ASTROLOGIA LUI DUMNEZEU SI ASTROLOGIA OMULUI

ASTROLOGIA LUI DUMNEZEU SI ASTROLOGIA OMULUI

Nimeni nu se îndoieste ca în zilele noastre tulburate, astrologia joaca un rol din ce în
ce mai mare, atât în societate, cât si în vietile particulare ale oamenilor. Daca ne limitam
discutia la tara noastra, putem spune ca atitudinea aceasta a suferit o schimbare radicala
dupa 1990. Pâna la acea data, sa spunem ca în timpul celor 40 de ani de materialism
dialectic, astrologia a fost trecuta în rândul pseudo-stiintelor obscurantiste, superstitiilor,
etc., si ca atare, exclusa din zona acceptata de stat (partid) din zona sociala vizibila: scoala,
literatura, mass media.
Ea a continuat însa sa existe în palierul subteran („underground”, un fel de catacomba
moderna), fiind perpetuata si întretinuta în ascuns, sau cel putin în particular, de stravechiul
pacat al fiicelor Evei: curiozitatea, curiozitate pentru a afla cele oprite: viitorul, etc. În afara
aspectului divinator, astrologia a avut si o alta parte atractiva: cea psihologica. Aici se
încadreaza descrierile caracteristicilor nativilor: temperament, aptitudini intelectuale,
artistice, calitati, defecte, etc.
În aceasta plasa au cazut deja si o parte din barbatii îndoctrinati materialist si ateist,
ce au trebuit sa recunoasca statistic faptul ca mai multe din trasaturile descrise se potriveau
cu cazurile lor personale si ale cunoscutilor. Poate s-a mers mai departe si cu analiza
compatibilitatilor diferitelor persoane în functie de nativ si ascendent.
Totusi, cum am spus, aceste preocupari nu vedeau lumina zilei, datorita conceptiei
oficiale. Nu înseamna ca membrii partidului nu faceau uz în particular de aceste cunostinte.
S-a vorbit de exemplu de dependenta „tovarasei” Elena Ceausescu de indicatiile astrologice,
lucru cu totul plauzibil. Într-un mediu otravit de ateism, astrologia oferea acel surogat de
credinta care dadea iluzia unui contact cu cele spirituale.
Lucrurile au luat o întorsatura radicala odata cu 1990. Rasturnarea regimului a dus la
o „perioada de tranzitie”, nedefinita precis, dar care ar fi de la comunism la „noua ordine
mondiala”, sau new age, sau globalismul. Centrul de putere moscovit a facut loc centrelor
„euro-atlantice”, si, ca urmare, cele din „underground” au iesit la lumina, printre care si
astrologia. De atunci, ea a dobândit un statut unanim acceptat în societate, mass-media este
saturata de astrologi si horoscoape. La televizor apar tot felul de specialisti cu programe
întregi dedicate, si spunem din nefericire audiate, acestei preocupari.
În acelasi timp, „clientii” (în continuare peste 80% femei…) frecventeaza bisericile si
îsi pun din când în când întrebarea daca în Biserica este loc pentru astrologie, si cum. Unii
au vazut semnele zodiacale chiar în cartea Ceaslov. Acestora se adreseaza în primul rând
articolul ce urmeaza. Deoarece autorul este preot ortodox iar sursele folosite sunt întâi de
1
toate cele bisericesti: Sf. Scriptura si Sf. Traditie, pentru cei care nu pun baza pe acestea,
efectul va fi practic neglijabil, desi, nu se stie niciodata cum lucreaza Domnul…
Titlul ne da un prim raspuns la întrebarile de mai sus: da, exista si o astrologie a lui
Dumnezeu. Sa încercam sa schitam pe scurt, elementele esentiale ale astrologiei lui
Dumnezeu, mai ales dat fiind faptul ca ele sunt quasi necunoscute credinciosilor, devenind
aproape un fel de arcana.
„Cred într-unul Dumnezeu, facatorul cerului si al pamântului…” spune crezul nostru.
Iar Cartea Facerii spune:
„De-nceput au facut Dumnezeu cerul si pamântul… Si se facu seara si se facu
dimineata, zi una… (7) Si zise Dumnezeu: „Faca-se întaritura în mijlocul apei, si sa fie
osebitoare între apa si între apa!” Si se facu asa. Si facu Dumnezeu întaritura si osebi
Dumnezeu între mijlocul apei care era sub întaritura si între mijlocul apei ce era
deasupra întariturii. Si numi Dumnezeu întaritura cer. Si vazu Dumnezeu ca este bine. Si
se facu seara si se facu dimineata, zi a doua…
Si zise Dumnezeu: „Faca-se luminatori întru întaritura cerului, spre luminarea
pamântului, ca sa osebeasca între mijlocul zilii si între mijlocul noptii si sa fie în semne si
în vremi si în zile si în ani. Si sa fie spre luminare întru întaritura cerului, ca sa lumineze
pre pamânt.” Si se facu asa. Si facu Dumnezeu cei doi luminatori: luminatorul cel mare
spre stapânirea zilii si luminatorul cel mic spre stapânirea noptii, si stelele. Si puse pre
dânsii Dumnezeu întru întaritura cerului, ca sa lumineze pre pamânt. Si sa stapâneasca
zilii si noptii. Si sa osebeasca între mijlocul luminii si între mijlocul întunericului. Si vazu
Dumnezeu ca este bine. Si se facu seara si se facu dimineata, zi a patra.” (Facere I, 1; 7-9;
15-21)
Si se savârsira cerul si pamântul si toata podoaba lor… Aceasta e cartea facerii
cerului si a pamântului, când s-au facut. În care zi au facut Domnul Dumnezeu cerul, si
pamântul. (Facere II, 1; 4)
Aceasta cosmologie este cea absolut adevarata, fiind revelatia Duhului Sfânt, si pe
care este dator tot crestinul s-o creada, si s-o marturiseasca. Aici se vede ca pamântul este
facut la început, el fiind centrul creatiei vazute, iar cerul se afla si se roteste în jurul lui. Deci
el nu este o planeta,1 ci reper central si stationar în jurul caruia apar si se rotesc celelalte
corpuri numite luminatori si stele. Luminatorul mare este soarele iar cel mic este luna. Dar –
atentie! si ei se socotesc a fi planete! Stele se numesc acele corpuri „fixe” ce se rotesc
împreuna cu cerul de la rasarit la apus.
Pentru cei cu tendinte protestante (sola scriptura) ce vor întreba deja: Dar unde scrie
asa ceva în Scriptura? vom indica faptul ca am folosit si vom folosi în continuare si surse
patristice traditionale:
1 Corp ratacitor.
2
„Dar cei ce sar peste santuri2 folosesc cuvintele acestea ale Scripturii pentru apararea
horoscopului si spun ca viata noastra depinde de miscarile ceresti; de aceea si haldeii citesc
în stele semne ale întâmplarilor din viata noastra…
Ce spun ei? Spun ca întâlnirea stelelor miscatoare, adica a planetelor, cu stelele din
zodiac…”3
Despre cer.4
Ei sustin, ca cerul are sapte zone, una mai înalta decât alta. Ei sustin ca cerul are o
natura foarte fina, ca fumul si ca fiecare zona, are câte o planeta. Au spus ca sunt sapte
planete: Soarele, Luna, Jupiter, Mercur, Marte, Venus si Saturn.”
S-ar putea pune pe buna dreptate si urmatoarea întrebare: „Referatul din Cartea
Facerii este relatat de catre Moise la multa vreme de la desfasurarea evenimentelor. (Pentru
cei ce primesc cronologia traditionala, ar fi la aprox. 3-4000 de ani de la Facerea lumii.) Dar
pâna atunci ce spunea revelatia?”
La aceasta întrebare avem un raspuns, traditional, ce poate fi numit si apocrif, continut
în cartile de cronologie bisericeasca numite Hronograf. Potrivit acestor surse vrednice de
crezare, primul om care a primit descoperirea asezarii si miscarii corpurilor ceresti, deci a
cosmologiei si astrologiei a fost Set, în jurul anului 300 de la Facerea lumii:
Cronograf (sec. XVII)
Si se alese Sith <om> blând, bun si întelept si drept lui Dumnezeu. Acesta <Sith cu>
întelepciunea sa a pus nume celor sapte planete ale cerului si a priceput si cum se întoarce
cerul.5
Hronograf (sec. XVII)
„Set întru rapirea sa de îngerul a vazut asezarea fapturii celei de Sus, frumusetea
Cerului si miscarea acelora. Alergarea soarelui si a lunii si a stelelor, tocmirea cerestilor
semne, care se numesc planete si lucrarile acelea le-a cunoscut si multe lucruri nevazute a
vazut si pe cele nestiute le-a stiut, patruzeci de zile învatându-se de îngerul acela…
De crezut este si aceasta, ca Adam si Set dupa întelepciunea si cunostinta ce li s-a dat
lor de la Dumnezeu, au asezat anul în zile si în saptamâni si în luni si i-a învatat pe oameni
stiinta înconjurarii anului si numararea zilelor si a saptamânilor si a lunilor si a anilor.”6
2 Manuscrisul Parisinus graecus 476 are pe margine, în dreptul acestui text: „Proverb despre cei
care încearca cele imposibile” (cf. BSG, p. 348, nota 2). Grigorie Dascalul comenteaza: „Cuvânt cu
pilda grait, pentru cei ce trec hotarul întru orice lucru, precum unul ce vrea sa sae peste vreo groapa
sau santu, facut spre opreala, si apoi cade înauntru. Iar aicea sa întalege cum ca cei ce fac socoteale
strâmbe.” (CGD, F. 27, nota 2).
3 Sf. Vasile cel Mare Omilii la Hexaimeron, Sof?a, Bucuresti, 2004, p. 135
4 Sf. Ioan Damaschin Dogmatica, Ed. Librariei teologice, Bucuresti, 1938, pp. 67-69; 72-74
5 Cronograf, Ed. Minerva, Bucuresti, 1998, p. 13
6 Hronograf, Pelerinul Român, Oradea, 1992, pp. 57-58
3
Aceasta este desigur initierea divina în tainele cosmologiei si astrologiei lui
Dumnezeu. Observam si modalitatea ei supranaturala: Set este rapit la cer 40 de zile de
catre înger. În sec. XX oamenii de stiinta atei, atât din Occidentul capitalist (S.U.A.) cât si
din Rasaritul comunist (U.R.S.S.), vor, precum cei din vechime la Turnul Babel, sa ajunga la
cer prin propriile lor mijloace, cu ajutorul satelitilor si rachetelor. Dar în ce scop? Acela
declarat de „cucerire a spatiului cosmic”. În felul acesta, se repeta dupa 1953 ceea ce s-a
petrecut cu puterile papistase apusene dupa 1453: marile descoperiri geografice, ce au dus
imediat la cuceririle acelor teritorii si populatii descoperite, si includerea lor în uriase
imperii coloniale. Acum se urmareste acelasi lucru, doar ca la o scara planetara. Aceasta este
explicatia sumelor fabuloase care se aloca acestor programe spatiale, în fruntea carora se
gaseste agentia NASA.
Revenind, vom spune ca în paralele cu semintia binecuvântata a lui Set, „fiii
oamenilor” au existat si urmasii lui Cain, ce s-au abatut de la poruncile lui Dumnezeu, si au
fost initiatorii magiei, ocultismului, vrajitoriei, ghicitului, ocultismului, idolatriei si
politeismului.
Sa vedem acum aparitia si istoricul astrologiei din perspectiva bisericeasca:
„Întru aceea au sosit si niste filosofi de la rasarit. Acesti filosofi erau crai dela
Persida, caci atuncea craii si împaratii erau filosofi si stiau întoarcerea cerului si umblarea
stelelor. Acest mestesug îl învatasera acestia dela Valaam stramosul lor, carele prorocise de
Hristos si zisese asa7: „Straluci-va o stea dintru Iacov si se va ridica un om dintru
israilteni si va pierde pre toti boierii moavitenilor”.”8
„Uitând de unul Dumnezeu, viu si atotputernic, rasaritul cazuse de-a lungul vremii
sub stapânirea firii omului si, întrucât stelele sunt corpurile cele mai puternice din lumea
zidita, aceasta înseamna ca ei se aflau sub stapânirea stelelor. Popoarele rasaritene credeau
ca stelele erau fiinte vii si puternice care stapâneau atât toate lucrurile facute de pe pamânt,
cât si vietile oamenilor. Popoarele rasaritene le idolatrizau privindu-le pe unele ca fiind bune
iar altele rele. Ele semnificau zei buni sau rai, care înviorau sau ardeau cu ochii lor
învapaiati, pastrând sau omorând viata. Oamenii aduceau jertfe, chiar si jertfe omenesti, atât
zeilor buni, cât si celor rai, pentru a câstiga bunavoirea zeilor buni si a îndeparta vrajmasia
celor rai. Pentru a scapa de aceste credinte populare nepotrivite cu întelepciunea omului,
învatatii din rasarit au început sa caute în stele si sa vada ce pot aduce ele în vietile
oamenilor. Ei au fost primii care au facut stiinta stelelor: aceea pe care o numim astrologie.
Totusi, aceasta stiinta nu a adus oamenilor libertate, ci a descoperit o înrobire si mai mare si
teama si mai mare. Craii de la rasarit „au descoperit” ca stelele nu erau de fapt zei, asa cum
credeau oamenii, ci, ca influenta lor puternica asupra tuturor lucrurilor vii de pe pamânt era
atât de mare si cu o precizie atât de matematica, încât nici o fiinta vie nu era în stare, printro
farâma de spatiu sau printr-o clipa, sa se elibereze de aceasta înrobire oarba si nemiloasa a
stelelor. Ca si cum stelele nu ar fi fost facute pentru om, ci omul pentru stele! Stelele
cârmuiau nasterea si viata lui, întâmplarile fericite si nefericite, caracterul si transformarile
lui, fiecare întâmplare din viata lui si chiar moartea! Omul era un rob desavârsit si fara de
ajutor în fata stelelor. El era un vis, în care stelele iarasi i-au întunecat constiinta. Aceasta
7 Numerii XXIV, 17: „rasari-va stea din Iacov si se va scula om din Israil si va zdrobi pre
capeteniile lui Moav.”
8 Cazanie la 25 decembrie, Cazanie, Bucuresti, 1929, p. 513
4
„stiinta” a adus sau a îndrumat si a hranit toate felurile de ocultism, vrajitorie, prezicerea
viitorului, descântece si farmece, si toate celelalte lucruri care, pentru crestini, au un singur
nume: superstitie. Acesta era un nor întunecat si sufocant care s-a raspândit din rasarit înspre
apus si a apasat asupra întregii lumi cu greutatea lui ucigatoare. Si astfel craii nu au lasat
constiinta omului libera, ci au înrobit-o si mai tare, alcatuind un sistem adânc de fatalism, în
care omul era sufocat de groaza de a fi singur, lepadat si lipsit de ajutor.”9
Scriptura este extrem de saraca în referiri astrologice. Singurul pasaj relevant poate fi
gasit la Iov, IX, 7-9:
„Cela ce zice soarelui si nu rasare, si asupra stelelor pecetluieste; Cela ce au întins
cerul singur si umbla ca pre fata pamântului pre mare; Cela ce face Gainusa si Luceafar
de seara si Ralita despre miaza-noapte si pre tiitoriul rasaritului.”
Se gasesc însa mult mai multe referiri legate de interzicerea mai întâi al cultului
politeist al astrilor, urmata si de oprirea cu strasnicie de catre Dumnezeu a „slujirii stelelor”,
chiar la nivelul mestesugului astrologic al magilor persani. Despre ei troparul Nasterii
spune: „Nasterea Ta Hristoase Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei. Caci
întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învatat sa se închine Tie, Soarelui dreptatii,
si sa Te cunoasca pre Tine Rasaritul cel de sus, Doamne slava Tie!”
Legea lui Dumnezeu data prin proorocul Moise graieste astfel:
„Ca sa nu cauti în cer vreodinioara si, vazând soarele si luna si stelele si toate
podoabele cerului, înselându-te sa te închini lor si sa slujesti lor, carele au împartit
Domnul Dumnezeul tau pre dânsele la toate limbile ce sunt sub cer.” (Deuteronom IV,
19).
„Iara de se va afla întru tine, întru una din cetatile tale din carele Domnul
Dumnezeul tau da tie, barbat au femeie carele va face rau înaintea Domnului
Dumnezelui tau, sa treaca fagaduinta Lui. Si, mergând, vor sluji la alti dumnezei si se vor
închina lor, soarelui au lunii, sau la tot cele dintru podoaba cerului, carele nu ti-am
poruncit tie, si va spune tie si vei cerca foarte si, iata, adevarat s-a facut cuvântul, s-a
facut scârba aceasta întru Izrail, si vei scoate pre omul acela sau pre muierea aceaea care
au facut acest lucru rau pre poarta si veti ucide pre ei cu pietre si vor muri.” (Deuteronom
XVII, 3-5).
Prescriptiile lui Moise sunt reluate si de catre proorocii urmatori:
„Si casele Ierusalimului si casele împaratilor Iudii vor fi în ce chip locul cela ce
cade de necuratiile lor, în toate casele întru carele au tamâiat preste podurile lor la toata
oastea cerului si au turnat turnari la dumnezei straini'”. (Ieremia XIX, 13-15).
9 Sf. Nicolae Velimirovici, Predica la Nasterea Domnului
5
Asa suna legea lui Dumnezeu data poporului ales. Dar, din pacate, chiar si acestia sau
abatut în repetate rânduri de la ea, cârmuitori si popor deopotriva:
„Si se întoarse (Manase) si zidi cele înalte carele surpa Ezichia, tatal lui, si ridica
jertfelnic lui Vaal si au facut desisurile10, în ce chip a facut Ahaav, împaratul lui Israil, si
se închina la toata puterea cerului si sluji lor. Si zidi jertfelnic în Casa Domnului, în ce
chip zice Domnul: „în Ierusalim voi pune numele Meu!”. Si zidi jertfelnic la toata
puterea cerului într-amândoua curtile Casii Domnului.” (IV Regi XXI, 3-7)
Împaratului Iosia, ajutat de arhiereul Helchia, a luat masuri deosebit de drastice spre
a stârpi idolatria astrologica:
„Si porunci împaratul Helchiei, preotului celui mare, si preotilor îndoirii si
celor ce pazasc pragul, ca sa scoata din biserica Domnului toate uneltele cele facute lui
Vaal si desimei si a toata puterea cerului, si le arse pre ele afara din Ierusalim, în
Sadimoth al Chiedrilor, si puse tarâna lor la Vethil. Si au ars pre homarimi11 care i-au
dat împaratii Iudei si tamâia întru cele înalte si întru cetatile Iudei si întru
împrejurele Ierusalimului si pre cei ce tamâia lui Vaal si soarelui si lunii si la mazorothi
si la toata puterea cerului.” (4 Împarati XXIII, 4-14)
*
Este stiut faptul ca, nu numai popoarele din Mesopotamia si Persia antica s-au ocupat
cu studiul astrelor. Acesta cuprindea în acelasi timp si astrologia si astronomia, cele doua
despartindu-se mult mai târziu, în timpul perioadei iluministe (sec. XVIII). Astfel se cunosc
realizarile egiptenilor, grecilor, chinezilor, aztecilor, druizilor celti, ba chiar si ale dacilor.
Sanctuarul de la Sarmisegetuza cuprinde fara tagada ruine ale unui observator astronomic.
Preocuparile astrologice au avut, desigur, si un aspect foarte pragmatic. Acest lucru
este logic, având în vedere înclinatia trupeasca si lumeasca a întemeietorilor acestei stiinte
cazute, semintia cainita. Chiar daca aceasta a pierit cu totul în timpul potopului, duhul lor a
continuat, continua si va lucra pâna la sfârsitul veacurilor.
În ce ar consta atunci diferenta între astrologia „buna” si cea „rea”? Vom afla acest
raspuns, întelegând pentru ce a fost necesar ca omul sa cunoasca miscarile cerului, fiind
initiat în acestea, dupa cum am vazut de catre Dumnezeu: „…Lui, adica omului – în scopul
caruia a îngaduit El si marii sa se lase strabatuta (de corabii), împodobind totodata pamântul
cu nesfârsita felurime a plantelor. Lui i-a dat putere peste jivinele care misuna în adâncuri, si
peste zburatoare. Pe el l-a înzestrat cu puterea cunoasterii, ca sa poata îmbratisa toate
stiintele, dându-i spre contemplare pâna si alcatuirea cerurilor, învatându-l ciclurile
soarelui, fazele lunii, orbitele planetelor si pozitiile stelelor fixe.” 12
10 Dumbrava. Jertfelnic idolesc. Cf. Biblia 1688, p. 937
11 Homarim: preot, slujitor al idolilor.
6
„Elinii spun ca prin rasaritul apusul si prin conjunctia acestor stele, a soarelui si a
lunii se conduc destinele noastre. Cu acestea se ocupa astrologia. Dar noi sustinem ca ele
sunt semne de ploaie, de seceta, de frig, de caldura, de umezeala, de uscaciune de vânturi si
de alte asemenea, dar nici într-un caz semne ale faptelor noastre, caci noi am fost facuti
liberi de Creator si suntem stapânii faptelor noastre. Daca facem toate din cauza miscarii
stelelor, facem cu necesitate ceea ce facem; iar ceea ce se face cu necesitate nu este nici
virtute nici viciu…
Noi spunem ca stelele nu sunt cauza celor care se întâmpla, nici a producerii celor
care se fac13, nici a distrugerii celor care pier, ci mai degraba semne ale ploilor si ale
schimbarii aerului.”14 Deci, folosul cunoasterii pozitiilor si miscarilor planetelor si stelelor a
fost un legat în primul rând de meteorologie si agricultura, iar mai târziu de calatorii, în
special navigatia pe mari si oceane.
Asa au folosit astrologia (si calendarul) „fiii lui Dumnezeu”, adica setitii. Dar sa nu
uitam ca în acelasi timp traiau „fiii oamenilor”, cainitii, care au folosit aceleasi cunostinte în
scopuri largite, nebinecuvântate de Dumnezeu. Care au fost aceste scopuri?
Conform firii cazute în pacatul cunostintei binelui si raului, curiozitatea cunoasterii
viitorului s-a împletit cu dorinta de a controla si manipula aceste cunostinte în folos propriu
egoist. Cunoasterea viitorului este în mod firesc inaccesibila oamenilor. Ea este în mod
providential încredintata de Dumnezeu unor vase alese, proorocii si sfintii cu darul înainte
vederii. Dar cainitii, magicienii, ocultistii, fiind, ca si tatal lor diavolul, lipsiti de aceste
harisme, au cautat sa le suplineasca prin tot felul de tehnici divinatorii. Una din cele mai
importante si folosite a fost tocmai astrologia. Prin studiul amanuntit al pozitiilor si
miscarilor planetelor si stelelor s-au facut diferite predictii, de la nivel personal, pâna la cel
social. Acestea se potriveau uneori, astfel ca cei înselati de ele capatau o si mai mare
încredintare în valabilitatea „stiintei” lor.
Un alt domeniu neîngaduit al astrologiei a fost cel al „profilului psihologic”, asa cum
am spune astazi. Si anume, stabilirea în functie de momentul nasterii a asa numitului
horoscop, ce ar determina în functie de zodie, planete, case, ascendent, etc. anumite trasaturi
de caracter: însusiri, calitati, defecte. Apoi se puteau stabili anumite compatibilitati sau
incompatibilitati ale diferitelor persoane pe baza hartii astrologice natale.
Sfintii Parinti si scriitori bisericesti au întarit la unison osândirea astrologiei:
Tertulian (Sec. III)
„Între diferitele îndeletniciri ale oamenilor nu se poate sa nu observam unele arte sau
profesii care înlesnesc închinarea la idoli. De astrologi nici nu se face sa mai vorbim,
întrucât însa unul din ei a cutezat sa se justifice de faptul ca continua sa practice aceasta
profesie, am de gând sa spun câteva cuvinte în legatura cu aceasta. Nu voi spune ca a aseza
nume de dumnezei falsi în cer, a le atribui un fel de atotputernicie si a-i abate pe oameni de
la înaltarea rugaciunilor catre Dumnezeu, insuflându-le credinta ca destinul lor este
12 Eusebiu de Cezareea Viata lui Constantin cel Mare, Ed. IBM al BOR, Bucuresti, 1991, pp. 191-
192
13 Tradus prin corectarea textului editiei din MG, adica dupa editia de la Verona, 1531, f 32v.
14 Sf. Ioan Damaschin Dogmatica, Ed. Librariei teologice, Bucuresti, 1938, p. 69
7
invariabil predeterminat de astre – nu voi spune ca toate acestea ar fi totuna cu venerarea
unor dumnezei falsi. Eu afirm însa ca astrologia, în acest caz, se asemuieste îngerilor cazuti
care s-au îndepartat de la Dumnezeu pentru a însela neamul omenesc… Daca magia este
pasibila de pedeapsa, iar astrologia reprezinta o varietate a ei, atunci împreuna cu genul
este condamnabila si specia. Astfel, din timpul aparitiei Evangheliei, tot soiul de sofisti,
astrologi, vrajitori, magi si ghicitori trebuie sa fie obligatoriu pedepsiti”15
Sf. Vasile cel Mare (sec. IV)
…Cei care au descoperit horoscopul, vazând ci lungimea timpului le scapa multe din
pozitiile stelelor, au luat o masura de timp foarte mica, ca si cum într-un timp foarte scurt –
„ca într-o clipa si în clipita de ochi”16, dupa cum zice Apostolul – ar fi mare deosebire între
nasterea unui om si nasterea altui om; si spun: Cel care s-a nascut în aceasta clipa de vreme
va fi stapân peste orase, domn peste popoare, foarte bogat si prea puternic; iar altul, care
nascut în alta clipita de vreme, va ajunge un cersetor, un om fara capatâi, va merge din usa
în usa ca sa-si câstige pâinea cea de toate zilele. De aceea astrologii au împartit asa-numitul
ciclu zodiac în douasprezece parti; si pentru ca soarele strabate în treizeci de zile a
douasprezecea parte a acestei sfere, pe care ei o numesc fixa, au împartit în treizeci de parti
fiecare din cele douasprezece parti; apoi pe fiecare parte din aceste ultime parti le-au
împartit iarasi în saizeci de parti, apoi iarasi pe fiecare din aceste saizeci le-au taiat în câte
saizeci de parti.
Sa luam deci nasterile celor care se nasc si sa vedem daca astrologii vor putea pazi cu
precizie aceasta împartire a timpului.
Îndata ce se naste copilul, moasa se uita daca e baiat sau fata; apoi asteapta strigatul,
semn ca cel nascut este viu. Câte clipite din cele saizeci vrei sa treaca în aceasta vreme?
Moasa îi spune haldeului de noul-nascut. Vrei sa-mi spui câte clipite de vreme au trecut
pâna a ajuns glasul moasei la urechea haldeului, mai ales daca haldeul, care însemneaza ora,
se afla în afara camerei unde s-a nascut copilul? Ca trebuie ca cel care va face horoscopul sa
noteze foarte exact ora nasterii copilului, fie de se întâmpla ziua, fie noaptea. Câta multime
de clipite din cele saizeci vrei sa punem ca a trecut în acest timp? Trebuie neaparat apoi sa
fie gasita steaua horoscopului, nu numai în care parte din cele douasprezece parti ale zodiacului
se gaseste, ci si în care parte din aceasta a douasprezecea parte si în care din cele
saizeci de parti în care am spus ca este împartita; sau, ca sa fie masuratoarea cât se poate
mai exacta, în care din cele saizeci de parti din primele saizeci de parti se gaseste steaua. Si
aceasta cercetare amanuntita si neînteleasa a timpului trebuie neaparat facuta, spun ei, cu
fiecare planeta, pentru a afla în ce legatura sta ea cu stelele fixe si ce figura formau între ele
atunci când s-a nascut copilul.
Deci, daca este cu neputinta sa cunosti exact clipa în care s-a nascut copilul, iar cea
mai mica greseala a stricat totul, se fac de râs si cei care se ocupa cu aceasta stiinta, care nu
e stiinta, dar si cei care se uita cu uimire la ei, ca la unii care ar putea sa le cunoasca destinul
lor.
15 Apud. Pr. Rodion, Oameni si demoni, Manastirea Slatioara, 1996
16 1 Corinteni XV, 52: „întru necurmata vreame, întru clipeala ochiului.”
8
VI
Dar ce concluzie trag ei din toate aceste cercetari ? Cutare, spun ei, va fi cu parul cret
si cu privirea stralucitoare, pentru ca s-a nascut în zodia berbecului, ca asa arata acest
animal; dar va fi si mare la suflet, pentru ca berbecul are în el fire de conducator; va fi si
darnic, dar si strângator, pentru ca animalul acesta leapada lâna fara parere de rau si si-o
dobândeste usor datorita firii sale. Cel nascut în zodia taurului va fi rabdator în nenorociri si
muncitor, pentru ca taurul trage la jug. Cel nascut în zodia scorpionului va fi bataios prin
asemanarea cu acest animal. Cel nascut în zodia cumpenii va fi drept, din pricina egalitatii
talerelor cântarelor pe care le folosim. Ce poate fi mai de râs decât acestea? Berbecele, de
care tu legi nasterea omului, este a douasprezecea parte a cercului, în care soarele atinge
semnele de primavara; cumpana si taurul la fel; fiecare din aceste zodii sunt câte a douasprezecea
parte din asa-numitul ciclu zodiacal. Deci, daca spui ca în ciclul zodiacal stau cauzele
principale care determina viata oamenilor, pentru ce atunci caracterizezi firea oamenilor
care se nasc dupa dobitoacele care traiesc printre noi?
VII
Si astrologii nu se marginesc numai la atâta! Ci chiar voia noastra libera, care este
stapâna fiecaruia din noi – adica savârsirea virtutii si a viciului -, ca si cauzele faptelor
noastre sunt si ele facute de astrologi dependente de cele de pe cer. A-i combate este de-a
dreptul ridicol; dar pentru ca multi sunt stapâniti de aceasta ratacire, poate ca e bine sa n-o
trecem sub tacere.
Mai întâi sa-i întrebam pe acestia: Se schimba, oare, pozitiile stelelor de nenumarate
ori în fiecare zi? Ca sunt stele care se misca necontenit, asa numitele planete; unele din ele
se ajung mai repede unele pe altele; altele îsi fac mai încet miscarile lor de revolutie, asa ca
de multe ori în acelasi ceas se si privesc unele pe altele si se si ascund; iar cei care fac
horoscopul spun ca în timpul nasterilor are foarte mare putere daca cel care se naste este
privit de o planeta facatoare de bine sau de o planeta facatoare de rau. Adeseori aceia,
negasind timpul în care sa dea marturie planeta cea facatoare de bine, din pricina
necunostintei uneia din acele foarte mici sectiuni a zodiacului, atunci ei asaza acel moment
într-o parte a zodiacului în care se afla destinul cel rau. Ca ma silesc sa folosesc chiar
cuvintele lor. În spusele lor însa este multa prostie si înca mai multa necredinta. Ca stelele
care fac rau muta cauza rautatii lor asupra Creatorului stelelor. Daca raul vine datorita
naturii stelelor, atunci Creatorul este autorul raului; iar daca fac raul cu vointa lor cea libera,
urmeaza ca ele sunt fiinte care stiu sa faca alegerea între fapte si ca folosesc miscarile lor în
chip liber si cu de la sine putere. Dar este mai mult decât o nebunie sa-ti imaginezi asa ceva
despre cele neînsufletite! Apoi ce mare nesocotinta este sa nu împarti binele si raul fiecaruia
dupa meritul lui, ci cutare sa fie facator de bine pentru ca o planeta s-a aflat în cutare loc, iar
cutare sa fie facator de rele pentru ca a fost vazut de cutare planeta si iarasi sa-si piarda
rautatea daca planeta îsi schimba putin pozitia! Dar destul despre acestea! Daca în fiecare
clipita de vreme stelele trec de la o pozitie la alta, iar între aceste nenumarate schimbari,
9
adeseori într-o zi, figurile lor formeaza nasteri împaratesti, pentru ce nu se nasc în fiecare zi
împarati?” 17
Fericitul Augustin (sec. IV-V)
„…Oare, totusi, prin acel batrân mi-ai lipsit sau ai încetat sa vindeci sufletul meu? în
adevar, deoarece ajunsesem sa-i fiu mai apropiat si ma tineam strâns de convorbirile cu el –
caci erau placute si serioase -, când a aflat din convorbirile cu mine ca ma dedasem studiului
cartilor cu horoscopuri, m-a sfatuit cu bunavointa si parinteste sa le arunc si sa nu cheltui
zadarnic grija si osteneala neceseara lucrurilor folositoare, pentru acele desertaciuni,
spunând ca el învatase atât de bine acele carti, încât, în primii ani ai vietii sale, voise sa faca
din Astrologie o ocupatie din care sa-si duca viata si credea ca daca putuse sa înteleaga pe
Hippocrate putuse desigur sa înteleaga si acele scrieri. Si nu pentru alt motiv le parasise
dupa aceea, ca sa urmeze medicina, ci numai pentru ca întelesese ca sunt foarte false si, om
serios cum era, nu voia sa-si câstige existenta înselând oamenii. «Dar tu, zice, care ai cu ce
sa te întretii între oameni, practicând retorica, urmezi totusi aceasta înselatorie cu libera pasiune,
nu din nevoia de câstig. Cu atât mai mult trebuie sa ma crezi în ceea ce am spus
despre aceea, eu care m-am silit s-o învat atât de perfect, încât am voit ca numai din
practicarea ei sa traiesc». Întrebându-1 eu cum se face ca multe adevaruri erau spuse de ea,
el mi-a raspuns, cum a putut, ca întâmplarea, care este raspândita peste tot în natura, face
acest lucru. Caci claca din paginile unui poet oarecare, ce cânta si este atent la cu totul
altceva, când îl consulta cineva iese de multe ori, în mod minunat, vreun vers în armonie cu
tema, zicea el, atunci nu este de mirare daca într-un suflet omenesc, dintr-o înclinare
superioara, suflet care nu stie ce se petrece în sine, suna ceva, nu printr-un mestesug, ci prin
întâmplare, ceva care sa se potriveasca cu lucrurile sau faptele celui care întreaba.

…Respinsesem deja prezicerile înselatoare ale astrologilor si nelegiuitele lor aiureli.
…Nebridius îmi zicea deseori ca aceea nu este o arta de a prezice viitorul. Presupunerile
oamenilor – zicea el – au adesea puterea sortii si multe, prin faptul ca sunt spuse, au sa se
întâmple în viitor fara stirea acelora care le afirma. Oamenii dau peste ele tocmai prin faptul
ca nu tac. Tu mi-ai procurat, deci, un prieten care consulta cu staruinta pe astrologi, dar nu
cunostea stiinta lor, ci, cum am spus,îi consulta din curiozitate, care stia totusi ceva pe care
zicea ca-1 auzise de la tatal sau, dar nu-si dadea seama cât valora acel ceva, ca sa darâme
numele acelei arte.
Ei bine, acest barbat cu numele Firminus, care printr-o învatatura liberala se formase
în arta oratoriei, consultându-ma, ca pe unul pe care-1 iubea mult, cu privire la anumite
afaceri ale sale, în care se marise speranta lui lumeasca, m-a întrebat ce cred eu în legatura
cu constelatiile sale. Eu însa, care începusem sa trec de partea lui Nebridius, în legatura cu
aceasta problema, nu am refuzat de a face presupuneri si de a spune ceea ce îmi venea în
minte, dar adaugam ca toate acele lucruri, dupa convingerea mea, sunt vrednice de râs si
lipsite de temei.
17 Sf. Vasile cel Mare Omilii la Hexaimeron, Sof?a, Bucuresti, 2004, pp. 135-142
10
…Dar faptul ca, privind aceleasi constelatii, spuneam lucruri diferite, daca spuneam
adevarul, iar daca as fi spus aceleasi lucruri, as fi spus un neadevar, îngaduie concluzia
foarte sigura ca acele lucruri oare se spuneau potrivit adevarului, dupa cercetarea
constelatiilor, nu erau afirmate potrivit unei metode stiintifice, ci la întâmplare, iar cele
afirmate fals nu se datorau cunoasterii metodei stiintifice, ci minciunii si întâmplarii.”18
Sfântul Grigorie Palama (sec. XIV):
„Nu numai a sti cineva pre Dumnezeu, si a se cunoaste omul pre sine si starea sa
(ceea ce si cei mai simpli crestini acum o cunosc), mai înalta stiinta este decât fizica si
astrologia si decât orice filosofie despre aceste învataturi, ci si a cunoaste neputinta mintii
noastre si a cauta sa o vindecam, mult mai bine este cu neasemanare, decât a sti de a cerca
marimea stelelor, cuvinte de fizica, si cum s-au facut cele de jos, si schimbarile celor de
sus, înturnari si rasariri de stele, întariri si rasturnari, departari si împreunari, si în scurt,
toate legaturile aceii de în multe feluri miscare. Ca cel ce cunoaste neputinta mintii sale, a
aflat pe unde sa intre în locul mântuirii sale, si a se apropia de lumina cunostintei, si va
primi adevarata întelepciune, care si în veacul de acum nu se va dezlega împreuna cu
dânsul.”19
Sf. Simeon al Tesalonicului (sec. XIV)
„A vorbi despre noroc, despre ursitori, despre explicarea nasterilor, dupa zodii sau
stele si pentru citirile de stele e lucru nebunesc si fara de Dumnezeu… însa bunatatile si rautatile
noastre se misca dupa a noastra singura vointa”20
Canoanele Bisericii întaresc acestea:
Canon 36 Laodiceia
„Nu se cuvine cei ieraticesti [sfintiti], ori clericii, a fi vrajitori ori descântatori, ori
matimatici, ori astrologi, sau a face cele ce se zic filactírii [baere] care sunt legaturi ale
sufletelor lor. Iar cei ce le poarta, am poruncit sa se arunce din Biserica.”21
De aici rezulta nu numai interdictia practicilor gen „deschisul cartii”, ci si orice
preocupari astrologice, sau încurajarea lor, sau fie si acceptarea lor tacita. La spovedanie ar
fi indicata cercetarea mai atenta, în special a femeilor, pentru a vedea daca nu au cazut în
acest pacat, pe care cele mai multe dintre ele nu îl constientizeaza ca atare.
Pravila bisericeasca
18 Fer. Augustin Confessiones (Marturisiri), Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1994, pp. 138-140
19 Sf. Grigorie Palama, „150 de capete firesti, teologhicesti, naravnice si practice” în Filocalia, vol.
II, „Universalia”, 2001, pp. 257-263
20 Ierom. Nicodim Sachelarie, Pravila bisericeasca, Parohia Valea Plopului, Prahova, 1999, p. 516
21 Pidalion Neamt
11
„2045. – Astrologia sau cautarea în zodii, expusa atragator în horoscop, este
pretinsa stiinta, prin care se poate cunoaste felul de a fi, si soarta cuiva, dupa zilele
planetelor, si a constatarilor astronomice. În realitate este o mistificare ocultista, contrara
adevarului si osândita de Biserica fiindca n-are nici o legatura cu stiinta astronomica
sau adevarurile revelatiei.”22
*
Întrucât am amintit la începutul articolului de „new age”, sa ne amintim ca ideologia
acestei miscari face uz intens de astrologie, numind aceasta era „era Varsatorului”:
„În acceptiunea moderna miscarea new age a aparut în secolul al XX-lea în S.U.A..
Pâna aici, o afirmatie de putina acribie stiintifica. Dar am ales în mod intentionat aceasta
formulare generala pentru a sublinia caracterul oarecum difuz al miscarii. Daca în privinta
spatiului putem specifica statul California, problema datei de nastere a miscarii e mai
controversata. În functie de perspectiva astrologica, antropologica sau psihologica, diferiti
cercetatori au plasat momentul incipient fie în anul 1904 sau 1910 sau 1917, dupa altii la 5
februarie 1962 (când s-a produs o anume grupare a planetelor). Dupa Jung, era Varsatorului
începe în 1997 sau 2154. Aceasta totala imprecizie si lipsa de coerenta este tipica miscarii si
se datoreaza faptului ca are la baza interpretari astrologice ce sunt supuse arbitrariului si
subiectivismului celor în cauza.”23
„Erele” la care se refera acesti prooroci de sorginte oculta francmasonica si teosofica,
se delimiteaza dupa criteriile astrologice potrivit carora soarele parcurge în chip regresiv
timp de aproximativ 2 160 de ani un sector celest din cele 12 numite zodii. Acest parcurs are
consecinte majore ce determina schimbari cu un caracter evolutiv ciclic în mentalitatea,
cultura si chiar spiritualitatea omenirii. În momentul de fata suntem ,,martorii trecerii” de la
era Pestilor la cea a Varsatorului sub semnul caruia se va instala noua era. Se poate constata
cum procesul de precesie (miscare astronomica inversa) devine o utopie de tip dublu
milenist (2 000 de ani de fericire în Varsator). În filmul muzical (opera rock) hippy al anilor
‘60 Hair (Broadway 1968) una din temele cheie este piesa programatica The Age of
Aquarius:
Când Luna va fi în casa a sasea / Si Jupiter aliniat cu Marte / Atunci pacea va
calauzi planetele / Si dragostea va mâna stelele / Sunt zorii erei Varsatorului24
Iar în alt loc:
Armonie, justitie si claritate / Simpatie, lumina si adevar / Nimeni nu va pune calus
libertatii / Nimeni nu va îngreuia spiritul / Mistica ne va da cunoastere / Omul va învata din
nou sa gândeasca / Datorita Varsatorului, Varsatorului.
Din punct de vedere astronomic observatiile astrologilor new age sufera de grave
fisuri ce fac sa apara o multitudine de cronologii diferite cu privire la momentul acestei
22 Ierom. Nicodim Sachelarie, Pravila…, p. 512
23 Pr. Dan Badulescu New age Împaratia raului, Christiana, Bucuresti, 2001, p.38
24 When the moon is in the seventh house/ And Jupiter aligns with Mars/ Then peace will guide the
planets/ And love will guide the stars/ This is the dawning of the Age of Aquarius.
12
treceri. Ceea ce ne intereseaza pe noi în acest studiu sunt însa implicatiile teologice prezente
în aceste conceptii si efectul lor asupra credintei si învataturii crestine. Caci, departe de a fi
o simpla aberatie astronomica si marunta superstitie, miscarea new age se contureaza ca un
periculos adversar al crestinismului la scara mondiala.” 25
Nu ar strica sa ne oprim un moment pentru a cerceta din punct de vedere
astrologic/astronomic pe ce se întemeiaza aceste presupuneri.
Astronomi vestiti ai antichitatii, Iparh si Claudiu Ptolemeu, au avut simultan
preocupari de astrologie si astronomie. În sistemul lor astronomic ce a dominat cu autoritate
timp de peste 1500 de ani26, zodiacul era un sector pe bolta cerului care se rotea în jurul
pamântului timp de 24 de ore. El era împartit în cele 12 sectoare sau zodii.
În linii mari, sistemul clasic astrologic poate fi descris astfel:
„Vlastar când a scris acestea se pare a fi citit fragmentul din regulile pascale ale lui
Anatoliu, unui alexandrin de nastere si barbat foarte savant din secolul al III-lea, care pe la
anul 270 deveni episcop în Laodiceea Siriei si trai înca la anul 282. Fragmentul acesta se
afla pastrat în Istoria Bisericeasca a lui Euseviu, episcopului Cesareei Palestinei (Cart.
VIL, cap. 32 [trad. de Iosif Gheorghian, Buc. 1896 p. 244). Sub partea cea opusa a
universului este a se întelege emisfera sudica a globului ceresc, pe care o desparte
ecuatorul ceresc, numit de Matei Vlastare în alt loc al tratatului de fata cercul cel mai
mare al paralelelor, cercul echinoctial, de emisfera nordica. În luna lui martie soarele
încheie cursul sau prin emisfera sudica si trece în cea nordica. El îsi are calea sa în
zodiac, care este împartit în 12 parti, numite de Vlastare douasprezecite, 6 în emisfera
nordica si 6 în emisfera sudica. Aceasta cale o percurge soarele în un an trecând de a rândul
prin cele 12 douasprezecite si petrecând în fiecare din ele câte o luna. Cele 12 luni ale
anului corespund asadar celor 12 parti ale caii solare. Cea dintâi douasprezecita este cea a
berbecului, în care intra soarele deodata cu trecerea sa în emisfera nordica. Când se afla
acesta la începutul ei, atunci este el în unul din cele doua puncte, în care calea solara,
ecliptica, se taie cu ecuatorul ceresc, cercul echinoctial, si anume în punctul echinoctial cel
de primavara, despre care zice Vlastare în alt loc ca se vede la începutul berbecului. De
aceea dupa pascaliograful nostru barbatii cei ce se ocupau cu observarea stelelor, adica
astronomii, o si numeau pe aceasta douespredecita a cercului zodiacal „douasprezecita
echinoctiala”. În timpul când soarele petrece în douasprezecita amintita, începe în emisfera
nordica a creste puterea lui încalzitoare, se desteapta în partile noastre natura din somnul
iernii la o viata noua. Timpul acesta se potrivea foarte bine spre a începe cu el un an nou, si
de aceea luna în care cade echinoctiul de primavara se alese de mai multe popoare de
luna întâia a anului; asa începeau evreii vechi anul lor cu luna nisan, romanii vechi cu
martie. De aici se explica usor si numele: „începutul lunilor”, pe care astronomii vechi îl
dara dupa Vlastare douasprezecitei din chestiune. Dela punctul echinoctial de primavara
numara acuma astronomia veche în directie spre ost gradele lungimii soarelui si a tuturor
stelelor dela 0 pâna la 360. Punctul acesta este punct de mânecare la determinarea caii
soarelui si a planetelor, dintre care toate cele cunoscute în vechime îsi fac cursul lor în
zodiac. De aici vin numirile: „Capul cercului”, „deschiderea cursului planetelor” pentru
25 Ibidem, p. 57
26 O perioada de timp impunatoare, mai ales pentru cei ce adopta cronologia bisericeasca
traditionala, potrivit careia ne aflam în anul 7514 de la facerea lumii!
13
douasprezecita întâia. Iar daca aceasta douasprezecita se însemna cu numirile: „începutul
lunilor, capul cercului, deschiderea cursului planetelor”, apoi consecvent douasprezecita
premergatoare trebuia sa se numeasca: „Ultima lunilor, douasprezecita cea din capat,
încheierea revolutiei planetelor”.27
Aceasta diferenta determina fenomenul de precesie al echinoctiilor, adica deplasarea
treptata grad dupa grad în sensul retrograd al zodiacului de ex. de la Berbec la Pesti, apoi la
Varsator, s.a.m.d. La acest moment fac aluzii astrologii new age.
Situatia cerului la data de 21 martie 2006, privit din Bucuresti, ora locala 12:24. A se
observa pozitia soarelui, aflat în centrul diagramei în zodia Pestilor (Pisces, pe diagrama
între 0° – 30°), si foarte aproape de zodia Varsatorului (Aquarius, pe diagrama între (0°)
360° – 330°) Sursa: Your Sky, http://www.fourmilab.ch
Cei care vor compara aceasta diagrama cu cea a momentului similar, furnizata de un
program astrologic de genul celor consultate în prezent de catre astrologi, vor fi frapati de
decalajul de mai mult de o zodie întreaga dintre cele doua. Cum pot astrologii explica acest
lucru?:
Zodiac tropic si zodiac sideral
27 Prof. Constantin Popovici nota 1), p. 2 în Matei Vlastar : „Despre Sântele Pasce”, Cernauti, 1900.
14
O alta chestiune legata de zodiace, care e bine sa fie clara de la început pentru
oricine are de-a face cu astrologia, este diferenta dintre zodiacul tropic si cel sideral, sau
dintre zodiile astrologice si constelatiile zodiacale. Multi le confunda si, astfel, apare pentru
ei falsa dilema: de ce se spune ca un om se naste sub o anumita zodie, desi la nasterea lui
Soarele se afla într-o cu totul alta constelatie zodiacala?
Confuzia apare din cauza ca zodiile si constelatiile poarta nume identice si, astfel, se
crede ca ar fi unul si acelasi lucru. Numele zodiilor a fost dat, într-adevar, dupa cele 12
constelatii aflate pe ecliptica, adica pe acea banda de pe harta cerului în care se înscriu
traseele planetelor sistemului solar si ale Soarelui si Lunii, asa cum se vad ele de pe Pamânt.
Dar, în timp ce constelatiile reprezinta pozitii fixe pe cer, date de pozitiile stelelor care le
alcatuiesc (si care se deplaseaza si ele, dar atât de lent fata de alte astre încât sunt
considerate „stele fixe”), din punct de vedere fizic zodiile nu au în comun cu constelatiile
decât numele si ordinea în care se succed în zodiac, precum si faptul ca în ambele cazuri
avem Pamântul ca punct de observatie (de referinta).
Avem, astfel, un zodiac al constelatiilor, numit si zodiac sideral, si un zodiac al
zodiilor astrologice propriu-zise, numit si zodiac tropic. În zodiacul sideral, zodiile
corespund aproape exact cu cele 12 constelatii zodiacale, asa cum se vad ele pe cer, în timp
ce în zodiacul tropic, zodiile reprezinta cele 12 arce de cerc egale (corespunzând, deci, unor
perioade de timp egale) parcurse de Soare de la un echinoctiu de primavara pâna la
urmatorul echinoctiu de primavara, practic într-un an zodiacal. Aceste intervale de timp nu
corespund fizic constelatiilor, ci numai simbolic si vibrational. Ne putem imagina aceste 2
zodiace ca fiind doua cercuri suprapuse, care se rotesc cu viteze constante dar diferite, astfel
încât la un moment dat zodiile si constelatiile se suprapun exact, dar acest moment are loc la
intervale de circa 26.000 ani.
Ca sa explic ceva mai clar, voi spune ca punctul în care se afla Soarele pe zodiacul
sideral la echinoctiul de primavara se numeste în astronomie punctul vernal. Acest punct se
deplaseaza continuu pe zodiacul sideral si face un tur complet al constelatiilor în circa
26.000 ani. La ora actuala, acest punct se gaseste cam la 7 grade în constelatia Pestilor si se
deplaseaza invers, apropiindu-se de constelatia Varsatorului. De aceea se spune ca epoca
actuala este Era Pestilor si ca se apropie Era Varsatorului (se simte deja începutul trecerii
spre ea).”28
Aceasta explicatie pare a lamuri lucrurile si a-i scoate din impasul jenant pe astrologi,
dar în realitate lucrurile se complica si mai mult pentru ei. Zodiile de pe zodiacul tropic
devin simple intervale „simbolice si vibrationale”, în vreme ce constelatiile, adica „zodiile”
din zodiacul sideral ramân realitati vizibile! În mod curent si astrologii si clientii lor
amesteca si confunda cele doua zodiace, mai ales ca zdrobitoarea majoritate a celor din
urma nici macar nu are habar de existenta lor diferita. Si atunci ne mai putem mira de
datarile fanteziste gen „1904 sau 1910 sau 1917, dupa altii la 5 februarie 1962 (când s-a
produs o anume grupare a planetelor)29… 1997 sau 215430” Acestea ne aduc aminte de
28 Sursa: http://www.eastrolog.ro/astrologie-abc/initiere-in-astrologie/002_ce-este-zodiacul.php
29 Vezi nota 23. Dar la acea data, soarele se afla în… Capricorn (zodiacul sideral, cf. Your Sky). El
se afla în Varsator conform „zodiacului tropic”, dar aici astrologii se contrazic, întrucât „erele” de
câte 2 160 de ani sunt determinate de precesia echinoctiilor exclusiv în … zodiacul sideral!
30 În sfârsit, data corecta în zodiacul sideral! (Pe cel tropic, se mentine cu hotarâre Berbecul). Dar ce
ne facem cu new age-ul început în sec. XX? Mai sunt vreo 100 de ani pâna atunci, noi aflându-ne în
15
datarile la fel de serioase ale sfârsitului lumii, asa cum au fost ele expuse din acelasi spatiu
otravit de ereticii milenisti mormoni, adventisti si martori ai lui Iehova…
Ca si când nu ar fi fost îndeajuns de rataciti, astrologii contemporani si adeptii lor
înselati, cad si în alte erezii: hermetismul, kabbala, heliocentrismul, evolutionismul,
reîncarnarea, karma, ufolatria, new age:
– Hermetismul. Legile universale (principiile adevarului): 1. legea mentalismului; 2.
legea corespondentei; 3. legea vibratiei; 4. legea polaritatii; 5. legea ritmului; 6. legea cauzei
si a efectului; 7. legea genului.31
– Evolutionismul. „Dar, ca orice stiinta, astrologia este si ea în evolutie si de-a lungul
secolelor au aparut continuu schimbari si îmbunatatiri ale sistemului de lucru cu
zodiacul.”32
– Heliocentrismul. Printre aceste „îmbunatatiri” se numara, – se putea altfel? –
abandonarea perspectivei clasice geocentrice si preluarea fara pic de sovaire a modelului
copernican: „Zodiacul european împarte anul în 12 zodii, prima dintre ele începând
întotdeauna la Echinoctiul de Primavara. Cele 12 zodii poarta numele a 12 constelatii aflate
pe ecliptica, adica pe traseul pe care – aparent – îl parcurge Soarele pe cer în jurul
Pamântului. Dar, în timp ce constelatiile au pozitii spatiale fixe pe harta cerului, zodiile sunt
în realitate segmente de timp, raportate la echinoctii si solstitii, adica de fapt la miscarea de
revolutie a Pamântului în jurul Soarelui. Doar la circa 26.000 ani, zodiile si constelatiile
ajung sa coincida în continuumul spatio-temporal.”33 Astfel, astrologii îsi mineaza singuri
baza astronomica de referinta pentru calculele miscarilor si pozitiilor ceresti.
– Reîncarnarea, karma. „Care este scopul final al omului si al umanitatii dupa aceasta
doctrina? Dupa atâtea vieti, dupa atâtea morti, renasteri, linistiri si redesteptari dureroase,
exista oare un hotar pentru munca aceasta neostenita a sufletului? Da, fara îndoiala ca
da…”34
– New age. „La orizont se ridica acum semnul Varsatorului de Apa, semnul iubirii si
al initierii în tainele ocultismului.”35
*
Sa ia aminte acei ce cred, înselati fiind de vrajmasul, ca pot fi în acelasi timp si cu
Hristos si cu veliar, adica si buni crestini si adepti ai astrologiei.
Acest tip de credincios se întâlneste din ce în ce mai des dupa 1990 mai ales în rândul
femeilor, ce vin la biserica si cerceteaza în paralele si diferite publicatii si persoane
implicate în astrologie. Si – culmea! – primesc uneori de la acesti „specialisti” îndemnul de
a cere preotului sa le citeasca moliftele Sf. Vasile cel Mare, fie în biserica, fie la domiciliu
legat de sfestanie. Acolo se zice:
continuare în „era veche” a zodiei Pestilor (crestinism, dualism, conflicte, etc.) „Zorii” se întind
cam multisor, iar datele propuse în sec. XX mai au oare vreo însemnatate?
31 http://www.eastrolog.ro/astrologie-abc/initiere-in-astrologie/002_ce-este-zodiacul.php
32 Idem
33 Idem
34 Armand G. Constantinescu Cer si destin Ananda Kali, 1999, p. 297
35 Ibidem, p. 298
16
„Asa, Dumnezeule, goneste de la robul tau (N) toata lucrarea diavolului, toata vrajba,
toata fermecatura, slujirea idoleasca, vrajirea cu stelele, cautarea în stele…”
Ce cred acestia ca poate sa însemne: „vrajirea cu stelele, cautarea în stele”, daca nu
astrologie si horoscop?
Cercetarea serioasa, atât cea teologica-duhovniceasca, cât si cea stiintifica

 

scris de Pr. Dan Badulescu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s