Tag Archives: SIMBOLURI

UNIUNEA EUROPEANA SI NEOCOMUNISMUL MASCAT

Secera şi ciocanul pe pereţii Comisiei Europene: Simboluri comuniste ridicate la rang de pluralitate politică

Comisia Europenă a dispus eliminarea posterului cu secera şi ciocanul de pe pereţii forului executiv al Uniunii Europene din Bruxelles, după zile întregi de controverse, scrie puterea.ro

Sinistrele însemne comuniste au provocat polemici în ultimele zile, iar Comisia Europeană oferă astfel un răspuns criticilor europarlamentarilor din Europa de Est. Posterul intitulat “Cu toţii avem o singură stea”, realizat de organizaţia neguvernamentală Europe4all înfăţişează o stea cu cinci colţuri pe un fundal albastru, steaua fiind compusă dintr-un mozaic de simboluri religioase şi politice de culoare galbenă, între care secera şi ciocanul în vârf.

După cum remarcă presa belgiană, simbolul comunist apare de patru ori pe poster, în timp ce crucea catolică doar de trei. Comisia Europeană, la rândul său, a dat asigurări că afişul promova diversitatea politică şi religioasă din UE, şi nu comunismul.

http://www.buzznews.ro/2012/10/24/secera-si-ciocanul-pe-peretii-comisiei-europene-simboluri-comuniste-ridicate-la-rang-de-pluralitate-politica/

S-a vehiculat foarte mult în ultimul an, dar mai ales înaintea alegerilor parlamentare din România ideea că o anumită parte a scenei politice naționale ar fi de fapt neocomunistă. S-au făcut și exemplificări.
S-a recurs și la amenințări.
Interesant este ceea ce a urmat. Cetățeanul român de peste 45 de ani, cel care a trăit ceva vreme în comunism, a decis să iasă la vot și să arate cu degetul pe adevărații neocomuniști.
Și ca să înțelegeți parcurgeți vă rog următoarele:
Angela Merkel, prietena președintelui Băsescu (și nu numai), actuala conducătoare a Germaniei și al doilea mare acționar al Uniunii Europene provine dintr-o familie care în 1955, sătulă de binefacerile capitalismului a fugit din RFG și a cerut azil în Germania Comunistă (RDG).
Până la prăbușirea RDG, Angela Merkel a rămas o comunistă convinsă și a activat în rândurile Free Deutsche Jugend (Uniunea Tineretului Comunsit German). Acolo, în cuvântările pe care domnia sa le ținea nu vorbea, evident, de valorile capitalismului ci de viitorul luminos al socialismului. Era convinsă că burghezia capitalistă se va prăbuși iar în lume va învinge comunismul.
Desființarea celebrului zid al Berlinului care despărțea RDG de RFG a dus la o iluminare bruscă a dnei Merkel, domnia sa dându-și brusc seama că viitorul Europei nu va fi comunist (cum crezuse până atunci) ci capitalist. Imediat a devenit o adeptă convinsă la valorile capitalismului și mai apoi, alături de dl Barrso, a devenit al doilea mare ”farmacist” care a pus la punct pastila anticomunismului creată special pentru est-europeni.
Prin anii 1980, în aventuroasa lui tinerețe, dl. Jose Manuel Barroso, (prietenul președintelui Băsescu și nu numai), actualul președinte al Comisiei Europene și unul dintre acționarii  Uniunii Europene, era unul din liderii de seamă ai  mișcării comuniste marxist-maoiste portugheze MRPP (Mișcarea Reorganizării Partidului Proletarilor). Mișcarea Maoistă Portugheză era considerată de autoritățile Uniunii Europene de atunci atât de periculoasă încât ea fusese scoasă în afara legii, iar membrii ei erau considerați teroriști și bănuiți că puneau la cale acte teroriste.
Visul tînărului Jose Barroso, student pe atunci la Facultatea de Drept și lider al amintitei MRPP era ca Portugalia să devină un stat comunist după modelul sovietic, stat în care puterea să aparțină muncitorilor și țăranilor și țara să fie condusă de un partid comunist. Dl Barroso era de părere că burghezia este o clasă criminală și comuniștii trebuie să conducă Europa.
În 1980 dl Barroso era urmărit de agenții portughezi ai serviciilor secrete fiind suspect că ar fi pus la cale un atentat.  A fost arestat de Poliția Portugheză împreună cu alți tineri comuniști. După aproximativ o săptămână de detenție în beciurile poliției portugheze, convingerile politice ale dlui Barroso s-au schimbat uimitor, în cel mai fericit mod pentru autorități. Spre marea bucurie a polițiștilor, dl Barroso a ajuns peste noapte la concluzia că adepții comunismului erau cei care trebuiau băgați la închisoare ca fiind adevărații criminali și că burghezia trebuia să conducă Europa. Așa că a trecut imediat cu arme și bagaje din tabăra de stânga în cea de dreapta și imediat s-a înscris în Partidul Popular Democrat.
Iluminarea bruscă pe care dl Barroso a avut-o în beciurile poliției i-a prins bine fiindcă domnia sa a avut ulterior o carieră strălucită. Ulterior el a devenit un anticomunist înfocat și totodată unul dintre ”farmaciștii” care au pus la punct renumita pastilă a anticomunismului pe care fiecare est-european o înghite cu puțină gargară mass-media în fiecare dimineață, zi de zi.
Exemplele ar putea continua cu nume la fel de sonore și ilustre, dar este suficient ca să ne lămurim cine sunt de fapt cei care ne-au dat pastila anticomunismului, gravitanți gregari în jurul ideii de popularism european.
Interesant este că nici unul dintre acești lideri nu se uită cu rușine și regret la anii de altădată. Și mai interesant este că nici unul dintre marii luptători anticomuniști din Europa de Est nu a primit o recunoaștere efectivă a luptei lui. Soljenițân a devenit în actuala Europă un personaj ridicol, așa cum era de fapt considerat în URSS.
România constituie un caz tipic, valabil deci și pentru celelalte țări est-europene. Nici unul dintre marii luptători sau poeți anticomuniști nu au fost răsplătiți și recunoscuți ca atare de UE decât la modul generalist și absolut formal. Partizanii români care au luptat în munți contra trupelor Securității comuniste sau contra milițiilor comuniste dejisto-ceaușiste și marii oameni de cultură care au supraviețuit închisorilor comuniste au fost ignorați total după 1989 și au murit în condiții de cumplită mizerie. Cartea Robi pe Uranus a lui Ioan POPA, amintită în Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste și de Institutul de Studiu al Totalitarismului ca fiind unul dintre documentele care demonstrează latura întunecată a comunismului este supusă linșajului mediatic și nu a prezentat niciodată nici un interes pentru ideologii de la Bruxelles. Oare cum s-o fi numind sistemul în care scrierile anticomuniste sunt condamnate la linșaj și uitare? Nu se numește cumva comunism?
Celebra luptătoare anticomunistă Elisabeta Rizea ca și restul partizanilor anticomuniști și-au  sfârșit viața într-o sărăcie profundă și în totală anonimitate în timp ce medalii, distincții și titluri de eroi ai luptei anticomuniste au primit din partea președintelui Băsescu actori precum Ion Caramitru sau scriitori ca Mircea Dinescu și Ana Blandiana, care și pe timpul comunismului erau cocoșați de onoruri și distincții. Alături de Barroso și de dna Merkel stau în Parlamentul European foști procurori comuniști români torționari ai Securității sau securiști ceaușiști. Monica Macovei și Corneliu Vadim Tudor sunt doar două exemple în acest sens, dar lista este mult mai lungă. Asta ca să nu mai vorbim că Parlamentul României este înțesat de securiști și de foste căpetenii comuniste ceaușiste sau de cimotiile acestora, sau că în fruntea statului se află o persoană care deși neagă apartenența la fostele servicii de Securitate a statului, nu o poate și demonstra…
Dna Merkel, anticomunistă convinsă a declarat de curând că populația Uniunii Europene reprezintă 10% din populația lumii, dar cheltuielile Uniunii Europene pentru protecție socială reprezintă mai bine de jumătate din cheltuielile protecției sociale la nivel mondial. Spunând acest lucru dna Merkel nu realiza că de fapt prin aceste cuvinte recunoștea faptul  că Uniunea Europeană este un imperiu comunist, pentru că numai în comunism se putea trăi fără foarte bine fără să muncești nicăieri. Dna Merkel se întreba retoric cât mai poate să țină o astfel de situație. Răspunsul nu poate fi decât unul tot tipic comunist: Cât e colectivul Uniunii Europene-n floare, nici în bască nu ne doare! Munca e pentru  proști și pentru tractoare. Și pentru imigranții care obișnuiți cu cei 120 de euro de acasă, ar face orice compromis ideatic pentru mia pe care o primesc prin Europa mare. Și mai este munca și pentru amărâții care am considerat că ne putem scoate societatea din mocirla cu miros de bătrân continent, muncind acasă… pe nimic. Și astea toate în timp ce oamenii ”deștepți” se uită la televizor, se ocupă cu fripturile pe grătar și primesc ajutoare din partea statului. Oriunde prin Europa, dar mai ales acolo unde ajutorul e mai mare.
În ceea ce privește supravegherea populației și urmărirea cetățenilor, ascultarea telefoanelor sau filmarea în propria lui casă a fiecărui cetățean care posedă calculator cu ajutorul camerelor de filmare secrete încorporate în monitoarele calculatoarelor încă din fabrică, acestea sunt deja lucruri arhicunoscute. Dar ele sunt tipice dictaturii comuniste, cu observația că vechiul comunism nu dispunea de performanțele tehnice de care dispune actuala societate.
Pe scurt, ni s-a vândut pastila comunismului, dar tot ce am primit a fost comunism.

http://piluladecap.blogspot.ro/2012/12/adevaratul-neocomunism-european.html

comentariul meu

Au scos-o momentat o sa apara din nou putin cosmetizata si o vom vedea apoi peste tot.

UE=UNIUNEA NEOCOMUNISTA MASCATA

Noua Ordine Mondiala =Labolatorul si modelul China dupa marca Illuminati

SEMNE SI SIMBOLURI

Israel Suprem Court Building Ierusalim, O CLADIRE PLINA DE SIMBOLURI …

In Apocalipsa 11, 8 scrie limpede:

Şi trupurile lor vor zăcea pe uliţele cetăţii celei mari, care se cheamă, duhovniceşte, Sodoma şi Egipt, unde a fost răstignit şi Domnul lor. „

Este vorba de trupurile celor doi mari profeti Ilie si Enoh ce vor veni in vremurile din urma si care vor fi omorati. Unde? In IERUSALIM … Urate nume pentru cea care a fost cetatea sfanta:Sodoma şi Egipt, adica desfraul si magia diavoleasca.

Va invit sa vedeti cateva din simbolurile ce le putem gasi la Israel Suprem Court Building Ierusalim:
All seeing eye - The US dollar and Israel Supreme Court,  Jerusalem.  Rothschild Connection to World Government and Zionism.  How  come Israel can have a very considerable arsenal of nuclear weapons,  refuse to sign a Non Proliferation Treaty, and have Obama signing  agreements and dictating policy in terms of America and other countries  not to ask Israel whether they have got nuclear weapons.   Photo:  Roots_of_evil_in_Jerusalem
Cladirea a fost donata de Dorothy de Rothschild:
6-23-2009 3-27-02 PM
In stanga il puteti vedea pe Teddy Kollek, apoi Lord Rothschild, in dreapta Shimon Peres. De asemenea Yhzhak Rabin.

   Sa o studiem mai in amanunt. Observati in primul rand va rog piramida si “ochiul“ ei. Vom reveni asupra sa.
In interior gasim o cruce rasturnata:
6-24-2009 11-22-17 AM

Un obelisc egiptean:
2501222670060504400TIrrVF_fs

Din cladire se vede foarte clar piramida de care spuneam mai sus:
116987567IuRPMv_fs

Simbolul fertilitatii:
stairway

Si ca sa nu avem nici un dubiu a ceea ce vor sa faca din acest oras, priviti si acest monument:

  Vizionati va rog si:

Mayer Amschel Rothschild:
  Daţimi controlul asupra monedei naţionale şi mi-e indiferent cine face legile“

Dr. Mandelstein la Zionist International Congress 1897:
„ Evreii isi vor folosi toata influenta si puterea pentru a preveni progresul si prosperitatea tuturor celorlalte natiuni si sunt decisi sa adere catre destinul lor istoric , acela de a cuceri puterea mondiala

   Ariel Sharon, fost prim ministru Israel:
Vreau sa va spun ceva foarte clar: Nu va faceti griji de presiunilor americane asupra Israelului. Noi, poporul evreu, controlam America si americanii o stiu.„

David Rockefeller:
Tot ce avem nevoie este o criza majora, iar natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala„ 
   Menechem Begin, fost prim ministru Israel:
Rasa noastra este Master Race. Noi suntem zei divini pe aceasta planeta. Noi suntem atat de diferiti de rasele inferioare, precum sunt ele de insecte. De fapt, comparativ cu rasa noastra, alte rase sunt bestii si animale. Alte rase pot fi considerate a fii extremente umane. Destinul nostru este de a conduce rasele inferioare. Regatul nostru pamantesc va fi stapanit de liderii nostri cu un sceptru de otel. Masele ne vor linge picioarele si ne vor servi ca sclavi.„

SURSA ARTICOL

OCHIUL IN TRIUNGHI („Ochiul atoatevazator”) – simbol masonic infiltrat in imagistica crestina

OCHIUL IN TRIUNGHI („Ochiul atoatevazator”) – simbol masonic infiltrat in imagistica crestina si raspandit apoi de catre cei ce nu respecta erminia iconografiei ortodoxe

   Iata ce aflam din articolul „Ochiul atoatevăzător” – un simbol ignorat, tolerat sau acceptat?:

Întâlnit în diferite arii culturale şi religioase, dar fără a avea acelaşi conţinut, ochiul, – numit uneori „Ochiul lui Dumnezeu” sau „Ochiul atoatevăzător” – este, în iconografia ortodoxă, un simbol controversat. Ca imagine, poate fi întâlnit în diferite ipostaze în vechile religii păgâne iar prin adopţie îl regăsim în simbolistica unor organizaţii pseudocreştine, pentru ca în cele din urmă, frecvenţa prezenţei lui în cultul creştin să nu mai surprindă pe nimeni.

Deşi prezentă în textele biblice, iar în cele liturgice şi patristice de aproape două milenii, reprezentarea plastică a ochiului nu a fost acceptată ca simbol şi în erminia iconografiei ortodoxe, imaginea fiind reprodusă mimetic în cult cu consecinţe încă neevaluate.

Mulţimea reprezentărilor „Ochiului lui Dumnezeu” care inundă spaţiul liturgic ortodox începând cu secolul al XVIII-lea, este mai degrabă rezultatul unei „mode” decât consecinţa unor dezbateri şi hotărâri canonice ale Bisericii ca răspuns la vreo disfuncţie sau vreun derapaj al limbajului iconografic.

Dacă factura iconografică în sine nu are şi nu avea nevoie de vreo corijare doctrinară sau stilistică, exista totuşi în acea vreme o criză în ceea ce priveşte receptarea acestui stil chiar în mediile ortodoxe. Să ne amintim doar cum în epocă, la cererea unor întâistătători ai mai multor mănăstiri, s-a acoperit pictura bizantină din biserici cu imagini de factură apuseană mai la modă[1]. Pe fondul acestei crize, factorul politic a putut induce, dacă nu chiar impune noile însemne sigilografice şi heraldice ale cancelariei unui stat care îşi anunţa despărţirea de Biserică, context în care, din inerţie sau neştiinţă, întrebuinţarea cu aceeaşi necântărită râvnă şi în mediul eclezial a acestui simbol, a avut un impact suficient de puternic pentru ca şi astăzi „Ochiul lui Dumnezeu” să fie considerat de către unii un simbol bisericesc.

De ce un ochi şi nu doi?

Istoria artei plastice nu abundă în lucrări în care imaginea ochiului să fie un subiect prea curtat pentru conţinutul său de idei şi semnificaţii, excepţie făcând unele curente artistice mai avangardiste[2], care i-au exploatat mai frecvent potenţialul plastic şi semantic. Paralel cu arta creştină şi chiar cu mult înainte de creştinism, ochiul poate fi întâlnit ca imagine plastică în arta cultică a mai multor popoare, Egiptul antic având – prin sistemul de scriere hieroglific – un renume în ce priveşte densitatea reprezentărilor.

Inexistentă în cultul Bisericii până în preajma Revoluţiei Franceze, imaginea ochiului poate fi identificată sub diferite forme – ca simbol al unor sisteme de gândire cu aspiraţii religioase, diferite doctrinar de religia egipteană – în imagistica manualelor medievale de alchimie, astrologie, cabală şi magie, pentru ca mai apoi să migreze în însemenele heraldice ale unor confrerii pseudocreştine şi organizaţii politice din Apusul Europei. De aici, datorită unor conjuncturi politice precum şi apariţiei şi răspândirii tiparului, simbolul ochiului pătrunde şi în fondul imagistic al cultului creştin apusean, de unde migrează şi la noi, încercându-se în acest sens o adaptare, înlocuindu-i-se vechiul său bagaj de semnificaţii cu un nou conţinut dogmatic.

Greu de prins în cadrele iconografiei ortodoxe, atât din punct de vedere stilistic cât şi din punctul de vedere al conţinutului doctrinar, imaginea ochiului poate fi, în funcţie de apartenenţa religioasă, un simbol, un talisman sau chiar o zeitate. Marcat de o puternică ambiguitate semantică, simbolul ochiului încadrat într-un triunghi se prezintă ca o imagine ce pretinde că ar exprima dogma Sfintei Treimi, providenţa divină sau prezenţa Tatălui Ceresc, şi aceasta doar pentru faptul că triungiul are trei laturi sau pentru că numeroase lucrări cu caracter religios fac apel la expresia scripturistică „ochiul Domnului”. Urmând aceeaşi logică am putea şi noi invoca argumentul cantităţii, prin care să demonstrăm faptul că frecvenţa cu care apare expresia „ochii Domnului” în Sfânta Scriptură este cu mult mai mare decât apare „ochiul Domnului” în varianta de la singular, caz în care mai legitim ar fi ca în interiorul triunghiului să fie reprezentaţi doi ochi.

Căutătura ciclopică

Dar nici înlocuirea ochiului din triunghicu doi ochi saucuinscripţia tetragramei YHWH n-ar legitima acest simbol ca fiind unul creştin. Cred că este inutil să mai punem problema considerării imaginii ochiului ca o referire simbolică la vreo persoană, deşi există pretenţia că ar reprezenta chiar Persoana Tatălui. Dacă pe Dumnezeu Tatăl nimeni nu L-a văzut vreodată decât prin Chipul Fiului (Ioan 1,18), privind acest simbol, putem constata cu uşurinţă absenţa numelui, a chipului, de fapt chiar absenţa persoanei, care este înlocuită cu un fragment anatomic a cărui căutătură ciclopică răzbate din decupajul triunghiular ce lasă mai degrabă impresia că eşti pândit şi nu privit.

Biserica a transformat multe dintre simbolurile păgâne care puteau avea, printr-o convertire de sens, semnificaţii şi conotaţii creştine. Cu toate acestea, în ce priveşte simbolul ochiului, Sfinţii Părinţi egipteni din primele veacuri creştine – care ar fi fost cei mai în măsură şi ar fi avut mijloacele cele mai la îndemână să convertească acest simbol din mitologia egipteană într-un simbol creştin – n-au făcut-o. Dacă simbolul, domesticit în cultul iudaic, ajungea doar să indice, icoana urma să întrupeze. Investitura simbolului este limitată şi depăşită de noua realitate teologică pe care o aduce şi o presupune icoana. Conţinutul icoanei, esenţial legat de figura lui Hristos, nu putea fi suplinit prin simbolismul abreviat al artei creştine din primele veacuri. Simbolul tatonează icoana fără a putea vreodată s-o înlocuiască. Dacă simbolul eliberează privirea de experienţa contingentă a lumii, icoana o sfinţeşte datorită dumnezeirii Prototipului său invizibil[3].

Părinţii iconoduli arătau că „pentru vehicularea simbolului nu era nevoie de Revelaţie”[4], de aceea, încercarea de a implanta noi simboluri, străine de duhul Ortodoxiei în Erminia picturii bizantine, după mai bine de un mileniu de la constituirea canonului iconografic, este un abuz. Chiar dacă am admite că imaginea „Ochiului lui Dumnezeu” ar fi un simbol creştin (ceea ce nu este cazul), aceasta ar înseamna de fapt o revenire neîntemeiată către simboluri, umbre şi prefigurări ce exprimă nedeplin prezenţa şi arătarea desăvârşită a lui Hristos, aşa cum ni Se revelează în icoana Sa.

[1]Vezi doar cazul mănăstirii Probota sau cel al Mănăstirilor Golia şi Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi. Acolo unde s-au construit biserici noi, s-a preferat stilul realist-naturalist apusean, ca în cazul Catedralei Mitropolitane din Iaşi sau în cel al Mănăstirii Agapia.

[2]Dintre orientările artistice de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea menţionăm Simbolismul, Suprarealismul şi Dadaismul.

[3]Mihail Neamţu, Idol, simbol, icoană. O discuţie a fenomenologiei imaginii la Jean-Luc Marion, în Studia Theologica, Anul I, Numărul 2/2003, p. 27. „Comentând vestigiile de tip graffiti din primele veacuri, Paul Evdokimov conchide că aceasta «e arta înviată întru Hristos: nici semn, nici tablou, nici icoană, ci simbol al prezenţei şi al strălucitorului ei sălaş, viziunea liturgică a misterului făcut imagine»”.

[4]Mihail Neamţu, Idol, simbol, icoană. O discuţie a fenomenologiei imaginii la Jean-Luc Marion, în Studia Theologica, Anul I, Numărul 2/2003.

   Comentariu saccsiv:

   Nu ni se zice de masoni, dar pentru cine cunoaste, se subintelege.

Daca-i asa cum scrie in articol (si cred ca e), iata ca nu masonii au adoptat un soi de simbol crestin, pe care mai apoi l-au schimbat oleaca, ci taman invers, pe filiera occidentala, niste unii deschisi la nou, n-au avut altceva mai bun de facut decat sa bage ciumatii in cetate.

Si lucrurile se leaga. Noul a patruns in ortodoxia romaneasca incepand cu secolul 18 si mai ales 19, odata cu reforma masonica a statului

 

sursa http://saccsiv.wordpress.com