Sclavia moderna , criza si Al III-lea Razboi Mondial

Conducătorii lumii încearcă, în mod subtil, să convingă întreaga umanitate că singura soluție pentru stabilitatea și menținerea “păcii mondiale” este crearea unei Noi Ordini Mondiale, prin unificarea tuturor superputerilor economice ale lumii. În realitate însă, puțini știu că Noua Ordine Mondială înseamnă de fapt aplicarea unor planuri masive de reducere a populației, sfârșitul democrației, distrugerea suveranității națiunilor și implantarea microcipurilor în scopul controlului total asupra oamenilor. Dacă aceste schimbări ar fi anunțate deschis, în văzul lumii, ar genera aproape sigur proteste violente masive și violențe la scară mondială, făcând posibil chiar și un Al Treilea Război Mondial. De aceea, planurile conducătorilor din umbră (Elita Mondială) sunt secretizate la maxim și implementate gradat în timp, pe nesimțite. Populația este masiv dezinformată prin mass-media de zeci de ani. Folosirea puternicelor grupuri de presiune și a avantajelor financiare pentru coruperea politicienilor, folosirea unei rețele de activiști poziționați strategic și utilizarea mijloacelor de informare corporatiste pentru mușamalizarea adevărului (televiziunea, presa), precum și răspândirea intensă a propagandei politice, dovedesc că pregătirile pentru întreaga operațiune au necesitat mult timp și au fost minuțios planificate. Lipsa opoziției substanțiale în interiorul sistemului dovedește prezența unei rețele de colaboratori benevoli care s-au infiltrat în sistem și prestează “munca murdară” pentru așa-zisa Elită Mondială. Deseori este greu de crezut că elitele singure au reușit să-și extindă puterea peste atât de multe posturi de control, peste întreg spectrul combinat al economiei, politicii și vieții sociale. Aici își au originile scepticismul și sintagma cunoscută ca “teoria conspirației”. Din nefericire, faptul că toate schimbările se îndreaptă într-o singură direcție, exclude posibilitatea unei simple coincidențe. Oportunismul și conformismul sunt larg răspândite într-o societate care continuă să se elibereze de orice restricție, inclusiv de valorile morale.


Noua Ordine Mondială nu mai este astăzi doar un concept vag formulat, deși încă există o majoritate care nu este conștientă de existența ei, sau pur și simplu o ignoră, părândui-se prea exagerată pentru a fi adevărată. În plină criză economică, Noua Ordine Mondială devine sub ochii tuturor o realitate care treptat, prinde contur. Criza economică mondială vine din marile centre comerciale din New York, Londra, Paris, Tokyo, Hong Kong. Orașele care figurează în topul globalizării sunt și cele mai afectate din punct de vedere al falimentelor și al șomajului din industria financiară. În marile centre urbane se află epicentrul crizei economice actuale.

În faza a doua a crizei, pe măsură ce aceasta se extinde către industrii, criza financiara va atinge și marile centre industriale. Fondul Monetar Internațional: “Vreți bani? Vom tipări mai mulți bani!”.
Și asta pentru că în curând, Fondul Monetar Internațional ar putea să ajungă la fundul sacului de bani, în condițiile în care numărul țărilor care solicită fonduri de ajutor este tot mai mare. Astfel de cereri vin din toate colțurile lumii, de la Europa de Est și până la America Latină, Africa și Asia. Pentru a obține lichidități, Fondul Monetar poate emite obligațiuni în nume propriu, pe piețele financiare, dar instituția nu a apelat însă, niciodată la această opțiune și a preferat să solicite depozite din partea celor 185 de state membre. Singura opțiune de forță majoră rămâne aceea de a tipări bani, prin emisiuni tip Special Drawing Rights, instrument financiar preferat și folosit deja de FMI și de Banca Mondială. Asta nu este altceva decât o invitație “fără perdea” pentru ca inflația să crească și mai mult. În curând, nici o monedă financiară nu va mai valora nimic, fie că se numește dolar, euro sau yen.

Dictatura financiară globală este soluția-miracol impusă de grupul Bilderberg pentru rezolvarea crizei actuale: “Crizele economice au fost și vor fi deseori provocate intenționat chiar de noi cu scopul de a retrage (pentru noi – n. b.) bani din circulație”. Acesta este un citat din al XX-lea protocol secret francmasonic. Primul-ministru al Marii Britanii, președintele Frantei și înalți oficiali internaționali cer instaurarea unei dictaturi financiare pentru a rezolva actuala criză economică, iar de această dată, chiar și cei mai sceptici vor trebui să recunoască evidența: actuala criză financiară este folosită de cei care urmăresc să conducă această planetă, pentru a instaura Noua Ordine Mondială.

Soluția de creare a unei autorități financiar-bancare globale, la care s-ar fi ajuns – chipurile – după mai multe întâlniri ale liderilor mondiali, a fost în fapt decisă la întâlnirea Bilderberg din iunie 2008. Scenariul prin care s-a ajuns aici nu este nici pe departe unul nou: a mai fost folosit în 1815, în 1907, în 1929, în 1944 și în 1971 sub același pretext: asigurarea “stabilității” și “creșterii economice”, pretext care folosit inclusiv în prezent.  Iar de fiecare dată s-a intâmplat exact contrariul: s-a format și accentuat o nouă criză, mai amplă, și mai gravă, care a mărit tot mai mult puterea guvernului financiar din umbră. Unii autori care au avut curajul să facă dezvăluiri despre conspirația mondială au avertizat în iunie 2008 că scopul întâlnirii Bilderberg este discutarea modalității de implementare a Guvernului Mondial utilizând o criză financiară. De fapt nici nu se încheiase bine întâlnirea Bilderberg (desfășurată la Washington între 5 și 8 iunie 2008), că Timothy Geithner se plângea în cotidianul Financial Times de gravele probleme financiare create de actualul sistem. “Vina o poartă existența băncilor centrale, iar problema se va rezolva doar prin instaurarea unui unic organism financiar (Guvernul Mondial, n.b), care să controleze întregul sistem bancar.”

Sistemul monetar al băncilor centrale sau naționale a fost în realitate creat tot de cei care acum vor (numai aparent) să îl distrugă, rezultând doar o atitudine de fațadă, deși în realitate vor să îl extindă. Primul sistem monetar din această serie a fost Rezerva Federală din SUA. Orice bancă centrală are puterea de a emite bani pentru o întreagă națiune și, prin acest mecanism controlează rata dobânzilor, rezervele de monedă și stabilește, prin retragerea sau lansarea banilor lichizi pe piață, valoarea monedei naționale. O bancă centrală poate da bani cu împrumut guvernului, însă evident că face aceasta în schimbul unei dobânzi. Atunci când dă cu împrumut dolarii produși astfel, Rezerva Federală cere o dobândă, care intră în buzunarul celor care o conduc, determinand o creștere a cantității de bani pe care aceștia o pot apoi din nou împrumuta. E un cerc vicios fără sfârșit, iar la ora actuală nu există nici un alt mecanism mai ingenios și mai diabolic de îmbogățire.

De aceea, autoritatea care regularizează cursul masei monetare este și cea care îi regularizează valoarea, aceeași autoritate care deține și puterea de a îngenunchea economii și societăți întregi.

Drept urmare, în lăcomia și inconștiența lor, cei care au creat sistemul bancar își doresc acum să îl extindă la nivel planetar, pregătindu-ne o sclavie economică la o scară nemaivăzută până acum în istoria omenirii.

Gordon Brown, primul ministru al Marii Britanii cerea “o nouă arhitectură financiară mondială pentru o eră globală”;”Uneori este nevoie de o criză, pentru a face ca oamenii să accepte că ceea ce era de mult evident și ar fi trebuit făcut încă de mulți ani, nu mai poate fi amânat nicidecum,” spunea Gordon Brown într-un discurs. “Trebuie să creăm o nouă arhitectură financiară internațională pentru o eră globală. Trebuie să avem un nou sistem monetar, să construim o nouă arhitectură financiară internațională pentru anii ce vor urma.” Acordul a fost adoptat în iulie 1944 pentru a reconstrui sistemul economic internațional după cel de-al Doilea Război Mondial. El stabilea un cadru de administrare monetară, dictând regulile pentru schimburile comerciale și financiare între țările industrializate. Așa au fost create Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, ca organisme menite “sî garanteze stabilitatea financiarî și creșterea economicî la nivel internațional” (adicî exact același pretext care este servit și astazi – și iată unde am ajuns!).

Tot stabilitatea economică a fost invocata și pentru a justifica crearea Rezervei Federale. Prima bancă din lume a apărut în urma unei false crize financiare, declanșate de un alt membru al elitei bancare, bancherul J. P. Morgan. În 1907, J. P. Morgan a început să răspândească zvonul că băncile ar avea dificultăți și nu vor mai putea face rambursări. Acest zvon a căpătat credibilitate pentru că venea de la o persoană despre care se presupunea că știe bine ce spune, J.P. Morgan fiind considerat un stâlp financiar la acea vreme. Drept urmare a acestui fapt s-a creat panică, toată lumea s-a înghesuit să își retragă depozitele din bănci, lucru ce a dus inevitabil la falimente în lanț – au dispărut aproape 5400 de bănci în acea vreme. Apoi Congresul american a demarat o anchetă pentru a stabili care este cauza acestui dezastru și cum poate fi el evitat. Comisia însărcinată cu această misiune era condusa de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era liderul partidei republicane din Senat, dar și trezorier al lojii masonice din Rhode Island și omul bancherilor (de altfel avea să devină membru al clanului Rockeffeler, fiica sa Abby Greene Aldrich căsătorindu-se cu John D. Rockefeller Jr.).

Senatorul Aldrich a propus ca soluție “salvatoare” crearea unei Bănci Centrale care să vegheze pentru ca dezastrul din 1907 să nu se mai repete niciodată. Dar istoria a arătat că el s-a mai repetat de atunci de mai multe ori. În 1910, Actul Rezervei Federale a fost semnat inițial, nu de legiuitorii americani așa cum ar fi fost firesc, ci de bancheri, în cadrul unei întâlniri secrete organizate în casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island. Apoi documentul i-a fost dat senatorului Aldrich care l-a prezentat Congresului. Inițial nu a avut succes, dar în 1913, când Woodrow Wilson a devenit președinte al SUA, a fost aprobat. În schimbul susținerii financiare și politice în alegeri, Wilson le promisese bancherilor că, odată ajuns președinte, va aproba imediat constituirea Rezervei Federale. Cu două zile înainte de Craciun, când o mare parte din membrii Congresului american nu erau prezenți, Actul Rezervei Federale a fost transformat în lege, fiind aprobat de Congres și de președintele SUA . După mulți ani, Woodrow Wilson scria cu regret: “Națiunea americană este controlată de sistemul de credit. Sistemul de credit este unul privat, creșterea națiunii și toate activitățile noastre sunt în mâinile a doar câțiva oameni, care nu fac altceva decât să controleze și să distrugă libertatea economică. Am ajuns să fim una din cele mai prost guvernate, cele mai complet controlate și mai dominate guverne din lumea civilizată. Nu avem un guvern cu opinie liberă, mânat de propriile convingeri, ci un guvern aservit opiniei și supus presiunilor unui mic grup de oameni care îl controlează.”

Senatorul Louis McFadden spunea în 1932 în Congresul american: “Prin constituirea Rezervei Federale a fost construit un sistem bancar mondial, controlat de bancherii internationali care acționează împreună pentru a transforma lumea în sclavul lor. Rezerva Federala a uzurpat guvernul.” Publicului i s-a spus atunci că Rezerva Federală este unica soluție pentru menținerea stabilitatii economice ( nu-i așa că vă sună cunoscut?). Străzile și ziarele erau pline de afișe în care americanilor li se arăta cum inflația, șomajul și criza economică erau de acum de domeniul trecutului, datorita apariției Rezervei Federale (același pretext se vrea fi folosit în prezent pentru a justifica crearea unui Guvern Mondial). A urmat însă marea criza economică din 1929, cunsocută ca Marea Depresiune, care a predat SUA cu totul în mâinile bancherilor. În 1944 a fost implementat sistemului Bretton Woods pentru a restabili economia după al Doilea Război Mondial (o altă criză generată cu finanțarea acelorași bancheri). Cu acest prilej au apărut alte instituții financiare de genul Rezervei Federale , dar pe scară mai extinsă: Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. Rezerva Federală a oprit în 1971 convertibilitatea dolarului în aur, producând o nouă criză pe piață care a transformat dolarul american în principala monedă de schimb (îndeosebi pentru comerțul cu petrol) a planetei. De fiecare dată s-a invocat nevoia de stabilitate economică. Lista folosirii acestui scenariu este lungă și se încheie – să sperăm – cu actuala criză financiară, orchestrată de aceeași bancheri din umbră prin intermediul organizațiilor lor: Rezerva Federală, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional și băncile centrale ale celor mai mari puteri ale lumii. Aplicând cu scrupulozitate și vehemență scenariul cunoscut, acestea au creat în prezent panica necesară acceptării unei noi autorități financiare, unice la nivel mondial, conduse de același grup restrâns care vrea să domine întreaga planetă: viitorul Guvern Mondial.

Adică pretextul de care se folosesc și ceea ce numim în prezent Criza Economică Mondială.

E foarte posibil ca toate aceste detalii financiare să vă obosească… Din păcate, sistemul bancar ne-a obișnuit să lăsăm chestiunile economice și financiare, atât de complicate pentru noi, pe seama “experților” – care sunt instruiți să gândească și să acționeze exclusiv numai în interesul “elitei” mondiale, fiind niște instrumente subvervise ale guvernului din umbră.

Un exemplu elocvent este cel care cuprinde mecanismele de care se folosesc agenții speciali ai organismelor financiare internaționale (FMI, Banca Mondială), numiți asasini economici, agenți infiltrați în guvernele națiunilor, și este redat în filmul de mai jos care îl pune în centrul atenției pe John Perkins, un fost “asasin economic” care timp de zece ani și-a pus puterea de convingere și competențele de economist în slujba imperiului finaciar mondial format din organizațiile cunoscute ca  Banca Mondială și FMI, misiunea lui fiind de a ruina țările lumii a treia prin îndatorare, prin acest mecanism asigurând interesele marilor corporații americane și, desigur, profituri imense pentru bancheri și corporațiile lor.

Adevărul despre cele două Războaie Mondiale, terorism şi violenţă

Controlul economic şi jaful perpetuu în domeniul sãnãtãţii nu sunt decât o faţetã a cubului lui Rubik pe care bancherii internaţionali îl au în mâinile lor. Urmãtorul instrument cu care fac profit şi deţin controlul este rãzboiul.

De la punerea bazelor Rezervelor Federale în 1913, un numãr de rãzboaie mari şi mici au avut loc. Dintre acestea, trei ies în evidenţã – Primul Rãzboi Mondial, Al doilea Rãzboi Mondial şi Rãzboiul din Vietnam.

Primul Război Mondial

În 1914, în Europa a izbucnit rãzboiul având în centru Anglia şi Germania. Poporul american nu vroia sã aibã de-a face cu acest rãzboi. În acelaşi timp, Preşedintele Woodrow Wilson a declarat public neutralitatea ţãrii lui. Însã pe ascuns, administraţia americanã cãuta orice scuzã pentru a intra în rãzboi. Într-o altã constatare a Secretarului de Stat, William Jennings: “Marii bancheri sunt foarte interesaţi ca ţara sã intre în rãzboi datoritã oportunitãţilor largi de a face profituri imense”.
Este esenţial sã înţelegem cã cel mai profitabil eveniment pentru bancherii internaţionali care se poate întâmpla este rãzboiul. Pentru cã acesta forţeazã naţiunea sã împrumute şi mai mulţi bani cu dobândã de la Banca Rezervelor Federale. Consilierul şi mentorul lui Woodrow Wilson era Colonelul Edward House, omul care avea relaţii strânse cu bancherii internaţionali ce vroiau rãzboiul. În stenograma conversaţiei dintre Colonelul House, consilierul lui Wilson şi Sir Edward Grey, Secretarul de Afaceri Externe al Angliei, cu privire la cum sã implice America în rãzboi, Grey întreabã: “Ce ar face americanii dacã germanii le-ar scufunda o navã de linie cu pasageri americani la bord?” House rãspunde: “Cred cã o flacãrã de indignare ar mãtura America “…şi, prin ea însãşi, ar fi suficientã pentru a ne arunca în rãzboi.” Astfel, pe 7 Mai 1915, la sugestia lui Sir Edward Grey, nava “Lusitania” a fost intenţionat trimisã în apele aflate sub jurisdicţia germanilor unde se ştia cã se aflã navele militare germane. şi cum era de aşteptat, submarinele germane au torpilat vasul, fãcând sã sarã în aer muniţia stocatã şi ucigând 1.200 de oameni. Pentru a înţelege mai bine natura deliberatã a acestei înscenãri, sã precizãm cã ambasada germanã a dat anunţuri publicitare în New York Times în care îi avertiza pe oameni cã, îmbarcându-se pe “Lusitania”, o fac pe propriul risc ţinând cont cã o navã, care, pe ruta America – Anglia, trece prin zona de rãzboi, este expusã distrugerii. Aşa cum se anticipase, scufundarea “Lusitaniei” a cauzat un val de mânie în rândul americanilor, şi America a intrat în rãzboi, la scurt timp dupã. Primul Rãzboi Mondial a costat America 323.000 de vieţi. J. D. Rockefeller a câştigat 200 de milioane de dolari din rãzboi – în jur de 1.9 miliarde, potrivit standardelor de astãzi. Ca sã nu mai spunem cã efortul de rãzboi a costat America în jur de 30 de miliarde de dolari. Mare parte din ei au fost împrumutaţi de la Banca Rezervelor Federale, cu dobândã, mãrind, şi pe viitor, profiturile bancherilor internaţionali.

Al doilea Râzboi Mondial

Adolf Hitler

În ziua de 7 Decembrie 1941, Japonia a atacat flota americanã la Pearl Harbor atrãgând dupã sine intrarea noastrã(SUA) în rãzboi. Preşedintele Franklin D. Roosevelt a numit ziua atacului “o zi a infamiei”. O zi a infamiei, chiar aşa, dar nu din cauza atacului-surprizã de la Pearl Harbor. Dupã 60 de ani în care au fost aduse la luminã informaţii, este clar nu numai cã se ştia de atacul de la Pearl Harbor cu sãptãmâni înainte, dar şi cã atacul a fost dorit şi provocat. Roosevelt, care provine dintr-o familie de bancheri din New York din secolul 18, al cãrui unchi, Frederick, a fãcut parte din Consiliul Fondator al Rezervelor Federale, apãra interesele bancherilor internaţionali, şi avea interesul de a intra în rãzboi pentru cã, dupã cum am vãzut, nimic nu este mai profitabil pentru bancherii internaţionali decât rãzboiul. În jurnalul sãu, pe 25 noiembrie 1941, Secretarul de Rãzboi al lui Roosevelt, Henry Stimson, nota o conversaţie pe care-a avut-o cu Roosevelt. “Dilema era cum sã-i facem sã tragã ei primul foc. Era de dorit sã ne asigurãm cã japonezii vor fi cei care sã facã asta pentru a nu exista niciun dubiu cu privire la identitatea agresorilor.” În lunile premergãtoare atacului de la Pearl Harbor Roosevelt fãcuse aproape tot ce-i stãtuse în puteri ca sã stârneascã mânia japonezilor pentru a-i pune pe picior de atac. A interzis toate importurile japoneze de petrol american, a îngheţat toate investiţiile japoneze în Statele Unite, a avansat împrumuturi publice Chinei Naţionaliste şi i-a sprijinit militar pe Britanici, ambii fiind inamici ai Japoniei în rãzboi, practici care, apropo, reprezintã o violare absolutã a normelor de rãzboi internaţionale. Iar pe 4 Decembrie, cu trei zile înainte de atac, serviciile secrete australiene i-au comunicat lui Roosevelt existenţa unei forţe militare japoneze îndreptându-se spre Pearl Harbor. Roosevelt a ignorat cele spuse.
Ceea ce se spera şi ce se pregãtise a avut loc pe 7 Decembrie 1941, când Japonia a atacat Pearl Harbor, ucigând 2.400 de soldaţi. Înainte de Pearl Harbor, 83% din opinia publicã americanã nici nu vroia sã audã de rãzboi. Dupã Pearl Harbor, 1 milion de oameni s-au înrolat voluntar. E important de ştiut cã efortul de rãzboi german a fost larg susţinut de 2 organizaţii. Una numita I. G. Farben. I. G. Farben producea 84% din explozibilii Germaniei şi chiar şi gazul Zyklon B folosit în lagãrele de concentrare pentru uciderea a milioane de oameni. Unul dintre partenerii secreţi ai I. G. Farben era Compania Standard Oil din America a lui J. D. Rockefeller. În realitate, Aviaţia Germanã nu-şi putea desfãşura operaţiunile fãrã aditivul special patentat de Compania Standard Oil a lui Rockefeller. Bombardarea drasticã a Lodrei de cãtre Germania Nazistã, de exemplu, a fost posibilã datoritã combustibilului de $20 milioane livrat de compania lui Rockefeller. Acesta e doar un mic exemplu pe tema despre cum afacerile americane au sprijinit financiar ambele laturi ale celui de-al doilea rãzboi mondial.
O altã organizaţie trãdãtoare care meritã menţionatã este Corporaţia Unionalã Bancarã din New York City. Aceasta a finanţat nu numai numeroase aspecte ale accesului lui Hitler la putere împreunã cu ajutorul efectiv material în timpul rãzboiului, dar a fost şi o bancã de spãlare a banilor naziştilor care pânã la
urmã a fost demascatã ca având în seifurile sale milioane de dolari ai naziştilor. Corporaţiei Unionale Bancare din New York i s-a aplicat, în cele din urmã sechestrul, ca urmare a încãlcãrii Legii Comerţului cu inamicul. Ghici cine era directorul şi vice-preşedintele Bãncii Unionale? Prescott Bush, bunicul actualului nostru preşedinte şi, desigur, tatãl fostului nostru preşedinte. Gãndiţi-vã la asta când aveţi în vedere deciziile morale şi politice ale familiei Bush.

Războiul din Vietnam

Declaraţia oficialã de rãzboi a Statelor Unite cu Vietnamul în 1964 a fost precedatã de un presupus incident privind atacarea a 2 distrugãtoare americane de cãtre bãrcile poliţiei nord-vietnameze în Golful Tonkin. Acesta a rãmas cunoscut sub denumirea de Incidentul din Golful Tonkin. Acest fapt izolat a fost pretextul ce a catalizat o desfãşurare masivã de trupe şi rãzboiul sângeros ce a urmat. A fost o problemã, totuşi. Atacul acesta nu s-a întâmplat niciodatã.
A fost un eveniment complet înscenat pentru a avea motivul intrãrii în rãzboi. Fostul Secretar al Apãrãrii, Robert McNamara, a declarat câţiva ani mai târziu cã Incidentul din Golful Tonkin a fost “o greşealã”, în timp ce mulţi membri din interior şi ofiţeri au ieşit la rampã, spunând cã a fost o minciunã nãscocitã. Odatã cu începerea rãzboiului, a fost consideratã o afacere, ca de obicei.
În octombrie 1966,Preşedintele Lyndon Johnson a ridicat restricţiile comerciale cu Blocul Sovietic ştiind foarte bine cã Sovietele furnizau pânã la 80% din resursele de rãzboi ale Vietnamului de Nord. În consecinţã, familia Rockefeller a finanţat fabrici din Uniunea Sovieticã în care sovieticii fabricau
echipament militar şi îl trimiteau în Vietnam. Finanţarea ambelor tabere în acest conflict este doar o faţetã a monedei. În 1985, Regulile de Luptã ale Vietnamului au fost date publicitãţii. Acestea arãtau, pe larg, ce le era permis trupelor americane sã facã în rãzboi şi ce nu. Erau incluse lucruri absurde, cum ar fi: Sistemele anti-aeriene nord-vietnameze sã nu fie bombardate dacã nu sunt operaţionale. Niciun duşman nu mai poate fi urmãrit odatã ce a trecut graniţa, în Laos sau în Cambodgia, şi cel mai relevant dintre toate – ţintele strategice de cea mai mare importanţã nu puteau fi atacate decât dacã iniţiativa venea de la înalţii oficiali militari. În afarã de aceste limitãri de tot râsul, Vietnamul de Nord a fost şi informat de aceste restricţii şi, ca urmare, şi-a bazat toatã strategia de luptã în funcţie de limitãrile forţelor americane. Acesta este şi motivul pentru care rãzboiul a durat atâta timp.
Şi concluzia de final este aceasta. Rãzboiul din Vietnam nu a fost niciodatã pornit pentru a fi câştigat. Doar întreţinut. Bilanţul acestui rãzboi cuprinde 58.000 de americani şi 3 milioane de vietnamezi morţi.


Farsa de la 11 septembrie 2001

Deci, unde ne aflãm acum? 11 Septembrie a fost impulsul de început pentru accelerarea planului unei elite nemiloase. A fost un pretext înscenat pentru rãzboi, deloc diferit de scufundarea Lusitaniei, provocarea de la Pearl Harbor şi minciuna din Golful Tonkin. De fapt, dacã 11 septembrie nu ar fi un astfel de pretext de rãzboi, ar constitui excepţia de la regulã. Pretextul a fost folosit pentru declanşarea a douã rãzboaie ilegale, neprovocate, unul împotriva Iraqului iar celãlalt împotriva Afghanistanului. Dar 11 septembrie a fost, în acelaşi timp, pretextul pentru un alt rãzboi. Rãzboiul împotriva voastrã! Legea Patrioticã, Legea Siguranţei Naţionale, Legea Tribunalelor Militare şi altele sunt toate concepute, în întregime şi cu desãvârşire, pentru a vã distruge libertãţile civile şi pentru a vã limita capacitatea de a riposta împotriva a ceea ce urmeazã. La ora actualã, în Statele Unite, americani neavizaţi şi cu creierele spãlate, casele vã pot fi percheziţionate, fãrã mandat, fãrã ca mãcar sã fiţi acasã. În schimb, puteţi fi arestaţi fãrã sã vi se aducã la cunoştinţã acuzaţiile, reţinuţi pe un timp neprecizat, fãrã a avea acces la un avocat şi torturat legal, toate astea pe baza bãnuielii cã aţi putea fi terorişti.
Dacã vreţi sã vã fac şi un desen cu ceea ce se întâmplã în ţara asta, haideţi sã revedem cum se repetã istoria. În Februarie 1933, Hitler a înscenat un atac “Drapel Fals” incendiindu-şi propria clãdire a Parlamentului German, Reichstag-ul şi acuzându-i, în schimb, pe teroriştii comunişti. În urmãtoarele câteva sãptãmâni, a promulgat Actul de Împuternicire care eradica complet Constituţia Germanã, distrugând libertãţile cetãţenilor. A iniţiat apoi o serie de rãzboaie preemptive, toate justificate poporului german ca fiind necesare pentru menţinerea “siguranţei naţionale”.

“Existã un rãu care ameninţã orice bãrbat, orice femeie şi copil al acestei mari naţiuni. Trebuie sã luãm mãsuri pentru a ne asigura siguranţa personalã şi pentru a ne apãra patria-mamã.”

 

Adolf Hitler
Cu ocazia anunţãrii cãtre popor a înfiinţãrii Gestapo-ului. “Cu privire la comunism “…acesta şi organizaţiile sale centrale nu trebuie sã ne stea în cale!”.

“Inamicii noştrii sunt reţelele teroriste radicale şi orice guvern care le sprijinã.” – George W. Bush

Este timpul sã ne trezim. Oamenii de la putere fac tot ce pot sã se asigure cã sunteţi în permanenţã pãcãliţi şi manipulaţi. Percepţia majoritãţii oamenilor asupra realitãţii, în special sub aspect politic, nu le aparţine lor. Le este impusã cu viclenie fãrã ca ei mãcar sã ştie asta. De exemplu, opinia publicã crede cã, de fapt, invazia din Iraq merge prost iar violenţele religioase nu par sã se mai opreascã. Ceea ce publicul eşueazã sã vadã este faptul cã destabilizarea Iraqului este ceea ce vor oamenii din spatele guvernului. Acest rãzboi va fi întreţinut pentru ca regiunea sã se divizeze, dominaţia asupra petrolului sã fie menţinutã, profituri continue culese pentru firmele din apãrare şi, cel mai important, permanenta amplasare de baze militare utilizate ca rampe de lansare împotriva altor ţãri cu rezerve de petrol, dar nonconformiste cum sunt Iranul şi Siria.
Pentru o mai bunã percepere a faptului cã rãzboiul civil şi destabilizarea sunt intenţionate, în 2005, doi ofiţeri britanici din elita SAS au fost arestaţi de poliţia iraqianã dupã ce au fost prinşi fãcând ture cu maşina şi îmbrãcaţi în veşminte arabe, împuşcau civili. Dupã arestarea şi trimiterea lor într-o închisoare din Basra,armata britanicã a solicitat imediat eliberarea acestor bãrbaţi. Când guvernul din Basra a refuzat, tancurile britanice au intrat, practic, în închisoarea din Basra şi şi-au eliberat oamenii.

Dacã vrei sã distrugi o ţarã, cum faci asta? Pãi, sunt douã moduri: Poţi sã te duci acolo şi sã dai o bombã, dar asta nu e foarte eficient. Mai eficient este sã-i faci pe oamenii din acea zonã sã se omoare între ei şi sã le distrugi propriul teritoriu, propriile ferme, şi asta s-a fãcut în aceastã ţarã.
Deci, modul în care distrugi legãtura dintre ei este sã-i faci sã se autodistrugã prin învrãjbirea unuia împotriva celuilalt. şi apoi sprijini ambele pãrţi, ai agenţi infiltraţi în ambele tabere – agiţi spiritele în ambele tabere pânã ajung sã se omoare reciproc. Este timpul ca unii din noi sã se trezeascã la realitate, sã înţeleagã cum încearcã aceşti oameni sã creeze şi sã menţina imperii. Fac acest lucru manipulând oamenii pe care încearcã sã-i cucereascã.

Poate aţi vrea sã vã întrebaţi de ce întreaga culturã este saturatã pânã la refuz de divertisment mass-media din toate pãrţile în vreme ce sistemul de învãţãmânt din America este într-un declin stupefiant de când guvernul american a decis sã preia şi sã subvenţioneze învãţãmântul de stat. Guvernul primeşte atât cât plãteşte. Când vom înţelege asta şi când veţi vedea instituţiile educaţionale subvenţionate de guvern şi veţi vedea ce studenţi şi ce educaţie a dat aceste şcoli finanţate de guvern, logica vã va spune cã dacã produsul final al acestor şcoli nu concordã cu ceea ce vrea statul şi guvernul federal poate aatunci vor fi schimbate. Concluzia este cã guvernul primeşte ce a comandat. Ei nu vor ca copiii voştri sã capete o educaţie decentã.Ei nu vor sã gândiţi prea mult.De aceea în ţara noastrã şi în întreaga lume a proliferat divertismentul, mass media, spectacolele de televiziune, parcurile de distracţii, drogurile, alcoolul şi orice tip de divertisment care sã ţinã mintea umanã ocupatã astfel ca sã nu-i inoportunaţi pe oamenii ãştia importanţi dacã gândiţi prea mult.
Aţi face mai bine sã vã treziţi şi sã înţelegeţi cã existã oameni care vã traseazã viaţa şi voi nici mãcar nu ştiţi!

http://libercugetatorul.info/2011/10/02/adevarul-despre-criza-economica-mondiala/

Anunțuri

2 responses to “Sclavia moderna , criza si Al III-lea Razboi Mondial

  1. baiatu de la coltu strazii

    eu am fost in Viena si chiar nu se simte nicio criza acolo. am fost si in Berlin si in Hamburg si chiar nu e criza.toata lumea o duce bine.Noua Ordine Mondiala exista de 5000 de ani, poate nu v-ati prins dar cautati mai bine in vechiul testament.criza e doar la noi la romani pentru ca se fura ca in codru.in tarile civilizate oricine isi permite o masina decenta(ceea ce in romania inseamna lux), o casa cu piscina(si ultimu angajat dintr-o banca are lucrurile astea) si 2 excursii pe an in centre turistice montane si maritime decente, nu fite ca la poiana brasov. hai sictir

    • Eeee… facem pariu ca peste 2/3 ani o sa cautam mancare prin gunoaie?E adevarat occidentul nu a simtit criza suficient de puternic dar o va simti mult mai mult in curand O sa-ti aduci aminte de ce iti spun eu acum.Acum acolo Dumnezeu este dat afara de peste tot pentru ca considerati ca aveti de toate si le-ati obtinut singuri iar El nu exista.Cu timpul o sa va schimbati parerile in cazul ca reusiti sa supravietuiti la ce vine peste voi.Noi amarati astia de romanii suntem obisnuiti deja cu lipsurile, sa vedem ce veti face voi cand veti fi pusi in situatia noastra.E valabil si pentru jigodiile care au dus tara de rapa si au vandut tot ce se putea vinde.Multi vor vrea sa se intoarca in Romania dar nu se va mai putea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s