Tag Archives: DEZINTEGRARE

România se dezintegrează teritorial la ordinul Bruxelles-ului

România se dezintegrează teritorial la ordinul Bruxelles-ului, susține Vocea Rusiei

Vocea Rusiei susține că autonomia este un “troc Orban – Băsescu” și că pe site radio-ului apăruse această direcție încă de pe 31 iulie 2012. Rușii amintesc de articolul “Ce a promis Băsescu lui Orban?”, material ce a provocat reacţii vehemente în presa românească.

România se dezintegrează teritorial la ordinul Bruxelles-ului, susține Vocea RusieiÎntr-un articol semnat de Valentin Mândrășescu se afirmă că scenariul autonomiei este deja făcut și se derulează conform planului.
Vocea Rusiei scrie că atitudinea analiștilor de a nu recunoaște câteva “aspecte evidente, dar foarte incomode” referitor la subiectul autonomiei este interesantă pentru cei care au fost niște “propagandiști fideli” ai “idealurilor euroatlantice”. În articolul intitulat “Dezintegrarea teritorială în contextul Statelor Unite ale Europei“, se notează că ideea unei probleme româno-maghiare ca fundal al conflictul din Harghita și Covasna este aberantă.

“Contextul actual al procesului de creare a structurii supranaționale și federative a Statelor Unite ale Europei presupune atomizarea statelor europene existente. Independența Cataloniei, care în curând se va separa de Spania și referendumul pentru independența Scoției nu sunt altceva decât proiecte-pilot de dezintegrare a statelor europene în vederea creării unei organizări administrative uniforme”, scrie Valentin Mândrășescu.

Autorul articolului spune că Uniunea Europeană în forma federalizată va avea o structură de 150 de landuri și un singur centru de comandă la Bruxelles. “În aceste condiții, crearea unor structuri teritorial autonome în cadrul României este un proces care se înscrie perfect în trendul european”, explică Mândrășescu, adâugând că alte operațiuni de acest gen vor fi vizibile și în Țara Bascilor, Bohemia sau Moravia.

Potrivit Vocii Rusiei, “principalii susținători ai spargerii statelor sunt baronii locali, adică elitele regionale în care centrul de la Bruxelles.  găsește aliați fideli în lupta cu elitele naționale”. În acest context, autonomia teritorială nu are legătură cu relațiile dintre București și Budapesta, ci se referă la “legătura ombilicală de (…) obediență” pe care România o are față de Bruxelles.

“România și-a pierdut suveranitatea politică și economică. Suveranitatea politică a fost transferată la Washington și Bruxelles. Suveranitatea economică este în mâinile FMI care ia decizii în privința programelor de privatizare și a parametrilor bugetari”, adaugă autorul. Mândrășescu precizează că dezintegrarea teritorială este pasul următor și aproape inevitabil, deoarece la București nu există politicieni capabili să aplice “soluția Cameron”.

Mândrășescu își încheie articolul întrebându-se dacă România va recunoaște vreodată “că problema principală a țării pe care spuneți că o iubiți se află la Vest de București și nu la Est”.

Caloiu Oana

sursa

http://www.dcnews.ro/2013/02/romania-se-dezintegreaza-teritorial-la-ordinul-bruxelles-ului-sustine-vocea-rusiei/

 

SIRIA IN PERICOL DE DEZINTEGRARE SI RAZBOI

SIRIA: ORA 12 FĂRĂ DOUĂ MINUTE

 

Acest articol apartine blogului Mario Balint

Consiliul Atlanticului de Nord – reprezentanţii permanenţi ai statelor membre – se va reuni marţi, la cererea Turciei – un actor extrem de important (în opinia mea) în rezolvarea situaţiei din Siria! – , după doborîrea vineri unui avion de vînătoare al armatei turce de către Siria, transmite Reuters. “Turcia a cerut consultări în conformitate cu articolul 4 din Tratatul fondator al NATO. Potrivit articolului 4, orice aliat poate solicita consultări oridecâteori, în opinia sa, îi este ameninţată integritatea teritorială, independenţa politică sau securitatea”, a declarat purtătoarea de cuvînt a NATO, Oana Lungescu. Avionul de vînătoare turc doborît de Siria se afla în spaţiul aerian internaţional, la o distanţă de 13 mile marine de Siria, şi nu în spaţiul sirian, a declarat duminică ministrul turc de externe, Ahmet Davutoglu, precizînd că avionul F-4 Phantom efectua, fără arme, o misiune de antrenament şi de testare a unui sistem radar în Mediterana. Evenimentul are loc după ce un avion sirian de lupta MIG 21 a aterizat în Iordania joi, fiind, potrivit activiştilor opozitiei, primul caz de acest gen în care este implicată o aeronava militară, după începerea protestelor populare împotriva presedintelui Bashar al-Assad, informează Reuters. Pilotul, un colonel sunna, a solicitat azil politic în Iordania, iar Amman-ul i l-a acordat, pe loc. Defectarea unui pilot sirian mi se pare esenţială pentru starea de spirit a armatei siriene care, probabil, nu mai este atît de fidelă regimului, aviaţia fiind încadrată exclusiv cu militari sunniţi şi allawiţi, extrem de fideli. Cele două momenete pot declanşa un atac internaţional asupra regimului de la Damasc, acuzat de masacrarea propriei populaţii. Cel puţin 15.026 de persoane au fost ucise în Siria de la jumătatea lui martie 2011, cînd a început revolta împotriva preşedintelui Bashar al-Assad, potrivit Obervatorului sirian pentru drepturile omului (OSDO), relatează AFP. Cel puţin 10.480 de civili, 3.716 militari şi 830 de dezertori au murit în timpul represiunii sau al luptelor. OSDO consideră civili şi bărbaţii înarmaţi care luptă împotriva regimului şi care nu sînt foşti militari.

Rusia a demarat aplicarea planului său secret pentru salvarea preşedintelui sirian Bashar al-Assad, scrie Sunday Times, preluat, în această dimineaţă, de AGERPRES. Moscova i-a propus liderului de la Damasc să organizeze alegeri anticipate, dat fiind faptul că rebelii au ajuns să controleze cel puţin o treime din teritoriul ţării, iar autorităţile ruse conştientizează că rămînerea lui al-Assad la putere devine pe zi ce trece tot mai problematică, a declarat, sub rezerva anonimatului, un diplomat rus apropiat negocierilor dintre Rusia şi Siria, conform publicaţiei menţionate. Mai mult, partea rusă consideră că desfăşurarea de alegeri în timpul apropiat ar putea fi percepută ca un pas făcut în întÎmpinarea opoziţiei siriene şi ar îndepărta astfel perspectiva unei intervenţii occidentale în Siria. Cu toate acestea, sursa Sunday Times în Ministerul rus de Externe a declarat că Moscova nu este sigură că Bashar al-Assad va accepta convocarea alegerilor anticipate. “Organizarea unor eventuale alegeri este un proces lung şi obositor. Poate că el (liderul sirian) va accepta, dar noi credem că el se va lupta până la ultima picătură de sÎnge”, a spus diplomatul citat de ziarul britanic. Acesta i-a asigurat pe jurnaliştii de la Sunday Times că Rusia nu intenţionează să trimită trupe în Siria, deşi autorităţile siriene şi-ar dori acest lucru. Preşedintele Bashar al-Assad a format sÎmbătă un nou guvern, lăsÎndu-i în acelaşi timp în poziţiile-cheie pe foştii miniştri la Externe, Apărare şi Interne.

De-a lungul perioadei de conflict, Rusia a blocat în mod repetat, împreună cu China, în Consiliul de Securitate al ONU o serie de rezoluţii ce condamnau regimul de la Damasc pentru violenţele din Siria, soldate cu mii de morţi în rÎndul civililor. Potrivit Moscovei, adoptarea unor astfel de rezoluţii ar fi creat premisele pentru o intervenţie occidentală în conflictul din Siria, aşa cum s-a întîmplat recent în Libia.

Eu, cînd mă gîndesc la Siria, primele imagini care îmi vin în minte sînt cele din dimineaţa în care am intrat în Damasc, venind din Deşertul Sirian, şi am fost copleşit de albul imaculat al cartierului aramaic de pe colinele de cretă de la intrarea în marea metropolă. Siria, cu miile de ani de istorie fascinantă, este, însă, un mozaic fragil de grupuri etnice şi religioase, care includ: arabi, kurzi, druzi şi umeroase secte creştine. Imaginaţi-vă un Liban, la fel de agitat, dar mai mare şi mai încorsetat de un stat poliţienesc, destul de fragil, însă! Ultimele ştiri despre Siria nu sînt, însă, deloc idilice! În ciuda eforturilor Rusiei, comunitatea internaţională se întoarce împotriva Siriei ŞI pe fondul ştirilor referitoare la violenţele guvernamentale împotriva demonstranţilor “pro-reformişti”. Chiar doi dintre cei trei susţinători importanţi ai regimului Assad i-au retras sprijinul: Turcia şi Iraqul. Israelul, mult prea preocupat de problema palestiniană şi demonstraţiile interne anti-recesiune, aşteaptă, nervos, pe margine. Schimbarea de macaz a Iraqului este surprinzătoare şi nu prea. Se ştie, de ani de zile, regimul şiit al llui Assad a fost susţinut de Iran împotriva Iraqului sunnit. Între 2003 şi 2008, Siria a adăpostit pe teritoriul său baze ale insurgenţilor sunniţi care luptau împotriva guvernului şiit instalat la Baghdad. Astăzi, odată cu revenirea la o normalitate relativă, s-a sperat într-o îmbunătăţire a relaţiilor între guvernele şiite. Iată, însă, că lucrurile nu stau aşa, Baghdadul fiind influenţat, probabil, şi de Statele Unite, în această direcţie. Încurajaţi de ce se întîmplă în Libia şi Yemen, rezistenţa siriană nu dă semne de oboseală, în ciuda represiunii extrem de violente a trupelor regimului. În ultimele săptămîni s-a constatat, însă, că natura violenţei s-a schimbat! Dacă pînă acum, protestatarii se aflau sub ploaia de gloanţe a forţelor de securitate pro-guvernamentale, acum, poliţiştii srieni sînt ţintele preferate ale protestatarilor. Această schimbare de roluri este pusă, mai mult, pe seama numărului mare de dezertori din rîndul trupelor guvernamentale, care au trecut de partea reformiştilor cu… arme şi bagaje, şi mai puţin pe livrarea clandestină de arme, echipament şi training “gherilelor democratice”, care includ sunniţi din Frăţia Musulmană, cei mai aprigi duşmani ai Allawiţilor.

Există informaţii, potrivit cărora Bashar Al-Assad nu se mai poate baza pe cei 400.000 de militari şi poliţişti, gata oricînd să întoarcă armele, ci doar pe cei 100.000 din Garda Republicană şi serviciile speciale, la care se adaugă luptători Hezbollah sosiţi din Liban(! interesant, nu?!). Deşi pare că a pierdut şi sprijinul Iranului (la începutul acestei luni, Mahmoud Ahmadinejad i-a cerul lui Assad să înceteze reprimarea manifestanţilor!), clanul Assad pare, totuşi pregătit să lupte pînă la capăt, sprijinit de structurile tribului său şiit Allawit, care reprezintă doar 10% din structura Siriei, riscînd un război regional în care să atragă TOATE ţările Orientului Mijlociu plus Iranul! Atît Turcia şi NATO, dar şi Iranul au, în momentul de faţă, interesul ca Siria să NU se dezintegreze, chiar dacă Siria şi actualul regim, reprezintă platforma cea mai potrivită şi apropiată de luptă împotriva Israelului, iar pro-reformiştii sirieni au dat “aripi” noi contestatarilor regimului de la Teheran. Pe de altă parte, NATO ar dori să elimine capetele de pod Iraniene din regiune, fără însă o intervenţie armată directă, care ar presupune, ulterior, o blocare a forţelor armate în misiuni directe de pacificare. Pericolul dezintegrării Siriei, în perioada imediat următoare, este, însă, enormă! Există riscul apariţiei unei mulţimi de micro-state sectare şi a unui triunghi kurd chiar “sub burta” Turciei!

Totuşi, un raport elaborat de două centre de analiză a situaţiilor de criză, Centrul Internaţional de Cercetare şi de Studii asupra Terorismului şi de Ajutor al Victimelor Terorismului (CIRET-AVT) şi Centrul Francez de Cercetare asupra Informaţiilor (CF2R), raport publicat recent în urma unei misiuni efectuate în Siria în luna decembrie 2011, semnaleaza faptul că actuala criză siriană dă naştere la o îngrijorătoare dezinformare şi la o falsificare a faptelor care deformează total realitatea situaţiei. Raportul de 55 de pagini, elaborat de experţii de la cele două centre în urma misiunii de evaluare, detaliază toate aspectele crizei siriene şi nu se limitează în a desemna care sunt ”băieţii buni” şi care sînt ”cei răi”, aşa cum fac cei mai mulţi din mass-media, scrie AgoraVox. Deşi regimul de la Damasc nu este un model democratic, totul este pus în mişcare de către adversarii săi pentru a întuneca şi mai mult tabloul şi a asigura astfel susţinerea opiniei internaţionale pentru opozitia externă şi a justifica măsurile luate faţă actuala conducere siriană, în speranţa căderii acesteia, se arată în raport. Potrivit documentului, ”influenţele străine joacă un rol esenţial în criza siriană iar amestecul actorilor internaţionali se observă zilnic atît în susţinerea unei părţi a opoziţiei cît şi în războiul informaţional declanşat împotriva Damascului de către mass-media arabă şi anglo-americană.

Sursa: MERKAVA