Controlul total şi închisoarea invizibilă

Interviu cu Părintele Justin Pârvu:

pr.%20iustin%20prvu Interviu cu Părintele Justin Pârvu: Controlul total şi închisoarea invizibilă

„Să nu risipim turma! Cum să nu fie risipite oile când păstorii sunt bătuţi şi pironiţi de propria lor frică şi laşitate”?

Părinte, știți foarte bine că a fost acest miting împotriva actelor cu microcip, la care am participat și noi. Mulți spun că atmosfera de acolo a fost una de rugăciune şi un protest paşnic prin care s-a cerut alternativă simplă la cardurile de sănătate electronice. Din păcate majoritatea reprezentanţilor mass-mediei au prezentat manifestația în defavoarea noastră, încercând să ridiculizeze prezența noastră acolo, intervievând mai mult bătrâni sau cerșetori care se aciuaseră pe lângă manifestanți și banalizând evenimentul. Credeți că a avut vreun efect pozitiv acest miting?

Bineînțeles că cei care au fost prezenți acolo și-au făcut datoria față de societatea în care trăiesc, față de neamul din care se trag, față de generația de mâine. Acești oameni au riscat atât imaginea și poziţia lor socială, cât poate și pâinea de la gură. Aceștia sunt modele și repere pentru generația de mâine și sunt dovada existenței unei rezistențe de luptă împotriva abuzurilor acestui sistem ce se impune din ce în ce mai dictatorial. Acest sistem de control total la un moment dat se va întoarce împotriva noastră, a cetățenilor şi abia atunci vor înţelege cei care au ridiculizat și nu au înțeles jertfa acestor oameni.

Dar mai presus de acestea, pentru mine acest miting a fost mai mult ca un examen pentru societatea ortodoxă românească. Un examen cu rezultate foarte slabe pentru cinul preoţesc în general, pentru că ei trebuiau să fie primii, în fruntea poporului și în număr cât mai mare ca să fie exemplu de jertfă pentru credincioși. Dar ei au fost de fapt ultimii. De aceea sunt şi foarte dezamăgit, pentru că dacă preoţii nu au răspuns la apelul acesta, la strigătul disperat al turmei pentru ajutor, înseamnă că noi nu mai avem preoţie. Nu mai are cine propovădui cuvântul adevărului în faţa credincioşilor. Care adevăr îl propovăduiesc ei? Degeaba vorbești cuvinte frumoase pentru Evanghelie dacă nu vezi că Hristos este în aproapele, în aceștia mai mici ai tăi. Deci pentru ce mai stăm noi în altar şi apărem în faţa bieţilor oameni? Ei vor să audă ceva de la noi, să spunem ceva turmei acesteia, să înveţe ceva de la noi. Nu mai are însă de la cine, cum spune psalmistul: „toţi netrebnici ne-am făcut”. Sunt foarte deprimat când văd un preot că îmi trece pragul acestei chilii şi nici nu pot să îl mai privesc, că e ţepos în convingerea lui şi se face că nu ştie despre ce este vorba. Nu este o atitudine creştină. Nu ştiu ce spun ei credincioşilor din faţa altarului. Ce atitudine au ei faţă de pericolele ce ne înconjoară? Post şi rugăciune – e uşor de zis, când şi aşa biata mamă nu mai are ce pune copiilor ei pe masă. Nu prezintă realitatea vieţii în care trăim, se tem să spună un adevăr. Se pierd oamenii cu grămada, cu naţiunile, nu numai câţiva, nu doar ca indivizi. Şi ei stau liniştiţi. E o situaţie foarte grea, pentru că am ajuns la cuvântul Scripturii: „bate-voi păstorul şi se vor risipi oile”. Să nu risipim turma! Cum să nu fi risipite oile când păstorii sunt bătuţi şi pironiţi de propria lor frică şi laşitate?

Asta poate şi datorită faptului că unii nu înţeleg pericolul acestor cipuri şi chiar ne acuză pe noi că facem dezbinare în Biserică pentru o problemă care nu este așa de semnificativă şi capitală în mântuirea noastră.

După cum spun și Sfinții Părinți, mai bine o biserică împărţită decât una rătăcită. Cum să nu fie o problemă majoră lucrarea masoneriei azi în lume, că până la urmă aici ajungem, aceasta este în spatele acestui sistem? Cipul nu este altceva decât lucrarea masoneriei și cel mai bun mijloc de a subjuga Biserica şi fiinţa umană, de a o depărta, uşor, uşor, pe nesimţite de Creatorul său. Dacă noi ne facem că nu există acest rău luciferic, masoneria, înseamnă că nu avem răspuns la niciuna din problemele şi necazurile oamenilor de azi. Înseamnă că ne facem că nu vedem nimic rău. Cipul este propaganda masoneriei şi acceptându-l dăm curs şi putere acestei organizaţii dubioase care vrea să îl instaleze pe antihrist ca lider mondial. Dacă oamenii nu conştientizează că sunt societăţi secrete care conduc din umbră, nu vor înţelege nimic. Răul și fărădelegea nu se mai lucrează la lumină, se lucrează în ascuns. Nu mai sunt închisori şi prigoană ca pe vremea comunismului, au altă metodă, de a ne obişnui şi a îndrăgi tehnica şi cipul, care deocamdată par folositoare, ca ei să ne subjuge şi să ne controleze permanent ca într-o închisoare invizibilă, dar cu mult mai puternică.

Cum să nu se descurajeze creştinul simplu când vede că nu mai are susţinere duhovnicească din partea păstorilor duhovniceşti?

Oamenii nu au de ce să se descurajeze, pentru că cei care au fost acolo sunt bine documentaţi şi informaţi şi ştiu ce pericole ne pândesc, aceştia ştiu mai bine decât păstorii lor ce să facă. Și la protest au fost majoritatea intelectuali cu o poziție în societate, medici, profesori, ingineri, și nu doar analfabeți așa cum a vrut să prezinte mass-media. Mă doare sufletul pentru cei care din neştiinţă cad în capcanele şi mrejele acestui sistem antihristic. Sunt sigur că oameni ar fi fost mai mulţi dornici să vină la acest miting, în număr mult mai mare (pentru că, să nu uităm, au fost 1 milion de semnatari împotriva actelor biometrice), dar foarte mulţi dintre aceștia nu au avut un ban să plătească drumul până la Bucureşti, sau poate au avut serviciu sau nu au știut. Şi cine a vrut să fie la datorie a riscat. În împrejurări grele creştinul trebuie să aibă o limpezire a lucrurilor, o catehizare din partea preotului care nu a existat. Și poate că mulți nu au știut.

 

Ce părere aveţi despre ierarhii ortodocşi care, în frunte cu Patriarhul ecumenic, au participat la întronizarea papei dând chiar sărutarea păcii la liturghia lor catolică?

Este o situaţie cum nu se poate mai vitregă, foarte primejdioasă pentru noi, creştinii ortodocşi, şi nu doar pentru ortodocşi, ci şi pentru lumea catolică de altfel care nu cred că are ceva în comun cu evreii şi budiştii şi musulmanii, care au fost invitaţi la întronizarea Papei. Cum să mai ajuţi tu prin dialog ecumenic, să îndrepţi un catolic la adevărata credinţă a Sfinţilor Părinţi când tu însuţi, ca şef al ortodocşilor, te pupi cu papistaşii şi cu evreii, pe care îiconsideri fraţi cu tine de credinţă? Doar pentru că suntem creaturi ale lui Dumnezeu??? Ei vor să niveleze toate religiile într-una şi nu mai cântăresc diferenţele majore, ci doar micile asemănări, pentru aşa-zisa pace falsă. Nici catolicii nu cred că sunt împăcaţi aşa deplin cu situaţia aceasta de vânzare a creştinismului, încât să te aliezi şi cu musulmanul. Este o demonizare a lumii. Iar ierarhii noştri ortodocşi nu fac altceva decât să joace un teatru care dă bine şi pe care sunt obligaţi să îl dea cât mai bine, la ordinele stăpânilor lumii. De altfel în adâncul lor nici ei nu au o convingere solidă despre acest ecumenism, dar nu au curajul să se opună acestui curent, să se opună masoneriei care le impune acest ecumenism şi nivelare a credinţelor. Sunt nişte păpuşi care însă au pierdut harul adevărului, care doar mimează adevărul. Dar nu îl mai deţin. Se sărută cu ereticii, dar duc pe umerii lor răspunderea căderii unui neam, a unei biserici în apostazie. Îi întreb şi eu pe aceşti ierarhi dacă îi îndreptăţeşte vreun canon să fie eretici?

Iar acest papă, Dumnezeu să îl ierte, are un rol malefic nemaiîntâlnit pentru creştinătate, pentru omenitate, pentru neamurile creştine.

Da, aţi văzut că şi acest părinte grec Elpidie, care face misiune în Africa, a profeţit înainte cu trei luni ca papa să îşi dea demisia, că acest papă va fi înlocuit cu alt papă care va veni ca unul din profeţii mincinoşi înainte mergători ai antihristului.

Da, îl apreciez foarte mult pe acest părinte. Şi am rămas impresionat de dragostea lui pentru lumea aceea uitată din Africa şi cum copiii aceia negri, neajutoraţi, roiau în jurul lui ca în jurul lui Hristos. Daca aş fi fost cu 20 de ani mai tânăr, în Africa m-aş fi dus şi eu, acolo unde civilizaţia aceasta dezvoltată lipseşte. Acest părinte Elpidie este un far călăuzitor pentru creştinătatea de azi.

Cum vedeţi această mediatizare intensă a papei şi imaginea de aureolă pe care i-o creează mass-media? Acest papă este filmat adesea spălând picioarele bolnavilor, deținuților şi alte fapte de milostenie cu care se afişează.

E uşor şi plăcut să faci pe milostivul în faţa presei ca toată lumea să te laude. Nu asta e milostenie. Milostenia este să nu ştie stânga ce face dreapta şi de altfel ar trebui să stea în mijlocul necăjiţilor tot timpul, nu doar când vin presa şi televiziunea.

Asta e o falsificare, bombonele pentru copii. El dictează şi programează dinainte câţi săraci să vină şi ce oameni bolnavi ca să dea mai bine în ochii lumii. Asta e un fel de praf în ochi pentru creştini, nicio realitate de altfel.

Credeţi că va cuceri lumea cu astfel de atitudine?

Nu sub nicio formă. Nu va face decât o zarvă mare în lumea creştină încât o să fie huiduit şi de ai lui.

Cum vedeți urgentarea sinodului panortodox, care a fost anunţat pentru luna iunie?

O să facă ei, dar va fi ce s-a întâmplat cu sinodul de la Ferrara-Florenţa. Tot aşa va fi şi acum, vor fi aceleaşi dispute dogmatice şi, slavă Domnului, vom mai avea nişte ierarhi care cred eu că nu vor ceda Ortodoxia. Şi doi, trei dacă sunt, e suficient. Avem datoria însă să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să îi păzească pe ierarhii ortodocşi în dreapta credinţă, pentru că altă salvare nu mai avem decât în mila lui Dumnezeu. Dacă ne vom ruga, vom îndupleca milostivirea Sa. În cea mai mare măsură, masoneria şi-a atins scopul, de aceea şi iese la iveală să îşi finalizeze planurile.

Dar am credinţa că Dumnezeu va lumina sufletele acestea tinere, şi va aduce câte o lumânare în întunericul acestui veac. Mila lui Dumnezeu şi harul de sus, acestea au condus Biserica purtată pe aripile Duhului Sfânt. Preoţii de azi care tac, se vor convinge ei înşişi de aceste pericole şi se vor îndrepta.

Cum catalogaţi gestul maicii stareţe de la mănăstirea Văratec, care a penalizat maicile pentru faptul că au înaintat Casei Naţionale de asigurări refuzul cardului electronic de sănătate? Iar în urma multelor ameninţări, maicile au cedat şi au fost obligate să îşi ceară iertare pentru gestul lor, semnând chiar un document prin care se deziceau de atitudinea lor.

Acest episod seamănă cu un episod de la puşcărie, din viaţa puşcăriaşilor din lagărele comuniste. Aşa sunt şi unele mănăstiri acum – lagăre comuniste. Este ceea ce am trăit şi eu în lagărul de la Baia Sprie. La o perioadă regulată de vreo 2- 3 ani, securitatea făcea nişte sondaje printre deţinuţii politici. Şi ne chema anchetatorul la birou, ademenindu-ne cu vorbe dulci: „Uite ai atâţia ani de puşcărie şi încă mai ai… nu e păcat să îţi iroseşti tinereţea aici in închisoare? Nu te impresionează faptul că ai rămas un om de nimic în societate şi viaţa ta este ratată?…” Dar noi nu ne lăsam impresionaţi de această bunătate falsă, care era un şiretlic. Şi îşi continua cântarea: „Iată, dacă vrei să ai o bucurie a libertăţii şi să îţi putem uşura situaţia asta grea, uite noi întindem o mână de ajutor şi dacă poţi ia oleacă de hârtie, treci în biroul celălalt şi semnează că îţi pare rău pentru ce ai făcut”.

Şi ajunge şi la mine anchetatorul şi își spune cântarea lui de partid. Şi la urmă mă întreabă: „Ce impresie ai?”

„Domnule, nu am absolut nicio impresie”, îi răspund. „Doar că mai am încă 9 ani de puşcărie şi  cred că oi termina”.

Şi el insista: „Dar chiar aşa îţi arunci viaţa şi tinereţea pe nimic?” „Nicio problemă, i-am răspuns, eu am aruncat-o încă de copil de 18 ani când am intrat în mănăstire, să mor pentru Hristos”. Nu le convenea: „Măi, banditule, când m-oi ridica de pe scaun şi ţi-oi arăta eu pentru ce mai ai de trăit…” Şi te lua şi te zgâlțâia oleacă, important era să nu ne lovim la cap.

Ei bine, aceste anchete ademenitoare se întâmplau din doi în doi ani. Dar noi aveam deja o experienţă de temniţă şi nu  dobândeau nicio informaţie de la noi. Securistul ieşea cu un dosar gol goluţ afară. Trebuia să defaimi pe cineva, să dai măcar un nume, nu scăpai doar cu o desolidarizare, lepădare de convingerile tale şi să accepţi reeducarea de către Partidul comunist. Sigur, la un deţinut mai cu renume, veneau câte trei securişti deodată, nu doar unul. Veneau cu planuri, proiecte să te convingă de realizările Partidului. „Uite, domnule, Lacul Bicaz, uite ce realizare!…” şi îmi arăta poze. „Da, domnule, Lacul Bicaz, dar ştii dumneata ce era sub acest lac? Trei biserici, patru şcoli, o casă de copii, un spital şi locuinţele oamenilor. Unde sunt toate acestea acum? Întreabă-mă pe mine că eu sunt de acolo”. Rămâneau şi ei uimiţi la ce le spuneam. „Pot să vă spun şi cine erau directorii la aceste şcoli, dar nu vreau să vă încarc memoria”…

Cam acelaşi lucru s-a petrecut şi cu maicile noastre de la Văratec. Ele, sărmanele, de frică să nu le ia rangul, scofia (de parcă ar fi mare slavă), au semnat, ademenite că vor fi reabilitate acolo, că le pare rău şi au promis că data viitoare vor fi ascultătoare. Şior fi primit ele scofiile înapoi dar s-au dezbrăcat de slava lui Hristos, pentru că nu au suferit puţină batjocură pentru lumea aceasta trecătoare. De aceea, un novice trebuie să fie cu mare atenţie în ce mănăstire intră. La vedere, sunt flori frumoase, icoane pictate care mai de care şi veşminte preoţeşti împodobite frumos, dar esenţa, viaţa duhovnicească, este putredă de tot.  În astfel de mănăstiri găseşti de fapt un sistem securist, un stat poliţienesc. Bineînţeles că nu este aşa peste tot.

Acest spirit poliţienesc este în firea lor, a stareţilor, pentru că atunci când s-a închegat dinastia asta a stareţilor prin mănăstiri s-a stabilit tot pe acest criteriu de devotament către Partid. Sinaxele stareților nu erau altceva decât nişte şedinţe de partid.  Se aşezau cu burţile pe scaune şi cu bastoanele în față aşteptau să se termine şedinţa şi să meargă la o a doua ediţie de petreceri…, ce ştiau ei despre problemele Bisericii şi ale societăţii? Habar nu aveau ce substraturi aveau aceste şedinţe şi care era rădăcina acestor şedinţe, aşa de neputincioşi şi slabi erau. Dar nici nu puneau stareţi buni inteligenţi şi cuvioşi la conducere, nu cumva să se împotrivească vreunul. Aşa e şi acum. Care se supune mai uşor la ordin şi care dă tributul mai uşor… dacă era vorba să îl întrebi pe unul din aceşti stareţi dacă se desolidarizează de partid şi de crimele pe care le comitea, se făcea că nu ştie nimic. Cum să se dezică el de partid care îi dădea un salariu foarte mare pentru acea vreme, ca al directorilor?

Era şi mândria şi poziţia asta a lor de stareţ. Vai de mine, să dai afară un stareţ! Era cea mai mare crimă şi ruşine să renunţi la demnitatea asta de lux în societatea românească! Dar comportamentul multora din aceşti stareţi era mai nedisciplinat şi bădăran ca al unei ţărănci. O mână de săraci ţărani simpli a făcut mult mai mult decât o mână de aşa-zişi stăreţoi.

Suntem printre primii europeni care introducem acest card, numit inteligent, în sistemul de sănătate? Ce mai putem face să îl stopăm?

În ce constă inteligenţa şi genialitatea acestui sistem? Că vor şti mai multe informaţii despre noi? Est inteligent pentru ei, dar noi rămânem întârziaţi. Tot Marx, Engels, Lenin au rămas. Acum nu vine să te mai întrebe ca la anchete, acum îţi dai de bună voie acordul să fii anchetat permanent. Nu trebuie cedată lupta aceasta şi avem datoria de a continua, fiecare după puterile sale, unii prin conferinţe, alţii prin demersuri legislative, unii prin cuvânt, fiecare să îşi facă datoria în faţa lui Dumnezeu şi aşa, cu inimile smerite, vom primi şi ajutorul şi harul din Lumina Sa.

Interviu cu Părintele Justin Pârvu, realizat de Monahia Fotini, 3 aprilie 2013, apărut în numărul 28 al revistei ATITUDINI

SURSA ARTICOL

http://foaienationala.ro/interviu-cu-printele-justin-prvu-controlul-total-nchisoarea-invizibil.html

Anunțuri

4 responses to “Controlul total şi închisoarea invizibilă

  1. Iertare pentru off-topic,

    Pregătiri pentru “Reuniunea tinerilor ortodocși” (Baia Mare)

    Orașul Baia Mare va fi, în perioada 3-6 septembrie, gazda primei ediții a Reuniunii Tinerilor Ortodocși. Evenimentul se adresează reprezentanţilor tuturor eparhiilor din ţară şi din diaspora. De asemenea, sunt invitaţi să participe tineri de diferite naţionalităţi, delegaţi ai bisericilor ortodoxe surori, dar și ai asociaţiilor de tineri ortodocşi din străinătate. În organizarea reuniunii s-au implicat, alături de Episcopia Maramureșului și Sătmarului, și autoritățile locale.

    „La Baia Mare vor sosi începând din data de 3 septembrie 2800 de oaspeţi din întreaga ţară şi din străinătate. Aproape 700 de tineri localnici şi din împrejurimi vor participa la acest eveniment în special ca voluntari. Aprox. 1000 de familii vor găzdui cei 2800 de tineri ai reuniunii. 40 de parohii din Baia Mare şi din împrejurimi sunt implicate în acest mare proiect. Preoţii noştri şi profesorii de religie şi ei contribuie la realizarea reuniunii tinerilor ortodocşi şi în fiecare lună se întâlnesc în cadrul unor întâlniri de lucru. În momentul de faţă redactăm caietul reuniunii care este documentul de bază ce va fi publicat în cursul lunii iulie şi definitivăm toate detaliile programului general”, a declarat pentru TRINITAS TV Pr. Cons. Milan Bălan, Sectorul Teologic-Educațional, Episcopia Maramureșului și Sătmarului

    Reuniunea tinerilor ortodocși are atât un caracter religios, cât și unul cultural.

    „Maestrul Dan Puric va susţine conferinţa Ortodoxia şi identitatea noastră naţională. Lucrăm în momentul de faţă şi la detaliile programului artistic pentru că în fiecare seară vom avea manifestări artistice muzicale. Va cânta Ansamblul naţional TRANSILVANIA, Dinu Iancu Sălăjanu, Marius Ciprian Pop şi foarte mulţi artişti tineri din ţară veniţi cu grupurile. Ne vom bucura şi de prezenţa celor mai talentaţi români din Basarabia, grupul Brio Sonores. Întreg ansamblul manifestărilor culturale şi mai ales dezbaterile care vor avea loc sunt puse sub semnul Anului Omagial Euharistic şi al Sfinţilor Brâncoveni”, a mai spus Pr. Cons. Milan Bălan, Sectorul Teologic-Educațional, Episcopia Maramureșului și Sătmarului.

    Tinerii din țară vor veni însoțiți de preoții sau profesorii de Religie. Mai multe detalii despre condițiile de participare și despre programul evenimentelor puteți afla de pe site-ul Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

    Sursa: http://basilica.ro/stiri/pregatiri-pentru-reuniunea-tinerilor-ortodocsi_18378.html

    • OFF TOPIC
      De pe blogul lui Vlad Herman

      RUSINOS! Sighet – martirilor anticomunişti le este refuzată cinstirea
      Posted: 29 Jun 2014 02:37 AM PDT

      Un capitol important al rezistenţei anticomuniste din Maramureş l-a constituit grupul de elevi organizaţi în Frăţia de Cruce a liceului “Dragoş Vodă” din Sighet, numit mai târziu “lotul Vişovan”, după numele profesorului Aurel Vişovan, liderul grupului. Atitudinea lor dârză, de apărare a valorilor creştine şi naţionale, au plătit-o cu ani grei de închisoare la Sighet, Cluj, Târgşor, Canal, Gherla, Jilava etc.

      Ca o firească recunoaştere a jertfei lor din partea tinerei generaţii, la iniţiativa Asociaţiei Urmaşilor Luptătorilor Anticomunişti (AULA), a avut loc miercuri, 18 iunie a.c., dezvelirea şi sfinţirea unei plăci comemorative în incinta liceului, în prezenţa supravieţuitorilor, a familiilor acestora, a conducerii liceului şi a altor maramureşeni iubitori de istorie. Inscripţia de pe placă are următorul conţinut: “În această sală, care servea drept laborator de chimie, au avut loc în perioada 1946-1948 întrunirile grupului de rezistenţă anticomunistă condus de profesorul Aurel Vişovan”.

      Din păcate, la numai câteva zile distanţă, placa a fost demontată, ca urmare a presiunilor exercitate de către Institutul “Elie Wiesel”, al cărui director Alexandru Florian a considerat că aşa ceva este inadmisibil “în oraşul lui Elie Wiesel “.

      Vestea demontării plăcii a produs o profundă mâhnire în rândul opiniei publice anticomuniste din Maramureş.

      Preot prof. Marius Vişovan,
      Preşedinte AULA
      Sursa: buciumul.ro

  2. PRIGOANĂ LA MĂNĂSTIREA PETRU VODĂ!!!
    De pe CREDINȚĂ DREAPTĂ ORTODOXĂ!!!

    Cineva de încredere de la Mănăstirea Petru Vodă a zis că:
    “Stareţul Mănăstirii Petru Vodă Prot. Hariton Negrea a zis ieri(28.06.2014) în sinaxă că Patriarhul Daniel Ciubotea a dat ordine Mitropolitului Teofan să desfiinţeze Mănăstirea de călugări şi să o facă de maici. Mitropolitul ar fi zis că face ce poate ca să nu se întâmple asta. Aiurea. Sfântul Părinte Justin Pârvu a proorocit asta”

    Doamne ajută!
    Să aveţi pace!

    Iacoboaie Radu | 29 iunie 2014 la 19:06
    Și credeți că Mitropolitul Teofan poate să alunge monahii de la mănăstirea Petru Vodă? Doamne ferește!

  3. Rog pe toți aceia care au adresa Patriarhiei Române, să expedieze această SCRISOARE DESCHISĂ. Doamne ajută!

    SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ PATRIARHIEI ROMÂNE

        Situația actuală din Biserica lui Hristos ne determină să luăm această poziție exprimată în mod public, dar o poziție în Duhul Adevărului și fără teamă, în numele iubirii aproapelui nostru.
        Subliniem încă de la început faptul că, noi ortodocșii, nu putem îmbrățișa ecumenismul, această panerezie și calul troian pentru dărâmarea cetății ortodoxiei. Oricât de mult v-ați strădui ca păstori ai Bisericii Ortodoxe Române să ne convingeți că în numele păcii și toleranței trebuie să ne unim cu catolicii, cu evreii, cu protestanții, cu musulmanii, cu budiștii și celelalte culte existente pe pământ la ora actuală.
        Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu a fost nicidecum tolerant cu negustorii și schimbătorii de bani din curtea Templului din Ierusalim și nici noi nu vom accepta vreodată compromisuri legate de credința ortodoxă, singura mântuitoare. Pentru că Hristos, Fiul lui Dumnezeu a venit și S-a întrupat pentru a ne da tuturor șansa mântuirii sufletului, ca toți cei ce vor crede în El și vor păzi poruncile Sale să dobândească viața veșnică.
        Aceste rânduri sunt numai spre Slava lui Dumnezeu și pentru Adevăr, nu pentru slava deșartă a omului. Ca jurnalist ortodox, am scris multe articole și comentarii pe blogurile ortodoxe. Am scris și câteva cărți și antologii. Vă rețin atenția aici doar cu două articole mai recente.
        Fie ca bunul Dumnezeu să ne lumineze pe toți și să-i întoarcă la credința vie adevărată pe toți aceia care, din știință sau neștiință au rătăcit drumul.    

    DE CE UNII PREOȚI NU-I MAI POMENESC PE MUCENICII ȘI MĂRTURISITORII DIN ÎNCHISORILE ȘI LAGĂRELE COMUNISTE?
          (Articol postat pe ziarul on-line Natiunea, 5 mai 2014 și blogurile Saccsiv,
          27 aprilie 2014 și CREDINȚĂ DREAPTĂ ORTODOXĂ!!!, 27 aprilie 2014)

         ,,Ce folos, frații mei, dacă zice cineva că are credință, iar fapte nu are? Oare credința poate să-i mântuiască? Dacă un frate sau o soră sînt goi și lipsiți de hrana cea de toate zilele, Și cineva dintre voi le-ar zice: Mergeți în pace! Încălziți-vă și vă săturați, dar nu le dați cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Așa și cu credința: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăși.” (Sf. Ap. Iacov, cap.2: 14-17)
         Aceste cuvinte simple dar pline de înțelepciunea Duhului Sfânt, scrise de Sfântul Apostol Iacov, au fost peste timp un îndemn puternic pentru săvârșirea faptelor bune și conlucrării cu Dumnezeu în scopul dobândirii mântuirii sufletului. Ele au fost prezentate într-o formulare scurtă, mai cunoscută: ,,credința fără fapte este moartă”.
        Dacă ne gândim care anume dintre faptele noastre ne apropie cel mai mult de mântuire, vom vedea că poate cea mai nobilă faptă este mărturisirea adevărată a lui Hristos înaintea oamenilor. Pentru că Însuși Mântuitorul ne spune: ,,Cine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, și Eu îl voi mărturisi înaintea Tatălui…” Este vorba de mărturisirea la a Doua Venire a Lui, la Judecata de Apoi, când vom da socoteală pentru tot ce am făcut, dar și ceea ce nu am făcut aici pe pământ.
         Cine sunt cei care L-au mărturisit pe Hristos cu mult curaj și în vremuri de cumpănă? În primul rând, Sfinții Mucenici, cei care au primit cununa muceniciei și moarte mucenicească pentru mărturisirea credinței lor în Hristos și care nu s-au lepădat de El indiferent de amenințări, batjocuri sau torturi.
        De aceea, ortodoxia, care este creștinismul autentic și neschimbat dintru începuturile sale, aduce veșnică recunoștință tuturor celor care au fost martirizați pentru dreapta credință, care au mărturisit pe Hristos chiar cu viața lor. Mulți dintre ei au fost canonizați și sunt trecute numele lor în calendarul nostru ortodox, iar în Sinaxarul zilei se amintește despre viața lor.
        Alții însă, cum sunt martirii temnițelor comuniste nu au fost canonizați nici până acum de Sinodul BOR, pe motivul apartenenței lor la Mișcarea Legionară, pentru că mulți dintre deținuții politici erau membri sau simpatizanți ai acestei mișcări de resurecție națională, anticomunistă și antimasonică.
        Păi, cum să-i canonizeze când este fapt dovedit acum că Patriarhul este și mason și ecumenist? Ba, a mărturisit și reiau această declarație a sa, pe care am mai subliniat-o, și anume că atât timp cât va trăi el, nu va fi canonizat niciun legionar. Și într-adevăr naționaliștii (legionarii) sunt în tabăra exact opusă francmasonilor și comuniștilor.
        Întrebarea din titlul acestui articol este așadar pe cât de legitimă, pe atât de gravă. Pentru că există destui preoți atât în țară cât și în străinătate, care din motive mai mult de ei știute, nu mai pomenesc la Sfânta Liturghie când ies cu Sfintele Daruri și la alte slujbe, pe cei care au suferit prigoana sălbatică a comunismului și au murit în lagăre de muncă (de exterminare prin muncă mai exact) și în închisori, unii zăcând și astăzi în gropi comune neștiute. Oare ei chiar nu știu ce s-a întâmplat în perioada acestui regim diabolic de minciună și teroare, adică profund inuman?
        De ce foarte mulți monahi și unii preoți îi cinstesc pe acești Sfinți ai Închisorilor comuniste iar alții nu? Care este motivul real și determinant care îi împiedică să-și facă datoria creștină și misiunea de preot până la capăt? În schimb, observăm că unii îi pomenesc pe ,,eroii revoluției”. Care revoluție fraților? A lui Ion Iliescu, care a acreditat această aberație și a creat până și un Institut al Revoluției? Care revoluție, când acum știm foarte bine că în decembrie 1989 a existat o lovitură de stat masonică, mascată sub paravanul revoluției? Nu a existat nicidecum o revoltă cu totul spontană a populației, ci o manipulare odioasă a poporului român. Au existat realmente agitatori și mercenari plătiți de masonerie pentru a face să explodeze nemulțumirile românilor și a-i determina să se revolte împotriva dictaturii, de care nici nu avuseseră cunoștință.
        Este revoltător și strigător la cer să vedem și astăzi atâta frică de ierarhia superioară, atâta nepăsare, uitare sau împotrivire față de acești Sfinți Mucenici ai neamului românesc. Dacă Patriarhul Daniel și unii episcopi cer imperativ acest lucru, ca să nu fie pomeniți la slujbe, ei trebuie pur și simplu să se execute chiar dacă este împotriva conștiinței lor, care este glasul lui Dumnezeu?
        Să nu uităm un aspect foarte important. Biserica nu se poate confunda niciodată și nici reduce la nivelul instituției Bisericii Ortodoxe Române. Din Biserică fac parte toți enoriașii sau credincioșii ortodocși, împreună cu clericii și monahii. Sfintele Taine ale Bisericii se oficiază împreună. Unii dintre credincioși cântă în același timp cu strana într-o desăvârșită armonie.
        Știm că poporul român are deja evlavie la unii dintre Sfinții Închisorilor comuniste precum Ilie Lăcătușu, Valeriu Gafencu, Iustin Pârvu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa și alții, care nu numai că au mărturisit și apărat ortodoxia, dar au și salvat demnitatea poporului român. Nu s-au lepădat de credința ortodoxă și nici de convingerile lor morale, pentru a îmbrățișa ideologia satanică și nivelatoare a comunismului internaționalist, care voia să domine întreaga omenire.
        A nu-i cinsti astăzi pe Sfinții Închisorilor comuniste, credem că nu este doar o impietate sau un gest de nerecunoștință. Înseamnă practic anularea jertfei lor pe altarul ortodoxiei și neamului românesc. Adică jertfa lor benevolă pentru Hristos și pentru noi a fost cu totul inutilă și zadarnică? Nu a fost rodnică pentru urmașii lor? Ei sunt adevărați creștini, care și-au purtat crucea de creștin până la capăt. Jertfa lor se poate asemăna în mare măsură cu însăși jertfa Fiului lui Dumnezeu pentru răscumpărarea păcatelor omenirii și mântuirea omului.
        De asemenea, credem că ar trebui pomeniți la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, și pe lângă ei și alți Sfinți, precum Sfinții Martiri Brâncoveni, care sunt Sfinți Mucenici și Sfinți Mărturisitori ai ortodoxiei: domnitorul Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu și Matei. Lor li se alătură Sfetnicul de taină Ianache Văcărescu, decapitat și el atunci la Instanbul pe 15 august 1714. Mare prigoană a suferit în acel timp și Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, cinstit în inima Bucureștiului în mănăstirea care îi poartă numele.
        
         Redau în final un comentariu semnat ,,Mircea. V” de pe blogul Saccsiv:
         ,,Oana Stancu, ierarhia se compromite singură prin:
         – vezi comunicatul sinodului din 2009 referitor la actele biometrice și toată atitudinea oficială a ierarhilor pe aceasta temă
         – vezi atitudinea ierarhilor față de legionari și Mișcarea Legionară
         – necanonizarea Sfinților Închisorilor
         – atitudinea legată de ecumenism
         Ți se pare puțin lucru? Fii atentă ce spune un elev al Părintelui Gheorghe Calciu:
        “Cred că primul lucru pe care ni l-a transmis [părintele] a fost un foarte dezvoltat simț al nesupunerii în fața necredincioșilor. Or, repet, cum “sistemul” însuși – cu toate angrenajele lui, dar mai ales, cu neoamenii lui – era fără-nici-un-Dumnezeu, este de la sine înțeles cui îi deveniseră dușmani părintele Calciu și “calciștii” lui. Nu-i însă mai adevărat că, de departe, cea mai puternică armă împotriva neomeniei amintite era tot învățătura părintelui nostru: nu trebuie să întoarcem și celalalt obraz în fața celor ce ne batjocoresc, ci mai degrabă să respectăm verticalitatea cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om și să urmăm exemplul Mântuitorului, Care, atunci când a fost lovit peste obraz, nu l-a întors și pe celălalt, ci a cerut socoteală zicând: “Dacă am vorbit rău, dovedește că este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce mă bați?” (Ioan: 8,23).
        O credință dreaptă. DREAPTĂ! Dreapta credință și încă un lucru… Un fapt care ne-a demonstrat nouă, elevilor lui, ceea ce avea să-i demonstreze lumii întregi, mai târziu: ne-frica de moarte.”
    Din Cuvânt înainte rostit de Preot Protoiereu Dumitru Păun (ucenic al părintelui Calciu), Cuvânt Înainte la cartea “Cuvinte vii” – Părintele Gheorghe Calciu.

    SUBMINAREA DIN INTERIOR A BISERICILOR
    ORTODOXE PRIN IERARHII ȘI PREOȚII CĂZUȚI ÎN EREZII
    (Articol postat pe ziarul on-line Natiunea, 10 aprilie 2014 și pe blogul Discerne, 19 aprilie 2014)

    Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!
    În acest articol îmi propun să merg cu adevărul până la capăt fără părtinire și să mărturisesc Adevărul Care ne face liberi, spunând lucruri pe care poate niciun preot sau monah nu ar îndrăzni să-l spună pe față. De ce se tem mulți să mărturisească adevărul? Pentru că, mărturisirea adevărului potrivit voii lui Dumnezeu, înseamnă și asumarea crucii, adică a unor atacuri din partea vrăjmașului.
    Părintele Galeriu, un alt mărturisitor al credinței ortodoxe ca și Părinții Iustin Pârvu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Dumitru Stăniloae, Arsenie Boca și mulți alții, ne spunea atât de frumos: ,,Cunoștința semețește, în schimb dragostea zidește…” Și mai spunea că, noi ne înălțăm pe cruce prin suferință și jertfă. Chiar lucrarea sa de doctorat s-a numit ,,Jertfă și răscumpărare.”
        Câți dintre cei de astăzi ar accepta să se jertfească pentru Hristos, Care este Adevărul, și câți dintre noi și-ar da viața asemenea martirilor Constantin Brâncoveanu, cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu, Matei) și sfetnicul Ianache?
        Asumarea jertfei sau a sacrificiului nostru pentru Hristos este o lucrare mântuitoare și o conlucrare divino-umană. Prin suferință și jertfă, suntem și noi crucificați și tindem astfel spre asemănarea cu Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ne numim creștini, pentru că urmăm modelul vieții lui Hristos (latinizat se spune Christos).
        În viața noastră duhovnicească, suferința sau jertfa pentru Hristos, pe care le purtăm în inimile și cugetele noastre, reprezintă o probă a crucificării noastre, care ne înalță sufletul spre împărăția cerurilor. Doar prin jertfă și multă osteneală putem dobândi despătimirea (albirea hainelor păcatelor noastre) și mântuirea.
        Creștinii din zilele noastre, de cele mai multe ori nu înțeleg lucrurile acestea ori nu vor să le accepte, nu văd faptul că jertfa și mărturisirea merg împreună nedespărțite. Iar mărturisirea adevărului, a lui Hristos, într-o societate secularizată și bolnavă, plină de ispite, patimi și rătăciri (erezii), este chiar în sine un act de jertfă, dar o jertfă bine plăcută lui Dumnezeu.
    Părintele Ilie Cleopa spunea printre multe altele: ,,Dacă înțelepciunea și cunoașterea Scripturii ar fi împreună la om, acestea ar fi ca și doi ochi în trup, văzând toate în chip desăvârșit.” Să reflectăm măcar puțin la aceste câteva cuvinte, rostite de către unul din marii duhovnici ai neamului românesc, cunoscut în țară și peste hotare.
       Ce este oare înțelepciunea? Știm că ,,înțelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu”… Înțelepciunea, putem spune că este un dar divin prin care lucrează Duhul Sfânt și este unul din talanții pe care îl primesc doar cei cu frică de Dumnezeu și au mai multă râvnă pentru cunoaștere, dar nu orice fel de cunoaștere, ci cunoașterea lucrurilor nevăzute și contemplarea Creației dumnezeiești.
        În timp ce, cunoașterea Scripturii este cunoașterea lui Dumnezeu, a învățăturilor și poruncilor Sale, cu alte cuvinte, teologia. Teologia nu este ca și credința adevărată, lucrătoare în sine. Și diavolul este un mare teolog, dar nu face voia lui Dumnezeu, ba chiar încearcă destructurarea lucrărilor divine (vezi tot mai evidenta destrămare a statelor, familiei, pervertirea sensului unor noțiuni precum naționalismul etc.).
        Prin înțelepciune, părintele Cleopa se referă în primul rând la frica de Dumnezeu și frica de chinurile iadului (moartea veșnică). Pentru că, începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu și teama de a nu mai păcătui și pofta cea adevărată de învățătură. Învățătura creștină scoate la iveală adevăruri după care sufletul nostru ar vrea să se conducă. Mintea omenească, rațiunea însă, refuză uneori să accepte dogmele Bisericii și Cuvântul lui Dumnezeu care este numai adevăr. Deasupra rațiunii omenești stau rațiunile dumnezeiești.
        Este o realitate de necontestat și dureroasă pentru noi în același timp, că există o acțiune tot mai concertată împotriva Bisericii lui Hristos la nivel global. Unele atacuri sunt fățișe, altele sunt însă săvârșite în ascuns sau ,,discrete”, cum le numesc francmasonii.
        Observăm cu luciditate tragică, cum unii dintre păstorii noștri duhovnicești, mergând până în vârful ierarhiei bisericești, au căzut în unele erezii. Cea mai mare este ecumenismul dar mai sunt și altele. Aceasta a fost concepută anume chiar de masoni și dată protestanților care au inițiat așa zisul ,,dialog ecumenc” (de fapt, unirea ecumenică cu Papa în frunte!), care masoni sunt ei înșiși exponenți ai ereziei francmasonice.
        Știm că masoneria evreilor sioniști este cea care conduce francmasoneria mondială, această colosală organizație transnațională, stratificată în stil piramidal, care are ca scop central DOMINAȚIA (SUBJUGAREA) TUTUROR STATELOR ȘI INDIVIZILOR (în disprețul autointitulatelor elite, față de cetățenii de rând, noi fiind doar simpli indivizi, simple numere sau mai rău ,,goimi”, adică animale, nu persoane!).
        Această masonerie are așadar un interes major în manipularea și siluirea conștiințelor clericilor ortodocși și în educarea potrivit principiilor ecumeniste a tinerelor generații de preoți. Pentru că masonii au renunțat la ateism, ateismul fiind doar pentru mase IAR MASONERIA ESTE O ORGANIZAȚIE RELIGIOASĂ ANTICREȘTINĂ! Și cu ajutorul lor important, se va ,,construi” lumea de mâine, societatea globalizată proiectată de arhitecții Noii Ordini Mondiale, imperiul mondial atotputernic condus de antihrist…
        Observați cum, în timp ce tot mai puțini tineri își descoperă vocația monahală (iar dacă mass media centrală află ceva de genul acesta are promt o atitudine vădit anticreștină), tot mai mulți preoți tineri, care poate nu au apucat deloc vremurile comunismului ateu (dar ateu în mod oficial, pentru că în esență era profund satanic), îmbrățișează atât ecumenismul, cât și materialismul, comunismul și istoriografia comunistă, acceptă fără probleme de conștiință buletinele cu cip (de urmărire și control!), resping din start tot ceea ce ține de istoria reală a comunismului și a Mișcării Legionare (a cărei foarte scurtă istorie este predată potrivit unei viziuni comuniste), resping sau nu înțeleg martirajul foștilor deținuți politici din închisorile și lagărele comuniste (dintre care au fost chiar preoți de ordinul miilor, iar mulți deținuți și preoți au fost legionari).
    Ne mai mirăm atunci de ce tineri preoți sau uneori chiar și mai vârstnici, nu îi mai pomenesc pe mucenicii și martirii temnițelor comuniste atunci când, la Sfânta Liturghie se iese cu Sfintele Daruri? Sau că ierarhia BOR nu îi canonizează pe Sfinții Închisorilor, precum Valeriu Gafencu, invocând diverse pretexte? Cineva spunea chiar, că Patriarhul Daniel a și declarat: ,,cât timp voi trăi eu, nu va fi canonizat niciun legionar!”
    Ne mai mirăm atunci, că unii dintre acești tineri preoți, care de fapt ar trebui să fie misionari și să-și apere ortodoxia și neamul, fac pactul cu diavolul și ajung să se inițieze în tainele fărădelegii intrând în rândul francmasonilor?
    Nu vă mirați. Este rodul educației necreștine pe care au primit-o în familie, în școli și facultăți, în societate (mass media, anturaj). Pentru că familia și școala nu le-au insuflat adevăratele valori (creștine și naționale): virtuțile creștine, dreapta credință care nu acceptă nici cel mai mic compromis de credință, frica de Dumnezeu și de Judecata de Apoi, iubirea aproapelui și iubirea de neam, cinstirea Sfinților Părinți, iubirea înaintașilor noștri care au luptat și apărat cu arma în mână credința și demnitatea poporului român, principiile muncii, ordinii și onoarei.
        Mai multe informații puteți afla, citind lucrările unor autori precum Fabian Seiche (despre Biserica ortodoxă luptătoare, preoții torturați și uciși), deținuți supraviețuitori precum Dumitru Bordeianu, răposații Traian Popescu și Ion Gavrilă-Ogoranu. Există și alte cărți, precum ,,Marșul distrugătorului”, care ne vorbesc mai clar despre obiectivul ocultei mondiale de corupere a clericilor, în încercarea mereu actuală de desființare a creștinismului, a Bisericii lui Hristos. Mulți dintre clericii catolici știm că au fost și sunt înregimentați francmasoneriei.
    Este dureros să vezi cum, unii episcopi căzuți în erezia ecumenismului (mai ales în Mitropolia Banatului: Mitropolitul Nicolae Corneanu, episcopia Caransebeșului îndeosebi) și foarte probabil și în cea masonică, dictează înlocuirea unor preoți parohi mai vârstnici (incomozi, ,,nereformați”), cu alții mai tineri sub pretexte de genul: primenirea parohiilor, vârsta lor înaintată, boala, demisia…
        Credem că orice depunere din funcția de preot paroh și caterisirea nu trebuie niciodată folosite ca mijloace de intimidare, șantaj sau pedepsire.
        
        În final, voi adăuga o scurtă rugăciune personală. Poate va fi de folos, nu ca model, ci măcar ca sursă orientativă pentru tineri. Doamne ajută!
        Stăpâne Doamne, miluiește-mă pe mine păcătosul și nevrednicul! Miluiește-mă pe mine, robul Tău care mă rog Ție. Dăruiește-mi iertarea păcatelor mele, întărire în credință, izbăvire de vrăjmașii văzuți și nevăzuți. Izbăvește-mă de patimi, de orice patimă. Dăruiește-mi sănătate trupească și sufletească și toate cele de folos mântuirii mele. Doamne, descoperă-mi voia Ta cea sfântă și ajută-mă s-o împlinesc. (aceste cereri le puteți face și pentru soț sau soție, rude și alții). Ajută-mă să fac numai voia Ta și tot ceea ce este bine plăcut înaintea Ta.
        Preasfântă Născătoare de Dumezeu, izbăvește-mă din toată nevoia și necazul. Păzește-mă sub Sfânt Acoperământul tău!
        Sfinte Ioan Botezătorul, Sfinților Pooroci și Apostoli, rugați-vă și pentru mine păcătosul. Sfinte Mucenice Radu Brâncoveanu (puteți rosti numele sfântului pe care îl purtați…), Sfinte Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință, Sfinte Nicolae Mare făcător de minuni, Sfinte Spiridon, Sfinte Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântă Cuvioasă Parascheva de la Iași, Sfântă Filofteia de la Argeș, Sfinte Ștefan cel Mare, Sfinte Iustin Pârvu, Sfinte Valeriu Gafencu, împreună cu toți sfinții și mucenicii închisorilor comuniste, rugați-vă și pentru mine păcătosul. Amin

    Radu Iacoboaie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: