Tag Archives: avort

11:30 – Made in Moldova

Doi tineri, Vadim și Simona sunt puși față în față cu decizia de a păstra sau nu copilul pe care îl poartă Simona. În timp ce Vadim insistă și face tot posibilul ca avortul să aibă loc, Simona este măcinată de dubii. Un șir de întîmplări îl împiedică pe Vadim să ajungă la clinica unde urma să aibă avortul. În timp ce Vadim luptă cu moartea, se produce o minune care le rezolvă pe toate.

 

INSTRUMENTELE TORTURII-Numărul întreruperilor de sarcină care au avut loc între 1958 şi 2008 este mai mare decât populaţia actuală a României.

Înainte de a citi articolul despre avort, vă punem la inimă cuvintele d-lui Marcel Bouroș care ne oferă soluția pentru renașterea României și pentru spălarea păcatelor neamului românesc din cauza acestei duble crime – avortul.

Am aflat şi eu în sfîrşit, citindu-l pe Pr. Gh. Calciu, de ce nu sîntem uniţi: „Crede şi iubeşte! Credinţa te face liber, iubirea uneşte.” Să mă iertaţi căci eu v-am iubit cel mai puţin.
Fericirea, bucuria, izbăvirea de necazuri şi dacă vreţi soluţia politică a salvării patriei noastre este la îndemîna şi posibilitatea fiecăruia dintre noi: să ne căsătorim la timp şi să facem copii atît cîţi ne dă Dumnezeu!
Închipuiţi-vă cum se uită Dumnezeu la o familie cu 10 copii, o familie în care volens nolens atât părinţii cât şi copiii nu mai sînt preocupaţi de himerele cu care sîntem intoxicaţi, ci sînt ancoraţi în realul vieţii.
Închipuiţi-vă viaţa unui astfel de cuib, închipuiţi-vă o Românie formată din milioane de cuiburi! Va putea fi ea învinsă de NATO sau Moscova?
Să fim noi înşine un astfel de exemplu, să-i sfătuim pe cei apropiaţi, să creăm în mentalul colectiv admiraţia pentru o astfel de familie, să condamnăm crima avortului, să facem fiecare dintre noi pe lîngă rugăciunile obişnuite acatistul Sfinţilor din închisori!
Marcel B.

Numărul întreruperilor de sarcină care au avut loc între 1958 şi 2008 este mai mare decât populaţia actuală a României. Această statistică înfiorătoare demonstrează politicile demografice dezastruoase pe care le-a avut România în perioade diferite ale istoriei sale recente.

“Ar fi trebuit să mai am azi încă şase fraţi, mai mari decât mine. Dar în viaţă nu suntem decât eu şi un frate de-al meu. Ceilalţi sunt în Cer. I-a avortat mama”. Aceste cuvinte, ce aparţin unei femei de 40 de ani, definesc 50 de ani de politică demografică haotică a acestei ţări. Cifrele vorbesc de la sine – 22.178.906 avorturi, făcute în intervalul cuprins între 1958 şi 2008. Datele aparţin Centrului de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare din Ministerul Sănătăţii. Şi mai interesant este faptul că la sfârşitul acestui interval, adică în 2008, populaţia României, conform datelor oficiale, era de 21.504.442 de locuitori. Deci numărul avorturilor din 50 de ani este mai mare decât populaţia actuală a ţării.

Trei avorturi, în medie, de femeie

“Nu ştiu să se mai fi petrecut un asemenea fenomen, într-o altă ţară europeană. Poate doar în Rusia numărul avorturilor să fie mai mare”, ne-a spus Vasile Gheţău, profesor de Demografie la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii din Bucureşti şi director al Centrului de Cercetări Demografice “Vladimir Trebici”, din cadrul Institutului Naţional de Cercetări Economice al Academiei Române. La care Borbala Koo, director executiv al Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală, adaugă diverse statistici, la nivel european, pe o perioadă istorică îndelungată, care arată că media întreruperilor de sarcină din România o depăşeşte pe cea din Vest. La noi revin, în medie, trei avorturi în viaţa unei femei, pe când în Occident o femeie a făcut, tot în medie, cel mult un avort.

1957- legalizarea avorturilor

Specialiştii de la Centrul de Statistică al Ministerului Sănătăţii ne-au spus despre contabilizarea avorturilor din România că operaţiunea a început în 1958. Nu există date mai vechi. An de an se consemna numărul lor – fie că erau la cerere, fie din cauze medicale. Făcute în spitalele sau maternităţile de stat. Anul 1958 are o semnificaţie anume. Pentru că în 1957 s-a emis Decretul 463, prin care a fost legalizat avortul la cerere. Propaganda din anii ’50, pentru avort, desfăşurată în România după tipare sovietice, ne-a fost confirmată de profesorul Gheţău. Rusia sovietică militase, încă de pe vremea lui Lenin, pentru această idee. “Era un ciudat mod de a vedea emanciparea femeii”, remarcă Bogdan Stanciu, preşedintele Asociaţiei “Pro-Vita pentru născuţi şi nenăscuţi” – filiala Bucureşti. După al doilea război mondial, când România a intrat în sfera de influenţă sovietică, pe lângă multe alte “binefaceri” băgate de Moscova pe gâtul românilor, a fost şi politica în favoarea avortului. Urbanizarea şi industrializarea forţată au distrus practic familia tradiţională românească, plină de copii. Noile principii socialiste o scoteau pe femeia română din gospodăria ei şi o expediau direct pe şantiere şi în fabrici.

1965 – record absolut la întreruperi de sarcină

E la noi o legendă, nefondată, cum că anul de vârf al avorturilor din România a fost 1990, primul an de după căderea comunismului românesc. Atunci s-au făcut 992.265 de întreruperi de sarcină. Dar recordul este în cu totul altă perioadă, tocmai în plin comunism. Mai precis în 1965, când s-au făcut 1.115.000 de avorturi. Legale. Acela a fost anul cu cele mai multe avorturi din România, din totalul statisticii realizate la noi, între 1958 şi 2008. Fuseseră încă două “vârfuri”, mai mici, în 1964 – 1.100.000 de avorturi, şi în 1963 – 1.037.000 de cazuri. Decretul 463 a “produs” 7.521.100 de avorturi, în numai nouă ani, din 1958 până în 1966. Sunt cei mai “prolifici” nouă ani, din acest punct de vedere, ai României!

15.000 de femei ucise de pruncii lor

A urmat o perioadă confuză şi în acelaşi timp tragică pentru românce. Anul 1966 aduce Decretul 770, de care mulţi îşi amintesc ca fiind momentul interzicerii avorturilor. Mai nimerit ar fi să spunem că s-a redus numărul lor. O femeie era obligată să dea naştere copilului, dacă a rămas însărcinată înainte de 40 de ani. Putea să avorteze numai dacă avea deja patru copii sau din motive strict medicale. Numărul avorturilor a scăzut semnificativ, după 1966. Dacă urmărim statistica oficială din intervalul 1967 – 1989, vedem că numărul lor a fost, în fiecare an, de cel puţin 200.000, dar nu mai mare de 430.000 de cazuri. O mare necunoscută este legată de avorturile clandestine. Din datele strânse de Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală rezultă că cel puţin 15.000 de femei si-au pierdut viaţa, până în 1989, din această cauză. Unele foloseau tije, andrele, sonde urinare, altele apelau la “babe”, pentru “tratamente” din plante. Orice cale, numai să scape de sarcină. Multe femei s-au ales, în schimb, cu infecţii grave. Doar cele cu adevărat norocoase au scăpat cu viaţă.

Piaţa neagră a contraceptivelor

Cat despre mijloacele contraceptive, acestea au apărut la noi abia în anii ’70, dar se dădeau numai pe reţetă. Au dispărut însă după 1980, când s-a strâns “şurubul” în politica pro-natalitate. Nu mai găseai marfa asta decât pe piaţa neagră, mai ales în localităţile din vestul ţării, unde se făcea aprovizionarea din Ungaria şi Serbia. Regimul de atunci mergea pe ideea de a creşte populaţia României. Femeile erau ţinute sub strictă observaţie, prin controale ginecologice periodice, obligatorii la locul de muncă. Cele depistate ca fiind gravide erau imediat luate la ochi de autorităţi, să nu cumva să avorteze. Datele oficiale raportau, cu mândrie patriotică, la 1 iulie 1989, că ţara noastră atinsese cota de 23.151.564 de locuitori.

Mai multe avorturi decât naşteri, în anii ’80

E ciudat totuşi un lucru, după cum ne atrage atenţia statistica Ministerului Sănătăţii. Din toată perioada 1967 – 1989, anii 1981 şi 1983 s-au remarcat cu cele mai multe avorturi. În 1981 au fost 427.081 întreruperi de sarcină. Oficiale! Ne uităm apoi la numărul de născuţi vii din acelaşi an – 381.101 copilaşi. Se vede clar ca lumina zilei că în 1981 au fost mai multe avorturi, decât naşteri. Aceeaşi situaţie şi în 1983. Atunci au fost 421.306 avorturi şi numai 321.498 de născuţi vii. E clar că propaganda anti-avort şi “ţării cât mai mulţi copii” nu dădea roadele scontate. Oricum, statistica e cât se poate de clară : în perioada 1967 – 1989, deci pe parcursul a 23 de ani, în România s-au făcut 7.398.210 avorturi.

Liberalizarea de după 1990

O altă etapă în istoria avorturilor a început în 1990, cu Decretul din 26 decembrie 1989, al noii puteri revoluţionare. A patra hotărâre luată de noul regim, după căderea lui Ceauşescu, s-a referit la liberalizarea avorturilor. Aproape un milion de întreruperi de sarcină au fost înregistrate în 1990, în clinicile de stat. Numărul lor a început să scadă, pe parcursul timpului, ajungând la mai puţin de 500.000 – în 1996, sub 200.000 – din 2004, pentru ca în 2008 să fie înregistrate 127.907 cazuri. Cifra totală a întreruperilor de sarcină, din perioada 1990 – 2008, aşadar în 19 ani, se ridică la 7.259.596.

Femeia care a avortat de 35 de ori

“Moda” avorturilor persistă şi azi în România, în ciuda statisticilor care arată scăderea acestei practici. Doctorul Călin Soporean de Spitalul Universitar spune că majoritatea pacientelor sale vin din medii sărace, cu un nivel de cultură limitat. “Mai întâi trec pe la mine, să discutăm. Sunt de toate vârstele. Eu încerc să le fac să-şi schimbe opţiunea. Unele spun că n-au bani să-şi crească copiii, dacă i-ar face. Decizia de-a avorta e de nezdruncinat”, zice medicul. După această discuţie, femeile se programează la sala pentru întreruperi de sarcină. Aici vin zilnic şapte-opt “cliente”. “Vin la noi frecvent femei care au deja la activ câte opt-zece avorturi. Le ştiu deja din vedere. Apar la noi o dată la câteva luni. Când le văd în spital ştiu pentru ce au venit”, ne dezvăluie medicul. Am descoperit o femeie care se “laudă” cu nu mai puţin de 35 de avorturi. Acum s-a oprit, după ce viaţa ei sexuală a ieşit la pensie. “N-am avut nimic. Mă duceam şi lepădam. Parcă bărbatul ştie cum e? El te trimite la spital şi gata. Am făcut şi înainte de ’89, şi după ’89. Şi la spital, şi la babe. Am avut noroc, că nu s-a lipit nicio boală de mine”, oftează doamna. Consolându-se totuşi cu cei patru copii ai ei pe care i-a născut. Unul din cele mai dure canoane bisericeşti, în privinţa avortului, spune că femeia care îşi leapădă pruncul cu ierburi otrăvitoare nu mai are voie să vină la Sfânta Împărtăşanie timp de 20 de ani. Ştiaţi de asta? “M-o ierta Dumnnezeu”, speră cucoana, şi-şi drege baticul negru pe cap. De parcă ar purta doliu…

Operaţia oarbă

Femeile de peste 35 de ani sunt sfătuite de doctori să-şi pună sterilet, pentru a evita “operaţia oarbă”, cum este cunoscut avortul. “Operaţia are un anumit grad de risc, cu precădere la femeile cu avorturi multiple, la care colul uterin devine flasc, după întreruperile de sarcină precedente. Riscul de perforare a colului este mare, în asemenea cazuri”, ne explică specialistul. Categoriile sărace preferă avortul, din câte am observat. Dar operaţiunea nu-i nici pe departe ieftină. Un avort costă, oficial, 300 de lei. E taxa de la Spitalul Universitar din Capitală. Mai plăteşti încă 40 de lei pentru consultaţie. Contraceptia, în schimb, e mult mai convenabilă, financiar vorbind, ne-a explicat acelaşi medic – cel puţin 20 de lei pentru cel mai ieftin sterilet şi tot atât pentru o folie cu pilule. “Sunt fete tinere care cred că pilulele îngraşă şi atunci nu le iau. Iar femeilor mature le e teama să folosească steriletul, de teama unor boli”, explică doctorul Soporean, plusând cu informatii pe care le ştie de la colegi de-ai săi din mediul rural – mai sunt şi azi femei, la ţară, care ajung pe patul de spital cu infecţii grave, după ce au încercat, singure sau ajutate de cine ştie ce “experţi” locali, să-şi lepede fătul, prin metode primitive.

Record la adolescente însărcinate

Mentalitatea pro-avort pare să se transmită de la o generaţie la alta. România e la ora actuală una din ţările “de top” ale Europei, în privinţa adolescentelor care rămân însărcinate, arată un studiu din 2009 al Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală. Numărul cazurilor ajunge la 47.000, în fiecare an. Aproape jumătate din ele avortează. Aceeaşi organizaţie arată că, pe de-o parte, aproape toate româncele cunosc cel puţin un mijloc de contracepţie, dar, pe de altă parte, numai 40% dintre ele folosesc o astfel de metodă, pentru a evita o sarcină nedorită. “Avortul s-a banalizat, ca emoţie. E o lipsă de atitudine faţă de propriul corp, o desconsiderare faţă de propria ta fiinţă. Sunt femei care, mergând azi să avorteze, reproduc de fapt comportamentul mamei, care, la rândul ei, a fost pe vremuri la chiuretaj”, ne explică profesor universitar doctor psiholog Aurora Liiceanu.

Nu se mai dau contraceptive gratuite

Doctorul Călin Soporean, de la Spitalul Universitar, se ocupă de cabinetul de planificare familială din această unitate sanitară. El spune că de anul trecut, din luna octombrie, nu s-au mai primit contraceptive gratuite. Astfel de materiale sunt distribuite categoriilor defavorizate – şomere, studente, eleve. De peste zece ani există această prevedere legală. “Sper să se rezolve cât mai curând problema, pentru că, de când nu se mai dau, a scăzut adresabilitatea la cabinet”, zice medicul. O ştire similară, din martie anul trecut, de la Maternitatea “Bega” din Timişoara, referitoare la lipsa contraceptivelor gratuite, demonstrează că ceea ce se întâmplă acum la Spitalul Universitar din Bucureşti nu e un fapt izolat. De la Ministerul Sănătăţii nu ne-a venit o clarificare în privinţa acestei situaţii, deşi am solicitat-o.

“Aoleo, aşa multe avorturi?” – exclamă politicienii

Ce am învăţat, ca popor, după cei 50 de ani în care a existat în ţara asta o adevarată “industrie” a întreruperilor de sarcină? Primul răspuns a venit de la Bogdan Stanciu, preşedintele Asociaţiei Pro-Vita Bucureşti. El s-a dus cu statistica asta la Parlament, pe la diverse comisii sociale şi economice. “Toţi exclamau – aoleo, aşa de mulţi?”, povesteşte Bogdan reacţia politicienilor noştri, când au aflat de cele peste 22 de milioane de avorturi făcute în România. Şi s-a luat vreo măsură? “Nimic. Se discută, se fac comisii”, conchide şeful asociaţiei, care solicită autorităţilor o schimbare de atitudine în privinţa susţinerii familiilor cu copii.

“N-am învăţat nimic, după 50 de ani”

La întrebarea noastră a răspuns şi Borbala Koo, director executiv al Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală. “Ce s-a învăţat, de la revoluţie încoace? Nimic! În şcoală nu se face educaţie sanitară. Sloganurile legate de educaţia sanitară, sexuală, sunt în continuare sterile. Cât timp au fost bani din UE şi din SUA pentru campanii în favoarea contracepţiei, pentru evitarea avortului, s-au organizat acţiuni la nivel naţional pentru informarea populaţiei, s-au înfiinţat cabinete de planificare familială. Dar şi acestea au fost reduse, ca număr, în ultimii ani. De la 400 au mai rămas 160, toate la oraş, iar cele existente sunt din ce în ce mai puţin vizibile, în cadrul clinicilor”, mi se spune.

Cifre ascunse de clinicile private

Statistica oficială, de după 1990, este pusă totuşi între “paranteze” de o asociaţie care militează împotriva avorturilor. Avem datele întreruperilor de sarcină din unităţile sanitare de stat. Nu există, în schimb, rapoarte similare din clinicile private. Specialiştii de la Centrul de Statistică al Ministerului Sănătăţii ne-au confirmat problema. Ei solicită clinicilor private statistica anuală. Dar informaţiile nu ajung la autorităţi. Legile actuale nu prevăd o constrângere pentru cei care refuză acest lucru. De situatia asta ne-a vorbit şi Bogdan Stanciu, preşedintele Asociaţiei Pro-Vita Bucureşti. Organizaţia sa a început, cu trei ani în urmă, să strângă informaţii despre numărul întreruperilor de sarcină care se fac anual în România, în spitalele de stat şi în clinicile particulare. Concluzia e că cifrele Ministerului Sănătăţii sunt subraportate, la nivelul întregii ţări. “Situaţia este cauzată de lipsa de comunicare sau de comunicarea incompletă a datelor de către mediul sanitar privat, cu o pondere în creştere, în ultimii ani, dar şi de tendinţa de ocultare permanentă, observată de noi în timpul documentării. Metodele sunt felurite, de la îngreunarea accesului, până la răspunsul în bătaie de joc, la întrebări adresate în baza liberului acces la informaţiile de interes public”, susţine interlocutorul nostru.

“Nu mai văd nicio ieşire”

Previziunile făcute de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare arată că populaţia României ar putea ajunge, în anul 2050, la vreo 14 milioane de locuitori. La rândul ei, Organizaţia Naţiunilor Unite pare ceva mai optimistă – 15, 9 milioane. În 2007, profesorul Vasile Gheţău, directorul Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române, a publicat un studiu care tratează această problemă dureroasă – “Declinul demografic şi viitorul populaţiei României”. Expertul a recomandat atunci autorităţilor o serie de măsuri, pentru a se evita un viitor sumbru. “România are nevoie de o politică familială elaborată cu multă grijă şi responsabilitate, clară, stabilă, orientată spre perspectivă, care să nu urmarească efecte imediate şi care să aibă consensul clasei politice, al societăţii civile, al opiniei publice şi al specialiştilor. Alocaţia de stat pentru copii, diferenţiată ca nivel şi orientată prioritar spre familia cu doi şi trei copii, ca şi alte forme de stimulare financiară, ar trebui să constituie componente ale unei astfel de politici “, arăta expertul în lucrarea sa. La patru ani de când a scris aceste rânduri, profesorul Gheţău ne-a spus acum că “după toate amputările ajutoarelor pentru mame şi pentru copii, din ultima vreme, nu mai văd nicio ieşire din situaţia dezastruoasă în care ne aflăm”. Practic, pe măsură ce trece timpul, lucrurile vor fi tot mai greu de schimbat.

În 2010 s-au născut 209.000 copii, cel mai mic număr din 1955.

de DAN GHEORGHE | România Liberă

Jumătate din populaţia României este omorâtă încă din pântecele mamei şi aproape nimeni nu vorbeşte despre asta

Avortul înseamnă dizarmonie şi ură pentru viaţă 

Biserica a învăţat totdeauna că viaţa umană începe de la concepţia copilului în pântecele mamei şi consideră avortul, în orice moment al sarcinii, ca o formă de omucidere. În România, întreruperea sarcinii este un fapt a cărui conştientizare e lăsată în seama nimănui. Din 1958, de când sunt contabilizate avorturile, şi până în prezent, populaţia României ar fi trebuit să fie mai numeroasă cu aproximativ 23 de milioane de români. Citiţi în cele ce urmează un interviu cu părintele Dosoftei Dijmărescu de la Mănăstirea Putna despre avort şi modul în care putem să luăm parte la salvarea de vieţi omeneşti. Părinte Dosoftei, societatea noastră pare a nu mai fi deloc interesată de problema avorturilor. Vi se pare o atitudine corectă? Nu e firesc să se vorbească atât de puţin în spaţiul public despre acest subiect. Jumătate din populaţia României este omorâtă încă din pântecele mamei şi aproape nimeni nu vorbeşte despre asta. Acest lucru ar trebui pus pe tapet în fiecare zi, aşa cum spunem Crezul la fiecare Liturghie. Pentru că este esenţială apărarea vieţii. Viaţa pe care ne-a dat-o Dumnezeu este ceva fundamental. Asta nu înseamnă că trebuie să spui în fiecare predică, însă apărarea vieţii trebuie afirmată în orice cuvânt al nostru, în orice discuţie, în orice relaţie, în mod firesc, aşa cum vorbim limba română fără să ne propunem, tot aşa trebuie să promovăm viaţa. Cred că preocuparea faţă de omorârea copiilor nenăscuţi în pântece ar trebui să fie firească pentru orice om care consideră că are ori vrea să aibă o minimă dragoste faţă de aproapele, un minim interes faţă de viaţa socială sau faţă de România. Mi se pare o componentă primară. Nu văd în momentul de faţă un subiect social mai important. Discutăm despre ce se întâmplă în Siria, de exemplu (n.n.: interviul a fost luat în ianuarie 2013). Bun, dar acolo se instaurează un regim nou. Au murit 70.000 de oameni până acum. În România, numai anul trecut au fost luate mai multe vieţi nevinovate decât au murit în Siria. Şi au fost luate prin contribuţia celor care ar fi trebuit să le protejeze viaţa, părinţii lor. Mi se pare o orbire sufletească lipsa de implicare, dar ea arată măsura vieţii noastre duhovniceşti. Credeţi că problema s-ar rezolva prin schimbarea legislaţiei? Rezolvarea nu vine de la nivel legislativ. Este profund falsă această gândire. Ea porneşte de la schizofrenia în care omul se vede despărţit de societate: viaţa privată este viaţă privată, iar de viaţa socială se ocupă politicienii. Putem spune că se fac atâtea avorturi în România câte iau eu parte la ele. Exact atâtea. Pentru că eu sunt în legătură sufletească cu toţi oamenii din România. Cât mă implic eu în binele organismului care este comunitatea, ori Biserica Ortodoxă Română, ori Statul român? Noi suntem legaţi sufleteşte de toţi cei care vieţuiesc în ţara asta, pentru că împărţim cu ei toată viaţa. În 1871, la prima serbare a Românilor de Pretutindeni de la Putna, a avut loc şi primul congres al Studenţilor Români din mai multe centre universitare, inclusiv de peste hotare. Şi s-au pus două probleme. Una dintre ele: ce se face mai întâi, unirea politică sau unirea culturală? Atunci, Transilvania aparţinea Ungariei, Bucovina, inclusiv Mănăstirea Putna, aparţinea Austriei, în Imperiul Austro-Ungar, Dobrogea era la turci, iar Basarabia era la ruşi. Aparent, soluţia era unirea politică. Dar este fals, pentru că însemna să cauţi soluţia în afara ta, să vină politicienii să unească ţara. Eminescu a spus foarte clar: unirea culturală trebuie făcută mai întâi. Să ne unim noi sufleteşte şi, când plăcile tectonice ale imperiilor se vor clătina, atunci se va face unirea politică, pentru că te vei recunoaşte în ceilalţi. Şi în chip firesc vei spune „suntem una“. Deci, nu trebuie să aşteptăm niciodată legislaţia. Ea nu face decât să urmeze starea poporului. Chiar şi când se instaurează o dictatură, este tot o urmare a stării poporului. Avorturile apar din cauza lipsei de dragoste şi de responsabilitate. Cum ar putea fi evitat avortul? Să încetăm să mai minţim. Minciuni de genul termenului de „întrerupere de sarcină“ – de parcă după întrerupere cândva o să o reiei; nu o să mai reiei. Apoi, faptul că avortul te scapă de copil; nu, copilul nu dispare, ci femeia devine mama unui copil mort, iar tatăl, tatăl unui copil mort. Se spune că avortul a fost interzis de comunişti; fals, regimul comunist l-a legalizat în 1957, şi, la un moment dat, a introdus restricţii, dar în perioada restricţiilor, 1967-1989, s-au făcut mai mult de 6.000.000 de avorturi – „curată“ interzicere. Să privim adevărul în faţă. Peste 80% dintre avorturi nu ar avea loc dacă mama ar avea pe cineva în preajmă, un singur om care să o sprijine necondiţionat pentru păstrarea copilului. În toate aceste cazuri nu există o persoană care să sprijine acea femeie. Să îi spună că o ajută să îl crească. În general, să ne pese de viaţa copiilor. Uitaţi-vă la mişcarea pro-viaţă din SUA. Ei nu sunt ortodocşi şi unii nici măcar nu sunt religioşi. Dintre ţările occidentale, în SUA este cel mai mare procent de oameni fermi pro-viaţă şi împotriva avortului. S-au implicat foarte mult. O tânără din Canada are o formă extremă. Se duce în clinici şi vorbeşte cu femeile care doresc să facă avort. Personalul de la clinică cheamă poliţia şi e arestată. A fost de zeci de ori arestată până acum. Stă o lună, două în închisoare, iese şi iarăşi face acelaşi lucru. De curând, a avut colegă de celulă o femeie care i-a spus că o cunoaşte. Pentru că era într-o clinică de avorturi şi, după ce a vorbit cu ea, femeia s-a răzgândit şi nu a mai avortat. Până şi această formă extremă este de folos. La noi nu există o cultură a adopţiilor. Se fac fertilizări in vitro şi oamenii şi statul plătesc sume foarte mari pentru aceste tratamente prin care se distrug embrioni. Pentru că din 100 de copii concepuţi, în medie doar unul – doi ajung să trăiască, restul mor în diferite etape. Să nu ne amăgim că aceasta aduce fericire, ci un noian de morţi. Dacă s-ar investi într-o cultură a adopţiilor, o femeie care este convinsă că nu poate să crească copilul pe care îl are în pântece ar şti foarte clar că îl va da spre adopţie. Ar ajuta familiile care nu au copii şi care recurg disperate la FIV, unde, pe lângă atâţia copii pierduţi, cei care se nasc au şanse mai mari să aibă diferite afecţiuni. Dar, în primul rând, păstrarea fecioriei până la căsătorie şi o viaţă de familie plăcută lui Dumnezeu sunt împlinitoare, aducătoare de har şi bucurie şi izbăvesc de astfel de păcate grele. Iar, în situaţii de criză, lăsarea în mâna lui Dumnezeu: spovedanie şi purtarea crucii. Bucuria şi izbăvirea vor veni. Câte minuni a făcut Maica Domnului: copii despre care se spunea că vor fi bolnavi, mame ameninţate… Puţină credinţă şi hotărâre şi să-L lăsăm pe Hristos să lucreze. El spune „Lăsaţi copiii să vină la Mine“. Lăsaţi-i să se nască şi va purta El la toţi de grijă, şi copii, şi părinţi. Care consideraţi că este motivul recurent pentru care se întâmplă avorturile? O mulţime de tinere fac avort pentru că sunt necăsătorite şi se tem că nu se vor mai căsători dacă nasc. Mai ales la ţară. Nu pentru că nu au cu ce să îl crească, ci de „gura lumii“, care spune că dacă a făcut un avort nu e nici o problemă, dar că are un copil e o problemă. O mentalitate pe care nici o lege nu poate să o schimbe, decât dragostea şi bunul-simţ: cum gândeşte Dumnezeu? Spre cine caută Dumnezeu cu bucurie? Spre aceea care a greşit şi a făcut o greşeală şi mai mare făcând avort sau spre cea care a greşit, dar care apoi şi-a asumat consecinţele şi îşi creşte copilul aşa cum trebuie? Dar noi, societatea, o învinuim pe cea cu copil. Nu trebuie aşteptat de la lege, ci trebuie lucrat. În susţinerea vieţii nu trebuie doar să spunem „nu faceţi avort“, pentru că o femeie ajunge la această decizie pentru că i se pare că nu are altă soluţie. Dar cei din jur sunt responsabili că ea nu vede soluţiile, ei trebuie să i le ofere. Sunt tinere care rămân însărcinate şi le dau părinţii afară din casă pentru că nu vor să facă avort. Au acea curăţie a minţii care le spune că, oricât de greu ar fi, nu e bine să ia viaţa copilului lor. Preferă să fie date afară din casă. Cine le încurajează după aceea? Rămân şi se roagă singure pentru că sunt prea puţine mâini care să ajute. Nu există o cultură a adopţiilor şi aceasta nu o poate face legea. Şi familiile cu copii pot adopta copii! În SUA există familii care au un copil cu handicap. Şi, pentru că au văzut câtă dragoste poate oferi un copil cu dizabilitate severă (autism, Sindrom Down etc.), adoptă special al doilea copil cu acelaşi tip de problemă, pentru că ei ştiu câtă bucurie poate aduce un asemenea copil şi, pe de altă parte, ştiu cât de greu e să îngrijeşti un asemenea copil, dar ei se pricep deja. La noi, când e vorba de un astfel de copil, adesea îl ţin în ultima cameră a casei, ca să nu îl arate. Acela nu e un suflet dat de Dumnezeu? Am observat de multe ori cum copiii cu probleme mentale severe sărută icoanele cu atâta bucurie şi sunt atât de bucuroşi când sunt stropiţi cu agheasmă! Pentru că şi sufletul lor intră în legătură cu Hristos. Şi duhul simte sfinţenia. Raţiunea nu este organul de simţire a sfinţeniei. Simţirea sfinţeniei o au şi persoanele cu handicap. Care sunt traumele femeilor în urma avortului? Nu doar mamele, ci şi taţii pot trăi drame uriaşe. Este o persoană publică care spune că nu s-a căsătorit pentru că, în tinereţe, o femeie cu care a avut un copil a făcut un avort fără să îi spună. El şi-ar fi dorit foarte mult copilul. Atât de mult s-a îndurerat, încât nu s-a mai căsătorit toată viaţa. Nu spun că este o atitudine bună, dar iată ce traumă a putut trăi. Aceste lucruri se întâmplă de obicei la tinereţe, dar, după mai mulţi ani, oamenii îşi dau seama că ar fi fost bine să mai fi avut câţiva copii. Şi nu se mai poate. Avortul este prezentat ca un fel de panaceu pentru orice problemă o are o femeie în criză de sarcină. Este profund fals. Avortul va agrava toate problemele. Şi nu doar pe moment, ci şi peste decenii. Sunt femei care au 80 de ani şi care se apropie de moarte. Vor să se mai spovedească încă o dată. Spun că în ziua cutare asta am făcut. A trecut jumătate de secol şi nu s-a şters deloc din conştiinţa lor. Pentru că este teribil să iei o viaţă care nu a apucat să îşi dea mărturia ei, să conlucreze sau să respingă pe Dumnezeu. Iei libertatea copilului, care nu a apucat, în primul rând, să fie botezat. Şi conştiinţa spune acestea. Dacă oamenii ar da mărturie că au trecut prin aşa ceva, ar fi avertizaţi ceilalţi să nu facă la fel. Sunt persoane care dau mărturii, şi astfel sunt salvaţi mulţi prunci. Tinerele discută între ele. Şi dacă una spune că avortul este cumplit şi îndeamnă să nu facă, celelalte abia aşteaptă un sprijin şi o încurajare pentru a rezista presiunii. De fapt, de foarte multe ori femeile sunt presate cu putere de alţii să facă avort. Sunt ameninţate fie că vor fi părăsite, că vor fi date afară din casă, de la serviciu. Sunt locuri de muncă unde sarcina este privită rău, pentru că implică lipsa de la serviciu. O altă soluţie sunt mărturiile pozitive. Mamele care au avut această problemă, le-a fost foarte greu, au născut copilul şi apoi şi-au dat seama că au făcut ceea ce trebuie, şi-au dat seama că acel copil nu a fost doar un boţ de celule, ci Ion, Maria, Roxana sau cum i-au pus numele. Copilul acela cu ochi frumoşi care te ia în braţe şi care îţi spune mama şi tata, acela e copilul micuţ, pe care îl pândeau gândurile tale rele. Prea puţini au curajul să vorbească despre lucrurile acestea. Dar lipsa de curaj şi de mărturisire face ca ele să se întâmple mai departe. Despre comunism, occidentalii nu ştiau mai nimic până ce Soljeniţîn, în Arhipelagul Gulag, nu a vorbit despre el. De astfel de lucruri este nevoie, şi continuu, nu o singură dată, ori într-o singură predică. Bărbaţii trebuie să îşi asume responsabilităţile. Când rămâne soţia sau prietena însărcinată, spun că nu vor să aibă copii. Dar el deja are, copilul există! Şi o ameninţă că o va părăsi – dar, dacă recurge la şantaj, dacă are inima asta, el oricum o va părăsi. Laşitatea bărbaţilor este una din cauzele clare ale avortului. Trebuie încurajaţi bărbaţii să îşi asume responsabilitatea. Cum ar putea fi conştientizaţi oamenii implicaţi în săvârşirea acestui păcat de crima pe care o comit? Vorbeam cu un bărbat român din Crasna, un sat din nordul Bucovinei, dincolo de graniţă, în Ucraina, cu populaţie românească. Şi mi-a spus că este imposibil ca o femeie căsătorită să facă avort, pentru că ea are bărbat. Nu putea concepe altceva decât că bărbatul o ocroteşte şi are grijă de tot ceea ce este rod al căsătoriei lor. Dar, de fapt, câţi bărbaţi nu spun, după unul sau doi copii, „ia bani, du-te şi rezolvă“? Lipsă de responsabilitate. Nu vor să îşi asume responsabilitatea creşterii unui copil. Şi femeile, ce tărie trebuie să aibă ca să reziste singure? Nu trebuie judecate şi condamnate, căci faptul că nu le sprijinim este vina noastră. Câţi oameni respectabili sunt prieteni cu doctori ginecologi? Dar în discuţia cu un doctor ginecolog, subiectul acesta este tabu. Când doresc un avort, apelează la ei, dar să nu afle nimeni. În schimb, când sunt la o masă, discută numai despre naşteri, de parcă doctorul acela se ocupă numai de naşteri. Fals, pentru că majoritatea ginecologilor se ocupă majoritatea timpului de avorturi, nu de naşteri. Or, de ce nu le spun prietenii că îl stimează, dar ar dori să discute despre conştiinţa lui?! Spune: sunt plătit şi fac ceea ce cere femeia care vine, naştere sau avort. Dar tu, ca medic, scoţi de acolo copilul bucăţică cu bucăţică. Îi vezi inima cum bate şi vezi fiecare parte din acel copil, pentru că îl pui pe măsuţă şi îl asamblezi ca să te asiguri că l-ai scos pe tot când faci avort. Tu ştii foarte bine că scoţi acel ceva despre care unei paciente îi spui „ce copil frumos aveţi!“, iar alteia îi spui: „Vom rezolva această sarcină!“ Unde e conştiinţa ta? Bine ar fi dacă oamenii din jurul lui ar discuta cu prietenul lor medic ginecolog, chiar dacă alţii fac, măcar el să nu facă! Dacă ar fi mai mulţi astfel de oameni, tot s-ar schimba ceva! Dar este o tăcere vinovată, în masă. Aceste păcate nu apasă numai pe conştiinţa celor care le fac în mod direct, ci pe conştiinţele noastre, ale tuturor. Pentru că nu s-au întâmplat în altă parte, ci lângă noi şi în lipsa unor cuvinte şi atitudini ale noastre. În lipsa unor încurajări ale noastre. Tăcerea, ruşinea mărturisirii adevărului, este o vină. Şi nu poate nimic să meargă bine. Este imposibil să clădeşti ceva fără temelia adevărului. Viaţa duhovnicească, dragostea de aproapele, coeziunea socială nu există atunci când îl omori pe cel mai vulnerabil. Solidaritatea este atunci când cei puternici îi apără pe cei mai slabi. Dacă nu avem grijă de cei mai slabi, nu vom putea avea niciodată solidaritate. Dacă inima s-a împietrit în aşa fel şi alungi harul din tine încât să ridici mâna asupra unui prunc care nu ţi-a greşit cu nimic, ce relaţie vei avea cu vecinul sau cu cei care ţi-au făcut un rău, sau nu te-au ajutat? Ce inimă poţi avea dacă tu l-ai omorât pe cel care este rodul dragostei şi al trupului tău? Este o iluzie să credem că va exista pace şi coeziune socială în aceste condiţii. Cât timp va exista această fărădelege, trăim în dizarmonie şi ură pentru viaţă, respingem darurile lui Dumnezeu care sunt copiii şi bine nu va fi. Să ne îndreptăm, Hristos de aceea a venit în lume şi este cu noi până la sfârşitul veacurilor!

interviu de Silviu Dascălu cu parintele Dosoftei Dijmărescu de la Mănăstirea Putna

 

sursa articol

http://ziarullumina.ro/interviu/avortul-inseamna-dizarmonie-si-ura-pentru-viata

Mărturii despre avort

Păcatul avortului este unul mortal, iar cei care sunt responsabili vor arde in focul Iadului pentru eternitate
Preaiubita Mea fiică, această intervenţie a Mea, Mielul lui Dumnezeu, pentru a revela lumii aceste Mesaje, a fost prezisă.
Aceia dintre voi care urmează Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie in pace, căci Eu nu vreau să vă depărtaţi, pentru că vă iubesc. Nu trebuie să vă temeţi niciodată de Iubirea Mea, chiar dacă păcatul vă separă de Mine. Eu deschid ochii tuturor acelora care vor să vadă, iar Sfântul Meu Cuvânt va închide ochii acelora care refuză să-Mi accepte Mâna. Imi ţin Mâna intinsă spre voi, copiii Mei iubiţi, ca să vă pot trage la adăpost sigur, departe de vulturii care doresc să vă devoreze sufletele.
In fiecare zi, de azi înainte, veţi auzi multe voci strigând – cerându-vă să ascultaţi. Vă vor prezenta argumente şi minciuni diabolice mascate în dulceaţa mierii. Convingându-vă prin linguşiri, cu un nesfârşit sir de argumente, să le ascultaţi motivele în numele cauzelor umanitare – care scuză păcatul – nu se vor opri până când nu veţi accepta ceea ce ei doresc să vă forţeze să înghiţiţi.
Avortul, crimă în Ochii lui Dumnezeu, va fi impus asupra tuturor naţiunilor ca semn de sfidare împotriva Tatălui Atotputernic, Dumnezeu Cel Preaînalt. Când scuzaţi această cumplită monstruozitate sunteţi vinovaţi de păcat teribil. Păcatul avortului este unul mortal, iar cei responsabili de el vor arde în focul Iadului pentru eternitate.
 
Acelora care refuză să accepte că aceasta estre o eroare gravă, le spun: vă rămâne foarte puţin timp pentru a vă asigura mântuirea. Căci atunci când va veni ziua cea mare, dacă nu aţi întors spatele acestui act cumplit, nu veţi vedea niciodată Faţa lui Dumnezeu.
Crima este unul dintre cele mai grave acte de sfidare împotriva lui Dumnezeu şi poate fi pedepsită prin castrare. Marea diviziune a rasei umane a început. Aceia care sunt de partea fiarei şi tolerează tot ceea ce sfidează Cuvântul lui Dumnezeu vor fi separaţi de fraţii si surorile lor. Nu subestimaţi Avertismentul Meu. Daca acceptaţi avortul, acceptaţi astfel uciderea deliberată a unui copil al lui Dumnezeu. Dacă nu veţi gasi căinţă în sufletele voastre, nu Mă veţi vedea niciodată. Vă voi arunca în pustie.
Iubirea şi Milostivirea Mea pot fi mari. Voi ierta cele mai intunecate suflete, însă dacă nu se caiesc, Dreptatea Mea este definitivă. Pedeapsa Mea este eternă. Iubiţi-Mă şi vă voi preţui. Distrugeţi viaţa unei alte fiinţe umane, create din Iubirea Tatălui Meu, şi tot aşa şi voi vă veţi pierde vieţile.
Iisus al vostru
Mărturii despre avort

Confesiuni ale femeilor care au facut avort

Confesiuni ale femeilor care NU au facut avort

Daca ai facut avort sau daca te-ai gandit sa faci avort si ai de  impartasit o marturie, trimite-ne email pe adresa  info@avort.ro

Ce spun oamenii de stiinta?

Ce spun preotii?

Diverse

 

Gianna Jessen, fata care nu a vrut să moară

Gianna Jessen a rămas cu o paralizie cerebrală după ce s-a născut la 7 luni în urma unei tentative nereuşite de avort salin. Deşi doctorii au spus că ea nu va putea niciodată merge, Gianna aleargă astăzi maraton pentru a strânge fonduri dedicate altor supravieţuitori ai avortului.
Gianna şi-a dedicat viaţa muzicii şi educării publicului asupra acestui flagel înspăimântător, avortul, care a făcut doar în SUA aproape 50 de milioane de victime. Urâtă, ameninţată cu moartea de feministe, Gianna obişnuieşte să spună: „Dacă avortul este dreptul femeii, atunci unde sunt drepturile mele?” O extraordinară pledoarie pentru viaţă

 

http://player.vimeo.com/video/9200962?color=d43628

 

 

Sindromul Post-Avort consecintele avortului la femei

Cum se manifesta consecintele avortului la femei (Sindromul Post-Avort)

Autor: Vicki Thorn Biroul national pentru impacare si vindecare post-avort  

 

– Aceste manifestari sunt observate la femeile care au avut un avort sau mai multe. Ar putea exista o combinatie a catorva sau a tuturor acestor simptome, descrise mai jos, la femeile cu care va intalniti. Este important sa tineti minte ca exista o diferenta mare in ceea ce priveste severitatea reactiilor. Unele manifestari pot fi intalnite mai des in anumite culturi decat in altele. Reactiile vor fi diferite, de la suferinta usoara, pana la confuzii grave sau reactii profunde ce pot include tulburari de stres post-traumatic. (Femeile care au un risc mai mare de a dezvolta reactii severe sunt cele cu multe traume, avortul fiind doar una dintre ele). Oamenii care lucreaza in domeniul vindecarii pierderilor grele au scris despre nevoia rezolvarii pierderii avortului si recunosc ca aceasta pierdere nerecunoscuta poate iesi la suprafata in timpul pierderilor ulterioare.
– Este important sa recunoastem ca in anumite culturi avortul reprezinta o alegere impusa. Este o alegere imposibila facuta din cauza conditiilor politice, a lipsei de resurse economice, teama de alti copii sau teama pentru familie. In culturile cu conditii economice dificile sau climat politic dificil poti intalni femei cu multe avorturi, uneori atat de multe, incat ele nici nu-si amintesc cate au fost. Cand am vizitat Ucraina, medicii mi-au vorbit despre femei cu 15 pana la 20 de avorturi. Se considera ca o femeie in Rusia a facut in medie 9 avorturi. Pun aceasta problema pentru a va sensibiliza pe dvs. ca fiind cea care vrea sa ajute aceste femei sa fiti deschisa la orice auziti. Trebuie sa faceti tot ce va sta in puteri ca sa le ajutati si sa nu va exprimati socul cand auziti cate avorturi au facut.
– Este important sa recunoastem ca diversitatea convingerilor despre impactul avortului asupra femeii si asupra familiei este strans legata de diferentele culturale. Trebuie sa fim foarte sensibili la sistemul convingerilor culturale al celor care se adreseaza dupa ajutor. In unele culturi, cum ar fi Taiwan si Japonia, se crede ca avortul are consecinte spirituale de durata. Membrii acestor culturi recunosc ca spiritul copilului avortat poate urmari familia, asa ca templele ofera ceremonii speciale pentru a imblanzi aceste spirite. Unele spirite sunt nelinistite, unele sunt binevoitoare, iar altele pot fi rauvoitoare. La fel se crede si despre copiii pierduti prin pierdere spontana de sarcina, in unele cazuri.
– Multe dintre simptomele discutate reprezinta simptome obisnuite reactiilor create de traume si doliu. Cand lucram cu femeile este foarte important sa recunoastem drept normala experienta lor si ceea ce ne descriu ele. Uneori femeile se simt ingrozitor deoarece ceilalti nu trec prin aceleasi experiente. Pe masura ce discuta cu dvs., ele vor selecta cu atentie care dintre simptome sa vi le descrie, daca nu le spuneti ca experienta lor reprezinta reactii normale si simptome ale suferintei. Le puteti spune: „Alte femei impartasesc aceeasi experienta” sau „Este o reactie normala de suferinta”.
– La inceput, puteam vedea rareori femei mai tinere de 25 de ani si la mai putin de 5-10 ani de la avort, la centrele pastorale de consiliere. Acest lucru s-a schimbat si nu mai este deloc neobisnuit sa vezi o femeie foarte aproape de un avort facut, chiar la cateva zile de la el, in aceste centre de consiliere. In plus, daca va intalniti cu ea atunci cand trece printr-o alta pierdere pre-natala (pierdere spontana de sarcina, nasterea unui copil mort sau sarcina ectopica), este posibil sa fi trecut printr-un avort nu demult. Femeia care a facut un avort va ezita sa-l mentioneze – daca nu-i veti spune, intr-un fel sau altul – si nu va sti ca aceasta constituie o pierdere pentru ea. Acest lucru poate fi facut in prima sedinta, intreband-o daca a suferit vreo pierdere de sarcina anterioara, cum ar fi pierdere spontana de sarcina, nasterea unui copil mort, nasterea si oferirea copilului spre adoptie, avort sau sarcina ectopica. Enumerati aceste pierderi, cand puneti intrebari, dar niciodata nu o intrebati despre avort in primul rand. Uneori, femeile nu considera avortul ca fiind o pierdere reproductiva. Ele cred ca au trecut doar printr-o procedura medicala. Pomenindu-i despre avort in asemenea fel, o ajutati sa inteleaga de ce aceasta experienta o poate nelinisti.
– Cercetari occidentale din domeniul activitatii creierului arata ca intre varsta de 11 si 19 ani, activitatea logica a creierului se „reaseaza”, astfel deciziile luate in aceasta perioada pot fi defectuoase. In plus, corpul calos, partea creierului care functioneaza ca o punte intre emisfera cerebrala dreapta si cea stanga nu se dezvolta complet pana la 25 de ani aproximativ. Aceasta se pare ca este varsta cand femeile se adreseaza dupa ajutor. Este posibil ca o femeie poate avea probleme cu „procesarea” completa a pierderii din avort, inaintea acelei varste. Femeile de orice varsta pot suferi din cauza avortului. Uneori chiar cele in varsta sufera de pe urma unei asemenea pierderi si aceasta nu iese la suprafata pana in momentul in care ele se afla in pragul mortii, cand devin foarte speriate si agitate.
– Daca cunoasteti manifestari de abuz sexual, veti recunoaste multe asemenea manifestari la femeile care au avut avorturi si la cele ale victimelor abuzurilor sexuale. Multi medici terapeuti sau asistenti de ingrijire pastorala, care cunosc pierderile din avort, stiu ca multe femei trec prin experiente de abuz sexual. Asta nu inseamna ca abuzul a dus la avort, ci faptul ca aceste abuzuri i-au distrus limitele si dandu-i mesaje distorsionate despre dragoste si iubire. Femeia este implicata intr-o relatie nesanatoasa, este posibil sa aiba o relatie sexuala prematura, sa devina insarcinata si sa faca un avort din cauza lipsei de sprijin din familie. Manifestarile consecintelor avortului sunt:
Negarea/respingerea consecintelor avortului: Multe femei au petrecut multi ani fara sa cunoasca ranile pe care avortul le-a lasat in viata lor. De multe ori apare asa-numitul „incident declansator”. Ea vede sau aude ceva ce o face brusc sa-si aduca aminte de pierderea avortului. Numai atunci cauta ajutor.
Diminuarea aprecierii fata de sine: Femeile declara ca nu se simt bine in pielea lor. Ele vorbesc ca nu merita ca primeasca iertare de la Dumnezeu.
Suferinta: Pierderea unei sarcini, dorita sau nu, este problema unei pierderi importante. Sarcina poate avea un inteles simbolic, de exemplu, faptul de a deveni mama, ceea ce poate fi o dorinta profunda a unei femei. A pierde aceasta posibilitate poate insemna o suferinta.
Identitate trunchiata a statutului de mama: Atunci cand este avortata prima sarcina, este taiat progresul natural psihologic si spiritual catre maternitate. Un avort sterge dovada vizibila a maternitatii iar intreruperea sarcinii scurtcircuiteaza schimbarile biologice din organismul si creierul mamei, schimbari care o pregatesc pentru maternitate. Dupa o pierdere prin avort, unei femei ii este foarte greu sa faca trecerea spre maternitate, la o noua sarcina. Acest lucru poate avea un impact asupra modului in care se creeaza o legatura intre ea si viitorul ei copil si felul in care il creste. In procesul de vindecare, reapare identitatea sa de mama.
Depresia: Intr-un studiu facut, in 1984, pe femei, care au avut un avort cu 8 ani mai inainte, 65% aveau un risc inalt de depresie clinica. Intr-un studiu facut de dr. Hannah Soderburg pe 854 femei, 60% au declarat ca aveau tulburari emotionale.
Asumarea vinii: Femeile deseori se considera responsabile de aceasta decizie, chiar daca au fost fortate de anumite circumstante sau de alti oameni.
Senzatia de instrainare si izolare fata de sine insasi, de familie, prieteni si alti oameni: Femeia se distanteaza de familie astfel incat ea nu trebuie sa le spuna nimic despre avort, in special daca se teme ca o vor dezaproba. Ea se izoleaza de prieteni, chiar daca acestia au aflat si au ajutat-o. Tocmai fiindca ei ii amintesc despre avort, iar ea, care vrea sa-l uite, se izoleaza. Membrii familiei observa ca femeia s-a schimbat, se comporta diferit cu ei, dar nu stiu de ce.
Rusinea: Multe femei sustin ca simt rusine dupa un avort.
Supararea: Acest sentiment este adesea adanc ingropat in subconstient. Dar nu este intotdeauna cazul, caci femeia poate fi foarte suparata si agresiva in limbaj atunci cand va vorbeste. Adesea ea este foarte suparata pe tatal copilului, daca el forteaza avortul, pe parintii sai, daca acestia o forteaza sa avorteze sau nu o sprijina. In final, femeia este suparata pe ea insasi pentru ca nu a fost destul de tare sau pentru ca a ales decizia avortului. Depresia si supararea reprezinta partile neserioase ale aceleiasi experiente. Totusi, ea nu se simte indreptatita la suparare astfel ca veti lucra cu ea pentru a-i permite sa-si exprime supararea. (Supararea este o emotie, care daca nu este procesata, sta in noi si eventual se preschimba in amaraciune).
Simptome ale traumelor din timpul procedurii de avort: Multe femei vor experimenta mai tarziu unele tipuri de traume produse in timpul procedurilor de avort, de la dureri intense la abuzul verbal al personalului medical, vederea ramasitelor fetale, molestarea sexuala din timpul procedurii de avort. Daca o femeie trece si prin alte traume cum ar fi molestare sau viol, acestea pot aparea la suprafata chiar in timpul procedurii de avort.
– Deficienta de concentrare
Cosmaruri/Vise cu copii: Aceste viziuni pot avea in centrul lor creaturi-copii amenintatori, care ataca sau cum ii descriu femeile, „papusi, copii dezmembrati sau in nevoi, care nu pot fi mangaiati, consolati sau ingrijiti. Unele vise pot fi mai simbolice ca reprezentand o fiinta vulnerabila, amenintata de ceva fioros, cum ar fi un pisoias urmarit de un leu sau un rechin.”
Halucinatii auditive: plans de copil. Aceasta este o reactie comuna de suferinta, foarte tulburatoare. Cand cineva drag noua moare, adesea ne gandim ca i-am auzit vocea doar pentru o clipa, chiar la inceputul perioadei noastre de suferinta. Oamenii se intreaba cum de se poate intampla acest lucru, daca nu si-au vazut niciodata copilul.
Reamintiri fulgurante ale unor secvente din experienta de avort: Acestea sunt declansate de situatii din mediul femeii care ii readuc in memorie avortul, ca si cum ar fi acolo unde se facea procedura. De exemplu, poate simti mirosul, pe care il identifica cu experienta avortului. Daca procedura a fost facuta prin aspirare, sunetul motorului aspiratorului poate sa declanseze o asemenea amintire. Aceste secvente sunt foarte stresante deoarece femeia nu este pregatita fizic si emotional pentru ele.
Tulburari ale somnului: Dupa avort, femeile afirma ca nu dorm bine. Ele sustin ca au cosmaruri ingrozitoare care le fac sa le fie teama sa mai doarma. Daca doriti sa mediatizati activitatea de consiliere post-avort, o puteti face dand un anunt la un post de radio care emite toata noaptea. Veti avea imediat ecouri.
Ganduri de suicid: Intr-un studiu efectuat in statul american Ohio de catre Suicide Anonymous Hotline (Societatea Sinucigasul Anonim), intr-o perioada de 36 de luni, din 4.000 de femei care au sunat, 1.800 avusesera anterior avorturi. Femeile declarau ca nu merita sa traiasca si descriau activitatea de risc in care se angajau cu intentii de a-si pune capat zilelor. Multe femei va vor spune ca s-au gandit la sinucidere la un moment dat dupa avort. – Un studiu realizat in Scandinavia, care analiza rezultatele femeilor in primul an de dupa un avort, in comparatie cu un grup de control al unor femei care nu mai fusesera insarcinate niciodata, concluziona ca femeile care facusera un avort aveau un risc de trei ori mai mare de a comite un suicid fata de femeile care n-au fost insarcinate niciodata si de sase ori mai mare fata de femeile care au nascut. Nasterea se pare ca ofera un element de protectie impotriva comportamentului sinucigas, chiar daca apare depresia post-partum.
Abuzul de alcool si droguri: Multe femei vor recunoaste ca si-au inabusit durerea avortului in alcool sau droguri. Intr-un studiu realizat in California pe 12.000 de gravide, s-a descoperit ca printre femeile cu doua sau mai multe avorturi anterioare, practic toate au consumat alcool, pana la trei unitati pe zi, pe parcursul intregii perioade de sarcina. Un studiu efectuat de Spitalul din Boston a aratat ca dintre femeile sarace luate in evidenta pentru ingrijire prenatala, cele care au declarat ca intrebuintau cocaina aveau o probabilitate de doua ori mai mare sa fi avut doua avorturi anterioare si de trei ori mai mare sa fi avut trei avorturi, in comparatie cu femeile din grupul de control care utilizau alte droguri in afara de cocaina. Avortul iese adesea la suprafata in timpul vindecarii la femeile consumatoare de droguri.
Probleme in relatia cu sotul: In proportie de 70% relatiile de cuplu stabilite in mod romantic se rup dupa avort. Este posibil ca femeia pe care o consiliati sa nu mai fie impreuna cu tatal copilului avortat. Parintii sufera in moduri diferite si pot sa simta, fiecare in parte, ca nu sunt intelesi de partener. Uneori exista o mare suparare intre ei determinata de decizia avortului. Comunicarea adesea se rupe dupa experienta avortului. Relatia lor sexuala sufera deoarece nici unul dintre ei nu are incredere in celalalt. A face un avort este cel mai profund mod de a-l respinge pe celalalt. – Uneori, femeia face alegerea avortului din motive politice sau economice, fara sa-i spuna sotului. Ea se poate retrage dupa ce a facut avort, iar sotul poate ramane socat de schimbarea remarcata la sotie. S-ar putea intampla ca el sa nu afle niciodata ce s-a intamplat cu adevarat. Acest model exista in Europa de Est in trecut.
Distantarea de familia nucleara: Foarte adesea, ca urmare a avortului, femeia se distanteaza de familia nucleara.
Avortul poate desface prieteniile: Un model intalnit ca urmare a unui avort este distantarea de cei mai apropiati prieteni. Acest model este urmat indiferent de faptul, daca prietenii au aprobat decizia de avort sau s-au opus ei.
Probleme de intimitate: Femeia evita relatiile intime cu barbati si femei din cauza temerilor ca va trebui sa le dezvaluie anumite lucruri despre sine, inclusiv avortul. Ea devine singura si izolata.
Durerea fizica: Femeia ar putea descrie durerea ca fiind o durere abdominala, de menstruatie sau dureri de spate. Aceasta ar putea fi durere organica cauzata de o complicatie a procedurii de avort sau poate fi durere psihosomatica. Durerea psihosomatica, chiar daca nu are o cauza organica, doare la fel de mult. O manifestare comuna a acestui tip de durere apare ca o reactie aniversara, in acel moment al anului, cand a fost facut avortul sau cand trebuia sa se nasca copilul. Femeile relateaza ca acest tip de durere dispare dupa ce trec prin procesul de vindecare. In orice caz, femeia trebuie sfatuita sa se adreseze unui medic pentru consultatie, daca se plange de dureri fizice.
Indiferenta: Femeia exprima „o lipsa de afectiune”. Nu este nici trista nici fericita. Ea doar exista.
Hiperagitatia: Orice lucru legat de copii, sarcina sau avort o aduce pe femeie intr-o stare de agitatie si posibila panica.
Dificultati in sarcinile ulterioare: Acest lucru poate include si neliniste mare in timpul sarcinii, teama de o pierdere a sarcinii, cum ar fi: pierderea spontana a sarcinii, nasterea unui copil mort sau sarcina ectopica. Poate ca ea a suferit o deteriorare a cervixului (in special daca a facut avortul in adolescenta), cicatrici ale uterului sau ale trompei uterine, cauzate de o mica infectie sau de o boala cu transmitere sexuala netratata. Daca e afectata de una dintre acestea, femeia crede ca a fost pedepsita pentru avortul pe care l-a facut. Din pacate, exista riscul uneia sau chiar a tuturor acestor complicatii, in special, daca ea a avut doua sau mai multe avorturi. Cercetarile recente confirma faptul ca sarcinile inainte de termen pot avea loc in urma unui avort. In tarile unde avortul este ilegal, femeia poate suferi complicatii care ii pun in pericol viata, aducand-o in pragul mortii, iar daca isi revine, este posibil ca ea sa nu mai poata concepe din nou.
Dificultati in travaliile si nasterile ulterioare: Femeia poate suferi de asemenea dificultati in travaliile si nasterile urmatoare, de exemplu, travaliul incepe si nu mai progreseaza, ceea ce duce la operatie cezariana. Incapacitatea de a se atasa de copiii urmatori. Unele femei vor declara ca au avut dificultati in timpul alaptarii, in timpul hranirii bebelusului cu biberonul, in timpul schimbatului scutecelor bebelusului. Atasamentul care se creeaza este caracterizat ca fiind un comportament ultraprotector si de distantare emotionala. Uneori puteti observa o mama tinand copilul intr-un mod ciudat, adesea stand cu spatele la ea sau tinandu-l mai jos de mijlocul ei. Acesta poate fi un semn pentru cineva care trebuie sa intervina si sa o ajute. Mamele de obicei tin copiii aproape de inima, cand ii imbratiseaza, sau la aproximativ 20 cm de la fata sa, daca i se uita in ochi.
Reactii bruste: La multe femei apar manifestari violente bizare, care pot fi determinate de fascinatia sau obsesia fata de sarcina, manifestari ce pot duce la un comportament bizar pe termen scurt. Unele femei au rapit copiii altora sau au luat ostatece o femeie gravida, amenintand-o ca o va rani si ca-i va lua copilul in perioada cand trebuie sa nasca.
Evitarea copiilor si a gravidelor: Femeia traumatizata de avort evita femeile gravide si nou-nascutii din familia sa extinsa.
Tulburari de alimentatie (anorexie sau bulimie): Femeia poate sa inceteze sa mai manance suficient, poate vomita ca sa se autopedepseasca si poate manca prea mult pentru a lua in greutate, in scopul de a se face neatractiva pentru barbati.
Automutilarea: Aceasta poate lua forma histerectomiei sau a ligaturii trompelor. Daca a devenit infertila cu ajutorul chirurgiei, aceasta inseamna pierderea totala a fertilitatii sale, pe care o veti ajuta sa o rezolve. Daca femeia recurge la alte mutilari proprii, cum ar fi taierea sau arderea propriului corp, este posibil ca ea sa fi fost abuzata sexual.
Disfunctie sexuala sau promiscuitate: Comportamentul sexual promiscuu urmeaza adesea avortului. Multe femei au un comportament promiscuu dupa avort. Este o dorinta inconstienta de a inlocui sarcina pierduta. Acest lucru poate duce la alt avort. Disfunctia sexuala se pare ca apare mai tarziu, in special daca este casatorita cu tatal copilului avortat.
Sarcina de nevoie: Femeia ar putea fi obligata sa devina insarcinata din nou, adesea in aproximativ un an de la procedura de avort.
Sarcina-fantoma: Femeia poate face teste de sarcina imediat dupa avort sa vada daca nu cumva a ramas din nou insarcinata. Uneori va fi panicata de aparitia menstrelor deoarece se va gandi ca poate fi pierdere spontana de sarcina. Exista de asemenea o conditie medicala ce poate fi indusa cand semnele sarcinii sunt imitate de organismul sau, insa sarcina biologica lipseste.
Mariajul drept compensatie: Casatoria intre partenerii partasi la un avort, care urmeaza unui avort, se face in scopul de salva relatia. Aceste casatorii inainte de decizie se caracterizeaza prin dificultati severe de comunicare. Avortul nu e mentionat nicicand. Eventual, partenerii pot lovi unul in altul emotional sau fizic, atunci cand suferinta avortului iese la suprafata.
Dificultati ale mariajului: Dupa un avort pot aparea dificultati sexuale, probleme de incredere si dificultati de comunicare.
Relatii abuzive: Femeile adesea se implica in relatii abuzive, dupa un avort; in unele cazuri ea este cea abuzata, iar in altele, ea este cea care abuzeaza.
Reactii aniversare: Acestea pot lua forma suferintei, depresiei sau simptomelor fizice, cum ar fi durerea de spate sau abdominala care apar in jurul datei avortului sau in apropierea datei probabile a nasterii. Acestea pot aparea pe tot parcursul vietii femeii, chiar daca ea si-a vindecat pierderea. E ca si cum organismul sau isi aminteste trauma avortului.
Supra-eforturi in cariera profesionala: In special, in cazul femeilor care aleg avortul pentru a-si termina studiile sau a se realiza in cariera profesionala, multe lucreaza istovitor pentru a tine suferinta departe de constiinta ei.
Rani spirituale: Pentru multe femei, aceasta a fost prima lor experienta de pacat grav, asa cum recunosc. Ele considera ca au comis un pacat de neiertat (aceasta depaseste credinta) si deci este de neiertat in termenii sistemului sau de credinte. Ea se teme de Dumnezeu si crede ca va fi pedepsita, in special cand este vorba de experientele viitorului copil. Ea crede ca nu merita iertare si adesea renunta la practicile religioase. Sau ea se vede obligata sa devina implicata in practica religioasa pentru a-i dovedi lui Dumnezeu intentiile sale bune si sa o absolve de pacate.
Pierderi ulterioare de sarcina: Femeia este posibil sa aiba o pierdere de sarcina in timp, cum ar fi sarcina ectopica, pierdere spontana de sarcina sau infertilitate. In sistemul sau de credinta, aceasta confirma pedeapsa si mania lui Dumnezeu. Cand este ajutata sa-si vindece aceste pierderi, ea poate exprima o suferinta coplesitoare. Totusi, ea nu ar putea numi care este sursa suferintei sale, caci nu are incredere in nimeni ca sa poata sa o impartaseasca. Daca se intampla acest lucru, intrebati-o despre pierderi anterioare de sarcina, numindu-le in mod specific. Ii puteti spune ca este bine sa vorbeasca despre asta.
Abuzul asupra copiilor: Femeile ar putea avea probleme legate de frustrare, pana cand problema suferintei este rezolvata. Abuzul poate fi emotional, in termeni de distantare de copil sau chiar de lovire a lui. Unele femei isi abuzeaza verbal copilul care urmeaza avortului. Femeile cred ca „copilul lor perfect” a fost cel avortat si acum au ramas cu acesta.
Neincrederea tot mai mare fata de barbati: Aceasta se manifesta prin neincrederea fata de barbati si este adesea o rana ascunsa.  Femeile care au un diagnostic psihiatric cu tulburari de personalitate grave si alte probleme de sanatate mintala inainte de avort sunt predispuse la consecinte psihice severe, dupa avort. Femeile care au avortat sarcina la o varsta mare au reactii imediate si intense. Ele au nevoie imediata de ajutor. Se prea poate ca si-au vazut copilul si aceasta le poate cauza trauma. Pentru ca au fost insarcinate o perioada mai lunga atasamentul fata de copil s-a realizat mai strans. Ele sunt adesea profund mahnite, la limita furiei. Ele sunt suparate pe Dumnezeu, pe corpul lor, pe medic, pe sotul lor, pe orice si pe oricine. Trebuie pur si simplu s-o ascultati si sa incercati sa o ajutati pe ea si pe familia ei sa treaca peste suferinta pierderii sarcinii. Mai tarziu, ea va putea sa mediteze la problemele sale. In aceste cazuri, medicii pot fi cei care fac presiuni de avort, inducandu-i teama in ceea ce priveste sanatatea copilului.
– Pentru alte informatii si studii vedeti www.afterabortion.org – Detrimental Effects of Abortion: An annotated Bibliography with Commentary (Efectele distrugatoare ale avortului: Bibliografie adnotata cu comentarii) autor: Thomas Strahan
www.deveber.org Women’s Health after Abortion: the Medical and Psychological Evidence (ed. II) autor: Elisabeth Ring-Cassidy si Ian Gentles Traducere Asociatia Provita Media
Sursa: http://www.provita.ro/index.php/trauma-avortului/cum-se-manifesta-trauma-post-avort/21-cum-se-manifesta-trauma-post-avort-/135-cum-se-manifest-consecinele-avortului-la-femei

N-AI VRUT SA FII MAMA

APEL LA CONSTIINTA MAMELOR CARE-SI UCID PRUNCII IN PANTECE !

CE-AM GRESIT EU MAMA,VIATA SA MI-O IEI?
MA ALUNGI DIN TINE,DE CE NU MA VREI?
N-AM CUM SA MA APAR,SA STRIG …N-AM PUTERE.
TE IUBESC ,MAMICO,CAT NU POTI TU CERE.
UNDE MI-E MORMANTUL,IN CARE CIMITIR?
N-AI VRUT SA GUST ,MAMA,AL VIETII SFANT POTIR. ITI VOI ZICE” MAMA”CHIAR DE NU-MI ESTI MAMA. STRIGA-MA PE NUME…NU STIU CUM MA CHEAMA!
MI-AI PUS CAPAT ,MAMA,ZILELOR DE VIS, TE IUBESC ,MAMICO,CHIAR DE M-AI UCIS.
NU-MI CUNOSTI TU CHIPUL CA SA-L PUI IN RAMA, DESI MI-AI LUAT VIATA,TOT MI-ESTI DRAGA, MAMA.
GLASUL CONSTIINTEI L-AI LASAT DEOPARTE.
TOCMAI TU IUBIRE MA TRIMITI LA MOARTE?
TU DIN NECREDINTA TE-AI IUBIT PE SINE,
EU CU ATAT MAI TARE TE IUBEAM PE TINE.
IAR LA JUDECATA CUM SA TE PREZINTI?
NU VA FI SCAPARE,N-AI SA POTI SA MINTI.
UCIGASA FAPTA TU N-O POTI ASCUNDE, N-O SA AI CUVINTE PENTRU A RASPUNDE.
SUNT ATATEA MAME CE-SI DORESC COPII, DATI-NE O SANSA SA RAMANEM VII.
CIN’SA PLANGA,DOAMNE ;NOAPTEA-ATATOR DRAME, CINE SA TREZEASCA ZECI DE MII DE MAME?
CUVANT DESPRE AVORT-PR.ARHIM.CLEOPA ILIE
Adam şi Eva, după ce au fost scoşi din raiul pămîntesc pentru  păcatul neascultării de Dumnezeu, s-au însoţit şi născînd Eva Primul  copil, anume Cain, a zis lui Adam: Am dobîndit om prin ajutorul lui  Dumnezeu (Facere 4,1). Deci, naşterea de prunci, de orice sex, se face  prin ajutorul lui Dumnezeu, fie că este bun creştin, fie că este pagîn,  şi fiecare nou-născut are în sine, afară de trupul pămîntesc, şi  scînteia dumnezeirii, adică sufletul nemuritor. Căci spune Sfînta  Scriptură: domnul Dumnezeu a făcut om din ţărîna pămîntului şi a suflat  în faţa lui suflare de viaţă şi s-a facut om suflet viu(Facere 2,7).  Suflet viu, adică nemuritor. Astfel, la zămislirea fiecărui prunc în pîntecele maicii sale,  Dumnezeu pune încă de la început suflet nemuritor în fiecare om. De  aceea şi proorocul David, insuflat de Duhul Sfînt, zice: Că Tu ai zidit  rărunchii mei, sprijinitu-m-ai din pîntecele maicii mele… Minunate-s  lucrurile Tale, Doamne şi sufletul meu le cunoste foarte…(Psalm  138,13-16). Sufeltul pruncului se zămisleşte în pîntecele maicii sale  numai prin lucrarea Domnului şi chiar şi zilele lui îi sunt socotite de  Dumnezeu cît să trăiască pe pamînt, încă înaite de a se zămisli. Prin avort se întelege uciderea pruncilor în pîntece prin tot felul  de mijloace. Deoarece fătul are suflet viu, creat de Dumnezeu chiar în  clipa zămislirii, pentru aceea avortul este combătut de Biserică şi de  Sfinţii Părinţi cu atîta tărie; pentru că se ucide viaţa, se pierde  sufletul, atît a celui ucis, cît şi acelui care săvîrşeşte uciderea şi  se calcă porunca lui Dumnezeu, Care zice: Creşteţi şi vă  înmulţiţi(Facere 1,28). Se calcă şi poruca a V-a din Decalog, care zice:  Să nu ucizi (Iesire 20,13). Prin avort se ameninţă viaţa de pe pămînt, se calcă porunca creaţiei  dată de Dumnezeu în rai, se atentează la viaţa celor mai nevinovate  fiinţe omeneşti, care sunt copiii; se destramă familia, se îmbolnăveşte  societatea întreagă şi se aduc peste cei vinovaţi cumplite pedepse  dumnezeieşti, atît în viaţa, cît şi după moarte. Apoi, sufletele  copiilor avortaţi, nefiind botezaţi, nu pot intra în împărăţia lui  Dumnezeu, ci aşteaptă acea ziuă infricoşată a Judecăţii, cînd singuri  vor acuza pe părinţii care i-au ucis în faţa Dreptului Judecator Iisus  Hristos. Iată pentru ce avortul este crima, adică ucidere de om şi trebuie combătut cu toată tăria de Biserica şi de păstorii ei. Femeile care işi avortează copiii, indiferent prin ce mijloace, se  numesc ucigaşe de copii, iar nu mame, şi primesc pedepse grele încă din  viaţă aceasta. Iată ce spun şi canoanele Sfinţilor Părinţi în legătură  cu păcatul uciderii de prunci: „Despre femeile care păcătuiesc şi-şi  omoară fătul în pîntece, forţîndu-se să facă ucideri, să se oprească,  după hotărîrea dată mai înainte, ca să se împărtăşească la ieşirea din  viaţa. Dar procedînd cu iubire de oameni, după cum am aflat, hotărîm ca  să fie oprite vreme de zece ani după treptele canonisirilor hotărîte”  (Ancira, 21). „Femeile care dau buruieni otrăvitoare şi pierzătoare, precum şi  cele ce primesc otrăvurile omorîtoare de prunci, să se supună canonului  de 20 de ani al ucigasului” (VI Ecumenic, 91; Sfîntul Vasile cel Mare,  56). „Femeia care bea ierburi ca să-şi piardă rodul trupului şi să nu  nască coconi, aceea să aibă pocanie cinci ani şi mătănii cîte trei sute  pe zi. Iar de va face şi bărbatul aşa, mai rău este. Nici Biserica să  nu-i primească prescura lui, nici prinosul lui, de nu se va pocai”  (Pravila Bisericească, Govora, 20). „Femeia de va zămisli şi va bea ceva ca să se lepede începerea  dintr-însa, să se pocăiască opt ani şi mătănii 367 zilnic; iar de i se  va întîmpla ei a muri să nu se îngroape în cimitir”(Ibidem, 115;  Indreptarea legii cap.364). „Femeia care a născut pe cale şi nu a purtat  grijă de prunc, să fie supusă vinovaţiei ucigaşului”(Sfîntul Vasile,  33). Femeile care mor făcînd avort nu pot fi pomenite la nici o slujbă.  Deci, să înţeleagă femeile care îşi ucid copiii, că sunt ucigaşe ale  zidirii lui Dumnezeu şi vinovate de gheena focului. Căci dacă numai a  urî pe cineva se socoteste ucidere de oameni, după cuvîntul lui Hristos,  Care zice: Cel ce urăşte pe fratele său, ucigaş de oameni este(I Ioan  3,15) – şi orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică – oare ce urgie a  lui Dumnezeu va ajunge pe acea mamă care-şi ucide propriul său copil,  chiar de ar fi zămislit prin puterea lui Dumnezeu, de numai o clipa ? Deci, să ştie orice femeie care şi-a ucis copiii, ori în ce chip, că  nu va scăpa de pedeapsa lui Dumnezeu de nu se va pocăi, părăsind  păcatele, spovedindu-se şi făcînd canon (oprire de la Sfînta  Impărtăşanie, născînd copii, făcînd milostenie şi alte fapte bune). Să  nu spună că era zămislit numai de o zi sau de un ceas, că Dumnezeu nu  caută la timp ci la intenţia gîndului. Dacă cineva ar semăna în ţarină  sa grîu, porumb sau altceva şi altul, venind, ar distruge semănătura sa,  apoi nu l-ar da în judecata şi nu i-ar cere despăgubire ? Dar Dumnezeu  va lasă nepedepsiţi pe cei ce distrug sămînţa şi ţarina unde se  zămislesc pruncii ? Să-şi aducă aminte femeile ucigaşe de copii, de  Cain, care a facut o singură ucidere şi s-a pedepsit încă din viaţă cu  şapte feluri de pedepse. Este clar că femeia nu trebuie în nici un caz să se supună  bărbatului ei, cind acela o îndeamnă, sau o sileşte la avort, adică la  ucidere sau la pază de a nu naşte prunci. Sfîntul Apostol Pavel zice asa: Femei, supuneţi-vă bărbaţilor  voştri, precum se cuvine, întru Domnul(Coloseni 3, 18). Aici trebuie să  înţelegem că nu întru toate se cuvine femeii să se supună bărbatului, ci  numai la cele ce se cuvin în Domnul. Poate bărbatul să o îndemne şi la  lucruri fărădelege, la furat, la fumat, la beţie, la ură, la ceartă, la  desfrînare, la ucidere, la secte, la necredinţă, etc. La aceasta nu se  cuvine a se supune bărbatului, măcar şi moarte de ar răbda de la el. Că  nu se cade a iubi şi asculta de bărbat mai mult decît legea lui  Dumnezeu. Iar dacă femeia este bolnavă şi din aceast motiv vrea să-şi  piardă copiii, niciodată o pricină ca aceasta nu o va scăpa pe ea de  osînda cea veşnică, de-şi va ucide pruncii ei. Boala, însă, de multe ori, o trimite Dumnezeu ca o pedeapsa pentru  păcate (Numerii 11,33; Levitic 26,16; Deuteronom 28, 15; 22, 59; II Regi  7, 14; Iov 33, 19-23; Psalm 105, 17-18; I Corinteni 11, 30 etc.). Iar dacă vreo femeie este bolnavă, nu la ucidere de prunci să-şi  găsească scăpare de pedeapsa lui Dumnezeu. Ci, să se roage lui Dumnezeu  cu umilinţă, cu post şi cu durere în inimă, căci la El este puterea şi  îndurarea de vindecare a celor bolnavi. Femeia creştină şi credincioasă, mai înainte de naştere este datoare  să se spovedească la duhovnicul ei, să se împărtăşească cu Trupul şi  Sîngele lui Hristos, chiar dacă are vreun canon de făcut şi, astfel, să  se pregătească de moarte. Tocmai de aceea Sfînta Biserică dă voie  femeilor inaite de naştere să se împărtăşească, chiar de ar fi oprite  mulţi ani, căci Biserica lui Hristos are în vedere durerile naşterii şi  primejdiile morţii pentru mamele care nasc. O adevărată mamă creştină trebuie să fie gata întotdeauna de o  jertfă totală la naştere, adică de moarte. Prin durerile naşterii,  femeia cîştigă mîntuirea sufletului ei, după cuvîntul Sfîntului Pavel,  care zice: Dar se va mîntui (femeia) prin naştere de fii, dacă stăruie  cu deplină înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie(I  Timotei 2, 15). Durerile naşterii s-au dat femeii, ca un canon pentru  greşeala ei cea dintîi, după cuvîntul Domnului, care zice: Inmulţind,  voi înmulţi necazurile tale şi suspinul tău, în dureri vei naşte fii şi  spre bărbatul tău va fi întoarcerea ta şi el te va stăpîni (Facere 3,  16). Aşadar, să înţeleagă femeile cele întelepte şi credincioase şi să  primească canonul cel dat lor de Preabunul Dumnezeu cu toată bucuria şi  mulţumirea, că este spre iertarea păcatelor şi spre mîntuirea sufletelor  lor. Iar dacă vreuna din ele va muri în chinurile naşterii, pe altarul  jertfei, şi va avea dreapta credinţă, aceea se va mîntui, cum spune  Sfîntul Pavel, şi cu mucenicii se va socoti. Căci Biserica lui Hristos  nu acceptă nici un motiv pentru uciderea de copii, adică, sărăcie,  primejdie, copii mulţi, bărbaţi răi etc. Toţi creştinii sunt datori să  se jerfească pînă la moarte, acolo unde i-a rînduit Dumnezeu să  trăiască. Aşa să ne ajute Dumnezeu !
de Arhimandrit CLEOPA ILIE

Marsul pentru viata – 22/23 martie

Marsul pentru viata – 22/23 martie in 26 de orase ale Romaniei. PARTICIPA SI TU!

Ajuns la a treia ediție națională, cu o participare în creștere, „Marșul” are ca scop afirmarea și sprijinirea unor valori esențiale: dreptul la viaţă al tuturor persoanelor începând din momentul concepţiei şi familia ca temelie a unei societăţi prospere.
Tema din acest an a „Marșului pentru Viață”, prezentată sub forma unui mesaj-manifest adresat publicului, este „Iubește-i pe amândoi! – Asumă, ajută, adoptă!” Manifestul este o invitație la implicare în sprijinul femeilor însărcinate, care sunt constrânse să apeleze la avort din cauza indiferenței și a lipsei de ajutor, uneori chiar din partea celor apropiați.
Această adevărată formă de violenţă împotriva femeilor care poartă o sarcină neaşteptată nu trebuie să ne mai lase indiferenţi. De aceea, sunt aşteptaţi la marş „toţi cei care cred că dreptul la viaţă este unul dintre drepturile fundamentale ale omului, iar dragostea şi compasiunea faţă de o mamă şi copilul ei reprezintă cea mai nobilă formă de implicare civică.”
Societatea trebuie să facă astfel încât un copil să nu fie perceput ca un obstacol în calea împlinirii unei femei, a bunăstării ei ori a realizării profesionale. Copilul este un dar pe care o femeie îl aduce societăţii, iar aceasta este datoare cu întreg sprijinul necesar. De aceea, organizatorii consideră că femeile merită să fie sprijinite personal, dar și pe plan social și politic prin promovarea unor legi care să ușureze situaţia financiară dificilă, să faciliteze adopţia şi să facă accesibilă consilierea în sarcina nedorită.
În acest sens, astăzi a fost depusă la principalele instituții ale statului o petiție, semnată de peste 70 de organizații non-guvernamentale. Prin petiție se solicită adoptarea unei legislaţii favorabile vieţii şi familiei și a unor programe de educație coerente, în contextul în care România continuă să aibă una din cele mai ridicate rate ale avortului dintre toate ţările Uniunii Europene și suferă o degradare accentuată a importanței familiei.
Până în acest moment, 26 de orașe și 3 sate din România și-au anunțat participarea la „Marşul pentru Viaţă”. Evenimentul începe în 22 martie la Cluj-Napoca, Fălticeni și Tg. Neamț, continuă în 23 martie la Alba-Iulia, Arad, Bacău, Bistrița, Brașov, București, Buzău, Caracal, Constanța, Deva, Iași, Onești, Oradea, Pitești, Satu Mare, Slatina, Suceava, Târgoviște, Timișoara, Tg. Mureș, Tulcea; în 24 martie se organizează în Craiova, Sf. Gheorghe și satele Adășeni și Tudor Vladimirescu (jud. Botoșani), pentru a se încheia în 25 martie, de ziua Bunei Vestiri, la Zoițani (Botoșani). În unele orașe (Arad, Iași) manifestările sunt mai complexe și se întind chiar pe durata a 2-3 zile.
Cu fiecare ediție, „Marșul pentru viață” din România este tot mai aproape de tradiția evenimentelor similare din mari orașe ale lumii, precum Washington, Paris, Berlin, Bruxelles, San Francisco, Toronto şi Budapesta.
Pentru mai multe informaţii – cum ar fi Manifestul, traseele, programele complete și datele de contact ale colectivelor locale de organizare, vă rugăm să accesați pagina de internet

http://marsulpentruviata.blogspot.ro/