Tag Archives: saracie

Sclavi în propria țară

Patru milioane de români, sclavi în propria țară

Sclavia modernă este un fenomen tot mai des întâlnit și tot mai frecvent acuzat în presă în special după anul 2008, când criza financiară a cufundat multe economii din întreaga lume în recesiune.

România nu face excepție de la acest trend nefericit, mai ales că, la noi, munca la negru și salariile mici, cel puțin pe cartea de muncă, sunt fenomene cu tradiție încă de dinaintea venirii crizei.

Mai exact, statisticile publicate de Consiliul Fiscal la începutul acestui an numărau circa 1,45 milioane de români care lucrează fără forme legale. Iar alte surse indică un număr de peste 1,5 milioane de persoane care muncesc la negru. Sunt persoane care merg zilnic la locul de muncă și își fac datoria, însă își primesc banii în plic fără ca firma pentru care lucrează să le plătească și contribuțiile sociale, dintre care cele mai importante sunt cele pentru sănătate și pensie.

Deputatul PNL Florica Cherecheș susține, într-o interpelare adresată ministrului de Finanțe, Ioana Petrescu, că bugetul României pierde cel puțin 4 milioane de euro pe an din cauza muncii la negru. Potrivit acesteia, sute de români cad pradă sclaviei moderne, „fie în țară, fie în străinătate, împinși de sărăcia de acasă și disperarea de a nu-și găsi un loc de muncă”.

În luna iunie, în România lucrau, cu forme legale, aproape 4,44 milioane de angajați. Dintre aceștia, mai mult de jumătate, adică aproximativ 2,5 milioane de persoane, primesc un salariu lunar de circa 1.000 de lei. Menționăm că este vorba de persoane cu program normal de lucru, de opt ore pe zi, timp de cinci zile pe săptămână. În cazul majorității angajaților part-time, veniturile nu ajung nici măcar la 1.000 lei lunar.

 

Astfel, atât cei circa 2,5 milioane de români care muncesc full-time, timp de 40 de ore pe săptămână, pentru 1.000 lei pe lună, cât și cei 1,5 milioane de români care lucrează la negru formează pătura sclavilor moderni din România, vocea cărora nu interesează pe nimeni. Iar dreptul lor de a cere salarii mai mari sau încheierea unui contract de muncă există doar la nivel teoretic, căci practic ei sunt dominați de frica de a nu pierde și această brumă de bani, sub orice formă ar veni ea.

Autor: Cristina Popovici

SURSA

http://www.money.ro/4-5-milioane-de-romani-sunt-sclavi-in-prc-c8prc-9bara-lor_1260484.html

Spania, in genunchi

Spania, in genunchi: Teribila decadere a clasei medii

Aproape 30 la suta din copiii spanioli traiesc in saracie. Din datele oficiale actuale, reiese clar ca, tot mai des, copiii sunt printre cele mai afectate victime ale crizei, banii pentru educatia si sanatatea lor nemaiajungand.

„Cand a inceput noul an scolar, iar copiii au avut nevoie de noi rechizite si imbracaminte, mi-a fost imposibil sa fac fata cheltuielilor. Preturile o iau razna, iar banii sunt din ce in ce mai putini”, spune Lurdes, profesoara de muzica intr-o scoala madrilena, citata de Deutsche Welle
Ea insasi are probleme in a-si intretine familia. Sotul sau, care este tot profesor, si-a gasit de lucru de curand, avand doar o jumatate de norma, dupa ce timp de doi ani a fost somer. Salariile profesorilor nu se mai indexeaza demult cu rata inflatiei, fiind taiate si recompensele financiare suplimentare, cum ar fi, de pilda, primele de Craciun si Paste.
Cei doi nu isi mai permit sa mearga nici macar la o piesa de teatru, film sau un concert. „Facem economii pentru a avea bani pentru fetita noastra de trei ani”, spune profesoara.

Lurdes si Luis, cei doi soti profesori, sunt parte a clasei medii a Spaniei, decimata in mare parte de cresterea saraciei si inechitatea sociala, dupa cum explica un membru al fundatiei Caritas. Cercetarile fundatiei arata ca, de la inceputul crizei, in 2007, conditiile de trai ale clasei mijlocii s-au inrautatit semnificativ.

„Nu putem spune ca aceasta clasa este saraca, insa se observa clar un impact negativ asupra familiilor si mai ales a tinerilor si copiilor. Spania s-a transformat in tara cu cele mai mari diferente sociale”, spune un reprezentant al fundatiei.

Cifrele sunt concludente: in timp ce numarul milionarilor spanioli a crescut cu 13,2 % numai anul trecut, 21 % dintre spanioli traiesc la limita saracei. Trei milioane de oameni sunt nevoite sa traiasca cu 30% din veniturile necesare unui trai normal. Cel mai ingrijorator este faptul ca 27,6 dintre copii sunt afectati de saracie. 26 la suta dintre spanioli si-au pierdut locurile de munca, iar 400.000 si-au pierdut locuintele,

„Privatizarea sanatatii si educatiei incepe sa devina un lucru cert. Scolile si medicamentele devin din ce in ce mai scumpe. Tot sistemul social se prabuseste”, constata Juan Jose Lopez, de la fundatia Caritas.

Inca de la venirea sa la putere, in noiembrie 2011, guvernul conservator al lui Mariano Rajoy a promis ca nu se vor lua masuri austere in domeniul educatiei si sanatatii. Guvernul a uitat, insa, aceasta promisiune iar acum ministerul Sanatatii este printre cele mai sarace. „Copiii nu mai au dreptul la controale medicale gratuite, doar imunizarile au mai ramas fara plata”, spune profesoara Lurdes, citata la inceputul materialului.

Familia acesteia nu poate gasi un loc pentru fetita intr-o gradinita de stat, iar la cele private taxa lunara este de 500 euro. Pe deasupra, in scolile de stat au fost eliminate 83.000 de posturi de profesori si invatatori in ultimii doi ani. „Tot sistemul este in pragul dezastrului”, conchide Lurdes.

Cit de saraci vor devenii saracii americani? Vor fi ei cei ce vor iesii primi in strada?

 

Poate ca nu se va intimpla in aceasta luna, poate nici in acest sfirsit de an, dar cu siguranta anul care vine va avea in prim plan, in SUA, manifestari de strada datorate lipsei de hrana si lipsa posibilitatilor de procurare a ei.

Am vazut in urma cu citeva saptamini ce a insemnat o cadere temporara a guvernul american si reducerile temporare ale fondurilor destinate cartelelor de mincare.

In 17 state americane, cartelele de mincare date celor peste 48 de milioane de americani, nu au putut fi accesate. In citeva ore, ziarele si posturile de radio si TV au inceput sa emita din fata magazinelor care nu mai puteau oferii mincare pe cartele, chiar daca erau acreditate sa o faca.

Sute de oamenii invatati cu pomana si amariti, s-au strins in fata fiecarui magazin pentru a protesta ca nu li se mai ofera de mincare prin intermediul acestor cartele. In prinicipal a fost avuta in vedere reteaua de magazine Walmart, care este abilitata sa ofere mincare de cea mai proasta calitate, contra cartelelor de alimente eliberate de guvern. Aici au fost cele mai mari demonstratii, dar s-au extins si la alte magazine.

Ce se intimpla daca aceste cartele de mincare nu vor mai putea fi accesate pentru o perioada mai lunga de timp in SUA?

Congresul American, impinge cadrul legal in directia in care, de la 1Noiembrie, acesti destinatari ai cartelelor de mincare sa nu mai primeasca mincare, deoarece USDA, Departamentul Agricol al SUA, a anuntat ca va sista partial livrarile de alimente in multe zone, de la 1Noiembrie. 

Ce vor face cei 48 de milioane de americani dependenti de aceste cartele si multi altii care vin si ingroasa rindurile lor, dar si cei peste 100 de milioane de americani inrolati in cel putin un program social in „parohia” guvernului federal?

Va fi o revolta populara? Cel mai sigur este ca DA. Cu siguranta in citeva luni America va avea din nou de furca cu o cadere a guvernului, poate finala si se va cere din nou ridicarea plafonului de indatorare, daca vor mai exista musterii externi care sa ii imprumute.

Carolina de Nord, a inceput deja sa taie masiv programele de asistenta sociala si guvernul statului promite taieri masive de la 1Noiembrie. Guvernul statului nu mai proceseaza aplicatii pentru ajutor social si nu o va mai face pentru luna Noiembrie, daca nu vor fi puse la dispozitie fonduri federale. In acest stat peste 20.000 de americani, in cea mai mare parte copii, cauta acest ajutor ca fiind ultimul lor colac de salvare. In bataie de joc, autoritatile au numit programul Work First, stiut fiind ca acestia nu se pot angaja nicaieri iar ei trebuie sa aplice in fiecare luna pentru a primi aceste pomeni, intretinind un sistem birocratic format din rudele smecherilor care sint remunerate cu salarii de stat enorme.

 De la 1 Noiembrie, USDA(Departamentul Agriculturii), va taia masiv cantitatile de mincare livrate milioanelor de americani ce stau cu mina intinsa in fiecare zi.

De curind, USDA, care supravegheaza programul SNAP (Supplemental Nutritional Assistance Program), a eliberat o circulara cerind cadrelor de conducere sa reduca contingentul de mincare la situatia de urgenta prin modalitati diferite de eliminare a celor care ar putea sa isi procure singuri hrana, in timp ce nmarul lor creste zilnic, ca o ironie a sortii.

In aceasta circulara, obtinuta pe cai necunoscute de catre Crossroads Urban Center, se arata ca USDA a indicat in prima faza, agentiilor zonale, sa intirzie pe cit se poate aplicatiile facute de cei ce au nevoie de hrana, incepind cu luna Noiembrie si chiar sa intirzie transmiterea ordinelor de eliberare de mincare catre vinzatorii acestor produse pentru acei oropsiti ai capitalismului, iar intirzierea sa se produca prin temporizari continue a EBT( State Electronic Benefit Transfer) care emite cardurile si transfera sumele pe aceste carduri de alimente.

Ceea ce inseamna ca, incepind cu Noiembrie, milioane de asistati social, nu vor mai avea nici un ban pe cardurile prin care isi procurau hrana. Ce se va intimpla daca numarul lor este critic, spre exemplu de ordinul zecilor de milioane?

Au inceput chiar furnizorii de hrana in baza acestor cartele sa primeasca scrisori de instiintare de la USDA. In  multe state, managerii magazinelor au inchis si vor inchide magazinele , pentru a nu avea loc confruntari cu cei ce nu mai au bani pe cartelele de mincare.

Foarte multe familii vin cu toti membri, acuzind faptul ca au mari probleme cu hrana copiilor. In Louisiana, cardurile EBT pe care le detin cei care sint aprovizionati cu hrana prin inetrmediul lor de catre stat, nu au mai functionat, iar magazinele au inchis usile, in timp ce puhoiul de oameni in asteptare de mincare a golit rafturile altor magazine in  disperare.

In multe cazuri, a fost necesara interventia politiei. Ceea ce este cel mai interesant, este faptul ca acesti oameni sint concentrati majoritar in marile orase si ei au primit telefoane  de la Obama, mincare de la Obama, cecurile cu bani lunare de la Obama, subventii pentru case de la Obama si asa mai departe. Ei nu sint interesati si nici nu stiu ca guvernul nu mai are bani, pentru ca nici unul dintre ei nu stie de unde vin acesti bani, asa cum am urmarit ca sint romani pe facebook si chiar care imi scriu pe site, care ma intreaba  unde sint acesti bani???. Asta este starea de spirit  a populatiei. Acesti oameni care au primit pomeni de generatii, nu isi pot imagina guvernul american ca fiind in colaps si fara banii necesari unor asemenea programe. Ei stiu un singur lucru si anume ca daca voteaza pentru Democrati, pomenile nu vor mai contenii si ei vor putea sta linistiti acasa, fara a le fi taiate programele.

Va fi o panica de nedescris, asa cum a  fost cu doua saptamini in urma la Walmart, cind cei ce venisera sa isi ridice hrana pe cartele, au invadat magazinul si au furat marfa necesara existentei. A fost vorba doar de citeva ore. Sa ne inchipuim ce se va intimpla la nivel national in 24 de ore sau 48 de ore.

 

Adrian Cosereanu

 http://www.alternativaromaniei:cit-de-saraci-vor-devenii-saracii-americani-

’’Viaţa este nesigură, dragostea la fel, de ce să nu fie şi locul de muncă?’’

Criza, pretext pentru transformarea Europei într-o Lume a Treia

Economistul Romaric Godin scrie pentru La Tribune că, dacă reducerea costului forței de muncă a permis Germaniei să reducă și costurile produselor exportate, ea a creat o societate a angajaților săraci, în timp ce veniturile nete redistribuite proprietarilor de capital au atins niveluri record

”Începând de la finalul anilor ’70 a fost întreprinsă o confiscare a aparatului economic de către o minoritate infimă care a redistribuit produsul muncii altora în favoarea sa. Nu uzinele noastre, industria şi întreprinderile noastre sunt neproductive. Această productivitate a fost monopolizată în beneficiul unei elite care a asistat total indiferentă la adâncirea prăpastiei dintre salariile reale şi productivitate.

Germania însăşi, care se erijează în profesor care predă lecţii de competitivitate, nu a beneficiat de productivitate mai mult decât media europeană şi în schimbul unor sacrificii constante cerute populaţiei. Motorul exporturilor germane nu merge doar datorită productivităţii întreprinderilor germane. În realitate, reformele Hartz, întreprinse între 2003 şi 2005-care au constat în transferul resurselor de la cetăţeni către întreprinderi şi către sectorul financiar-,sunt cele care au făcut ca Germania să-şi sporească exporturile. Reducerea salariilor şi reformele drastice de pe piaţa muncii au ameliorat productivitatea, reducând mult costul muncii.

Reformele germane, fabrică de cerşetori sociali

Reformele iniţiate pe 16 august 2002, când un grup de experţi conduşi de directorul de resurse umane de la Volkswagen, Peter Hartz, a prezentat cancelarului Gerhard Schroeder propunerile pentru reforma pieţei muncii. Zece ani mai târziu, societatea germană este transformată profund de aceste reforme.Un studiu OCDE din 2012 relevă o creştere puternică a inegalităţii dintre salarii în Germania, mai mare decât în orice altă ţară membră OCDE. Comisia Hartz a manevrat foarte fin şi a reuşit să creeze în Germania o piaţă subsidiară a muncii, sau o piaţă paralelă, dominată de salarii reduse şi nesupuse beneficiilor sociale. În fapt, aceste reforme privează şomerii de dreptul alocaţiilor de şomaj. Ei sunt reduşi la statutul de cerşetori sociali! Astfel, doar după un întreg an de somaj ei au dreptul de a cere o mizerabilă alocaţie lunară de 347 de euro şi doar cu condiţia că soţul sau soţia să fie în imposibilitatea de a-l susţine financiar. Şi de ce să nu amintim şi obligaţia impusă şomerului de a accepta orice slujba, indiferent de calificările şi veniturile sale anterioare?

Hartz este o capcană şi totodată cea mai sigură cale către sărăcie, sau cum să ajungi mai repede la un nivel de precaritate absolută, de neconceput şi intolerabilă într-un stat atât de bogat cum este Germania. Un studiu al Asociaţiei pentru ajutor social din Germania arată că trei sferturi din persoanele lovite de aceste legi rămân tributare sistemului Hartz. Ştiind că, spre exemplu, simpla ameninţare de a cădea în sistemul Hartz constrânge şomerii să accepte slujbe cu salarii foarte mici, part-time şi lipsite de asigurări sociale, pensii s.a. Dogma germană a muncitorului ’’low cost’’ s-a născut prin aceste reforme…Şi, de fapt, doar 29 de milioane de germani au astăzi slujbe care beneficiză de asigurări sociale (din aproape 42 de milioane de persoane active), în timp ce 5,5 milioane lucrează part-time, iar peste 4 milioane câştigă mai puţin de 7 euro pe oră! Sectorul german cu salarii mici trage la fund pe toţi salariaţii sectorului industrial, fiind un fel de levier infernal. Angajatul este supus aici unor condiţii similare celor din Lumea a Treia şi din ţările emergente.

Obsedaţi de costul muncii, nu de cel al capitalului

Nu este oare competitivitatea, atât de des invocată, o noţiune care desemnează capacitatea unui stat şi a companiilor sale de a înfrunta concurenţa? Și aceasta privilegiind competitivitatea la un nivel cât mai scăzut-în fapt un fel de devaluare internă-care constă în scăderea preţului exporturilor diminuând costurile producţiei. Dezbaterea publică se concentrează asupra costului muncii, în timp ce costul capitalului nu este niciodată amintit şi în timp ce veniturile nete distribuite reprezintă 10% din valoarea adăugată a companiilor non-financiare. Acest record după Al Doilea Război Mondial permite să concluzionăm că partea care revine acţionarilor a crescut considerabil în ultimii ani. Altfel spus, lamentările patronilor privind investiţiile slabe şi eforturile scăzute în materie de cercetare și dezvoltare nu ţin. Se trece astfel sub tăcere porţia tot mai mare pe care întreprinderile aleg să o distribuie proprietarilor de capital, indiferent care este intensitate crizei economice şi financiare. Iată de ce drepturile salariaţilor sunt supuse unui atac fără precedent, iată de ce costurile trebuie reduse pentru a câştiga piețe pentru export. Acesta este imperativul, dacă se doreşte retribuirea mai bună a acționariatului, a capitalului şi a pariorilor de pe burse… Este o logică plină de contradicţii, ştiind că discursul orwellian al patronilor atinge apogeul incredibilului şi al aroganţei atunci când explică că a luptă împotriva planurilor de concediere este egal cu a luptă împotriva creării de locuri de muncă!

Să înțelegm o dată pentru totdeauna că competitivitatea nu rimează în mod necesar cu şomajul, cu precaritatea şi nici cu explozia inegalităţii, în ciuda a ceea ce patronii şi pieţele de capital iompun angajaţilor de 20 de ani încoace. Să ne revoltăm şi să repingem cu dezgust ceea ce liderul patronatului din Franţa cerea în urmă cu opt ani:’’Viaţa este nesigură, dragostea la fel, de ce să nu fie şi locul de muncă?’’ Asemenea afirmații exprimă înfrângerea politicii, a cărei misiune este de a determina regulile jocului economic şi de a controla neoliberalismul. Acesta din urmă nu este decât o manevră menită a pune Europa pe pilotul automat al unei concurențe care ar regla orice problemă, menită a înlocui cultura statului prin obsesia cifrelor şi a călca în picioare însăşi esenţa muncii, singura sursă dealtfel a valorii economice

http://www.cotidianul.ro/criza-pretext-pentru-transformarea-europei-intr-o-lume-a-treia-213476/

Documentul „Sărăcia în Uniunea Europeană”: impactul social al crizei economice.

Este util să citiţi această analiză acum, la câteva zile înainte de deschiderea lucrărilor Summitului UE unde este de aşteptat ca pe agendă să se regăsească o discuţie extrem de neplăcută, cea asupra consecinţelor politice ale acestui impact enorm şi care nu încetează se se dezvolte.

Criza economică are un impact social asupra condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor europeni, numeroşi fiind cei care suferă de pe urma sărăciei şi excluziunii sociale. Consecinţele sunt severe atât în ce priveşte accesul la serviciile de bază, aşa cum ar fi sănătatea şi educaţia cât şi în ce priveşte accesul la piaţa muncii şi participarea socială. Se constată o recrudescenţă a cererilor de ajutor către băncile de alimente. Supraîndatorarea, existenţa persoanelor fără locuinţă fixă şi sărăcia infantilă sunt din ce în ce mai vizibile, în paralel cu apariţia noilor săraci”, cei proveniţi din clasa de mijloc, cea care a fost afectată din plin de criza europeană. Munca nu este o pavăză şi o garanţie împotriva sărăciei, contrar a ceea ce se crede îndeobşte. Muncitorii „săraci” au adesea slujbe precare şi salarii foarte mici, fiind unori în situaţia de a nu avea locuinţă. Asociaţiile caritative sunt din ce în ce mai des solicitate pentru a le veni acestora în ajutor, precum şi unui număr mereu în creştere de tineri, persoane în vârstă, emigranţi sau femei şi familii cu copii aflate în dificultate.

Documentul Parlamentului European

Se  precizează că nu există o definiţie unanim acceptată a sărăciei dar, în accepţiunea UE, persoanele sărace sunt „cele ale căror resurse (materiale, culturale şi sociale) sunt atât de scăzute încât sunt excluse din nivelul de viaţă minim acceptabil din ţara membră UE în care trăiesc”, folosind trei indictori de referinţă.

Primul este sărăcia monetară, relativ prin raportarea la distribuţia bunurilor sau absolut prin raportarea la un coş de bunuri şi servicii fundamentale, actualizat în funcţie de costul vieţii.

Ca atare, la nivelul UE, sunt considerate sărace persoanele ale căror venituri sunt inferioare procentului de 60% din venitul mediu naţional. România, Bulgaria, Spania şi Grecia sunt ţările cu procentul de sărăcie monetară cel mai ridicat (între 21 şi 22%) , în timp ce Republica Cehă, Austria, Danemarca şi Slovacia prezintă procentajul cel mai scăzut, cu o medie de 16,9% la nivelul anului 2011.

Al doilea criteriu este cel al intensităţii muncii (timpul real alocat unei activităţi productive faţă de perioada în care, teoretic, ar fi putut munci), iar al treilea criteriu este dat de existenţa privaţiunilor materiale severe. La nivelul anului 2011, 37,7 % dintre cetăţenii europeni erau în imposibilitatea de a petrece o săptămână de vacanţă în afara domiciliului, 8,8% aveau restanţe la facturile curente (gaz, electricitate, apă) şi 37,5% nu puteau face faţă unor cheltuieli neprevăzute.

Conform datelor oferite de EUROSTAT, la nivelul anului 2011, la nivelul UE, erau ameninţate de sărăcie 119,6 milioane de persoane, adică 24,2% din populaţie… Cele mai mari procentaje de persoane ameninţate de sărăcie se regăsesc în Bulgaria (49%), România şi Letonia (40% fiecare), Lituania (33%), Grecia şi Ungaria (31%), iar cele mai scăzute în Republica Cehă (15%), Suedia şi Olanda (16%) şi în Austria şi Luxemburg (17%)… 25 de milioane de copii europeni sunt ameninţaţi de riscul excluderii sociale. Unii părăsesc şcoala pentru a munci şi ajuta părinţii, mai ales în zonele lovite din greu de criză. Copiii prezintă un risc crescut de sărăcie în raport cu restul populaţiei (26,9% faţă de 24,3% pentru cei între 18-24 de ani). Ţările nordice prezintă procentajul cel mai scăzut (cu o medie de 16% pentru Finlanda, Suedia şi Danemarca), iar cele mai ridicate se observă în Bulgaria, România, Letonia şi Ungaria (între 40 şi 50%).

Documentul Parlamentului European

De remarcat faptul că aceste constatări sunt bazate pe cifrele statistice ale anului 2011, iar efectele sociale ale crizei, deja atunci dramatice, nu au încetat să se amplifice, mai ales prin extinderea şomajului în rândul tineretului, fenomen care a depăşit cu mult cotele de alarmă în Spania sau Grecia.

Există soluţii reale pe plan european? De răspunsul foarte rapid la această întrebare depinde păstrarea echilibrului şi păcii sociale în multe ţări de pe continentul nostru, iar timpul rămas pare să fie din ce în ce mai scurt.

Cristian Unteanu
http://adevarul.ro/international/europa/saracia-uniunea-europeana-impactul-social-crizei-economice-1_519767f7053c7dd83fab7f40/index.html

Foamea face parte din viata lor

Singuri, uitati de rude, dar si de autoritatile care ar trebui sa ii protejeze, zeci de mii de romani traiesc pe marginea prapastiei, din cateva bucatele de mancare dosite in servetel.

Unii dintre ei sunt atat de saraci incat nici nu mai stiu cand au mancat bine ultima data. Foamea e parte din viata lor. Pentru ei, singurul sprijin sunt voluntarii din organizatiile umanitare care le aduc o bucata de paine. Situatia este atat de disperata incat, in ultimul an, in foarte multe orase, numarul celor care traiesc din mila publica s-a dublat.

Pare greu de crezut ca un om mai poate sa stea in picioare dupa ce zile intregi a mancat doar ceapa si o bucatica de slanina. Nea Tilli, cum ii spun vecinii, a ramas la 54 de ani al nimanui.

Toata viata a muncit intr-o fabrica de incaltaminte din Alba-Iulia. Acolo si-a distrus sanatatea din cauza solutiilor toxice. Acum, nu-l mai angajeaza nimeni pentru ca e prea batran, desi in realitate nu are varsta de pensionare.

Nea Tilli a fost casatorit, dar nu a avut copii. Sta singur intr-o casuta prapadita. In ea au ramas cuibarite doar visele lui neimplinite. O fotografie din tinerete ii aminteste ca odata, demult, s-a bucurat si el de viata. Doar cei de la „Crucea Rosie” ii calca pragul cand si cand.

La 92 de ani, o femeie isi traieste singuratatea in rugaciune. Nepotii o cauta mai rar decat voluntarii care ii aduc de mancare conserve, gris, zahar si ulei. In camaruta ei mica ii tin de urat doua pisici, iar ceasul vechi, rusesc, masoara un timp al tristetii.

In alt colt al tarii, la Iasi, o alta pensionara amarata abia traieste cu 400 de lei lunar. Dupa ce isi plateste intretinerea si utilitatile, tanti Ana trebuie sa se descurce cu 100 de lei. Uneori, o zi intreaga mananca numai un sfert de mar.

Ana Bobarnatu, pensionara: „Uite, marul asta il tai in 4. Mananc un sfert azi, maine nu mai mananc, daca am mancat azi, maine nu mai mananc. La vreo 2 zile mai mananc un sfert„.

Duminica, biata femeie s-a simtit bogata. A fiert trei cartofi pentru un piure in care a pus doar sare. Langa el a facut si o mamaliga. Numai la ea in oras sunt peste 5.000 de pensionari la fel de necajiti. Daca nu i-ar ajuta fundatiile umanitare, ar muri de foame.

 

http://stirileprotv.ro/stiri/social/foamea-face-parte-din-viata-lor-romani-atat-de-saraci-incat-nu-mai-stiu-cand-au-mancat-ultima-data.html

Sute de greci s-au s-au călcat în picioare, la Atena, pentru alimente gratuite

Imaginile disperării: Cum se luptă grecii pentru legume și fructe gratuite

Sute de greci s-au s-au călcat în picioare, la Atena, pentru alimente gratuite, când dintr-un camion s-au aruncat pungi cu fructe și legume. 

Imaginile disperării: Cum se luptă grecii pentru legume și fructe gratuite“Aceste imagini mă scot din sărite. Sunt supărat pentru un popor mândru care nu are mâncare şi nu îşi poate permite să aibă căldură”, a declarat Kostas Barkas, un parlamentar al partidului de stânga Syriza, potrivit Mediafax. Alţi parlamentari au caracterizat pozele drept imaginea unor “oameni aflaţi pe culmile disperării” şi au deplâns “tristeţea unui popor mândru care a sfârşit în acest mod”.

“Este dificil. Nu mi-am imaginat niciodată că voi ajunge aici”, a declarat Panagiota Petropoulos (65 de ani), care se străduieşte să supravieţuiască cu o pensie de 530 de euro lunar, din care plăteşte 300 de euro chirie. “Nu îmi pot permite nimic, nici măcar fructe. Totul este scump, preţurile cresc la toate produsele, în timp ce veniturile noastre se reduc şi nu sunt slujbe”, a precizat acesta.

Nivelul de trai a scăzut considerabil în Grecia. 2013 este cel de-al şaselea an consecutiv în care ţara este în recesiune. Morgan Stanley estimează că nici în 2014 economia elenă nu va înregistra creştere. Şomajul a atins un nou nivel record în Grecia în luna octombrie, 26,8%, faţă de 26,2% în septembrie.

Nivelul şomajului din Grecia este de peste două ori mai ridicat decât media zonei euro, care s-a situat la 11,7% în octombrie, potrivit datelor biroului de statistică al UE, Eurostat.

Campioni la sărăcie

Suntem campioni la sărăcie: 8,9 milioane de săraci dintr-o populatie de 19 milioane!

Care sunt realizările Regimului Băsescu?
Milioane de români suferă de lipsuri materiale severe, arată un studiu realizat de Eurostat. Potrivit informaţiilor oferite de Eurostat, şi citate de Mediafax, 41,4% din populaţia României riscă sărăcia sau excluderea socială. Asta înseamnă 8,89 milioane de persoane . Datele au fost colectate la nivelul anului 2010… Oare acum in 2012  care sunt cifrele reale ale sărăciei?
6,6 milioane de români suferă de lipsuri materiale severe dintr-un total de aproape 9 milioane de persoane care trăiesc în sărăcie sau riscă să ajungă în această situaţie. 41,4% din populaţia României riscă sărăcia sau excluderea socială, reprezentând 8,89 milioane de persoane dintr-o populaţie totală de 21,47 milioane (nu vazusera noul recensamant, cel in care suntem doar 19 milioane). Datele au fost colectate, cum spuneam,  la nivelul anului 2010.
Totodata, 31% din populatia Romaniei sufera de lipsuri materiale severe, reprezentand 6,65 milioane de persoane conform bazei de calcul utilizata de Eurostat.
Cine are cei mai sarmani pensionari din Uniunea Europeana? Dar cei mai multi pensionari saraci? Econtext pune din nou lupa pe saracia din Romania si din celelalte state ale blocului comunitar.
Câţi pensionari se zbat în mizerie în România social Din nefericire, daca este un top negativ, atunci Romania se afla pe primele locuri. Si nu facem exceptie nici de aceasta data.
Pe primul loc in UE, cu cea mai ridicata rata a pensionarilor care se zbat in saracie, se plaseaza Bulgaria. Astfel, 55,1% din pensionarii Bulgariei traiesc in mizerie. A doua pozitie este ocupata de Cipru, cu o rata a pensionarilor aflati la limita saraciei de 49,9%. Iar pe a treia pozitie se afla Romania, unde 41,7% din totalul pensionarilor traiesc la limita saraciei.
In total, in Romania traiesc aproape 5 milioane de pensionari. Ceea ce inseamna ca aproape 2 milioane de pensionari supravietuiesc de pe o zi pe alta, se zbat intr-o saracie crunta.
Statele UE cu cele mai ridicate procentaje din populaţie care riscă sărăcia sunt Bulgaria (42%), România (41%), Letonia (38%), Lituania (33%) şi Ungaria (30%). La polul opus se regăsesc Cehia (14%), Suedia şi Olanda (15% fiecare), Austria, Finlanda şi Luxembourg (17% fiecare).
La polul opus se regăsesc Cehia (14%), Suedia şi Olanda (15% fiecare), Austria, Finlanda şi Luxembourg (17% fiecare).
In statele central-est-europene, 27,4% din populatia Letoniei traieste cu lipsuri materiale grave, 21,6% (2,1 milioane) in Ungaria, 19,5% in Lituania, 14,2% (aproximativ 5 milioane) in Polonia, 11,4% in Slovacia, 9% in Estonia. In Grecia, epicentrul crizei datoriilor, de stat din zona euro, doar 11,6% din populatie se incadreaza in aceasta categorie. Spania, cu un somaj care persista in apropierea cotei de 20%, figureaza cu o cota de numai 4% la nivelul anului 2010, mai mica decat cea a Frantei (5,8% – 3,5 milioane de persoane), a Marii Britanii (4,8%) sau a Germaniei (4,5% – 3,6 milioane).In Italia, ponderea persoanelor afectate grav de saracie se ridica la 6,9%, iar in Portugalia la 9%.
Categoria persoanelor considerate sărace cuprinde populaţia afectată de cel puţin patru din următoarele nouă probleme: nu pot plăti la timp chiria, ipoteca sau facturile la utilităţi, nu-şi permit să-şi încălzească în mod adecvat locuinţa, nu pot face faţă cheltuielilor neaşteptate, nu îşi permit o masă cu carne, peşte sau alt tip de hrană bogată în proteine cel puţin odată la două zile, nu îşi permit o vacanţă de o săptămână în fiecare an, nu pot deţine şi întreţine un automobil, o maşină de spălat, un televizor color sau un telefon, fix sau mobil.
Sursa Mediafax

Sursa: News.ro Ştiri pe Blog