor cetăţeneşti. În documentele D.E.S. revine de mai multe ori afirmaţia „acord”. Acord pentru activarea cardului, acord pentru organizarea dosarului, acord pentru date suplimentare înscrise pe card… S-ar părea că totul se face cu acordul cetăţeanului, dar apoi se spune că în lipsa cardului de sănătate „nu puteţi primi servicii medicale plătite de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cu excepţia urgenţelor medico-chirurgicale!”.
Această ultimă afirmaţie constituie un şantaj, având ca miză chiar sănătatea şi viaţa asiguratului care, chiar dacă plăteşte asigurările de sănătate nu poate beneficia de ele decât prin acceptarea cardului de sănătate… cu acordul său exprimat în scris! Se merge chiar până la a-l sili pe asigurat să declare că „a fost informat corect, complet şi accesibil ca limbaj privitor la diagnosticele, datele medicale care doresc a fi înscrise pe cipul cardului”. Desigur, fără a avea nicio alternativă la această declaraţie! Asemănarea cu sistemele nazist sau comunist este profundă, izbitoare şi revoltătoare! Şi acolo cetăţeanul trebuia să îşi „declare liber” adeziunea la sistem şi admiraţia faţă de Hitler, Stalin, Pol Pot etc., în caz contrar fiind, de asemenea, supus unor consecinţe directe care îi afectau sănătatea şi viaţa.
7. Este de observat că imensa majoritate a avantajelor D.ES., aşa cum sunt descrise ele în „Dosarul Electronic de Sănătate – informaţii generale”– sunt false, contradictorii şi exprimate într-un limbaj strict publicitar, lipsit de substanţă şi coerenţă. Pretenţia de „limitare a accesului la datele medicale” este strict publicitară, câtă vreme numărul căilor de acces este extrem de mare, după cum se vede chiar din posibilităţile de accesare exprimate în paragraful „…accesul îmbunătăţit la servicii, într-un mod securizat”. Oricine a lucrat într-o instituţie ştie cât de securizat este un calculator sau un program la care trebuie să apeleze frecvent mulţi operatori. În acest caz, foarte mulţi operatori. Inclusiv sub forma de „colaborare şi consultare a datelor clinice în timp real”, adică printr-o conexiune activă la internet cu securitate reală zero (singurele baze de date relativ sigure sunt cele la care nu se poate ajunge online). Alt exemplu de falsitate şi exprimare strict publicitară – spre a nu o numi înşelătorie – este „avantajul” exprimat prin „reducerea numărului de reexaminări, ale unui pacient, care nu sunt necesare”. Este evident că starea unui pacient se poate schimba foarte rapid şi orice medic responsabil va efectua reexaminări la fiecare revedere a pacientului şi chiar în condiţiile în care acesta a fost recent examinat de alt medic. Afirmaţia este goală de sens şi, din punct de vedere medical, îndeamnă la o superficialitate a tratării pacienţilor ce pune în primejdie viaţa acestora. Sunt doar câteva exemple din multele care arată că D.E.S. este un proiect implementat exclusiv din interese incorecte.
Drept pentru care protestăm împotriva lui şi îl respingem.
8. Un punct extrem de grav îl constituie uşurinţa cu care se pot modifica unele date din D.E.S., inclusiv acordul pentru donarea de organe. Deşi se pretinde că asemenea modificări trebuie făcute cu acordul scris al asiguratului, în realitate nu există mijloc de verificare a existenţei acordului scris! Altfel spus, dacă cineva modifică dosarul, orice medic sau instituţie care îl accesează are obligaţia LEGALĂ să se conformeze dosarului electronic, fără a avea competenţa de a verifica autentificările scrise. Există aici o dilemă a autorităţilor peste care nu se poate trece: ori se dă un nivel ridicat de prioritate documentelor scrise şi atunci dosarul electronic devine inutil, ori se dă prioritate dosarului electronic şi modificările incorecte devin atotputernice! În forma de faţă orice hacker poate bifa opţiunea „Pacientul este de acord cu donarea” şi persoana devine client pentru traficul de organe. Persoana putând fi copilul oricărui cetăţean, fratele, sora, ruda sau prietenul oricăruia dintre noi. Zilnic dispar copii fără urmă, nemaifiind găsiţi vreodată. Zilnic sunt jafuri pentru valori de câţiva lei. Ori, în funcţie de grupa sanguină şi alte caracteristici valoarea organelor interne ale unui copil sau adult – de la inimă sau rinichi la măduvă sau sânge – poate trece pe piaţa neagră a traficului de organe şi peste suma de 500.000 de dolari. Angajarea unui hacker, găsirea şi, dacă e nevoie, modificarea unui dosar, şi răpirea unei persoane se amortizează rapid cu sume mult mai mici. Prin urmare, în loc să protejeze asiguratul şi să îi dea şanse mai bune de sănătate şi de viaţă, D.E.S. îl expune pe asigurat, transformându-l în potenţială victimă a mafiei de organe, fapt pentru care protestăm faţă de acest sistem şi îl respingem.
9. Precizăm în final că am trecut peste multe alte aspecte negative ale D.E.S., cardului de sănătate şi documentelor însoţitoare, ale felului în care acestea au fost realizate şi impuse cetăţenilor români. Şi încheiem prin a vă reaminti poziţia duhovnicului nostru, de veşnic amintire, Părintele Justin Pârvu:
Părintele Justin Pârvu, erou al rezistenţei împotriva sistemului totalitarist bolşevic, a văzut zorii unui alt sistem totalitarist, manifestat în primul rând prin eforturile uriaşe de îndosariere electronică şi supraveghere electronică a cetăţeanului. Având experienţa unui sistem totalitarist şi înţelegând viclenia „paşilor mărunţi” prin care asemenea sisteme s-au instalat în multe ţări de-a lungul istoriei, părintele Justin Pârvu s-a ridicat la luptă şi împotriva noului sistem. El a izbutit să obţină recunoaşterea oficială de facto a dreptului cetăţenilor la alternative faţă de actele electronice. Noi, ducând mai departe aceeaşi luptă pentru libertatea omului, libertate pentru care Domnul nostru Iisus Hristos şi nenumăraţi ucenici ai Lui s-au jertfit, cerem aici o alternativă la dosarul electronic de sănătate şi aşa-numitul card de sănătate. În cazul în care statul declară că nu poate asigura o astfel de alternativă cerem să se dea cetăţenilor libertatea elementară de a-şi îndrepta taxele medicale către instituţiile particulare care pot asigura alternative convenabile pentru ei.
10. Sistemul de identificare a asiguraţilor pe baza cardului cu cip este experimental, în sensul în care nu există o experienţă probată suficient care să ateste că introducerea lui serveşte scopurilor enunţate de autorităţi: eradicarea fraudelor şi economisirea banului public.
11. Dimpotrivă, introducerea unui nou sistem de gestionare şi administrare a asiguraţilor în timp de criză înseamnă schimbarea radicală a vechiului sistem cu unul nou – proces întotdeauna costisitor şi riscant. Nimeni nu a discutat în mod real despre noile costuri şi riscuri.
12. Drept dovadă că sistemul e nesigur: în Marea Britanie, în sistemul centralizat al Naţional Health System, s-au pierdut datele a 93% din asiguraţi; iar în Franța fraudele se fac în continuare fără nici o oprelişte, în cadrul unui sistem informatic de carduri. Cât despre costuri, în Germania implementarea – doar parţială – a acestui sistem a costat 1, 7 miliarde de euro.
13. Nu există nici un fel de studii (de fezabilitate, de impact, de politici publice etc.) făcute de autorităţi pe marginea acestor probleme. Nu avem date reale, probate, verificate, despre dimensiunea fraudelor, nu avem studii comparative cu alte ţări care au încercat sistemul etc.
14. Încă o dovadă că sistemul este nesigur este dată de blocarea recentă a serverelor CAS. Încă înainte de a fi implementat sistemul exclusiv electronic şi-a arătat limitele: o singură problemă tehnică reuşeşte să blocheze întreg sistemul. Oricât de greoi şi birocratic ar fi un sistem administrativ clasic, el nu se poate bloca în mod similar.
15. Riscurile asupra drepturilor constituţionale şi asupra datelor personale nu au fost abordate în mod serios. Astfel:
Nu există nici un audit de securitate pentru cipurile care vor stoca datele personale;
În acest sens, ce garanţii efective există asupra protecţiei datelor personale şi informaţiilor asupra stării de sănătate ce vor fi criptate pe cip? Şi, având în vedere că nu se pot aduce garanţii tehnice infailibile, la ce bun construirea unui sistem informatic în care cetăţeanul devine vulnerabil, prin expunerea datelor personale, şi a celor asupra sănătăţii sale, în faţa statului şi a unor terţe entităţi? (conform legii, farmacişti, medici, furnizori, dar şi oricine poate procura aparate de citire a cipurilor).
Nu există nici acum, în ciuda solicitărilor asociaţiilor societăţii civile, nici un fel de informaţie asupra existenţei – sau non-existenței – unei baze de date centralizate, cu informaţiile medicale despre persoană;
Singurul care devine transparent în faţa autorităţilor şi a terţelor entităţi este cetăţeanul; în schimb, statul este complet opac în ceea ce priveşte modul în care va proceda cu datele personale.
Obligaţia de a te identifica drept asigurat prin deţinerea unui card cu cip – respectiv lipsa unei alternative – încalcă grav dreptul la opţiune bazat pe dreptul la viaţă privată şi pe libertatea conştiinţei.
16. Reamintim faptul că MI, într-un răspuns către FOR, a precizat că ”prin recunoaşterea dreptului la opţiune al cetăţenilor români, sunt respectate dreptul la viaţă privată, cât şi libertatea de conştiinţă ale acestora, precum şi libertăţile civice specifice unui stat de drept constituțional”. Implicit, lipsa acestui drept la opţiune înseamnă încălcarea celorlalte drepturi constituţionale.
17. Autorităţile au procedat în cel mai nefericit mod cu putinţă faţă de societatea civilă şi faţă de necesitatea asigurării unei dezbateri publice reale:
– au demarat procedurile licitaţiei publice pentru achiziţionarea cipurilor ÎNAINTEA organizării primei dezbateri publice asupra proiectului;
– au promis, public şi oficial, drept la opţiune şi alternativă la card, promisiune încălcată prin faptul că un asemenea drept a fost exclus din noul proiect;
– au descurajat orice discuţie serioasă, profundă, asupra acestui subiect prin lipsa oricăror studii asupra proiectului;
– au considerat de la bun început, în notele de fundamentare ale proiectelor legislative, că nu este necesară consultarea societăţii civile şi a Bisericii;
– au organizat ambele dezbateri publice în urma solicitărilor exprese ale unor asociaţii civile şi le-au fixat la ore aproape imposibile, în termene scurte de timp.
18. Toate aceste lucruri duc la o relaţie de suspiciune între stat şi cetăţeni:
– statul îşi suspectează cetăţenii de fraude şi încearcă, în mod opac, încălcând drepturile civile şi normele democratice, introducerea unui sistem informatic obligatoriu şi riscant pentru libertatea persoanei;
– cetăţeanul suspectează, pe bună dreptate, statul că intenţionează să îşi crească marja de control asupra societăţii şi persoanelor, având în vedere şi tertipurile jenante de care se folosesc autorităţile pentru a asigura introducerea cardurilor cu cip obligatorii;
– prin propaganda de care se serveşte pentru a justifica introducerea noului sistem informatic, statul acuză categorii întregi de populaţie (medici de familie, asiguraţi) de faptul că sunt necinstiţi în raport cu legea şi cu ceilalţi; acest lucru nu poate duce decât la anomie socială şi la suspiciune generalizată, vina pentru funcţionarea proastă a sistemului aparţinând în primul rând responsabililor, nu plătitorilor de taxe.
19. Având în vedere toate aceste argumente procedurale şi etice, consider că lipsa dreptului la opţiune afectează grav, şi de această dată, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti prevăzute în Constituţie.

Nume ……………….
Data ………………..

       ALTE ARGUMENTE PROCEDURALE ŞI ETICE ÎMPOTRIVA CARDULUI DE SĂNĂTATE

Dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România declară:
– Cardul de sănătate cu microcip este un abuz din partea statului şi comporta riscuri pe toate planurile!!!
– Cardul este numai APARENT in favoarea asiguraţilor.
– Este periculos sa fie puse informaţiile medicale personale pe microcip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate sa afle tot. Acest lucru violează
drepturile la intimitate si la demnitate ale persoanei si poate sa aduca mari prejudicii.
– La Consiliul Europei există o presiune imensă din partea firmelor de asigurări pentru a deveni legal accesul la informaţiile despre sănătatea oamenilor.
– Forţa financiara uriaşă a acestor “rechini” face ca datele despre posibilele boli ale oamenilor să ajungă la ei pe birou pentru ca ei sa ştie dacă fac sau nu poliţele de asigurare şi la ce preţ.
– Există riscul discriminării persoanelor, pe baza informaţiilor personale asupra stării de sănătate, atâta vreme cât acestea nu mai sunt protejate.
– Datele medicale pot sa fie utilizate inclusiv pentru a distruge o persoana, mai ales intr-o societate conflictuală ca cea din România!!!
– Este o incercare de abuz din partea statului si nu exista dezbateri publice!!!
– Se introduce o noua taxa, fara ca populaţia sa fie intrebata, deşi românii plătesc asigurările de sănătate.
– In privinţa donării de organe: vom intra in circuitul european şi vom trimite numărul de organe disponibile spre alte ţări.
– Cui vor folosi organele luate de la romani??? Ce bani si ce organizaţii sunt in joc???
– Cine va apăra “prostimea” de cei care vor dori să le comercializeze organele, pe milioane şi milioane de euro sau dolari?
– Ca să înţelegem mai bine: in Spania (unde exista acordul prezumat din partea familiei pentru prelevarea de organe), s-a ajuns la puternice discriminări împotriva imigranţilor , care nu au familiile alături de ei.
– Deci nu are cine să-i apere de reţelele de “transplant de organe”!!!
– Exista un comerţ ilicit de organe de transplant , este dovedit, iar acordul prezumat, aşa cum este prevăzut în România, ridică mari semne de întrebare.
– Medicii sunt şi ei oameni. Dacă ne uităm la istoria sec. XX, vedem că medicii erau cei care făceau experimente în lagărele de concentrare naziste, medicii erau cei care făceau abuzuri in în domeniul psihiatric. Și în cazul transplantului de organe tot medicii pot să ajungă la abuzuri dacă legea și autorităţile permit şi încurajează. Cardul cu microcip asta face!!!
– Ultimul exemplu este A1H1 (gripa porcină). In acest moment s-a dovedit ca cei care au întreţinut spaima au avut contracte cu firmele care au produs vaccinurile.
– Cardul de sănătate cu microcip (putea sa fie si o varianta fără) creează mari dificultăţi şi poate chiar împiedica accesul la serviciile medicale.
– Cardul de sănătate este “arma” cu care guvernanţii vor să scoată de la români sume uriaşe de bani, un ” furt al secolului ” săvârşit în dauna celor care plătesc legal asigurările de sănătate, dar NU VOR CARD DE SĂNĂTATE!!!
– Decizia guvernanţilor noştri, pe care nu o contestă vehement nici televiziunile, nici opoziţia parlamentară, este halucinantă:CEI CARE PLĂTESC DIN SALARIU SAU PENSIE SERVICIILE MEDICALE DE STAT, DAR NU VOR CARD DE SĂNĂTATE, VOR PLĂTI TOATE SERVICIILE MEDICALE DE CARE AU NEVOIE !!!
– Altfel spus, românii care nu vor cardul cu microcip vor plătide 2 ori asistenţa medicală.

– Şi românii tac, românii se uită cum începe un nou jaf naţional şi stau ca mieii la tăiere.
– Televiziunile vorbesc de Egipt, politicienii se bat pentru funcţii în Parlament. Ce minunăţie de neam suntem!!!
– Potrivit hotărârii de Guvern, contravaloarea cardului de sănătate va fi suportată de asigurat, adică si obligatoriu şi plătit de “prostime”!!!
– Medicii de familie vor trebui să plătească şi ei pentru cititoarele de carduri şi să aibă şi internet de banda largă pentru a avea legătură cu sistemul informatic!!!
– Forul Ortodox Român vine cu exemple ale unor ţări care au clacat în acest experiment:
– În Marea Britanie, s-au pierdut datele a 93% din asiguraţi.
Germania a dat 1,7 miliarde de euro pentru implementarea parţială a unui astfel de sistem şi acum l-au stopat.
– De ce pornim noi ceva ce nemţii au stopat?
Cine are interese în a controla românii și la capitolul sănătate şi organe?

Ştiaţi că aceste documente, sunt foarte nesigure existând posibilitatea de a fi citite modificate şi copiate (clonate) cu uşurinţă de către persoane neautorizate (hackeri, terorişti etc.) care pot fura identitatea unei persoane şi pot săvârşi infracţiuni în numele acelei persoanei care ulterior va suferi rigorile legii pentru fapte pe care nu le-a săvârşit?
Ştiaţi că din cauza vulnerabilităţii sistemului informatic în Anglia s-au pierdut datele a 93% din asiguraţii sistemului de sănătate?
Ştiaţi că între 500.000 şi 1.000.000 din cele 6,5 milioane de paşapoarte biometrice ce se află în circulaţie în Franţa sunt false?
Ştiaţi că informaţia stocată în cardurile de sănătate electronice poate fi citită neautorizat de către traficanţii de organe transformând posesorul unui asemenea document într-o pradă atractivă?
Ştiaţi că, cetăţeanul devine vulnerabil în faţa firmelor de asigurare (care vor refuza să asigure persoane ale căror boli grave le cunosc din sistemul electronic sau vor mări preţurile asigurărilor), angajatorilor (care vor putea discrimina unele persoane în funcţie de datele lor medicale), şi mai ales a propriului stat în cazul în care regimuri nedemocratice ar putea ajunge la putere?
Ştiaţi că prin intermediul documentelor electronice la purtător se colectează informaţii detaliate şi complexe despre cetăţeni care se adaugă în baze de date extinse? Ştiaţi că prin intermediul acestor informaţii, plus informaţiile colectate prin intermediul cardurilor bancare, plus înregistrarea tuturor convorbirilor telefonice şi a email-urilor, etc., prin prelucrarea şi corelarea datelor cu ajutorul unor programe informatice specializate se va putea determina unde se află, ce face şi chiar cum gândeşte fiecare cetăţean?
Ştiaţi că în Anglia prin legea „Identity Documents Act 2010″ s-a hotărât renunţarea la buletinele de identitate electronice introduse prin legea „Identity Cards Act 2006″, iar pe 21 februarie 2011 a fost distrusă baza de date aferentă?
Ştiaţi că după 4 ani de la implementare, Germania a suspendat proiectul cardului de sănătate electronic, datorită lipsei de securitate şi confidenţialitate a sistemului şi datorită obiecţiilor aduse de medici care au manifestat în stradă?

Sursa:
https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/01/04/miscarea-pentru-apararea-ortodoxiei-va-rugam-sa-trimiteti-acest-memoriu-cu-numele-d-voastra-pana-pe-9-februarie-2015/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s