Teoria ascendenţei evreieşti asupra românilor în teritoriile dacilor liberi.

ASCENDENŢA EVREILOR ASUPRA ROMÂNILOR? Începând de la jumătatea  secolului al XIX-lea şi continuând cu prima jumătate a secolului XX,o stranie  teorie a fost lansată de istorici şi autori evrei:teoria ascendenţei evreieşti  asupra românilor în teritoriile dacilor liberi.În felul acesta revendică un  drept natural asupra teritoriului României.După aceştia,istoria României trebuie  rescrisă în coordonatele istorice „descoperite” de ei:evreii au fost stăpâni în  Dacia înainte ca strămoşii noştri să se nască.Dacă îi mai avem în vedere şi pe  ungurii (hunii) care susţin că Transilvania era nelocuită când ei au descălecat  în Câmpia Panoniei,nu mai trebuie să ne raportăm la istoria noastră  multimilenară. Această teorie a fost inventată în momentul în care  Alianţa Israelită Universală s-a gândit la crearea unui stat evreiesc  european. Conform teoriei unora dintre protocroniştii evrei se susţine că „evreii  ar fi colonizat Dacia cu câteva secole înaintea colonizării romane.”(1).Alţii  susţineau,susţin şi în zilele noastre,că „evreii erau în Dacia în număr mare  încă înaintea formării poporului român.”(2). La 1879,în lucrarea  „Statul român şi situaţia juridică a evreilor în România”,Kaspar Bluntschil  afirmă:”Fără îndoială(o siguranţă hazardată,am spune noi-n.n.)că un mare număr  de familii israelite au venit în provincia dunăreană Dacia,încă sub domnia  vechilor împăraţi romani.Aceste familii vechi israelite s-au conservat aici şi  sunt cel puţin tot atât de vechi pământene ca şi naţiunea română…Ele formează şi  sâmburele populaţiei evreieşti de astăzi din România.”(2).Scrierea lui este pur  politică,pusă în slujba evreilor din România,care căutau să-şi consolideze  poziţia socio-economică,şi apărea chiar în perioada când evreii-năvălitori ca  lăcustele,în special în Moldova-revendicau „împământenirea”.Adică statutul de  români(sau cetăţenia),pentru a avea acces neîngrădit şi nelimitat de la  pârghiile economice până la cele mai înalte funcţii administrative ale tânărului  stat român. Evreul Bernard Stambler publică,la Paris,în 1913,lucrarea  „L’histoire des Israelites roumains et le droit d’intervention” (Istoria  israeliţilor romăni şi dreptul intervenţiei) care s-a dorit de „rigurozitate  ştiinţifică” dar nu conţinea decât imaginaţia autorului,fără nici o dovadă  ştiinţifică ori arheologică.Dacă ar fi fost puţin mai „deştept” l-ar fi citit pe  B.P.Haşdeu,care precizează prezenţe iudaice în Dacia Romană începând din secolul  al II-lea.Aceasta se datora faptului că legiunile romane,care au purtat războaie  de cucerire împotriva strămoşilor noştri daci includeau o multitudine de etnii  provenite din provinciile Imperiului din rândul cărora nu puteau lipsi nici  iudeii.Textele funerare iudaice legate de divinităţi iudaice descoperite la  Orşova,monezile iudaice din anii 133-134 sunt semnalate de  B.P.Haşdeu.Atât!Siguranţa manifestată de Kaspar Bluntschil în lucrarea sa este  mai mult decât hazardată. „Apoi după un hiat de aproape un mileniu,în  anul 1165,îi pomenşte învăţatul călător evreu,Benjamin din Tudela,descriind  raporturile bune dintre valahii sud-dunăreni şi comunităţile evreieşti din  Bizanţ;judecând după unele acte comerciale ale medievalităţii timpurii,în  secolul al XII evreii se aflau printre negustorii care practicau comerţul între  Bizanţ,Rusia şi Polonia,traversând Bulgaria şi meleagurile dunărene.Rolul lor în  acest comerţ a fost remarcat şi de istoricul Nicolae Iorga care scria în  „Istoria comerţului românesc”:”singurii evreii băteau încă înainte de 1480  aceste drumuri,venind de-a dreptul din Constantinopol”.În Transilvania evreii  sunt prezenţi încă din secolele XI-XII din timpul regelui Ladislau I.La 1251  Bela al IV-lea care este menţionat în documentele ebraice pentru atitudinea sa  favorabilă faţă de evrei,stimulează aşezarea lor în Ungaria,deci şi în  Transilvania.”(3). Sunt menţionaţi,deci,negustori evrei „care băteau  meleagurile dunărene”.În Moldova şi Ţara Românească încă nu pătrunseseră nici  măcar aceştia. În anul 2002,teoria ascendenţei evreieşti asupra  românilor a fost relansată de către Teşu Solomovici în lucrarea „România  iudaică”,în două volume voluminoase publicate de către Ministerul Culturii din  România.Adică pe banii contribuabililor români se susţine colonizarea Daciei de  către Imperiul roman cu populaţie evreiască strămutată din Iudeea.Dacă până la  jumătatea secolului XX istoricii şi autorii evrei au primit replica necesară,de  data aceasta nu a venit nici o replică din partea istoricilor români,a  intelectualilor ori a formatorilor de opinie.Nici din partea Academiei  Române.Măcar de dragul adevărului ştiinţific trebuia amintit că „Provincia  dunăreană Dacia” era totuşi Dacia Traiană(deşi nu ne tragem de la Râm).De dragul  adevărului istoric trebuia precizat că împăratul Traian nu i-a agreat deloc pe  evrei în calitate de  „colonişti”.Mai mult,în insula Cipru a ordonat legiunilor  sale să-i extermine.Nu pot să-mi explic laşitatea istoricilor români,a membrilor  Academiei Române faţă de promovarea acestei teorii care frizează adevărul  istoric. INVAZIA ROMÂNIEI Prezentarea evoluţiei societăţii  româneşti şi a statului naţional unitar România între 1648 şi 2004 nu se poate  face fără a aborda problema evreimii.În timpul răscoalei cazacilor poloni,şi  după,valuri de „imigranţi” clandestini evrei se infiltrau din trei  direcţii:Imperiul Ţarist,Imperiul Otoman şi Imperiul Austro-Ungar.De  pretutindeni erau alungaţi.După ce s-au aşezat masiv în Bucovina,au trecut apoi  în Moldova,după care în Muntenia.Toţi evreii veniţi din Imperiul Austro-Ungar se  declarau supuşi austro-ungari şi se puneau sub protecţia reprezentanţelor  diplomatice ale Imperiului.Lor au început să li se alăture şi cei sosiţi din  celelalte imperii.Fiind scutiţi de orice obligaţie faţă de tânărul stat român,nu  plăteau impozite şi prosperau în dauna românilor.Mandataţi de organizaţia B’nai  B’rith,Cremieux şi Montefiore,doi dintre fondatorii Alianţei Israelite  Universale s-au implicat în „împământenirea” tuturor evreilor aflaţi între  graniţele României.”Atenţia B’nai B’rith asupra României datează încă de la  înfiinţarea acestui ordin masonic israelit(1843),având în vedere colonizarea  discretă,dar masivă a României cu evrei veniţi din Polonia şi Ucraina.Scopul  acestei atenţii era „împământenirea” evreilor din România şi dominarea de către  aceştia a întregii vieţi economico-financiare a ţării.”(2). La  1870,consulul american Benjamin P.înfiinţează prima rezidenţă permanentă a B’nai  B’rith în România.Infiltrarea ţării cu agenţi ai acestei organizaţii,prin înalţi  diplomaţi americani a continuat.Exemplific doar cu ambasadorul SUA la Bucureşti  Alfred Moses,care a activat şi în timpul mult hulitului regim condus de Nicolae  Ceauşescu… Fără a intra în amănunte istorice,se ştie că evoluţia  Ţării Româneşti,a Moldovei şi Transilvaniei a vizat,practic,unirea lor într-un  stat naţional,în care poporul român să fie eliberat de orice asuprire străină.A  fost crezul tuturor înaintaşilor noştri,crez care în zilele noastre este luat în  derâdere(pentru a mă exprima mai elegant).Într-o notă adresată lui La  Valette,ministrul de Externe al Franţei,M.Kogălniceanu informa:”(…)De aceea,nu  numai astăzi,dar din toate timpurile,sub toate regimurile,domnii şi bărbaţi de  stat ai României şi,în general,toţi aceia care se interesează de această  ţară,s-au preocupat de necesitatea de a împiedica exploatarea poporului român de  către un alt popor care îi este străin,de către evrei.”(vezi  Bujoreanu,”COLECŢIUNE DE LEGIUIRILE ROMÂNIEI VECHI ŞI NOI”… Nu doresc  să intru în polemică cu nici un istoric,jurist sau politician care a prezentat  problema statutului politico-juridic al evreilor din România în perioada  1648-2004,tocmai pentru că majoritatea aprecierilor poartă amprenta conjuncturii  politice.Nu voi prezenta nici migraţia evreilor în Moldova şi Muntenia după  răscoala cazacilor polonezi,ori după ce au fost alungaţi din Rusia.La acea  vreme,marele poet naţional Mihai Eminescu,ideologul Partidului  Conservator,angajat ca redactor-şef al ziarelor Curierul de Iaşi şi Timpul din  Bucureşti,prin poziţia pe care a luat-o faţă de evrei a devenit inamicul public  al Alianţei Israelite,dar şi a unor guvernanţi români.Faţă de imigraţia  evreilor,el scria:”Toţi scriitorii timpului aceluia deplâng invaziunea evreilor  din Galiţia şi Rusia,care,fugind de serviciul militar,veneau ca roiurile de  lăcuste,ca şi astăzi,fără paşapoarte,fie pe vadurile Prutului,unde corupeau  graniţa rusească mai bine păzită,fie pe cărări de munte,necunoscute grănicerilor  austrieci.De altminteri,şi ruşii şi austriecii erau bucuroşi să scape de ei,ca  şi astăzi…Neavând alte temeiuri de drept pentru apărarea cauzei sale,Alianţa  Israelită,prin organele sale,alesese ca temei umanitarismul.Noi,românii,vedem pe  zi ce merge răpinduni-se tărâmul nostru economic,în propria noastră ţară,de  invazia mereu crescândă a evreilor străini.”(4). EXCLUDEREA EVREILOR DE  LA DREPTURI Doresc să subliniez,pentru început,faptul că iniţiativa  excluderii evreilor de la viaţa politică,economică şi culturală a  Principatelor,apoi a României a aparţinut Marilor Puteri ale vremii:Marea  Britanie,Franţa,Austria,Regatul Sardiniei,Prusia,Rusia şi Imperiul Otoman.Foarte  multe persoane uită,intenţionat sau din comoditate,acest aspect. La  Congresul de Pace de la Paris,întrunit după războiul  Crimeeii(1853-1856),mişcarea unionistă a reuşit să includă pe ordinea de zi  problema unirii Principatelor române Moldova şi Ţara Românească.Congresul a  decis convocarea în cele două ţări a unor divanuri(adunări ad-hoc),care să se  pronunţe asupra viitoarei organizări a celor două Principate.În octombrie  1857,adunările ad-hoc au votat în favoarea unirii Moldovei cu Ţara Românească  într-un singur stat cu numele de Românie.Pe această bază are loc Conferinţa  reprezentanţilor celor şapte Puteri europene(7/19 august 1858) care au adoptat  Convenţia de la Paris,document cu valoare de Constituţie.În document era  stipulat că cele două ţări vor purta numele de „Principatele Unite ale Moldovei  şi Valahiei”.La art.46 era precizat:”Moldovenii şi valahii vor fi toţi  deopotrivă înaintea legii,înaintea contribuţiilor(dărilor) şi primiţi deopotrivă  în funcţii publice…Moldovenii şi valahii de rit creştin se vor bucura deopotrivă  de drepturile politice.” Formularea nu lasă loc de dubii,Evreii,adică  cei de rit mozaic,erau excluşi de la orice drepturi.Unde mai pui că această  Constituţie a fost elaborată şi adoptată fără participarea românilor.În baza ei  s-au constituit şi Adunările elective ale Moldovei şi Ţării  Româneşti. MASONERIA EUROPEANĂ A CUCERIT ROMÂNIA Puţină lume  cunoaşte că data de 24 ianuarie mai are o semnificaşie,nu doar ca ziua Unirii.24  ianuarie este şi ziua Masoneriei române.Această dată a fost aleasă intenţionat  pentru a marca victorie masoneriei în cucerirea României.Vom vedea cum. Nişcările revouţionare de la 1848 au cuprins toată Europa.Ideile de  „Libertate,Egalitate,Fraternitate” erau de sorginte masonică.Întreaga mişcare de  la 1848 din Principatele Române a fost masonică.La acel moment,Moldova şi Ţara  Românească se aflau sub controlul Imperiului Otoman.Revoluţia de la 1848 nu a  reprezentat expresia eliberării naţiunii de sub dominaţia otomană,ci încheierea  unui pact cu un alt stăpân,prin înscrierea în curentul masonic  european.Dominaţia făţişî a fost înlocuită cu una din umbră,discretă. La 1848 domnitor în Moldova era prinţul Mihail Sturza,impregnat de ideile  masonice paşoptiste.Întreţinea strânse legături cu Imperiul Otoman,implicit cu  lojile masonice turce.Aceasta i-a dat posibilitatea ca,în momentul în care  revoluţiile europene au fost înăbuşite în sânge,să le faciliteze masonuilor  paşoptişti din Moldova să se refugieze în exil,unde şi-au continuat  activitatea… Întâia lojă masonică a românilor a fost Societatea  filarmonică fondată de Ion Heliade Rădulescu,la 1833.În 1842 i-au fiinţă lojile  Lumina la Bucureşti şi Fraternitatea la Iaşi,iar la 1843 se înfiinţează Frăţia  şi Asociaţia literară. 1859 este anul în care Ilustrul Frate Augoste  Carance fondează trei loji româneşti de obedienţă franceză purtând acelaşi  nume:L’Etoile du Danube(Steaua Dunării)-una la Bucureşti,a doua la Iaşi,iar a  treia la Galaţi.Toate trei îl aveau ca Venerabil(Conducător) pe colonelul  Alexandru Ioan Cuza. Înainte de Unire pe teritoriul celor două  principate activau o multitudine de loji care reprezentau interesele diferitelor  masonerii europene.Poziţia geo-strategică(legătura dintre Occident şi Orient)  făcea din acest teritoriu o cursă pentru supremaţie.În decembrie 1958,Poliţia  află de existenţa unui complot masonic împotriva lui Al.I.Cuza,exponentul  lojilor franceze.Grigore Sturza,el însuşi mason,fiul fostului domnitor al  Moldovei,Mihai Sturza,complota pentru a urca pe tronul Moldovei.Era sprijinit de  lojile engleze-de care erau legate cele turceşti,dar şi de lojile ruseşti.Cele  din urmă se opuneau influenţei crescânde a masoneriei franceze asupra  Moldovei. Aflând despre complot,agenţii de poliţie au încept să-i  interogheze pe toţi străinii care se aflau în Moldova.Au descoperit o adevărată  încrengătură de reţele masonice,ai căror agenţi, infiltraţi în Moldova,căutau să  atragă de partea lor câţi mai mulţi boieri moldoveni.Tentativele lor au  eşuat,fiind nevoiţi să părăsească Moldova. O delegaţie  europeană,formată exclusiv din masoni,a sosit la Iaşi şi Bucureşti pentru  supravegherea alegerilor.Aceştia i-au sfătui pe masonii români să aleagă aceeaşi  persoană ca domnitor în cele două principate.Nu aveau în vedere decât interesul  lor de a stăpâni viitorul stat.Astfel că,la 5 şi respectiv 24 ianuarie 1859  Adunările elective din cele două principate l-au ales domn pe Alexandru Ioan  Cuza.Înainte s-a realizat unirea masonică a celor trei loji Steaua Dunării. Amintesc art.5 al Convenţiei:”Nimeni nu va putea fi alegător dacă nu este  în vârstă de 25 de ani împliniţi şi născut sau naturalizat moldovean sau  muntean”.Din nou,prin voinţa Marilor Puteri,evreii au fost excluşi de la dreptul  de vot. România pornea la drum cu un domnitor mason.El va  înfiinţa,în anul 1863,la Bucureşti,loja Înţelepţii din Heliopolis. La  24 ianuarie 1862,”Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei” şi-au luat  oficial numele de România. Intrând în conflict cu lojile masonice  naţionale,domnitorul Al.I.Cuza este înlăturat prin lovitura de stat din 1866.La  sugestia lui Napoleon al III-lea,masonii îl aduc la putere pe prinţul Carol,din  famiulia Hohenzollern-Sigmaringen,o altă familie de masoni. Cele  prezentate mai sus dezvăluie un crunt adevăr:jocurile politice s-au făcut mereu  în culisele lojilor masonice,iar România a fost şi atunci,ca şi în zilele  noastre,teatrul unor lupte pentru putere între diferite obedienţe  masonice. de Teodor Filip Surse: 1.    Paul Goma, „Săptămâna roşie”, p.97 şi 99,  Ediţia august 2000; 2.    http://bisericasecreta.wordpress.com; 3.  http://bisericaorg/ro; 4.  http://homepages.com 5 www.ne-cenzurat.ro