Tavistock -manipularea maselor

Tavistock – Cel mai bine păstrat secret în America

 

Insitutul criminal de manipulare a maselor a pus bazele ideologiei fundaţiilor non-profit şi „ştiinţelor comportamentale”

Motto: „Cred că Tavistock a avut întotdeauna legături secrete cu francmasoneria britanică” – Byron

T. Weeks

Istoria  şi adevăratele scopuri ale Institutului Tavistock din Londra şi a  numeroaselor sale institute şi organizaţii subiacente au fost  deconspirate în 1992 de John Coleman în cartea sa Conspirators’ Hierarchy: The Story of The Committee of 300 (Ierarhia conspiratorilor: Istoria Comitetului celor 300).  Mulţi dintre cei care au scris apoi despre acest subiect s-au inspirat  din cercetările sale. Articolul pe care îl prezentăm este tradus din  ziarul NewsHawk. Acesta aduce noi informaţii despre propaganda  insidioasă, manipularea opiniei publice şi proiectele de control mental  realizate de către Institutul Tavistock. Acest raport, ce demască  activităţile sinistre ale puternicului institut britanic, a fost  realizat în urma unor cercetări temeinice, minuţios documentate.

Tavistock – un institut criminal de manipulare a maselor

Fondat  în anul 1947, Institutul Tavistock este o organizaţie independentă  non-profit, care îmbină cercetările din domeniul ştiinţelor sociale cu  practica în sfera socială. Sub pretextul dezvoltării unor noi programe  experimentale, în cadrul acestui institut s-au realizat o gamă largă de  studii în domeniul sănătăţii, educaţiei şi dezvoltării comunităţii.  Institutul Tavistock deţine şi editează lunar jurnalul Human Relations publicat de Plenum Press, care a ajuns azi la cel de-al 48-lea an de existenţă. Recent, a lansat împreună cu Sage Publications încă un jurnal,  Evaluation.

Trei  elemente combinate fac ca acest institut să fie unul neobişnuit, dacă  nu chiar unic. În primul rând, Tavistock are independenţă maximă  datorită autofinanţării, nedepinzând de subvenţii de la guvern sau din  alte surse. Apoi, orientarea acţiunilor de cercetare pe care le  realizează îl plasează între domeniul academic şi domeniul de  consultanţă. În al treilea rând, gama de discipline pe care le abordează  include domenii extrem de variate: antropologia, economia,  comportamentul organizaţional, ştiinţele politice, psihanaliza,  psihologia şi sociologia. Ideologia fundaţiilor americane a fost creată  de Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane din Londra.

În  1921, ducele de Bedford, care totodată era şi marchiz de Tavistock, a  donat o clădire pentru Clinica Tavistock, clinică ce era destinată  studiului efectelor pe care traumele suferite le aveau asupra soldaţilor  britanici care supravieţuiseră Primului Război Mondial. Scopul era  acela de a se stabili care era „limita de rezistenţă” a bărbaţilor  aflaţi sub influenţa acestor traume. Aceste studii au fost realizate sub  conducerea Biroului Britanic de Arme însărcinat cu Problemele  Psihologice legate de Război – British Army Bureau of Psychological Warfare,  comandat de Sir John Rawlings-Reese. Figurile cheie ale Clinicii  Tavistock au creat apoi Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane.

Biroul  central al Institutului Tavistock se află în Londra. Mentorul acestui  institut, Sigmund Freud, s-a mutat în Anglia stabilindu-se în Maresfield  Gardens, într-un castel pe care i l-a dăruit prinţesa Bonaparte. Munca  de pionierat a Institutului Tavistock în ştiinţele comportamentale,  având drept linii directoare teoriile freudiene şi controlul oamenilor, a  consacrat acest institut ca centru mondial al ideologiei fundaţiilor.  Reţeaua sa cuprinde acum:  Universitatea Sussex din SUA, Institutul de  Cercetări Stanford, Esalen, Institutul Tehnologic Massachusetts (MIT),  Institutul Hudson, Fundaţia Heritage, Centrul pentru Studii  Internaţionale şi Strategice  din Georgetown, unde sunt instruiţi  angajaţii departamentelor de stat, US Air Force Intelligence şi  corporaţiile RAND şi Mitre. Personalul angajat al acestor corporaţii are  obligaţia să treacă printr-un proces de îndoctrinare care se realizează  într-una sau în mai multe instituţii controlate de Tavistock. O reţea  de grupări secrete, Societatea Mont Pelerin, Comisia Trilaterală,  Fundaţia Ditchley şi Clubul de la Roma sunt organizaţii care execută  instrucţiunile primite de la institutul Tavistock.

Tehnici de spălare a creierului de origine nazistă

Institutul  Tavistock a dezvoltat tehnici de spălare a creierului, în masă, care au  fost experimentate pentru  prima dată pe prizonierii americani de  război, în timpul războiului din Coreea. Experimentele realizate de  acest institut în ceea ce priveşte metodele de control al mulţimilor au  fost folosite în mare măsură asupra publicul american. S-a realizat  astfel un asalt ascuns, imoral şi inuman asupra libertăţii umane, prin  modificarea comportamentului individual cu ajutorul tehnicilor  psihologice.

Germanul Kurt Lewin, cunoscut şi  drept fondatorul psihologiei sociale, a devenit directorul Institutului  Tavistock în anul 1932. El a ajuns apoi în SUA în 1933, fiind unul  dintre numeroşii nazişti care au fost „infiltraţi” acolo cu statutul de  refugiaţi. Lewin a fost cel care a înfiinţat Clinica Psihologică  Harvard, care, printre altele, a iniţiat campania de propagandă şi  manipulare a publicului american împotriva germanilor şi de implicare a  SUA în cel de-al Doilea Război Mondial.

În  1938, Roosevelt a realizat o înţelegere secretă cu Churchill, care a  permis ca în timpul războiului SUA să fie subordonată Comitetului  Executiv al Operaţiunilor Speciale (Special Operations Executive – SOE)  englez. Înainte de a plasa Biroul de Servicii Strategice american  (Office of Strategic Services – OSS), precursorul CIA-ului de astăzi,  sub protecţia Comitetului Executiv al Operaţiunilor Speciale britanic,  Roosevelt l-a trimis pe generalul Donovan, directorul OSS la Londra,  pentru a fi supus procesului de îndoctrinare de la Institutul Tavistock.  Aceasta a făcut ca întregul program al OSS şi apoi al CIA să  funcţioneze sub ghidarea Institutului Tavistock.

Institutul  Tavistock este cel care a comandat criminalele raiduri de bombardare în  masă a civililor, iniţiate de Roosevelt şi Churchill, pentru  experimentarea clinică a terorii în masă; au fost realizate  rapoarte care înregistrau reacţiile acelor oameni, folosiţi pe post de  „porcuşori de Guineea”. Tavistock şi tehnicile fundaţiilor americane au  un singur ţel: să „spargă” limita puterii psihologice a individului şi  să îl predea astfel, neajutorat, fără capacitatea de a se opune în vreun  fel, dictaturii Noii Ordini Mondiale. Orice tehnică care duce la  dezmembrarea unităţii familiei sau la implementarea din familie a unor  principii religioase rigide sau legate de o aşa-zisă onoare, ori de un  comportament sexual deviat, este folosită de către oamenii de ştiinţă ai  Institutului Tavistock ca armă de control a mulţimilor.

Metodele  psihoterapiei freudiene induc tulburări mentale permanente în fiinţa  care se supune unui astfel de tratament, prin destabilizarea  caracterului acesteia. Victima acestor metode de degradare psihică este  apoi sfătuită să „stabilească modalităţi noi de interacţiune personală”,  care în realitate o debusolează, datorită lipsei relaţiilor personale  stabile şi profunde în viaţa ei. Institutul Tavistock a dezvoltat o  asemenea putere de influenţă în Statele Unite, încât nimeni nu poate  ajunge să se afirme într-un domeniu, dacă nu a fost supus mai întâi  îndoctrinării cu ştiinţa comportamentală promovată de Institutul  Tavistock sau de filialele acestuia.

Henry  Kissinger, a cărui ascensiune extraordinară la putere este inexplicabilă  în alt mod, a fost, la rândul său, refugiat german şi elev al lui Sir  John Rawlings-Reese. Dr. Peter Boure, psiholog al institutului  Tavistock, l-a selectat pe Jimmy Carter pentru a fi candidat la  Preşedinţia Statelor Unite, numai datorită faptului că acesta fusese  supus unui program intensiv de spălare a creierului, administrat de  Amiralul Hyman Rickover la Annapolis. Experimentul realizat în domeniul  integrării rasiale obligatorii în Statele Unite a fost organizat de  Ronald Lippert, membru al OSS şi director al programului de instruire a  copiilor la Comisia de Relaţii Comunitare. Acest program avea scopul de a  distruge sentimentul identităţii personale, precum şi cel al moştenirii  rasiale a individului.

Provocarea de căderi psihice în masă prin intermediul drogurilor

Prin  intermediul Institutului de Cercetări Sociale, Tavistock controlează,  printre altele, Asociaţia Naţională a Educaţiei. Institutul de Cercetări  Sociale din cadrul Laboratorului Naţional de Instruire are rolul de a  programa, prin spălarea creierului, personalităţile marcante din  domeniul afacerilor şi din guvern.

Puterea  Institutului Tavistock este atât de mare încât, la comanda acestuia,  întregul program de cercetare spaţială al SUA a fost anulat timp de nouă  ani, pentru a permite sovieticilor să îi ajungă din urmă. Stoparea  cercetărilor în domeniul spaţial a fost cerută într-un document semnat  de dr. Anatol Rapport, fiind prompt aprobată de către guvern. O altă  operaţiune proeminentă a institutului Tavistock este Şcoala de Finanţe  Wharton a Universităţii Pennsylvania.

Una din  strategiile criminale folosite de institutul Tavistock este folosirea  drogurilor. În cadrul sinistrului program MKULTRA realizat de CIA, unor  oficiali CIA, care nu aveau cunoştinţă despre acest program, li s-a  administrat fără ca ei să ştie, LSD, iar reacţia pe care ei au avut-o în  urma administrării acestui drog – care a fost studiată exact ca în  cazul cobailor de laborator – a însemnat, pentru unii dintre ei,  moartea. Guvernul SUA a trebuit să plătească daune de milioane de dolari  familiilor victimelor, dar vinovaţii nu au fost niciodată puşi sub  acuzare. Programul a demarat atunci când Sandoz AG, o firmă  suedeză de medicamente, al cărei proprietar era S.G. Warburg  Co. din  Londra, a descoperit Acidul Lisergic (LSD). Consilierul lui Roosevelt,  James Paul Warburg, fiul lui Paul Warburg – autorul Federal Reserve Act– şi nepot al lui Max Warburg – finanţatorul lui Hitler – a înfiinţat  Institutul pentru Studii Tactice (Institute for Policy Studies) în  vederea promovării acestei substanţe. Rezultatele nu s-au lăsat  aşteptate: „contra-cultura” LSD din anul 1960 şi „revoluţia”  studenţilor, care a fost finanţată de către CIA cu 25 de milioane de  dolari.

O parte a finanţării proiectului MKULTRA  a fost făcută din fondul Human Ecology; de asemenea, CIA l-a finanţat  pe dr. Herbert Kelman, de la Universitatea Harvard, pentru realizarea  unor experimente de control al minţii. În anii ’50, CIA a finanţat  experimente în masă cu LSD, realizate în Canada. Dr. D. Ewen Cameron,  preşedintele Asociaţiei Canadiene de Psihologie şi director al  Spitalului Royal Victorian din Montreal, a primit sume enorme de la CIA,  pentru a administra unui număr de 53 de pacienţi doze foarte mari de  LSD şi a le înregistra reacţiile; pacienţii astfel drogaţi au dormit  săptămâni în şir, după care au fost treziţi prin administrarea de şocuri  electrice.

Una dintre victime, soţia unui  parlamentar canadian, a dat în judecată companiile americane care au  distribuit acest drog pentru CIA. Toată baza de date a CIA ce cuprindea  programul de testare a drogurilor, a fost distrusă la ordinul liderului  programului MKULTRA. Datorită faptului că toate eforturile Institutului  Tavistock sunt îndreptate pentru a produce periodic căderi psihice în  masă, efectele programelor CIA sunt în mod evident tragice şi dramatice  pentru populaţie.

Aceasta este moştenirea pe  care au lăsat-o americanilor familia Warburg şi CIA-ul. Principalul lor  agent de operare, Institutul pentru Studii Tactice, a fost fondat de  James Paul Warburg; cofondatorul său a fost Marcus Raskin, protejatul  lui McGeorge Bundy, preşedintele Fundaţiei Ford. Bundy l-a numit pe  Raskin în  postul de reprezentant personal al preşedintelui Kennedy în  Consiliul Naţional de Securitate, iar în 1963 ei au fondat Students for  Democratic Society, organizaţie prin care CIA a controlat răspândirea  drogurilor.  Ziaristul R. Emmett Tyrell Jr. scria, pe 20 august 1984: „consecinţele  mizerabile ale mişcării radicale a anilor ‘60, Mişcarea Studenţilor  pentru o Societate Democratică (Students for a Democratic Society, SDS)  au fost creşterea ratei nelegiuirilor, a dependenţei de droguri, a  bolilor venerice şi a bolilor mintale”.

O reţea internaţională de peste 3000 de organizaţii satelit

Institutul  Tavistock administrează anual diferite reţele de fundaţii în SUA, în  valoare de  6 miliarde de dolari, toate fondate din banii  contribuabililor. Zece instituţii principale se află sub controlul  direct al acestui institut care are 400 de filiale şi 3000 de grupuri de  studii şi „think tank-uri”. Acestea au creat diverse programe pentru  creşterea controlului exercitat asupra poporului american de către  reprezentanţii Noii Ordini Mondiale. Institutul de Cercetări Stanford,  învecinat cu Instituţia Hoover, operează anual cu 3300 de angajaţi şi  150 de milioane de dolari. Acesta conduce programele de supraveghere  pentru Bechtel, Kaiser şi alte 400 de companii multinaţionale, precum şi  vastele operaţiuni de spionaj ale CIA. Este cea mai mare instituţie de  pe Coasta de Vest care promovează controlul minţii şi ştiinţele  comportamentale.

Una din agenţiile cheie în  transmiterea instrucţiunilor secrete primite de la Tavistock este  Fundaţia Ditchley, fondată în 1957. Filiala americană a Fundaţiei  Ditchley este condusă de Cyrus Vance, fost secretar de stat şi director  al Fundaţiei Rockefeller şi Winston Lord, preşedinte al Consiliului de  Relaţii Externe (Council on Foreign Relations), membru Bilderberg şi  Skull & Bones. Soţia lui Winston Lord, Bette Bao Lord, la rândul ei  membru al Consiliului de Relaţii Externe  şi al Bilderberg, este  preşedinte al Consiliului Freedom House. Acest consiliu este răspunzător  de manipularea drepturilor creştinilor prin ridicarea problemei  persecuţiei religioase.

Distrugerea fermierilor independenţi, o metodă stalinistă aplicată în capitalism

Una  dintre principalele, dar mai puţin cunoscutele, operaţiuni realizate de  Fundaţia Rockefeller sunt tehnicile de control a mediului  rural-agricol. Directorul acestei fundaţii, Kenneth Wernimont, a  implementat programele Rockefeller de control al agriculturii în Mexic  şi America Latină. Fermierii independenţi sunt o mare ameninţare la  adresa Ordinii Mondiale, pentru că ei produc alimente pentru ei înşişi  şi astfel producţia lor poate fi transformată în capital, ceea ce le  conferă independenţă financiară.

În Rusia  sovietică, bolşevicii credeau că au obţinut controlul total asupra  poporului, însă planurile lor au fost puse în pericol de independenţa  încăpăţânată a unor mici fermieri, numiţi apoi chiaburi. Stalin a  ordonat OGPU (Serviciile secrete şi poliţia politică a URSS,  premergătoare KGB-ului) să confişte toate alimentele şi animalele  chiaburilor şi să îi lase să moară de foame. The Chicago American scria, pe 25 februarie 1935, pe prima pagină: „Şase milioane de morţi ai foametei sovietice. Recolta ţăranilor porţionată. Oamenii şi animalele mor de foame.”  Pentru a distrage atenţia de la această atrocitate, s-a spus mai târziu  că germanii, şi nu sovieticii au omorât 6 milioane de persoane în acest  fel.

Partidul Comunist, care se intitula  partid al ţăranilor şi muncitorilor, a exterminat ţăranii şi a înrobit  muncitorii. Multe regimuri totalitare au considerat că micul fermier  reprezintă o piedică serioasă în calea monopolizării agriculturii.  Regimul francez al terorii a fost condus nu împotriva aristocraţilor, pe  care mulţi chiar îi agreau, ci împotriva micilor fermieri care refuzau  să îşi predea recoltele tribunalelor revoluţionare, în schimbul unei  bucăţi de pământ. În prezent, în Statele Unite, fundaţiile menţionate  sunt angajate în acelaşi tip de exterminare a fermierilor americani,  pentru a-i forţa pe aceştia să devină mână de lucru pentru marile  trusturi agricole. Instituţiile Brookings şi alte asemenea fundaţii au  creat programul monetar implementat de Sistemul de Rezervă Federală  (Federal Reserve System), pentru a distruge fermierii americani – o  reluare a tragediei din Rusia – cu precizarea că fermierul american va  fi lăsat în viaţă, dacă va fi de acord să devină sclavul muncitor al  trusturilor agricole gigant.

Sinistrele scopuri politice, economice şi sociale ale fundaţiilor „caritabile”

Dacă  cetăţeanul de rând ar deveni conştient de adevăratul rol al  fundaţiilor, ar putea înţelege de ce dobânzile şi impozitele pe care le  plăteşte sunt atât de mari, de ce fiecare agent al guvernului federal  este împotriva sa; FBI, IRS, CIA şi BATF trebuie să se războiască cu  cetăţenii pentru a aplica programele fundaţiilor.

Fundaţiile  îşi încalcă în mod flagrant propriul statut, prin care se angajau  iniţial să realizeze acţiuni de „caritate”, pentru că ele nu fac nicio  donaţie care nu serveşte vreunui scop politic.  Angajarea de spioni pe  post de „lucrători caritabili”, cum s-a procedat în cazul misiunii  Crucii Roşii în Rusia, în 1917, expune sinistrele scopuri politice,  economice şi sociale ale Noii Ordini Mondiale, pe care aceasta le duce  la bun sfârşit prin intermediul fundaţiilor.

Statul  şi cetăţeanul de rând sunt fraudaţi prin neplata impozitelor de către  fundaţii, acestea fiind scutite pe motiv că fac acte de caritate. Ceea  ce fac ele este sindicalism criminal, ofensivă conspiraţionistă  împotriva Statelor Unite şi împotriva Constituţiei. Unul dintre  principalii fondatori ai acestor fundaţii criminale este Daniel Coit  Gilman, care a creat Fondul Peabody şi Fondul John Slater şi a devenit  membru al comitetului de conducere al General Education (azi Fundaţia  Rockefeller). Gilman a fondat împreună cu Andrew Dickson White şi  Frederic A. Delano, Trustul Russell în 1856, devenit mai târziu parte a  Institutului Carnegie. Delano, a fost de asemenea, unul dintre  fondatorii principali ai Instituţiei Brookings şi a Fundaţiei Carnegie  pentru Pace Internaţională (Carnegie Endowment for International Peace).  Daniel Coit Gilman a fondat apoi Fundaţia Russell Sage, împreună cu  Cleveland H. Dodge de la  National City Bank. Fondatorii acestor  fundaţii au legături directe cu Rezerva Federală Americană, cu Consiliul  Industriilor de Război al Primului Război Mondial, cu Biroul de  Servicii Strategice (OSS) din timpul celui de-al Doilea Război Mondial  şi cu CIA. Au de asemenea legături directe cu Corporaţiile  Internaţionale Americane care au fost formate pentru a instiga la  realizarea revoluţiei bolşevice din Rusia.

Delano,  unchiul lui Franklin Delano Roosevelt, a făcut parte din primul  consiliu al guvernatorilor Rezervei Federale a SUA în anul 1914.  Cumnatul acestuia a fondat influenta firmă de avocatură din Washington,  Covington&Burling. Familia Delano şi alte familii din conducerea  Noii Ordini Mondiale sunt descendenţii direcţi ai lui William de Orange  (prinţ  olandez care a trăit în secolul XVI).

Institutul Tavistock în Statele Unite

Planning  Research Corporation, Arthur D. Little, G.E. “TEMPO”, Operations  Research Inc. sunt doar câteva dintre cele aproximativ 350 de firme care  se ocupă de cercetări şi sondaje şi fac recomandări guvernului. Ele  sunt parte din ceea ce preşedintele Eisenhower a numit „un posibil pericol la adresa siguranţei publice, care ar putea deveni ea însăşi prizoniera elitei ştiinţifico-tehnologice.”

Brookings Institution  se ocupă de ceea ce numesc „agenda naţională”. Ei sunt cei care scriu  programele electorale ale preşedinţilor. Spre exemplu, au scris  programul electoral „New Deal” (Noua Înţelegere) al preşedintelui  Hoover, programul „New Frontiers” („Noi Frontiere”) al preşedintelui  Roosevelt, programul Administraţiei Kennedy (devierea de la acest  program fiind unul din motivele pentru care John F. Kennedy a fost  omorât) şi programul „Great Society” („Societatea Măreaţă”) a  preşedintelui Johnson. În ultimii 70 de ani, Brookings a dictat  Guvernului Statelor Unite cum să-şi conducă afacerile şi îi dictează în  continuare ce să facă. 

Institutul Hudson are  sarcina de a modela, prin manipulare în masă, felul în care americanii  reacţionează la evenimentele politice şi sociale, felul în care gândesc,  votează şi se comportă în general. Institutul Hudson s-a specializat în  domeniul cercetării politicii de apărare şi a relaţiilor cu URSS. Mare  parte a activităţilor sale din domeniul militar sunt clasificate ca  secrete de stat. Hudson este una dintre instituţiile Comitetului celor  300, care se ocupă cu spălarea creierelor. Unul dintre cei mai mari  clienţi ai acestui institut este Departamentul de Apărare al Statelor  Unite, care se ocupă de probleme privind apărarea civilă, securitatea  naţională, politica militară şi controlul armamentului.

National Training Laboratories  (NTL) a fost fondat în 1947 de către membri ai reţelei Tavistock din  Statele Unite. NTL a avut ca scop precis folosirea tehnicilor de spălare  a creierului pe lideri ai guvernului, ai instituţiilor educaţionale şi  ai birocraţiei corporatiste, prin metoda Tavistock, iar apoi de a-i  folosi pe aceşti „lideri” fie pentru a prezida întâlniri de grup gen  Tavistock în organizaţiile lor, fie pentru a angaja numai persoane  antrenate în acest mod. Mecanismele interne ale operaţiunii NTL se  axează în jurul unei forme degenerate de psihologie Tavistock, numită  „dinamica grupului”, dezvoltată de agentul nazist al institutului  Tavistock, Kurt Lewin, care s-a refugiat în Statele Unite în anii ’30 şi  ai cărui studenţi au fondat NTL.

Într-un astfel de grup lewinist de spălare a creierelor (lewinite brainwashing group),  anumiţi indivizi provenind din medii sociale diferite şi având  personalităţi diferite, sunt manipulaţi de un „lider de grup” în  direcţia formării unui „consens” de opinii, obţinându-se astfel o nouă  „identitate de grup”. Cheia acestui proces este crearea unui „mediu  controlat”, în care se introduce factorul de stres (uneori numit  disonanţă), pentru a da peste cap sistemul de valori al unui individ.  Sub presiunea celorlalţi membrii ai grupului, individul „cedează” şi o  nouă personalitate a acestuia iese la lumină, având un set de valori  complet nou. Această experienţă ce degradează individul implică negarea  faptului că ar fi avut loc vreo schimbare. În acest mod, individul este  spălat pe creier fără ca el să ştie aceasta.

Această  metodă este aceeaşi, cu unele mici modificări, cu cea folosită în  aşa-zisele „grupuri sensibile” sau „grupuri T”, de genul celor  popularizate înainte de 1960 de Institutul Esalen, iniţiate cu ajutorul  celor de la NTL. 

Începând cu anul 1950, NTL a trecut  majoritatea liderilor corporaţiilor naţionale prin astfel de programe de  spălare a creierului, în timp ce derula programe similare pentru  Departamentul de Stat, Marină, Departamentul Educaţiei şi alte secţiuni  din birocraţia federală. Nu există o estimare clară a numărului de  americani care au trecut prin acest proces de ştergere a identităţii  proprii şi implementare a unei noi identităţi în cadrul NTL, ori în alte  instituţii-satelit ale acestuia. Dată fiind amploarea acestor acţiuni,  este posibil să fie vorba de milioane de oameni.

Unul  din grupurile care au trecut prin „moara” NTL în 1950 a fost conducerea  Asociaţiei Naţionale pentru Educaţie (NEA), cea mai mare organizaţie a  profesorilor din Statele Unite. În acest mod, perspectiva iniţială a NEA  a fost „ajustată” de Institutul Tavistock, prin NTL. În anul 1964,  Institutul NTL a devenit parte din NEA, iniţiind „sesiuni de grup”  pentru toate filialele sale. Cu finanţare de la Departamentul Educaţiei,  Institutul NTL a proiectat programe de instruire a profesorilor de stat  pentru şcoala primară şi secundară şi s-a implicat, de asemenea, în  dezvoltarea reformelor educaţionale.

Cunoscut  de asemenea ca Institutul Internaţional pentru Aplicarea Ştiinţelor  Comportamentale, acest institut este un centru de spălare a creierului  prin crearea stresului artificial. În cadrul unor astfel de şedinţe de  instruire, participanţii se „trezesc” la un moment dat că trebuie să se  apere vehement împotriva unor acuzaţii grave care li se aduc de către  conducătorii acestor şedinţe, fiind supuşi astfel unor factori de stres  amplificat.

Universitatea Pennsylvania, Şcoala  Wharton de Comerţ şi Finanţe înfiinţată de Eric Trist, reprezintă unul  din „grupurile de experţi” ai Institutului Tavistock. Wharton a devenit  pentru Tavistock unul dintre cele mai importante instrumente în  cercetarea comportamentală. Wharton atrage clienţi cum este  Departamentul Muncii – care învaţă la Wharton Econometric Forecasting  Associates Incorporated, cum să producă statistici falsificate.  Modelarea econometrică Wharton este folosită în peste 300 de companii  din Statele Unite, Europa de Vest, inclusiv de Fondul Monetar  Internaţional, Organizaţia Naţiunilor Unite şi Banca Mondială.

Institutul pentru Cercetări Sociale  (Institute for Social Research) are printre clienţii săi Fundaţia Ford,  Departamentul Apărării al SUA, Serviciul Poştal al SUA şi Departamentul  de Justiţie al SUA. Dintre studiile sale enumerăm: „Semnificaţia umană  a  schimbărilor sociale”, „Tineretul în tranziţie” şi „Care este  perspectiva americanilor asupra sănătăţii lor mentale”.

Institutul pentru Viitor  (Institute For The Future) nu este un institut tipic pentru Tavistock,  deşi este iniţiat de Fundaţia Ford. Institutul pentru Viitor proiectează  schimbările care vor avea loc în următorii 50 de ani. În cadrul  aşa-numitelor „dezbateri delphi” (delphi panels) se decide ce este  normal şi ce nu, şi apoi sunt pregătite documentele necesare pentru ca  guvernul să poată preîntâmpina apariţia unor grupuri de persoane „care  ar putea crea dezordine civică”, adică grupuri care le-ar putea strica  planurile.

Acest institut a recomandat de-a  lungul timpului acţiuni cum sunt: liberalizarea legilor avortului,  liberalizarea consumului de droguri, introducerea taxelor pentru  maşinile care intră în spaţiul urban, predarea metodelor contraceptive  în şcoli, impunerea înregistrării armelor de foc, transformarea  consumului de droguri într-o încălcare non-criminală a legii,  legalizarea homosexualităţii, realizarea controlului asupra tuturor  zonelor numai de către stat, oferirea de prime pentru planificarea  familială. Dar cea mai odioasă propunere a acestui institut, în stilul  dictatorului Pol Pot din Cambogia, prevede noi comunităţi care să se  stabilească în zona rurală, asemănătoare lagărelor de concentrare. După  cum putem observa, în prezent multe dintre ţelurile lor au fost pe  deplin realizate.

Institutul pentru Studii Tactice  (Institute For Policy Studies – IPS) este unul dintre „marii arbori” ai  Institutului Tavistock. IPS i-a creat şi i-a recreat pe politicienii  Statelor Unite, încă de când a fost fondat de James P. Warburg şi  familia Rothschild. Reţeaua sa din America include Liga pentru  Democraţie Industrială (League for Industrial Democracy). Printre  jucătorii de frunte ai acesteia se află Jeane Kirkpatrick, fost  ambasador SUA la Naţiunile Unite, Irwin Suall de la ADL, Eugene Rostow,  negociator al controlului armelor, Lane Kirkland, Labor Leader şi Albert  Shanker. IPS a fost cooptat de către Marcus Raskin şi Richard Barnett,  în 1963, amândoi foarte bine instruiţi la Institutul Tavistock.  Obiectivele IPS sunt cele stabilite de Institutul Tavistock.

IPS  are o reţea de susţinători, consideraţi de public ca fiind  independenţi, dar care de fapt acţionează împreună, în aşa fel încât  congresmanii ajung să fie înconjuraţi din toate părţile de susţinători  ai aceloraşi idei. În acest mod, IPS a fost şi încă este capabil să  mânuiască cu succes, atât pe reprezentanţii independenţi, cât şi pe  senatorii din Congresul american, determinându-i să voteze legile „în  direcţia în care merg lucrurile”. Folosindu-se de oameni cheie din  Congres, IPS s-a strecurat în infrastructura sistemului legislativ şi  manipulează modul de funcţionare al acestuia.

IPS  a devenit şi este şi în zilele noastre una dintre cele mai prestigioase  organizaţii care controlează deciziile politicii externe, despre care  oamenii de rând cred în mod prostesc că sunt luate de cei pe care i-au  ales. Prin sponsorizarea activismului militar şi a abordărilor  revoluţionare, prin manipulare, prin asedierea structurilor  corporaţiilor, prin diminuarea credibilităţii unor organizaţii  concurente, prin penetrarea organizaţiilor religioase şi semănarea  discordiei prin intermediul unor politicieni radicali şi rasiali, prin  folosirea mass-media-ei pentru a promova ideile IPS, acesta îşi joacă  rolul pentru care a fost creat, chiar sub nasul publicului prostit.  Philip Stern, unul din administratorii IPS, a fost preşedintele  Fundaţiei Stern, iar directorul acesteia, David R. Hunter, a fost  anterior oficial al Consiliului Naţional şi al Consiliului Mondial al  Bisericilor.

Institutul de Cercetări Stanford (Stanford Research Institute)
Jesse  Hobson, primul preşedinte al Institutul de Cercetări Stanford, a spus  clar, într-un discurs ţinut în 1952, care este linia pe care o urmează  institutul. Stanford poate fi descris ca una dintre „bijuteriile”  Coroanei Tavistock, care conduce Statele Unite. Fondat în 1946, imediat  după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost condus de  Charles A. Anderson, care a acordat o mare importanţă cercetărilor ce  ţineau de controlul minţii şi de „ştiinţele viitorului”. Sub umbrela  Institutului Stanford a fost inclusă Fundaţia Charles F. Kettering, care  a dezvoltat Imaginile schimbătoare ale omului (Changing Images of Man), pe care se bazează mişcarea New Age.

Unele  contracte ale Institutului Standford au fost iniţial centrate în jurul  sistemului de apărare, dar pe măsură ce Stanford s-a dezvoltat, gama de  servicii a acestuia s-a diversificat, acoperind şi alte organizaţii:  Aplicaţiile Ştiinţelor Comportamentale în Biroul de Gestiune a  Cercetărilor Ştiinţifice şi Tehnologice (Applications of Behavioral  Sciences to Research Management Office of Science and Technology), SRI  Business Intelligence Program, Departamentul Apărării al SUA, conducător  al Cercetărilor în Apărare şi Inginerie (U.S. Department of Defense  Directorate of Defense Research and Engineering), Departamentul Apărării  al SUA Biroul Cercetărilor Aerospaţiale (U.S. Department of Defense  Office of Aerospace Research).

Printre  corporaţiile care caută serviciile Institutului Stanford se află şi  Banca Wells Fargo, Bechtel, Hewlett Packard, Banca Americii, Corporaţia  McDonnell Douglas, Blyth, Eastman Dillon şi Compania TRW. Unul dintre  cele mai secrete proiecte ale Institutului de Cercetări Stanford a fost  realizarea armelor chimice şi bacteorologice.

Institutul  de Cercetare Stanford lucrează cu cel puţin 200 de organizaţii mai  mici, care realizează cercetări asupra tuturor faţetelor vieţii  americanilor. Aceasta este reţeaua ARPA şi ea reprezintă cel mai amplu  efort de a obţine controlul asupra mediului înconjurător, asupra  fiecărui individ şi a întregii naţiuni. În prezent, calculatoarele  Stanford sunt conectate cu 2500 de calculatoare „surori”, incluzând CIA,  Laboratoarele Telefonice Bell, Serviciile Secrete ale Armatei SUA,  Biroul Serviciilor Secrete ale Marinei (ONI), Rand Corporation,  Massachusetts Institute of Technology, Harvard şi UCLA (University of  California, Los Angeles). Stanford este institutul cu rolul central în  „biblioteca” ce clasifică toată documentaţia ARPA.

Pentagonul  foloseşte adeseori dosarele principale ale SRI Business Intelligence  Program şi probabil alte agenţii guvernamentale ale SUA fac la fel.  Problemele de „comandă şi control” ale Pentagonului sunt rezolvate tot  de Institutul Stanford.

În timp ce, de ochii  lumii, toate aceste cercetări criminale se aplică doar în cazul armelor  şi al soldaţilor, nu există absolut nicio garanţie că aceleaşi cercetări  nu sunt aplicate la nivelul întregii populaţii civile.

Institutul de Tehnologie Massachusetts (Massachusetts Institute of Technology – MIT) şi Şcoala de Management Alfred P. Sloan (Alfred P. Sloan School Of Management)
Acest  institut importat nu este recunoscut ca făcând parte din Tavistock SUA.  Legătura dintre aceste două instituţii este ţinută secretă. Cei mai  mulţi privesc MIT ca pe o simplă instituţie americană, dar această  viziune este departe de adevăr.

Câţiva dintre cei mai importanţi clienţi ai MIT:

– American Management Association (Asociaţia Americană pentru Management);
– Committee for Economic Development (Comitetul pentru Dezvoltare Economică);
– GTE – General Telephone and Electronics;
– Institute for Defense Analysis – IDA (Institutul pentru Analiza Apărării);
– NASA;
– National Academy of Sciences (Academia Naţională de Ştiinţe);
– National Council of Churches (Consiliul Naţional al Bisericilor);
– Sylvania;
– TRW;
– U.S. Army (Armata SUA);
– U.S. Department of State (Departamentul de Stat al SUA);
– U.S. Navy (Marina SUA);
– U.S. Treasury (Trezoneria SUA);
– Compania Volkswagen.

Corporaţia RAND de Cercetare şi Dezvoltare (RAND Research and Development Corporation)
Fără  îndoială că RAND este „think tank-ul” cel mai îndatorat Institutului  Tavistock, iar pentru RIIA (Royal Institute of International Affairs)  este cu siguranţă cel mai prestigios instrument de control al politicii  Statelor Unite la toate nivelele. Tacticile specifice RAND au fost  utilizate pentru realizarea politicii externe a SUA, pentru stabilirea  programelor spaţiale, în politica nucleară a SUA, în analizele  corporaţiilor, în cadrul sutelor de proiecte pentru armată, în cadrul  CIA, în ceea ce priveşte folosirea drogurilor care afectează mintea (cum  sunt Peyote şi LSD),  în cadrul acţiunii sub acoperire MKULTRA etc.

Fondatorul Corporaţiei RAND, Herman Kahn, a fondat în anul 1961 şi Institutul Hudson. În cartea sa, Educating for the New World Order (Educaţie pentru Noua Ordine Mondială),  B.K. Eakman vorbeşte despre un manual de instruire pentru „agenţi de  schimb”, realizat pentru guvernul SUA de către Corporaţia RAND.

Un alt manual, din 1971, intitulat Instruire pentru agenţi de schimb (Training for Change Agents),  conţine numărul de contact al Biroului pentru Educaţie al SUA (U.S.  Office of Education) şi are şapte volume de „studii pentru agenţii de  schimb”.  El aparţine tot Corporaţiei Rand. Există de asemenea o mulţime  de însemnări şi documente care atestă existenţa unor experimente şi  metode de a „îngheţa” şi „dezgheţa” valorile morale şi sociale, de a  „implementa schimbarea” şi de a transforma, prin diverse strategii de  tipul „Tehnicii Delphi”, grupurile şi comitetele potenţial ostile, în  grupuri „de cauciuc”,  obediente puterii.

Câţiva dintre clienţii RAND:

– American Telephone and Telegraph Company – AT&T (Compania Americană de Telegraf şi Telefon);
– Chase Manhattan Bank;
– International Business Machines – IBM ;
– National Science Foundation (Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă);
– Republican Party (Partidul Republican);
– TRW – Thompson Ramo Wooldridge Inc.;
– U.S. Air Force (Forţele Aeriene SUA);
– U.S. Department of Health (Departamentul Sănătăţii SUA);
– U.S. Department of Energy (Departamentul Energiei SUA).

Există  literalmente mii de companii importante, instituţii guvernamentale şi  organizaţii care folosesc serviciile RAND. Lista lor completă ar fi  imposibil de redat. Printre specialiştii RAND există un grup de studiu  care dictează când şi în ce direcţie se îndreaptă războiul termonuclear  şi care realizează, în funcţie de concluziile sale, scenarii politice şi  sociale care vor fi apoi implementate în societatea americană.

La  un moment dat, RAND a fost acuzată că ar fi fost însărcinată de către  URSS să elaboreze planurile de capitulare a guvernului Statelor Unite.  Această acuzaţie a ajuns până în Senatul SUA şi a fost pusă în discuţie  de senatorul Symington, care a devenit apoi, la comandă politică, ţinta  bătăilor de joc a presei, în vederea discreditării acestuia.

Toate  aceste instituţii sunt printre cele care au instaurat Fundaţia Legii  Uniforme (Uniform Law Foundation), al cărei rol este acela de a menţine  instrumentul de conducere al afacerilor în interiorul Statele Unite, în  limitele Codului Comercial Uniform (Uniform Commercial Code) stabilit de  liderii  Noii Ordini Mondiale.

Sursa: Fata nevazuta a lumii….

via www.piatza.net