Mulţi nesăbuiţi au acces la decizii care pot distruge omenirea şi transforma Terra într-un pustiu.

Geopolitica la îndemâna nesăbuiţilor
Deşi aparent succint, articolul domnului general Aurel Rogojan constituie o analiză de excepţie, sumbră, şocantă prin luciditatea previzională, căreia îi alătur un fragment cu conţinut la fel de şocant şi realist, din „testamentul” Mareşalului Ion Antonescu, perfect compatibil, scris în anul 1946, cu puţin înainte de asasinarea sa: „Scump popor român, […] Acest război care s-a sfârşit cu înfrângerea Germaniei (Al Doilea Război Mondial – n. n.), nu va pune capăt conflictului mondial început în anul 1914 (Primul Război Mondial – n.n.). Prevăd un Al Treilea Război Mondial […] care va pune omenirea pe adevăratele ei temelii sociale. Ca atare, dumneavoastră şi urmaşii dumneavoastră veţi face mâine ceea ce eu am încercat să fac astăzi, dar am fost înfrânt! […] eu voi muri pe pământul Patriei, în schimb voi, ceilalţi, nu veţi fi siguri dacă veţi mai fi aici când veţi fi morţi.”.[1] (Ion Măldărescu).
Insecuritatea globală ca premisă a viitorului şi Ultimului Război Mondial
 
Evenimentele internaţionale, din ce în ce mai grave, mai dinamice şi cu o rată de imprevizibilitate tot mai accentuată, vin parca să confirme, nu doar studiile viitorologilor, bazate pe descifrarea tendinţelor acţiunilor liderilor mondiali (statali si nonstatatli), ci şi predicţiile biblice asupra sfârşitului acestei lumi pământene şi naşterea alteia. În ultimul deceniu, au început să se manifeste agresiv consecințele dezechilibrului centrelor de putere, a căror stabilitate a fost asigurată de regulă „distrugerii reciproce garantate”. Consecințe a căror impact nu a fost suficient și înțelept anticipat. După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, omenirea a trecut prin mai multe momente de criză, care puteau să declanșeze o nouă conflagrație globală:
– două crize ale Berlinului – în 1948 și 1961;
– două teste nucleare realizate de U.R.S.S. în 1949, cu bombă atomică și în 1953, cu o bombă cu hidrogen;
– războiul Coreii, în 1953;
– criza Suezului din 1956-1957;
– criza rachetelor sovietice din Cuba – 1962;
– două alerte false de atac nuclear în 1979: în sistemul NORAD, al apărării S.U.A, și, în 1983, în sistemul de apărare al U.R.S.S.
Angajamentele militare de război ale S.U.A. în Orientul Mijlociu s-au permanentizat.
 
Toate acestea nu au generat, însă, efecte pe termen atât de lung, ca „Revoluţia Islamică din Iran”, din 1979, când Saddam Hussein i-a succedat șahului detronat, ca garant al intereselor americane în Regiunea Golfului Persic. Urmare importantă a fost războiul dintre Irak și Iran, din 1980 și până în 1988, în care S.U.A. s-a implicat efectiv, din 1986. Apoi, cu nesemnificative întreruperi, angajamentele militare de război ale S.U.A. în Orientul Mijlociu s-au permanentizat, deschizând o nouă piață profitabilă complexului militar-industrial, adică salvatorului economiei americane.
Focarele tensiunilor majore cu potențial de războaie locale și regionale au crescut exponențial.
 
Scoaterea blocului politico-militar al Moscovei din marea confruntare mondială a „ideologiilor ireductibile” a permis S.U.A. să acționeze fără concurență, rezerve, ori constrângeri, pe întreg teatrul operațiunilor conflictuale. Dar nu pentru a fi soluționate. Dimpotrivă, focarele tensiunilor majore cu potențial de războaie locale și regionale au crescut exponențial. A avut loc și prima angajare în operațiuni de război din istoria N.A.T.O., soldată cu apariția statului Kosovo, ca expresie a noului imperialism american. Imperialismul bazelor militare.
Cine este „poporul nevinovat”, cine sunt „rebelii”?
 
Nouă destabilizare a lumii a început pe linia de demarcație dintre islamism și democrațiile occidentale, în subsidiar și între acestea și ortodoxism (semnificativ cazurile Iugoslaviei siUcrainei). Consecință vizibilă este apariția unui nou concept, numai bun pentru viitoarele proiecții împotrivă principiilor a€„geopoliticii naturale”, acela al statelor eșuate: Afganistan, Pakistan, Irak, Libia, Egipt, Siria… Să ne amintim de „primăvara araba” și, în acest context, de cazul aparte al Libiei. Care au fost forțele dezlănţuite asupra lui Gaddafi și a poporului libian? Mereu şi mereu am auzit de poporul inocent în lupta cu tiranul cel rău. Cine este acest popor „nevinovat”, cine sunt aceşti „rebeli”, aşa cum au fost numiţi ei în mass media internatională? Este vorba de patru forţe interne principale, toate infiltrate si împuternicite de mandatari externi :
1. Triburile monarhiste Harabi şi Obeidat din coridorul Benghazi-Darna-Tobruk. În timpul luptei împotriva colonialismului italian, aceste triburi au servit în zonă interesele britanice. Drept recompensă, unul din leaderii lor a fost urcat pe tronul Libiei, sub numele de regele Idris I. Acest rege a fost îndepărtat de Gaddafi în anul 1969!
2. Al Qaeda. Organizaţia Al Qaeda a fost înfiinţată în anii 1981-1982, în timpul războiului din Afganistan, de către Robert Gates, Secretarul de Stat al Apărării american de până în iulie 2011, pe vremea aceea adjunct al şefului C.I.A.. Scopul a fost acela de a crea o armă în lupta cu U.R.S.S.. De atunci, Al Qaeda a fost folosită pentru a declanşa războaie în diferite ţări, sub pretextul luptei împotriva Al Qaeda (Serbia, Afganistan) sau de a ajuta Al Qaeda (deghizată acum sub numele de „rebeli”, în Libia). Deşi înfiinţată de C.I.A. în Afganistan, Al Qaeda, care a luptat în Libia este de origine locală, pentru că regiunea Darna este cea care a furnizat cel mai mare număr de membri din istoria acestei organizaţii. Astfel, putem chiar spune că Al Qaeda este libiană.
3. Frontul Naţional de Salvare Libian, condus de Khalifa Hifter, agent C.I.A..
4. Mişcarea rebelilor conduşi de Nuri Mesmari, aflat cândva în anturajul lui Gaddafi. Acesta a fugit în octombrie 2010 din Libia, la Paris, fiind urmărit în ţară pentru deturnare de fonduri. În Franţa , a primit consultanţa serviciilor speciale de actiune externă ale Franţei, căderea regimului de la Tripoli.
 
Forţele externe
 
1. Este cunoscut ce a facut N.A.T.O.. Bilanţul: cca. 60.000 de victime, majoritatea din rândul civililor.
2. Cel mai mare duşman al poporului libian, care a lovit în lumea întreagă, mai periculos şi mai distructiv decât bombele, a fost atacul prin agresiunile psihologice de imagine. Prin intermediul caselor de prostituţie, războiul psihologic a fost câştigat din start. Poporul libian nu a avut nicio şansă în faţa opiniei publice internaţionale manipulate.
 
Au găsit o lume cu totul diferită. Nu aveau loc violuri în masă, nu era în teroare, copiii mergeau liniştiţi la şcoală…
 
Despre Ceauşescu s-a spus cândva că avea toaleta cu accesorii de aur, iar în decembrie 1989 că otrăvise fântânile. Despre Saddam Hussein s-a zis că oamenii lui scoteau copiii kuweitieni din incubatoare şi îi lasau să moară. Despre Gaddafi s-a spus că a dat viagra soldaţilor şi că îi îndeamna să violeze sau că îşi omoara proprii supuşi (pe care de altfel, i-a făcut anterior cei mai educaţi şi mai bogaţi oameni din Africa). Jurnalişti, oameni politici, istorici şi alţii despre care nu a auzit nimeni, adesea pe cheltuială proprie şi riscînd totul, au călătorit în această perioadă în zona conflictului ca să afle adevărul, ca să aibă ce spune celorlalţi şi ca să scrie istoria. Au trebuit să intre în Libia din Egipt sau din Tunisia, pe uscat, căci căile aeriene şi navale fuseseră blocate . Acolo au găsit o lume cu totul diferită de ceea ce portretizase mass-media. În pofida ceea ce ştiau, Tripoli nu era ocupat, poporul nu era în teroare, majoritatea covârşitoare îl susţinea pe Gaddafi, nu aveau loc violuri în masă, copiii mergeau liniştiţi la şcoala… Dimpotrivă, au văzut şi au filmat de exemplu demonstraţia de la 1 iulie din Piaţa Verde din Tripoli (a auzit cineva de această demonstraţie?), unde în jur de un milion de oameni, în nici un caz câteva mii, aşa cum s-a spus, – adică aproape toată populaţia oraşului.
„Primăvara arabă”, lunga iarnă a lumii islamice.
 
În prezent, Libia este în haos violent. Grupările islamiste, respectiv „Consiliul Shura al Revoluţionarilor din Benghazi”, o alianţă a grupărilor islamiste şi jihadiste, a anunţat într-un comunicat că a preluat controlul asupra cartierului generalal forţelor special, iar ambasadele S.U.A., Franţei, Marii Britanii, Poloniei, Bulgariei şi altele care mai existau s-au închis. Potrivit Washingtonului, în Libia au apărut „noi grupări teroriste”. Războaielelor civile sunt, deocamdată, singurul efect de durată al „primăverii arabe”, care a devenit o lungă iarnă a lumii islamice.
Începutul celui de-Al Treilea Război Mondial.
 
Prin 2004, preşedintele G.W.Bush a fost informat de C.I.A. despre un posibil „Stat Islamic al Irakului şi Levantului”. Azi, „Statul Islamic al Irakului şi Levantului” controlează zone importante din Irak şi Siria, existând indicii că nu se va opri aici.
Islamicii extemişti din nord-vestul Chinei recidivează (a câta oară?!), ultimele atentate soldându-se cu ample violenâe stradale şi multe zeci de morti. Să luăm aminte că din acea parte de lume informaţiile ajung greu şi fragmentate… Corsetul Islamic al Rusiei se strânge din nou, în timp ce la vest, Vladimir Putin vorbeşte despre un „nou front”. Vladimir Ștoli, profesor la Academia rusă de Economie Națională și Administrare Publică, este de părere că tensiunea din rândul comunității internaționale privind evenimentele din Ucraina nu reprezintă o escaladare a Războiului Rece ci este vorba despre începutul celui de-Al Treilea Război Mondial. Agitaţiile Coreii de Nord şi ale evenimente din Extremul Orient au determinat Japonia să-şi reinterpreteze Constituţia, în sensul reactivării militare a naţiunii de la „Soare Răsare”. Departe de a fi închisă, lista cu mult prea numeroasele fapte, semne şi semnale că lumea se pregăteşte pentru ceva foarte grav. În a sa „Scurta istorie a viitorului”, Jaques Attali rezumă că în următorii 15 ani hiperimperiul global, bazat pe privatizare, va face implozie, deoarece este numai un scop fără structură.
Mulţi nesăbuiţi au acces la decizii care pot distruge omenirea şi transforma Terra într-un pustiu.
 
Al doilea val a viitorului ar fi „hiperconflictul”. Un război atroce, o catastrofă umanitară religioasă, etnică, a separatismului extrem, care va dura vreo 30 de ani. Dacă sabateenii prezic corect (ei şi lucrează ca să li se împlinească predicţiile), cca. 90% din omenire ar dispărea în viitorul război de 30 de ani… Nu credităm asemenea prognoze, căci nu pot fi rezultatul unor minţi sănătoase, dar, atenţie, mişcarea şi acţiunea sabateenilor este o realitate!
Al treilea val al viitorului, at fi cel al „hiperdemocraţiei”, în care ceea ce a mai rămas din omenire va accepta „democratia totală”, un fel de comunism cu stat global. Luăm ca certă doar realitatea că tot mai mulţi nesăbuiţi au acces la decizii cu consecinţe economice şi geopolitice care pot distruge omenirea şi transforma Terra într-un pustiu impropriu vieţii.
General Br. (r) Aurel Rogojan
sursa articol

http://www.art-emis.ro/analize/2409-geopolitica-la-indemana-nesabuitilor.html

Anunțuri

5 responses to “Mulţi nesăbuiţi au acces la decizii care pot distruge omenirea şi transforma Terra într-un pustiu.

  1. Foarte bun articolul! Poate îl voi posta pe blog.

  2. OFF TOPIC IMPORTANT

    ,,În 1959 comuniștii au risipit obștea și părintelui Arsenie Boca, deja martirizat prin închisori și la Canal, i-au interzis activitatea preoțească până la moartea ce a survenit după torturarea sa de Securitate. Fiind înainte văzător cu duhul el lasă mărturie a supliciului din care i s-a tras moartea, pictând la Biserica din Drăgănescu scena supliciilor Sf. Ștefan cel Nou, pomenit pe 28 noiembrie, data morții Părintelui Arsenie…” SURSA: http://www.evz.ro

    Așadar, cu puțin timp înainte de trecerea sa la cele veșnice, părintele fusese torturat din nou de către Securitate, tortură din care i s-a tras moartea…
    Cred că dosarul de CNSAS este foarte voluminos și ar merita cercetat în amănunt. Dar nu știm dacă în el se face vreo referire la acest aspect incriminator la adresa regimului. Presupunem că s-a șters sau nu s-a menționat.
    De ce fusese torturat? Pentru că a prevestit sau a proorocit căderea comunismului în România iar acest lucru comuniștii nu îl puteau accepta. Îl urau de moarte pe părintele Arsenie Boca pentru acest ,,blestem” la adresa lor.

    Și iată ce mai putem găsi noi:

    http://www.fericiticeiprigoniti.net/arsenie-boca/256-parintele-arsenie-boca-si-securistii

    http://www.ziaristionline.ro/2014/02/06/a-inceput-publicarea-dosarului-din-arhiva-cnsas-al-parintelui-arsenie-boca-sfantul-ardealului/

    http://www.arsenieboca.ro/sites/default/files/marturii/Dosarul-de-securitate-al-parintelui-Arsenie-Boca.pdf

    REPRODUC MAI JOS TEXTUL DE PE SITE-UL OBIECTIV.INFO PENTRU IMPORTANȚA SA:

    Arsenie Boca este cunoscut drept Sfântul Ardealului, fiind considerat unul dintre cei mai mari duhovnici români. Pentru convingerile sale religioase, preotul Boca a fost arestat și torturat de fosta Securitate, alungat de la mănăstire, devenind unul dintre martirii regimului comunist.
    “Ultimul sfânt al românilor”, “Sfântul Ardealului”, sau “Biciul lui Dumnezeu”, așa a fost supranumit părintele care a marcat monahismul românesc, aducând alinare în suflete și fascinând mulțimile cu darul său de-a ști totul despre fiecare credincios pe care îl privea în ochi. Astăzi, Arsenie Boca este pentru mulți o icoană vie, un sfânt.
    La 29 septembrie 1910, în Vața de Sus, în judeţul Hunedoara, se năştea Zian Boca, fiul lui Iosif Boca şi al Cristinei. 19 ani mai târziu, în curtea Liceului „Avram Iancu”, din Brad, şeful de promoţie al absolvenţilor din acel an, acelaşi Zian Boca, planta, în cadru festiv, un gorun ce avea să se numească, prin hotărîrea tuturor, „Gorunul lui Zian”. Îi uimește pe toți prin frumusețea sa sufletească și asceza sa. Rămas orfan de tată, despre care spunea că l-a bătut “ca să nu mai pierd timpul”, tânărul Boca mărturisește că avea înclinații spre „științele pozitive”. Ar fi vrut să urmeze studiile pentru aviație, dar, din cauza sărăciei, a renunțat.
    Așa că a biruit ” înclinația contemplativă”, iar 1929 s-a înscris la Academia Teologică din Sibiu. După absolvirea Academiei din Sibiu, Mitropolitul Nicolae Bălan îl trimite, cu bursă, la Școala de Belle Arte din Bucureşti, pentru a se pregăti ca pictor bisericesc. Tot aici va urma şi studii de medicină, dezvoltând o pasiune pentru ştiinţe, ce-l va cuceri până la moarte. Încă din timpul studenției i se spunea “Sfântul”.
    Hirotonit diacon în 1935, iar în 1938 termină Belle Arte. Anul următor este trimis de mitropolitul Nicolae Bălan în Sfântul Munte Athos, pentru a deprinde viața călugărească. A stat acolo trei luni, iar acolo ar fi dat de un duhovnic aspru, care i-a zis: „Mă, tu nu eşti în stare de nimic! Nici la măturat nu eşti bun!”. Tânărul şi-a spus în sinea lui: „Aici e de mine, la ăsta stau!”. Amintindu-şi relaţia cu primul său duhovnic, Boca avea să exclame mai târziu, întrebat cum ar trebui să fie un călugăr: „Măi, nu toţi cei din lume se prăpădesc, nici toţi cei din mănăstire se mântuiesc… Unii dintre călugări nu sunt călugări, ci cuiere de haine călugăreşti… De vrei să te faci călugăr, fă-te ca focul!”.

    Darul vederii, la Muntele Athos

    La Muntele Athos a primit și darul vederii. Îi apare Fecioara Maria, care îl poartă prin văzduh, în mijlocul unui munte unde se afla un mare sfânt rus, Serafim de Sarov. Urcă apoi în munte timp de 40 de zile, postind și rugându-se și primind inițierea spirituală de la acest mare sfânt rus. Revine în țară îmbogățit cu experiențe minunate și intră în obștea Mănăstirii Brâncoveanu, de la Sâmbăta de Sus. În Vinerea Izvorului Tămăduirii, din 1940, este tuns în monahism, primind numele Arsenie. “Aici m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deși nu eram preot”, mărturisea Arsenie Boca. În 1942 este ridicat la treapta preoțească și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbându-i înfățișarea. Rapid, faima părintelui Arsenie Boca se răspândește în întreaga țară, devenind simbol al Sâmbetei de Sus. Faima sa s-a datorat în bună măsură trăirii cu consecvență a regulilor cele mai aspre ale monahismului. Tot mai mulți oameni vin să îl vadă și să îl audă pe “Sfântul de la Sâmbăta”,pe cel renumit ca mare duhovnic.

    Prigonit și întemnițat de Securitate

    Este arestat, pentru prima dată, sub suspiciunea de legături cu legionarii, în 1945. Dar este eliberat în absența unor dovezi clare. În mai 1948, este din nou arestat și anchetat, pentru vina de a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Pentru aceste bănuieli, cât și datorită notorietății sale printre credincioșii creștini, este schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarații, fiind apoi eliberat.
    Mitropolitul Nicolae Bălan îl strămută de la Sîmbăta la Mănăstirea Prislop în noiembrie 1948, pentru a-l proteja. Securitatea continuă să îl hărțuiască, iar la 10 ianuarie 1951 este arestat din nou și dus la Ocnele Mari.
    Datorită influenței pozitive asupra deținuților, este trimis la șantierul Poarta Albă din cadrul șantierului deschis de regimul comunist pentru Canalul Dunăre Marea Neagră.

    Minunile din închisoare

    Aici a avut loc minunea prin care părintele a reușit să “iasă” prin zidurile temniței, pentru a fi prezent la înmormântarea mamei sale. I se dau trei ore liber, timp în care pur și simplu dispare, gardienii dând alarma. La exact trei ore revine și, chestionat fiind de cei care îl păzeau răspunde că a fost la înmormântarea mamei sale. Gardienii au sunat acolo și li s-a confirmat prezența la înmormântarea mamei. Care avusese loc la Vața de Sus, la câteva sute de kilometri de locul unde părintele era închis.
    Se mai spune, pe baza mărturiilor supraviețuitorilor temnițelor comuniste, că ușa celulei sale se deschidea în fiecare noapte, astfel că un gardian trebuiea să stea permanent în fața ei. Se spune că dispărea pur și simplu, întorcându-se spre dimineață.
    Preotul Viorel Trifa a povestit ce știa de la un fost gardian, angajat la una dintre închisorile la care fusese deţinut Boca. „I-au spus părintelui să le spună ceva despre Dumnezeu, ca să-i facă să creadă. Şi părintele le-a spus că la al doilea rând de porţi ale închisorii, se află două femei. Le-a descris, cu lux de amănunte, ce avea fiecare în desagă. Cei doi gardieni au fugit şi le-au scotocit femeilor în saci. La întoarcere, au reclamat la conducerea închisorii că printre deţinuţi se află un părinte care vede prin ziduri.”
    Primul mare semn dumnezeisc s-a arătat insa chiar după prima arestare a sa. Se spune că, într-o noapte, monahul a fost scos din celula unde se afla, în arestul Securității de la Hațeg, de doi milițieni brutali. Cei doi l-au luat de subsuori, pe sus, în timp ce îl insultau și îl batjocoreau. Părintele i-a iertat, dar mâna dreaptă a unuia și mâna stangă a celuilalt, adică exact cele care l-au atins, s-au uscat în scurt timp. Milițienii au rămas infirmi pe viață. Mulți credeau că minunile părintelui Arsenie Boca se săvârșeau prin foc, iar cine îl atingea cu dușmănie, era ars de para focului Dumnezeiesc.

    Este eliberat, dar, pentru scurtă vreme. Prigoana continuă, astfel că, de Rusalii, în septembrie 1955 este din nou anchetat și arestat. Securitatea nu reușește să îi găsească o vină, pentru a-l închide mai mult timp. Așa că este pus în libertate și se întoarce la Prislop. În 1958, după impunerea unui nou regulament monahal, părintele Arsenie Boca și stareța Zamfira Constantinescu sunt nevoiți să părăsească mânăstirea, iar maicile sunt obligate să intre în lume. Mănăstirea devine cămin de bătrâni până în 1967.
    Din acest moment și până la moartea sa, în 1989, nu mai are voie să poarte haina călugărească. Patriarhul Iustinian reușește însă să îl aducă la atelierele de pictură ale Patriarhiei. Pentru a scăpa de teroarea regimului comunist și de oamenii Securității, părintele Arsenie acceptă să lepede haina duhovnicească și să o îmbrace pe aceea de mirean. Nu însă fără a renunța la stilul auster de viață trăit în mânăstire.

    Profețiile de pe zidurile Bisericii Drăgănescu

    Timp de 15 ani, din 1968 până în 1983, pe zidurile Bisericii Drăgănescu, de lângă București, părintele pictează predicile pe care obișnuia să le țină, în fața a mii de credincioși, la Sâmbăta de Sus. Iar duhul profetic al părintelui se regăsește în toate creațiile sale de pe zidurile bisericii. După terminarea picturii de la Drăgănescu, se retrage la Sinaia, alături de fosta obște de la Prislop, scrie ziuanews.ro.

    La 29 septembrie 1989, maiorul de securitate Cocârlea Constantin propune scoaterea din supravegherea informativă a ieromonahului Arsenie Boca. La 28 noiembrie 1989, părintele Arsenie Boca trece la cele veșnice. A fost înmormântat, după dorința proprie, la mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989, prorocind că aici va fi loc de pelerinaj. Mormântul părintelui Arsenie de la mănăstirea Prislop reprezintă în prezent unul din importantele locuri de pelerinaj din țară, zeci de mii de oameni venind în fiecare an, aici, pentru a se ruga la Sfântul Ardealului, una dintre marile figuri duhovnicești.

    AR FI O GREȘEALĂ SĂ ADAUG ȘI CELE PESTE 20 DE COMENTARII CARE URMEAZĂ, SCRISE ÎN BĂȘCĂLIE SAU BATJOCURĂ… ÎN URĂ FAȚĂ DE MEMORIA POSTUMĂ A PĂRINTELUI MARTIR AL TEMNIȚELOR COMUNISTE – ARSENIE BOCA.

  3. niste fapte pe care le traim la intensitate maxima

  4. OFF TOPIC IMPORTANT

    Postez aici filmul NICOLAE CEAUȘESCU l-a ucis pe martirul creștin ARSENIE BOCA:

    Doamne ajută! Așa credeam și eu. Securitatea lucra la ordinul lui Ceaușescu. După minutul 4 încep dezvăluirile…

  5. Semnul diavolului ( 666) promovat ca ,,semnul lui Dumnezeu”:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s