SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ PATRIARHIEI ROMÂNE

 

Situația actuală din Biserica lui Hristos ne determină să luăm această poziție exprimată în mod public, dar o poziție în Duhul Adevărului și fără teamă, în numele iubirii aproapelui nostru.
Subliniem încă de la început faptul că, noi ortodocșii, nu putem îmbrățișa ecumenismul, această panerezie și calul troian pentru dărâmarea cetății ortodoxiei. Oricât de mult v-ați strădui ca păstori ai Bisericii Ortodoxe Române să ne convingeți că în numele păcii și toleranței trebuie să ne unim cu catolicii, cu evreii, cu protestanții, cu musulmanii, cu budiștii și celelalte culte existente pe pământ la ora actuală.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu a fost nicidecum tolerant cu negustorii și schimbătorii de bani din curtea Templului din Ierusalim și nici noi nu vom accepta vreodată compromisuri legate de credința ortodoxă, singura mântuitoare. Pentru că Hristos, Fiul lui Dumnezeu a venit și S-a întrupat pentru a ne da tuturor șansa mântuirii sufletului, ca toți cei ce vor crede în El și vor păzi poruncile Sale să dobândească viața veșnică.
Aceste rânduri sunt numai spre Slava lui Dumnezeu și pentru Adevăr, nu pentru slava deșartă a omului. Ca jurnalist ortodox, am scris multe articole și comentarii pe blogurile ortodoxe. Am scris și câteva cărți și antologii. Vă rețin atenția aici doar cu două articole mai recente.
Fie ca bunul Dumnezeu să ne lumineze pe toți și să-i întoarcă la credința vie adevărată pe toți aceia care, din știință sau neștiință au rătăcit drumul.

DE CE UNII PREOȚI NU-I MAI POMENESC PE MUCENICII ȘI MĂRTURISITORII DIN ÎNCHISORILE ȘI LAGĂRELE COMUNISTE?
(Articol postat pe ziarul on-line Natiunea, 5 mai 2014 și blogurile Saccsiv,
27 aprilie 2014 și CREDINȚĂ DREAPTĂ ORTODOXĂ!!!, 27 aprilie 2014)

,,Ce folos, frații mei, dacă zice cineva că are credință, iar fapte nu are? Oare credința poate să-i mântuiască? Dacă un frate sau o soră sînt goi și lipsiți de hrana cea de toate zilele, Și cineva dintre voi le-ar zice: Mergeți în pace! Încălziți-vă și vă săturați, dar nu le dați cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Așa și cu credința: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăși.” (Sf. Ap. Iacov, cap.2: 14-17)
Aceste cuvinte simple dar pline de înțelepciunea Duhului Sfânt, scrise de Sfântul Apostol Iacov, au fost peste timp un îndemn puternic pentru săvârșirea faptelor bune și conlucrării cu Dumnezeu în scopul dobândirii mântuirii sufletului. Ele au fost prezentate într-o formulare scurtă, mai cunoscută: ,,credința fără fapte este moartă”.
Dacă ne gândim care anume dintre faptele noastre ne apropie cel mai mult de mântuire, vom vedea că poate cea mai nobilă faptă este mărturisirea adevărată a lui Hristos înaintea oamenilor. Pentru că Însuși Mântuitorul ne spune: ,,Cine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, și Eu îl voi mărturisi înaintea Tatălui…” Este vorba de mărturisirea la a Doua Venire a Lui, la Judecata de Apoi, când vom da socoteală pentru tot ce am făcut, dar și ceea ce nu am făcut aici pe pământ.
Cine sunt cei care L-au mărturisit pe Hristos cu mult curaj și în vremuri de cumpănă? În primul rând, Sfinții Mucenici, cei care au primit cununa muceniciei și moarte mucenicească pentru mărturisirea credinței lor în Hristos și care nu s-au lepădat de El indiferent de amenințări, batjocuri sau torturi.
De aceea, ortodoxia, care este creștinismul autentic și neschimbat dintru începuturile sale, aduce veșnică recunoștință tuturor celor care au fost martirizați pentru dreapta credință, care au mărturisit pe Hristos chiar cu viața lor. Mulți dintre ei au fost canonizați și sunt trecute numele lor în calendarul nostru ortodox, iar în Sinaxarul zilei se amintește despre viața lor.
Alții însă, cum sunt martirii temnițelor comuniste nu au fost canonizați nici până acum de Sinodul BOR, pe motivul apartenenței lor la Mișcarea Legionară, pentru că mulți dintre deținuții politici erau membri sau simpatizanți ai acestei mișcări de resurecție națională, anticomunistă și antimasonică.
Păi, cum să-i canonizeze când este fapt dovedit acum că Patriarhul este și mason și ecumenist? Ba, a mărturisit și reiau această declarație a sa, pe care am mai subliniat-o, și anume că atât timp cât va trăi el, nu va fi canonizat niciun legionar. Și într-adevăr naționaliștii (legionarii) sunt în tabăra exact opusă francmasonilor și comuniștilor.
Întrebarea din titlul acestui articol este așadar pe cât de legitimă, pe atât de gravă. Pentru că există destui preoți atât în țară cât și în străinătate, care din motive mai mult de ei știute, nu mai pomenesc la Sfânta Liturghie când ies cu Sfintele Daruri și la alte slujbe, pe cei care au suferit prigoana sălbatică a comunismului și au murit în lagăre de muncă (de exterminare prin muncă mai exact) și în închisori, unii zăcând și astăzi în gropi comune neștiute. Oare ei chiar nu știu ce s-a întâmplat în perioada acestui regim diabolic de minciună și teroare, adică profund inuman?
De ce foarte mulți monahi și unii preoți îi cinstesc pe acești Sfinți ai Închisorilor comuniste iar alții nu? Care este motivul real și determinant care îi împiedică să-și facă datoria creștină și misiunea de preot până la capăt? În schimb, observăm că unii îi pomenesc pe ,,eroii revoluției”. Care revoluție fraților? A lui Ion Iliescu, care a acreditat această aberație și a creat până și un Institut al Revoluției? Care revoluție, când acum știm foarte bine că în decembrie 1989 a existat o lovitură de stat masonică, mascată sub paravanul revoluției? Nu a existat nicidecum o revoltă cu totul spontană a populației, ci o manipulare odioasă a poporului român. Au existat realmente agitatori și mercenari plătiți de masonerie pentru a face să explodeze nemulțumirile românilor și a-i determina să se revolte împotriva dictaturii, de care nici nu avuseseră cunoștință.
Este revoltător și strigător la cer să vedem și astăzi atâta frică de ierarhia superioară, atâta nepăsare, uitare sau împotrivire față de acești Sfinți Mucenici ai neamului românesc. Dacă Patriarhul Daniel și unii episcopi cer imperativ acest lucru, ca să nu fie pomeniți la slujbe, ei trebuie pur și simplu să se execute chiar dacă este împotriva conștiinței lor, care este glasul lui Dumnezeu?
Să nu uităm un aspect foarte important. Biserica nu se poate confunda niciodată și nici reduce la nivelul instituției Bisericii Ortodoxe Române. Din Biserică fac parte toți enoriașii sau credincioșii ortodocși, împreună cu clericii și monahii. Sfintele Taine ale Bisericii se oficiază împreună. Unii dintre credincioși cântă în același timp cu strana într-o desăvârșită armonie.
Știm că poporul român are deja evlavie la unii dintre Sfinții Închisorilor comuniste precum Ilie Lăcătușu, Valeriu Gafencu, Iustin Pârvu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa și alții, care nu numai că au mărturisit și apărat ortodoxia, dar au și salvat demnitatea poporului român. Nu s-au lepădat de credința ortodoxă și nici de convingerile lor morale, pentru a îmbrățișa ideologia satanică și nivelatoare a comunismului internaționalist, care voia să domine întreaga omenire.
A nu-i cinsti astăzi pe Sfinții Închisorilor comuniste, credem că nu este doar o impietate sau un gest de nerecunoștință. Înseamnă practic anularea jertfei lor pe altarul ortodoxiei și neamului românesc. Adică jertfa lor benevolă pentru Hristos și pentru noi a fost cu totul inutilă și zadarnică? Nu a fost rodnică pentru urmașii lor? Ei sunt adevărați creștini, care și-au purtat crucea de creștin până la capăt. Jertfa lor se poate asemăna în mare măsură cu însăși jertfa Fiului lui Dumnezeu pentru răscumpărarea păcatelor omenirii și mântuirea omului.
De asemenea, credem că ar trebui pomeniți la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, și pe lângă ei și alți Sfinți, precum Sfinții Martiri Brâncoveni, care sunt Sfinți Mucenici și Sfinți Mărturisitori ai ortodoxiei: domnitorul Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu și Matei. Lor li se alătură Sfetnicul de taină Ianache Văcărescu, decapitat și el atunci la Instanbul pe 15 august 1714. Mare prigoană a suferit în acel timp și Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, cinstit în inima Bucureștiului în mănăstirea care îi poartă numele.

Redau în final un comentariu semnat ,,Mircea. V” de pe blogul Saccsiv:
,,Oana Stancu, ierarhia se compromite singură prin:
– vezi comunicatul sinodului din 2009 referitor la actele biometrice și toată atitudinea oficială a ierarhilor pe aceasta temă
– vezi atitudinea ierarhilor față de legionari și Mișcarea Legionară
– necanonizarea Sfinților Închisorilor
– atitudinea legată de ecumenism
Ți se pare puțin lucru? Fii atentă ce spune un elev al Părintelui Gheorghe Calciu:
“Cred că primul lucru pe care ni l-a transmis [părintele] a fost un foarte dezvoltat simț al nesupunerii în fața necredincioșilor. Or, repet, cum “sistemul” însuși – cu toate angrenajele lui, dar mai ales, cu neoamenii lui – era fără-nici-un-Dumnezeu, este de la sine înțeles cui îi deveniseră dușmani părintele Calciu și “calciștii” lui. Nu-i însă mai adevărat că, de departe, cea mai puternică armă împotriva neomeniei amintite era tot învățătura părintelui nostru: nu trebuie să întoarcem și celalalt obraz în fața celor ce ne batjocoresc, ci mai degrabă să respectăm verticalitatea cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om și să urmăm exemplul Mântuitorului, Care, atunci când a fost lovit peste obraz, nu l-a întors și pe celălalt, ci a cerut socoteală zicând: “Dacă am vorbit rău, dovedește că este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce mă bați?” (Ioan: 8,23).
O credință dreaptă. DREAPTĂ! Dreapta credință și încă un lucru… Un fapt care ne-a demonstrat nouă, elevilor lui, ceea ce avea să-i demonstreze lumii întregi, mai târziu: ne-frica de moarte.”
Din Cuvânt înainte rostit de Preot Protoiereu Dumitru Păun (ucenic al părintelui Calciu), Cuvânt Înainte la cartea “Cuvinte vii” – Părintele Gheorghe Calciu.

SUBMINAREA DIN INTERIOR A BISERICILOR
ORTODOXE PRIN IERARHII ȘI PREOȚII CĂZUȚI ÎN EREZII
(Articol postat pe ziarul on-line Natiunea, 10 aprilie 2014 și pe blogul Discerne, 19 aprilie 2014)

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!
În acest articol îmi propun să merg cu adevărul până la capăt fără părtinire și să mărturisesc Adevărul Care ne face liberi, spunând lucruri pe care poate niciun preot sau monah nu ar îndrăzni să-l spună pe față. De ce se tem mulți să mărturisească adevărul? Pentru că, mărturisirea adevărului potrivit voii lui Dumnezeu, înseamnă și asumarea crucii, adică a unor atacuri din partea vrăjmașului.
Părintele Galeriu, un alt mărturisitor al credinței ortodoxe ca și Părinții Iustin Pârvu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Dumitru Stăniloae, Arsenie Boca și mulți alții, ne spunea atât de frumos: ,,Cunoștința semețește, în schimb dragostea zidește…” Și mai spunea că, noi ne înălțăm pe cruce prin suferință și jertfă. Chiar lucrarea sa de doctorat s-a numit ,,Jertfă și răscumpărare.”
Câți dintre cei de astăzi ar accepta să se jertfească pentru Hristos, Care este Adevărul, și câți dintre noi și-ar da viața asemenea martirilor Constantin Brâncoveanu, cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu, Matei) și sfetnicul Ianache?
Asumarea jertfei sau a sacrificiului nostru pentru Hristos este o lucrare mântuitoare și o conlucrare divino-umană. Prin suferință și jertfă, suntem și noi crucificați și tindem astfel spre asemănarea cu Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ne numim creștini, pentru că urmăm modelul vieții lui Hristos (latinizat se spune Christos).
În viața noastră duhovnicească, suferința sau jertfa pentru Hristos, pe care le purtăm în inimile și cugetele noastre, reprezintă o probă a crucificării noastre, care ne înalță sufletul spre împărăția cerurilor. Doar prin jertfă și multă osteneală putem dobândi despătimirea (albirea hainelor păcatelor noastre) și mântuirea.
Creștinii din zilele noastre, de cele mai multe ori nu înțeleg lucrurile acestea ori nu vor să le accepte, nu văd faptul că jertfa și mărturisirea merg împreună nedespărțite. Iar mărturisirea adevărului, a lui Hristos, într-o societate secularizată și bolnavă, plină de ispite, patimi și rătăciri (erezii), este chiar în sine un act de jertfă, dar o jertfă bine plăcută lui Dumnezeu.
Părintele Ilie Cleopa spunea printre multe altele: ,,Dacă înțelepciunea și cunoașterea Scripturii ar fi împreună la om, acestea ar fi ca și doi ochi în trup, văzând toate în chip desăvârșit.” Să reflectăm măcar puțin la aceste câteva cuvinte, rostite de către unul din marii duhovnici ai neamului românesc, cunoscut în țară și peste hotare.
Ce este oare înțelepciunea? Știm că ,,înțelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu”… Înțelepciunea, putem spune că este un dar divin prin care lucrează Duhul Sfânt și este unul din talanții pe care îl primesc doar cei cu frică de Dumnezeu și au mai multă râvnă pentru cunoaștere, dar nu orice fel de cunoaștere, ci cunoașterea lucrurilor nevăzute și contemplarea Creației dumnezeiești.
În timp ce, cunoașterea Scripturii este cunoașterea lui Dumnezeu, a învățăturilor și poruncilor Sale, cu alte cuvinte, teologia. Teologia nu este ca și credința adevărată, lucrătoare în sine. Și diavolul este un mare teolog, dar nu face voia lui Dumnezeu, ba chiar încearcă destructurarea lucrărilor divine (vezi tot mai evidenta destrămare a statelor, familiei, pervertirea sensului unor noțiuni precum naționalismul etc.).
Prin înțelepciune, părintele Cleopa se referă în primul rând la frica de Dumnezeu și frica de chinurile iadului (moartea veșnică). Pentru că, începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu și teama de a nu mai păcătui și pofta cea adevărată de învățătură. Învățătura creștină scoate la iveală adevăruri după care sufletul nostru ar vrea să se conducă. Mintea omenească, rațiunea însă, refuză uneori să accepte dogmele Bisericii și Cuvântul lui Dumnezeu care este numai adevăr. Deasupra rațiunii omenești stau rațiunile dumnezeiești.
Este o realitate de necontestat și dureroasă pentru noi în același timp, că există o acțiune tot mai concertată împotriva Bisericii lui Hristos la nivel global. Unele atacuri sunt fățișe, altele sunt însă săvârșite în ascuns sau ,,discrete”, cum le numesc francmasonii.
Observăm cu luciditate tragică, cum unii dintre păstorii noștri duhovnicești, mergând până în vârful ierarhiei bisericești, au căzut în unele erezii. Cea mai mare este ecumenismul dar mai sunt și altele. Aceasta a fost concepută anume chiar de masoni și dată protestanților care au inițiat așa zisul ,,dialog ecumenc” (de fapt, unirea ecumenică cu Papa în frunte!), care masoni sunt ei înșiși exponenți ai ereziei francmasonice.
Știm că masoneria evreilor sioniști este cea care conduce francmasoneria mondială, această colosală organizație transnațională, stratificată în stil piramidal, care are ca scop central DOMINAȚIA (SUBJUGAREA) TUTUROR STATELOR ȘI INDIVIZILOR (în disprețul autointitulatelor elite, față de cetățenii de rând, noi fiind doar simpli indivizi, simple numere sau mai rău ,,goimi”, adică animale, nu persoane!).
Această masonerie are așadar un interes major în manipularea și siluirea conștiințelor clericilor ortodocși și în educarea potrivit principiilor ecumeniste a tinerelor generații de preoți. Pentru că masonii au renunțat la ateism, ateismul fiind doar pentru mase IAR MASONERIA ESTE O ORGANIZAȚIE RELIGIOASĂ ANTICREȘTINĂ! Și cu ajutorul lor important, se va ,,construi” lumea de mâine, societatea globalizată proiectată de arhitecții Noii Ordini Mondiale, imperiul mondial atotputernic condus de antihrist…
Observați cum, în timp ce tot mai puțini tineri își descoperă vocația monahală (iar dacă mass media centrală află ceva de genul acesta are promt o atitudine vădit anticreștină), tot mai mulți preoți tineri, care poate nu au apucat deloc vremurile comunismului ateu (dar ateu în mod oficial, pentru că în esență era profund satanic), îmbrățișează atât ecumenismul, cât și materialismul, comunismul și istoriografia comunistă, acceptă fără probleme de conștiință buletinele cu cip (de urmărire și control!), resping din start tot ceea ce ține de istoria reală a comunismului și a Mișcării Legionare (a cărei foarte scurtă istorie este predată potrivit unei viziuni comuniste), resping sau nu înțeleg martirajul foștilor deținuți politici din închisorile și lagărele comuniste (dintre care au fost chiar preoți de ordinul miilor, iar mulți deținuți și preoți au fost legionari).
Ne mai mirăm atunci de ce tineri preoți sau uneori chiar și mai vârstnici, nu îi mai pomenesc pe mucenicii și martirii temnițelor comuniste atunci când, la Sfânta Liturghie se iese cu Sfintele Daruri? Sau că ierarhia BOR nu îi canonizează pe Sfinții Închisorilor, precum Valeriu Gafencu, invocând diverse pretexte? Cineva spunea chiar, că Patriarhul Daniel a și declarat: ,,cât timp voi trăi eu, nu va fi canonizat niciun legionar!”
Ne mai mirăm atunci, că unii dintre acești tineri preoți, care de fapt ar trebui să fie misionari și să-și apere ortodoxia și neamul, fac pactul cu diavolul și ajung să se inițieze în tainele fărădelegii intrând în rândul francmasonilor?
Nu vă mirați. Este rodul educației necreștine pe care au primit-o în familie, în școli și facultăți, în societate (mass media, anturaj). Pentru că familia și școala nu le-au insuflat adevăratele valori (creștine și naționale): virtuțile creștine, dreapta credință care nu acceptă nici cel mai mic compromis de credință, frica de Dumnezeu și de Judecata de Apoi, iubirea aproapelui și iubirea de neam, cinstirea Sfinților Părinți, iubirea înaintașilor noștri care au luptat și apărat cu arma în mână credința și demnitatea poporului român, principiile muncii, ordinii și onoarei.
Mai multe informații puteți afla, citind lucrările unor autori precum Fabian Seiche (despre Biserica ortodoxă luptătoare, preoții torturați și uciși), deținuți supraviețuitori precum Dumitru Bordeianu, răposații Traian Popescu și Ion Gavrilă-Ogoranu. Există și alte cărți, precum ,,Marșul distrugătorului”, care ne vorbesc mai clar despre obiectivul ocultei mondiale de corupere a clericilor, în încercarea mereu actuală de desființare a creștinismului, a Bisericii lui Hristos. Mulți dintre clericii catolici știm că au fost și sunt înregimentați francmasoneriei.
Este dureros să vezi cum, unii episcopi căzuți în erezia ecumenismului (mai ales în Mitropolia Banatului: Mitropolitul Nicolae Corneanu, episcopia Caransebeșului îndeosebi) și foarte probabil și în cea masonică, dictează înlocuirea unor preoți parohi mai vârstnici (incomozi, ,,nereformați”), cu alții mai tineri sub pretexte de genul: primenirea parohiilor, vârsta lor înaintată, boala, demisia…
Credem că orice depunere din funcția de preot paroh și caterisirea nu trebuie niciodată folosite ca mijloace de intimidare, șantaj sau pedepsire.

În final, voi adăuga o scurtă rugăciune personală. Poate va fi de folos, nu ca model, ci măcar ca sursă orientativă pentru tineri. Doamne ajută!
Stăpâne Doamne, miluiește-mă pe mine păcătosul și nevrednicul! Miluiește-mă pe mine, robul Tău care mă rog Ție. Dăruiește-mi iertarea păcatelor mele, întărire în credință, izbăvire de vrăjmașii văzuți și nevăzuți. Izbăvește-mă de patimi, de orice patimă. Dăruiește-mi sănătate trupească și sufletească și toate cele de folos mântuirii mele. Doamne, descoperă-mi voia Ta cea sfântă și ajută-mă s-o împlinesc. (aceste cereri le puteți face și pentru soț sau soție, rude și alții). Ajută-mă să fac numai voia Ta și tot ceea ce este bine plăcut înaintea Ta.
Preasfântă Născătoare de Dumezeu, izbăvește-mă din toată nevoia și necazul. Păzește-mă sub Sfânt Acoperământul tău!
Sfinte Ioan Botezătorul, Sfinților Pooroci și Apostoli, rugați-vă și pentru mine păcătosul. Sfinte Mucenice Radu Brâncoveanu (puteți rosti numele sfântului pe care îl purtați…), Sfinte Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință, Sfinte Nicolae Mare făcător de minuni, Sfinte Spiridon, Sfinte Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântă Cuvioasă Parascheva de la Iași, Sfântă Filofteia de la Argeș, Sfinte Ștefan cel Mare, Sfinte Iustin Pârvu, Sfinte Valeriu Gafencu, împreună cu toți sfinții și mucenicii închisorilor comuniste, rugați-vă și pentru mine păcătosul. Amin

Radu Iacoboaie

Anunțuri

10 responses to “SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ PATRIARHIEI ROMÂNE

  1. Mulțumesc pentru postarea acesteia. Credeți că ar trebui să redactez o nouă scrisoare în care să abordez și chestiuni concrete precum atacarea monahului mărturisitor Teodot?
    Doamne ajută!

  2. SCOPUL OCULT AL COMUNISMULUI
    A FOST SĂ NETEZEASCĂ CALEA ECUMENISMULUI!
    Radu Iacoboaie, 3 iulie 2014
        Încă de la bun început aș dori să subliniez faptul că pentru masoneria mondială, comunismul a reprezentat cea mai mare ,,invenție”, proiectul de cea mai mare anvergură pe care l-a conceput, inițiat și aplicat, pentru a îngenunchea popoarele ortodoxe îndeosebi și a înlesni parcursul ecumenismului. Comunismul a reprezentat o treaptă importantă în procesul globalizării, fiind fără îndoială o formă de internaționalism. Exista dacă vă amintiți Internaționala Socialistă, exista lagărul țărilor socialiste (membre ale Tratatului de la Varșovia), precum și sloganul ,,Proletari, din toate țările, uniți-vă!”
        Ce legătură are comunismul cu ecumenismul? Aceasta este chiar tema articolului de față. Studiind istoria comunismului și îndeosebi raportarea comunismului la ortodoxia din România și alte țări ortodoxe, observăm că nu s-a urmărit chiar desființarea fățișă și întrutotul a ortodoxiei. Nu s-au dărâmat toate mănăstirile și bisericile. Nu au fost transformate precum multe din Rusia în depozite, pensiuni, crâșme etc. La noi au fost cazuri mai puține. Dar Nicolae Ceaușescu începuse deja să dărâme unele mănăstiri și biserici. Numai în București sunt circa 20 de lăcașuri sfinte afectate în acest sens.
        Comuniștii au ales nu întâmplător altă cale pentru a desființa ortodoxia: SUBMINAREA DIN INTERIOR A BISERICII ORTODOXE ROMÂNE. Așa se face că sub presiunea puternică a conducerii comuniste, mulți ierarhi, stareți de mănăstiri și preoți parohi au fost aleși cu atenție pe criteriul supunerii necondiționate față de sistemul ateu comunist. Au fost ademeniți cu salarii mari și alte facilități. Alții au devenit șantajabili. Toți aceștia au pactizat cu regimul, conștienți că nu se pot opune regimului și crezând că așa se vor salva mănăstirile și bisericile din fața tăvălugului comunist. Au avut fiecare câte un dosar substanțial la Securitate și au fost monitorizați în permanență. Unii au devenit chiar în fapt colaboratori ai Securității și au dezvăluit până și informații primite la Sfânta Spovedanie, care erau firește strict confidențiale!…
        Așa ne putem explica astăzi cu durere, cum de a fost posibil să ajungă atât de mulți masoni în ierarhia bisericească din România în ciuda restricțiilor și canoanelor Bisericii. Există desigur în vigoare Hotărârea de condamnare din 1937 a organizației francmasoneriei și a ereziei acesteia. La ora actuală, știm cu certitudine că există mulți masoni în instituțiile statului român (dacă li s-a permis să ocupe funcții în justiție ca judecători, procurori, avocați!), cu atât mai mult în cadrul Patriarhiei Române, mitropoliților, arhiepiscopilor și episcopilor, care domină Sfântul Sinod (deoarece pentru masonerie ca organizație subversivă anticreștină era un obiectiv strategic – vezi volumul Marșul distrugătorului). Nu se știe exact în ce măsură sunt prezenți și în rândul preoților, dar cu siguranță sunt destui. Ne dăm seama de apartenența lor îndeosebi după atitudinea pe care o au față de problemele grave care macină ortodoxia, atitudinea față de proliferarea sectelor și ereziilor, ecumenism, actele biometrice, nerespectarea Sfintei Tradiții (a dogmei, Canoanelor și învățăturilor Sfinților Părinți) prin părtășia cu ereticii (întâlniri de curtoazie, rugăciuni în comun etc.).
        De aceea, spunem răspicat că SCOPUL OCULT AL COMUNISMULUI A FOST SĂ NETEZEASCĂ CALEA ECUMENISMULUI! Altfel, masonii nu ar fi avut nici măcar o șansă să includă România în Consiliul Mondial al Bisericilor, nu s-ar fi putut apropia în veci de ortodoxia noastră autentică cu diverse propuneri ecumeniste, într-o țară adânc ancorată în ortodoxie și o adevărată fortăreață a ortodoxiei înainte de anul 1944, când s-a început impunerea cu forța a comunismului sub ocupația armatei sovietice.
        ECUMENISMUL ESTE CU MULT MAI PERICULOS DECÂT COMUNISMUL, pentru că unirea mincinoasă și vicleană pe care o promovează nu înseamnă altceva decât moartea ortodoxiei! Este calul troian pentru a dărâma cetatea puternică a ortodoxiei. Ortodoxia este Biserica lui Hristos, singura credință mântuitoare. La adevărul ortodoxiei (învățăturilor lui Hristos) sunt chemate toate popoarele lumii. Noi nu ne închinăm cu toții aceluiași Dumnezeu! Este un mare neadevăr acela potrivit căruia toți avem același Dumnezeu! Avem toți chipul lui Dumnezeu dar numai cei ce păzesc poruncile Noului Testament și participă la Sfintele Taine ale Bisericii tind spre asemănarea cu El și au nădejdea mântuirii sufletului. La Dumnezeu ajungem numai prin Fiul, prin credința în Hristos. Și stim că Tatăl și Fiul sunt de o ființă și nedespărțiți.
        Ceea ce nu au reușit comuniștii, să smulgă credința din sufletele oamenilor (vezi în prima fază a regimului comunist din România torturarea sălbatică din închisori și exterminarea prin muncă din lagăre a deținuților politici, apoi manifestările diverse care se organizau în zilele de duminică dimineața, pentru a-i împiedica pe creștini să participe la Sfânta Liturghie și multe altele), încearcă pe căi oculte să obțină astăzi ecumeniștii, lupii îmbrăcați în piei de oaie și de care pomenește Sfânta Scriptură. SE URMĂREȘTE LEPĂDAREA DE HRISTOS! Așa cum în țările occidentale și în general, se caută prin toate mijloacele posibile descreștinarea lumii pentru a pregăti terenul apariției antihristului ca împărat al acesteia…
    Ca argumente în plus, pentru cine dorește să se documenteze mai bine, prezint mai jos și celelalte lucrări ale autorului. Unele articole au fost postate deja pe internet pe blogurile saccsiv, națiunea, apologeticum, CREDINȚĂ DREAPTĂ ORTODOXĂ!!!, danielvla, bucovina profundă, Art-emis, Monitorul de Suceava etc. Unele lucrări pot fi găsite accesând pe Google scribd.com radu iacoboaie sau raduiacoboaie și iacoboaieradu.
    Am pus în față lucrarea despre ecumenism și masonerie pentru că se pliază cel mai bine pe subiectul articolului de față.

     DE CE TREBUIE CONDAMNATE ECUMENISMUL ŞI MASONERIA
    Suceava, 2011 (antologie)

     CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA?
    Un proces al comunismului, globalizării şi materialismului societăţii de consum’’
    (volum publicat, Ed. Pim, ed.I în 2004 şi ed. a II-a, Iaşi, 2005)

     CINE A FOST CU ADEVĂRAT EMINESCU?
    Suceava, 2007 (antologie)

     OFENSIVA MASONERIEI ŞI ÎMPOTRIVA ORTODOXIEI
    Un răspuns creştin-ortodox la provocările globalizării contemporane
    Suceava, 2007 (antologie în patru volume)

    I. FRAŢI ORTODOCŞI, MĂRTURISIŢI-L
    CU PUTERE PE HRISTOS, ÎN FAPTĂ ŞI CUVÂNT
    (Invazia neoprotestantismului. Dictatura mascată a Uniunii Europene – o nouă probă de credinţă pentru ţările ortodoxe. Naţionalismul în spiritul adevărului)

    II. JERTFA TINERETULUI NAŢIONALIST DIN PERIOADA INTERBELICĂ
    (Confruntarea Masoneriei cu Mişcarea Legionară. Reabilitarea adevărului)

    III. OFENSIVA MATERIALISMULUI
    ÎMPOTRIVA TINERILOR ŞI FAMILIEI
    (Masoneria mondială şi subminarea creştinismului prin teoriile evoluţioniste
    sau filosofia lui Antihrist. Despre manipularea opiniei publice
    şi tinerilor prin televiziune şi internet)

    IV. NE SALVĂM TRĂIND ORTODOXIA!
    (Apărarea identităţii naţionale şi spirituale. Modele de patriotism. Redescoperirea valorilor creştine şi naţionale)

     LUPTAŢI ÎMPOTRIVA SCLAVIEI ELECTRONICE!
    Suceava, 2009 (antologie)

     CUM RĂSPUNDEM NOI PROVOCĂRILOR SATANISTE ALE GLOBALIZĂRII?
    (Dincolo de aşa-zisele «valori» ale civilizaţiei moderne, dincolo de publicitatea ispititoare şi agresivă, dincolo de afirmarea erotismului, violenţei şi perversiunilor ş.a.m.d., se ascunde vrăjmaşul lui Dumnezeu – satanismul)
    Suceava, 2011 (antologie)

    CAPCANE DIABOLICE ALE MASONERIEI
    Piteşti, 2013 (volum de articole nepublicate)

    ADEVĂRUL DESPRE MASONI
    Adevărata faţă a masoneriei. Despre cei ce urăsc de moarte creştinismul (ortodoxia)
    Piteşti, 2013 (sinteza articolelor autorului)

      7 APELURI CĂTRE ROMÂNI
    Piteşti, 2013 (antologie şi comentarii)

     A FOST MASON ALEXANDRU IOAN CUZA?
    Pitești, 2014 (antologie și comentarii)

    · LUPTAŢI ÎMPOTRIVA SCLAVIEI ELECTRONICE!
    Pitești, 2014 (antologie revizuită și adăugită)

    · MASONERIA – ORGANIZAȚIE RELIGIOASĂ ANTICREȘTINĂ
    Pitești, 2014 (antologie revizuită și adăugită)

    · TIMPUL MĂRTURISIRII ADEVĂRULUI!
    Pitești, 2014 (volum de articole publicate)

    Pentru cine dorește să le primească pe toate de la sursă, las adresa mea de e-mail:

    radu.iacoboaie@yahoo.com.

  3.     RĂSPUNS CĂTRE PATRIARHIA ROMÂNĂ, LA COMUNICATUL:
         ,,Biserica Ortodoxă Română respinge antisemitismul şi xenofobia”
        Radu Iacoboaie, 4 iulie 2014
        
        Redau Comunicatul din partea Patriarhiei Române, preluat de pe blogul saccsiv:
        ,,În legătură cu materialele de presă din ultimele zile referitoare la opiniile antisemite ale unui monah de la Mănăstirea Petru Vodă, judeţul Neamţ, precizăm:
        Patriarhia Română dezaprobă categoric atitudinile şi acţiunile cu caracter antisemit şi respinge orice ideologie xenofobă cu iz religios, deoarece acestea sunt contrare iubirii lui Dumnezeu pentru toţi oamenii. Aceste manifestări care îndeamnă la ură religioasă sau etnică nu reprezintă opinia oficială a Bisericii Ortodoxe Române, ele fiind cazuri izolate de indisciplină sau de manifestare a libertăţii individuale fără responsabilitate comunitară. Monahii adevăraţi pot fi buni patrioţi şi fără vreo asociere cu ideologii politice antisemite şi xenofobe.
        Ca atare, Patriarhia Română solicită Arhiepiscopiei Iaşilor să continue să explice monahilor de la Mănăstirea Petru Vodă că astfel de opinii şi atitudini dăunează Bisericii Ortodoxe Române pe plan naţional şi chiar internaţional, încât pot afecta inclusiv pelerinajele credincioşilor ortodocşi români la Locurile Sfinte, organizate ca expresie a evlaviei, dar şi a respectului şi cunoaşterii reciproce dintre popoare şi religii diferite.
        În concluzie, fidelă Evangheliei iubirii lui Hristos pentru toţi oamenii, Biserica Ortodoxă Română promovează permanent pacea, dialogul şi buna înţelegere între oameni de credinţe, etnii şi culturi diferite.”
        Biroul de Presă al Patriarhiei Române
        30.06.2014 | 14:19
        Nu consider că ar trebui să dețin doctorate în teologie, ca să descifrez mesajul exprimat de Comunicatul de mai sus. Prin acest foarte scurt Comunicat (de ce oare atât de concis, fără a nominaliza nimic, ci doar sugerând…) se realizează de fapt și în mod public o desolidarizare categorică față de luările de poziție ale monahului Teodot de la mănăstirea Petru Vodă, care pentru afirmațiile sale curajoase și mărturisitoare din ultimii ani sau ultimele luni, a fost acționat în judecată de către Alexandru Florian, președintele Comunităților evreiești din România. Îndeosebi pentru recentele afirmații, precum că ,,Mișcarea Legionară a fost o lucrare a Duhului Sfânt” și altele de genul acesta. Ne dăm seama de acest lucru, pentru că a fost un mare tărăboi în mass media altădată chiar și numai pentru faptul că, într-o întâlnire privată din anul trecut, monahii de la Mănăstirea Paltin i-au cântat la un moment dat părintelui Iustin Pârvu cântecul legionar ,,Sfântă tinerețe legionară”…
        ,,Patriarhia Română dezaprobă categoric atitudinile şi acţiunile cu caracter antisemit…” Încă de la început observăm că se adresează anume evreilor, pentru a le demonstra în mod expres că, conducerea BOR nu este implicată, că nu este de acord cu afirmațiile monahului (Teodot) care îi vizează pe evrei. Dar ne întrebăm pe bună dreptate, care evrei? Monahul Teodot a făcut mereu referire la evreii sioniști (masoni), la oligarhia evreiască și în niciun caz la toți evreii. Altă eroare importantă pentru un teolog, este folosirea termenului ,,antisemit”, care înseamnă ,,a fi împotriva semiților, adică arabilor”. Pentru că, noi știm că nu doar evreii sunt de origine semită. Așadar, cum ar putea fi sfinția sa împotriva arabilor sau pentru ce motiv?
        SĂ NU UITĂM CĂ ACESTE ACUZAȚII I-AU FOST IMPUTATE LEGIONARILOR PE NEDREPT DE CĂTRE COMUNIȘTI. PATRIARHIA NU A FĂCUT DECÂT SĂ PREIA VARIANTA OFICIALĂ COMUNISTĂ DESPRE MIȘCAREA LEGIONARĂ! FĂRĂ SĂ ANALIZEZE MĂCAR ACESTE ASPECTE…
         Autorul Comunicatului (fără a da nume) numește Mișcarea Legionară (căci pe aceasta o vizează și incriminează desigur!) ,,ideologie xenofobă cu iz religios”. Legionarismul, ca să le explicăm și domniilor lor, nu a fost o ideologie, cu atât mai puțin xenofobă. Legionarismul a însemnat o mișcare de anvergură națională, cea mai autentică formă de naționalism creștin din istoria României (unică în analele istoriei universale) și de românism creștin și nu un extremism pseudo-religios cum se sugerează prin sintagma ,,ideologie xenofobă cu iz religios”.
        Apoi, se argumentează luarea de poziție: ,,…deoarece acestea sunt contrare iubirii lui Dumnezeu pentru toţi oamenii. Aceste manifestări care îndeamnă la ură religioasă sau etnică nu reprezintă opinia oficială a Bisericii Ortodoxe Române, ele fiind cazuri izolate de indisciplină sau de manifestare a libertăţii individuale fără responsabilitate comunitară. Monahii adevăraţi pot fi buni patrioţi şi fără vreo asociere cu ideologii politice antisemite şi xenofobe.”
        Cu alte cuvinte, legionarismul este catalogat sau etichetat ca antiecumenist și anticreștin. Ecumenismul este subînțeles, văzut ca ,,iubire a lui Dumnezeu pentru toți oamenii” și ca înfrățire universală, indiferent de religie sau credință. ESTE FĂRĂ A SE DORI POATE, O MĂRTURISIRE VOALATĂ ȘI INDIRECTĂ A ECUMENISMULUI! Dar de când legionarismul, prin care înțelegem iubirea de Dumnezeu (Legiunea numindu-se nu întâmplător sau demagogic Legiunea Sfântului Arhanghel Mihail!) și iubirea față de neam (filozoful creștin și legionar Petre Țuțea chiar spunea: ,,Români, nu vă mai alegeți conducători care nu își iubesc țara!”), poate îndemna la ,,ură religioasă sau etnică”? Pot creștinii adevărați să urască pe cineva, în afară de păcate și erezii?
        Manifestarea monahului Teodot este văzută ca un caz izolat de ,,indisciplină” sau de ,,manifestare a libertății individuale fără responsabilitate comunitară”. Cu alte cuvinte, sugerează că nu a făcut ascultare față de cine trebuia să facă. Dacă ar fi fost așa, credem că starețul mănăstirii ar fi luat de mult timp măsuri împotriva sa și nu i-ar mai fi dat voie să se exprime public, să dea interviuri pentru televiziunea locală. Așadar, este o generalizare cu siguranță greșită. Așa poate fi văzută la nivel național, dar monahii nu fac ascultare directă față de Patriarhie.
        Ce se dorește a se transmite prin: ,,Monahii adevăraţi pot fi buni patrioţi şi fără vreo asociere cu ideologii politice antisemite şi xenofobe”? Adică, un monah ,,adevărat” (conformist, obedient întrutotul conducerii BOR și nu față de Dumnezeu și Adevăr) trebuie să se disocieze și să respingă orice formă de naționalism, mai ales legionarismul ,,antisemit și xenofob”… Adică, să mai lase cu iubirea de neam, acum există umanismul (masonic) globalizant și ecumenismul…
        În continuare, Patriarhia se arată de fapt foarte îngrijorată de posibilitatea suspendării pelerinajelor în Israel. Cum remarca un comentator pe un blog, pierde în acest fel o bună parte din finanțarea lucrărilor de construire a Catedralei Mântuirii Neamului… Oare, un asemenea interes meschin material poate prevala înaintea problemei arzătoare pusă în discuție? Este acesta un argument solid pentru a-l obliga pe monahul Teodot la tăcere? Dacă români ca sfinția sa vor tăcea, atunci în mod sigur pietrele vor striga, cum spune Sfânta Scriptură… Adică, românii de rând vor lua atitudine la nesfârșit. Se merită oare un sacrificiu atât de mare numai de dragul păstrării relațiilor de prietenie cu statul Israel, cu care România are legături foarte strânse? Neștiind sau ignorând cu totul faptul, că masoneria are ca piloni de bază tocmai SUA și Israel?
        Atenție la următoarele cuvinte: ,,…pelerinajele credincioşilor ortodocşi români la Locurile Sfinte, organizate ca expresie a evlaviei, dar şi a respectului şi cunoaşterii reciproce dintre popoare şi religii diferite”. Adică, aceste pelerinaje ajută mult ECUMENISMULUI, cunoașterii, dialogului dintre ortodoxie și cultul mozaic…
        Și ca să fie în ton cu celelalte idei ecumeniste exprimate anterior, în final se scrie: ,,În concluzie, fidelă Evangheliei iubirii lui Hristos pentru toţi oamenii, Biserica Ortodoxă Română promovează permanent pacea, dialogul şi buna înţelegere între oameni de credinţe, etnii şi culturi diferite.”
        Ca ortodox, nu pot altceva decât să resping în mod ferm atât ECUMENISMUL, cât și acest COMUNICAT ECUMENIST.
         Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie
         4 iulie 2014

  4. ECUMENISMUL ÎNCEARCĂ SĂ ÎNGROAPE ORTODOXIA!
         Radu Iacoboaie, 5 iulie 2014

        Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul! Fiecare pas făcut de noi spre ecumenism înseamnă un cui bătut la sicriul ortodoxiei…
        Frați ortodocși, Evanghelia Sfântului Ioan, în capitolul 10 (Iisus, Păstorul cel bun, și oile Sale) ne vorbește despre Mântuitorul Iisus Hristos și despre iubirea Lui nemărginită față de noi, cei care credem cu adevărat în El. În versetul 15 este scris: ,,Precum Mă cunoaște Tatăl și Eu cunosc pe Tatăl. Și sufletul Îmi pun pentru oi.” Iar în versetul 27: ,,Oile Mele ascultă de glasul Meu, și Eu le cunosc pe ele, și ele vin după Mine.” Așadar, noi ortodocșii suntem cei care mergem după învățătura lăsată de Mântuitorul nostru.
        În privința unirii (în sensul de ecumenicitate, nu ecumenism), consider că versetul 16 ne spune foarte clar: ,,Am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc, și vor auzi glasul Meu și va fi o turmă și un păstor.” Cu alte cuvinte, mântuirea s-a dat și celorlalte neamuri, în afara celui iudeu din vechime.
        Piatra de poticnire pentru ecumeniști însă este interpretarea care se dă acestor cuvinte ,,și va fi o turmă și un păstor”. În contextul prezentat, se subînțelege că ,,Păstorul” este Hristos și ,,turma” este mulțimea credincioșilor care cred în El și fac voia Lui (ortodocșii). Este un adevăr incontestabil.
        Ecumeniștii, mergând pe linia interpretării sectare tendențiose, a scoaterii din context a unor pasaje din Sfânta Scriptură, înțeleg și spun cu totul altceva. Ei se gândesc că este vorba despre un Păstor din lumea aceasta iar cel mai îndrituit pentru ei este desigur Papa, care guvernează în calitate de conducător politic statul independent Vatican, și păstorește în același timp peste un miliard de credincioși catolici din toată lumea.
        Ecumeniștii nu fac altceva prin această interpretare strâmbă, deformată, decât să readucă în actualitatea vremurilor pe care le trăim a dorinței fariseilor și cărturarilor iudei, inclusiv a zeloților, de a avea un conducător, un împărat din lumea aceasta. Și negreșit va deveni. Se va prezenta în locul lui Hristos pe care nu L-au primit și îl vor primi pe antihristul care va veni, după cum este profețit în Cartea Apocalipsei. Dar greșeala se vede și din această strămutare a ,,dorinței” acesteia. Atunci, ei se străduiau din răsputeri să scape de sub jugul robiei stăpânirii romane, căutau dreptatea lumească. Nu întâmplător arhiereul Caiafa îi instigase împotriva Lui Hristos, gândind că este mai bine să moară un om și să fie salvat neamul lor, profețind răstignirea Sa.
        Evreii sioniști, care merg în continuare pe teza poporului ales de Dumnezeu și se simt perfect îndreptățiți să conducă și să stăpânească întreaga lume, așteaptă și astăzi pe Mesia. Și multe semne din jurul nostru ne fac să credem că timpul antihristului se apropie. De aceea AU NĂSCOCIT ECUMENISMUL, PENTRU A PREGĂTI TERENUL LUI ANTIHRIST. Și nu l-au inventat de azi de ieri. Este programat de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
        De ce este necesară această unire ecumenistă? Unirea credincioșilor este imperativ necesară pentru a-l întrona pe antihrist ca împărat al lumii întregi, o lume în care trebuie să existe o singură religie, un singur guvern, o singură justiție, o singură monedă (și aceea virtuală, în mediul electronic). Iar dacă statele lumii, îndeosebi cele ortodoxe se vor opune ecumenismului, credem că se va declanșa cel de-al treilea război mondial. Oricum este profețit. Și dacă un singur stat care deține arme nucleare va ataca, se va ajunge la un război devastator. Și cei care vor supraviețui îl vor accepta mai ușor pe antihrist, care le va promite pacea…
        Este la o scară mult mai mare, cam ceea ce s-a petrecut în fosta Iugoslavie, unde ortodocșii s-au opus în mod hotărât unirii cu ereticii catolici și unde, sub pretextul nerespectării drepturilor omului de către regimul Miloșevici etc., au intervenit brutal forțele militare ale NATO, care au bombardat luni în șir acest stat vecin cu România, inclusiv capitala sa Belgradul. Mergeți să vedeți și astăzi urmele acestui război.

        MASONERIE – COMUNISM – ECUMENISM. Ecumenismul este așadar o formă a globalismului actual, care vizează globalizarea religioasă. Dar nu există nici un motiv îndreptățit pentru realizarea acestui proiect globalizant. Cum să faci un ghiveci din toate religiile și credințele lumii pentru a-i aduna pe toți laolaltă și să iei câte ceva de la fiecare? Adevărul nu este fragmentar. Ei zic că nici o religie nu deține adevărul absolut. Total greșit. Ei zic că toți avem același Dumnezeu. Nu este adevărat. Există un singur Dumnezeu, Viu și Atotputernic, Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute și nenumărați zei mincinoși creați de mintea omului. Și mai există și unii oameni care se cred pe pământ dumnezei în mândria lor luciferică: masonii. În ortodoxie însă, omul tinde spre dumnezeire (sfințenie) iar smerenia înseamnă să te consideri pe tine cel mai mare păcătos… Amin

         Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie
         5 iulie 2014

  5. dar ”patriarhia” de la bucuresti a avut atacuri similare si la adresa altor sfinti parinti precum: PARINTELE IUSTIN, ADRIAN FAGETEANU S.A

  6. Astăzi am primit o provocare la polemică din partea unui susținător al Patriarhului pe blogul Discerne la articolul mai vechi ,,Subminarea din interiorul Bisericii Ortodoxe prin ierarhii şi preoţii căzuţi în erezii”

    Dan (09:07:36) 7 07 2014:

    Doamne ajută, Ștefan, mulțumesc de ospitalitate!
    Domnule Radu, mi-ați răspuns fugitiv că ”Cu o floare nu se face primăvară… Sper că înțelegeți la ce mă refer…”, însă eu vă arătasem că:
    a) ați adus Patriarhului Daniel o acuză fără probă
    b) Patriarhul Daniel are deschidere față de subiectul generic popularizat ca ”sfinții închisorilor”.
    Că nu se face primăvară cu o floare, așa este, dar eu vă invit să discerneți că este o mare diferență între un potrivnic al sfinților din închisori și cineva care face un minim, minimorum pentru memoria și cinstirea lor. Ori dumneavoastră l-ați așezat pe patriarh la colțul oprobiului. Ce vă veți face dacă mâine, poimâine… sau peste un an, doi, va apărea cu binecuvântarea patriarhului o antologie cu mărturisitorii din închisori, antologie în care să fie cuprinși și foști legionari?
    Nu vă va părea rău pentru eticheta pusă prea grăbit?
    Desigur, înțeleg foarte bine că dumneavostră vorbiți de canonizare, ceea ce e cu totul altceva față de o carte sau un simpozion. Numai că dacă actuala ierarhie se face ”vinovată” de faptul că nu canonizează odată măcar câțiva dintre sfinții închisorilor, să vedeți ce ”delăsători” și ”ignoranți” au fost ierarhii dintotdeauna ai BOR, câtă vreme Daniil Sihastru, era cinstit ca sfânt încă din tinerețile sale (atenție, încă din tinerețile sale!) de către întreg poporul și au trebuit să treacă aproape 500 de ani până la canonizare!
    Dar sfântul voievod Ștefan, la care poporul deasemenea avea evlavie că-i sfânt? De ce a trebuit să treacă sute de ani până la canonizare când era atâta evlavie în popor, și atâta nor de mărturii?
    Eu n-am răspuns pentru întrebarea asta, nici nu vrea să sugerez că ar trebui să treacă sute de ani până la canonizarea sfinților din închisori dar vreau să arăt că așa este practica în Biserica Ortodoxă Română… canonizează greu, și foarte greu. Deci nu este vorba atât de indiferența ierarhiei actuale cât e vorba de o practică lentă, devenită tradiție. Și dacă e să acuzăm de ”lentoare”… atunci ar trebui să acuzăm inclusiv pe vlădicii de dinainte.
    Iar eu sunt de părere că nu e de folos nimănui.
    Acum mi-a atras atenția și întrebarea retorică că ” tineri preoți sau uneori chiar și mai vârstnici, nu îi mai pomenesc pe mucenicii și martirii temnițelor comuniste atunci când, la Sfânta Liturghie se iese cu Sfintele Daruri”.
    Dar e imposibil ca mucenicii și martirii temnițelor comuniste să nu mai fie pomeniți la Sfintele Daruri, indiferent că preoții vor sau nu vor asta, câtă vreme toți preoții rostesc ectenia de pomenire pentru ”ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile, din toate locurile, jertfiţi pe câmpurile de luptă, în lagăre, în închisori, pentru apărarea patriei, a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român.”
    În această ectenie, se înțelege cât se poate de clar că sunt vizați și mucenicii din temnițele comuniste, dar și eroii luptători anticomuniști din munți, eroii din primul și al doilea război modial, martirii de la revoluție, etc.
    Deci ei sunt pomeniți de-a pururi. Doamne ajută!

    Iacoboaie Radu (19:59:32) 7 07 2014: Comentariul tău aşteapta să fie moderat

    Nu știu cine sunteți. Presupun că sunteți cumva în subordinea Patriarhului sau Patriarhiei (ceea ce este pentru mine totuna).
    ADEVĂRUL ESTE CĂ MULȚI PREOȚI, TINERI ȘI MAI VÂRSTNICI NU MAI ROSTESC TOATĂ ECTENIA, ROSTESC DOAR PRIMA JUMĂTATE! AM OBSERVAT PERSONAL ACEST LUCRU MERGÂND LA MULTE BISERICI. Este vorba de : ”ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile, din toate locurile, jertfiţi pe câmpurile de luptă, în lagăre, în închisori, pentru apărarea patriei, a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român.” EI POMENESC PE SCURT DOAR PE: ,,ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile, din toate locurile, jertfiţi pe câmpurile de luptă”.
    Și eu vă întreb de ce alte țări ortodoxe și-au canonizat mucenicii din închisorile și lagărele comuniste, iar la noi nu?
    Dacă va apărea o carte despre mărturisitorii din temnițele comuniste, incluzând pe legionari, SUNT CONVINS CĂ NU VA FI DELOC CREDIBILĂ, ÎNTRUCÂT ESTE MULT PREA PUȚIN ȘI PARE O SIMPLĂ FORMALITATE.
    Este acum un fapt de notorietate, că Patriarhul este mason sau cochetează cu masonii și ecumeniștii. Și spuneți-mi vă rog care este ACUZAȚIA?

  7. Știe cineva când s-a produs incidentul cu lovirea părintelui Adrian Făgețeanu de către Patriarhul Daniel? Sfinția sa a trecut la domnul pe 1 octombrie 2011.

    Găsesc că sunt foarte interesante comentariile făcute de către unii pe cele două articole ale fratelui saccsiv legate de părintele Adrian Făgețeanu. Merită într-adevăr recitite. Vedeți cine este de fapt Patriarhul, cine l-a susținut, în loc să fi fost ales Mitropolitul Bartolomeu Anania.
    Propun să fie ales un nou Patriarh. Cine se încumetă să scrie un mic articol în acest sens? Dacă nu, îl voi scrie…
    Mai am unul în lucru, despre prigonirea Sfântului Munte Athos de către Uniunea Europeană. Se fac presiuni foarte mari ca să intre femeile în Athos, chipurile și pentru că s-au dat fonduri europene consistente pentru restaurarea mănăstirilor athonite.

  8. frate radu nu mai retin cu exactitate perioada dar din cate am aflat incidentul sa petrecut la MANASTIREA ANTIM DIN BUCURESTI enoriasi care frecventeaza acea minastire si au fost prezenti la eveniment ai rog sa infirme sau sa confirme acele ”evenimente”, filmuletul a fost postat si po youtube

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s