Teologia sahului prin analogie

Călătoria în timp și notația pe tabla de șah

De ceva timp mă tot gândesc la cum conduce Dumnezeu lumea aceasta. E un mare paradox: pe de o parte trebuie să nu îngrădească libertatea nimănui, pe de altă parte trebuie să intervină secundă de secundă în lume pentru a limita faptele și intențiile rele ale oamenilor.

Mi-ar place să fiu alături de El să-mi explice cum reușește să păstreze un echilibru între noi, cum încă trăim pe pace, deși există atât de mult rău în sufletele noastre și implicit în lume. Mi-ar place să stau cu El „sus” la „pupitru de comandă” să-mi descrie gândurile oamenilor, intențiile lor, idealurile, talanții pe care i-au primit, puterea pe care o au, schimbările prin care vor trece, evoluțiile statelor, a economiei, migrațiile popoarelor…

sahul-vietii

Aș vrea să văd cum îi inspiră pe oameni spre a crea, spre frumos, spre muzică, pictură, sculptură, literatură, teologie, știință… spre cele nevăzute ale lumii și sufletului nostru.

Mi-ar place să-mi arate de ce ia anumite decizii în anumite momente. Aș vrea să-mi ilustreze cum deciziile Lui asupra cursului vieții unor persoane afectează viețile întregii omeniri.

Aș vrea să-mi arate trecutul și să mi-l explice, ca să pot înțelege mai bine prezentul. Aș vrea să-mi arate și viitorul ca să pot ști ce urmează, și să conștientizez apoi ce consecințe au faptele noastre din prezent.

Ce fascinant! Să conduci o populație de 7 miliarde de oameni! Să știi permanent ce este în gândul fiecăruia, să știi viața și personalitatea fiecărui om! Să ai grija de tot regnul animal, de toate plantele, de ape, de vânturi, de precipitații, de tot ce mișcă pe planeta asta și în Univers! Câte conexiuni incredibil de complicate apar atunci când oamenii interacționează între ei, și în același timp cu natura, animalele, vremea și Universul nostru. Ce Inteligent și ce Bun este Creatorul nostru!

Mi-ar place să aflu Adevărul, să aflu toate secretele lumii de la început și până astăzi.. toate tainele Creației.

Totul e posibil și sunt sigur că Dumnezeu nu are nimic de ascuns, și mai sunt sigur că Dumnezeu a descoperit multe din lucrurile pe care mi le doresc eu, altor oameni pe acest pământ, în special celor cu viață sfântă.

Dacă vi se pare că dorințele mele sunt obrăznicii, atunci amintiți-vă că omul a fost creat să fie dumnezeu, dar nu după ființă, ci prin participare. Omul poate avea acces la toată viața Sfintei Treimi, împărtășindu-se continuu de Ea, dar nu-i poate lua locul. Omul poate fi dumnezeu, în comuniune permanentă cu Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

“Prin natura sa, omul are posibilitatea reală de participare la o viaţă dumnezeiască. Însăşi natura lui cere această participare, care, în final, se încoronează cu îndumnezeirea. Ca făptură sau creatură a lui Dumnezeu, în om există acea raţiune după care el a fost proiectat de Dumnezeu şi în virtutea căreia există şi se mişcă. Este o tendinţă din partea omului şi o atracţie din partea lui Dumnezeu, care nu pot fi separate una de alta.” (Pr. Conf. Dr. Constantin I. Băjău, “Relaţia Dumnezeu-om în teologia Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae”, Revista Teologica, nr.1/2012, p.72-96).

Mai am o dorință, pe care am scris-o în titlu, care au avut-o și o au și mulți alți oameni pe acest pământ: mi-ar place să călătoresc în timp, să văd cum au trăit oamenii în alte epoci. Bine știind că Dumnezeul nostru este Atotputernic și nimic nu este cu neputință la El, așa cum spune Domnul Hristos în Evanghelie (Luca 1, 37), atunci sunt sigur că El ne-ar putea trimite spre o călătorie în timp.

Astăzi există posibilitatea înregistrării video pentru a ilustra momente la care noi n-am putut participa fizic. Prin urmare și Dumnezeu ne-ar putea arăta materiale video (câte vreme noi! nelimitate! are spațiu destul pe hardurile Sale!) cu epocile anterioare. Sunt sigur că Dumnezeu poate crea instant un Youtube al istoriei lumii de la început și până astăzi, iar noi să vizualizăm ce moment al istoriei dorim, indiferent dacă e din viața publică sau din viața de familie a oamenilor.

Problema cu materialele video este că, deși ne ajută să vedem ce s-a întâmplat într-un anumit moment, nu ne dau posibilitatea să înțelegem atmosfera acelor vremuri. Nu putem mirosi, nu putem pipăi sau simți ceea ce vedem. Filmul este o formă de participare la o lume anterioară, dar nu una desăvârșită, ci cu multe limitări.

De aceea, pentru o mai bună înțelegere a epocilor trecute, e firesc să-i cerem lui Dumnezeu să călătorim în timp în mod real, adică să ne trimită și fizic în acele vremuri, ca experiența noastră istorică să fie cât mai puternică. Totuși apare o primă problemă: trecutul istoric este un complex de fapte și consecințe ale alegerilor oamenilor și ale alegerilor lui Dumnezeu, prin urmare prezența noastră în timp n-ar trebuie să afecteze deloc ceea ce s-a întâmplat, pentru că altfel Dumnezeu ar îngădui să rescrie artificial faptele noastre… călcând libertatea pe care chiar El a dăruit-o omului. Deci, dacă Dumnezeu ar permite o astfel de călătorie, ar fi doar ca o vizită într-un muzeu, într-un castel, în care ceilalți să nu sesizeze prezența noastră, iar noi să nu putem face nimic pentru a influența alegerilor lor.

Totuși, dacă fiind în timpul călătoriei noastre în timp, i-am fi spus lui Dumnezeu:

„Doamne, dar dacă Ștefan cel Mare nu ar fi câștigat bătălia de la Podul Înalt, ce s-ar fi întâmplat?” sau „Dacă Sfântul Împărat Constantin nu ar fi dat acel edict de libertate a creștinilor, cum ar fi evoluat Biserica Ta?”. „Dacă Marx și Engeles n-ar mai fi scris lucrările lor despre societatea socialistă, cum ar fi arătat comunismul?”. “Dacă Hitler și Stalin ar fi primit altă educație în familie, cum ar fi arătat Europa astăzi?”. „Dacă Adam n-ar fi păcătuit, ce fel evolua omenirea?”. “Dacă n-ai fi amestecat limbile oamenilor la Turnu Babel, cum ar fi arătat națiunile astăzi?”

Sunt sigur că Dumnezeu poate să ne arate aceste lucruri, chiar dacă suntem încă în cursul istoriei, în mrejele curgerii timpului. Haideți să vedem un exemplu, ca să înțelegeți mai bine la ce mă refer.

Gândiți-vă la o partidă de șah care se află deja la mutarea 50. Pe tablă jucătorul cu piesele albe a mutat de 50 de ori piesele sale, iar cel cu piesele negre, tot de 50 de ori. În circuitul național și internațional al campionatelor de șah fiecare mutare a unui jucător este notată, din mai multe motive:

  • pentru a nu exista discuții între adversari în legătură cu așezarea pieselor pe tablă într-un anumit moment;

  • dacă un jucător dărâmă din greșeală una sau mai multe piese de pe tablă, așezarea lor să fie ușor de refăcut și jocul să continue;

  • pentru ca după terminarea partidei, fiecare jucător să poate relua mutările făcute și să analizeze ce a făcut bine și ce a greșit.

  • partidele notate ale marilor șahiști rămân adesea drept model de studiu pentru viitori învățăcei, sau chiar pentru formularea unor noi teorii și scheme ale jocului de șah.

Tabla de șah este lumea noastră în care trăim, așezarea pieselor pe tablă la un anumit moment al partidei sunt alegerile noastre care ne-au dus în acea poziție. Dumnezeu este arbitrul care notează fiecare mutare (alegere). Mișcările pieselor de șah pe tablă descriu timpul lumii noastre. Dumnezeu, ca arbitru, este în afara partidei, este în afara timpului, este veșnic și ne-limitat în vreun fel de constrângerile timpului. El poate oricând să ne arate cum ar fi evoluat partida de șah dacă noi am fi „mutat” altfel, chiar dacă partida este în curs de desfășurare. Dar cum?

Arbitru de șah ne poate da în câteva secunde, o copie xerox sau virtuală a notațiilor făcute în partida de șah, până la acel moment de cei doi jucători, iar noi putem replica mutările lor pe o altă tablă de șah, cu alte piese. Un antrenor ne poate arăta în acest timp care au fost mutările cheie ale partidei, ce greșeli s-au făcut și ce urmează probabil să se întâmple. Iar asta, nu uitați, chiar în timpul desfășurării partidei celor doi jucători, care poate dura câteva ore!

Prin urmare la aceeași partidă de șah nu participă doar 3 persoane: jucătorii și arbitrul, ci și alte persoane care „off the record” sau “la rece” pot replica mutările lor, pot intra în mintea lor prin prisma alegerilor pe care le-au făcut jucătorii, pot schimba așezarea pieselor că să înțeleagă mai bine ce motivație au avut jucătorii pentru a muta în acel fel, sau ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi mutat diferit.

La fel poate face și Dumnezeu cu vizita noastră în timp. Ne poate trimite în alte epoci cu adevărat. Noi putem vizita în mod real acele vremuri, putem chiar să-i cerem lui Dumnezeu să ne arate care ar fi fost cursul lumii dacă oamenii ar fi făcut alte alegeri, la fel cum antrenorul de șah schimbă așezare pieselor ca să arate ucenicilor săi ce s-ar fi întâmplat dacă jucătorii mutau altfel. Dar toate acestea, nu uitați! fără să intervină asupra istoriei în curs, asupra „partidei de șah” care este încă în desfășurare.

Concluzia: Putem călători în timp, căci la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Putem vedea ce s-ar fi întâmplat dacă oamenii ar fi fost altfel, dacă ar fi făcut binele, dacă ar fi ascultat de Dumnezeu.

De fapt, noi chiar și astăzi călătorim în timp vizionând fotografii, filme, citind cărți, pipăind lucruri făcute în trecut, mirosindu-le, și gustând vinuri de zeci și sute de ani. Călătorim în timp rememorând în noi înșine evenimente care ne-au marcat. Călătorim în timp atunci când vedem lucruri sau persoane care ne aduc aminte de fapte trecute, de persoane din trecut, etc. Însă călătoria noastră este una parțială, limitată, nedesăvârșită…

Dumnezeu poate compensa toate aceste minusuri, poate completa toate aceste lipsuri, refăcând o întreagă lume, așa cum prin notația unei partide de șah jucate acum mult timp, se poate reface atmosfera și tensiunea înfruntării dintre doi mari jucători.

Regele – piesa care dă sens lumii fascinante a jocului de șah

.Regele pe tabla de șah este o piesă aparte din două motive: nu poate fi capturat niciodată și toată strategia jocului gravitează în jurul lui. Finalitatea ultimă a unei partide de șah este încolțirea regelui adevers, prin protejarea regelui propriu. Paradoxal, deși regele are o putere scăzută de atac, este cea mai apărată piesă de pe tablă, stând încă de la începutul jocului în centrul redutei militare, flancat puternic din toate părțile.

Fără rege jocul de șah nu ar avea sens și nici finalitate. Toate piesele de pe tablă se raportează în acțiunile lor, direct sau indirect către regele propriu sau adevers. Atacul direct al unei piese la regele advers poartă denumirea de șah. Astfel, denumirea acestui joc, șahul, poartă în sine o relaționare directă cu regele, sau altfel spus: șahul implică chiar în denumirea lui apelul la rege. Regele e singura piesă care are deasupra capului crucea, ca semn al autorității omenești, care-și are izvorul în autoritatea dumnezeiască, căci Crucea este asociată mereu cu Hristos, Dumnezeul și Creatorul lumii, Cel ce de bunăvoie S-a răstignit pe ea. Regele este centrul psihologic al jocului de șah, atât prin autoritatea pe care o impune cât și prin prisma faptului că toate strategiile îl privesc în mod direct.

Prin analogie, lumea în care trăim nu ar avea sens fără Dumnezeu. Așa cum piesele de șah își justifică existența doar raportându-se la rege, la fel noi oamenii avem sens pe pământ doar raportându-ne la Cel ne-a creat. Blaise Pascal spunea: „Dacă omul nu este făcut pentru Dumnezeu, de ce nu este fericit decât întru Dumnezeu? Dacă omul este făcut pentru Dumnezeu, de ce îi este el atât de potrivnic lui Dumnezeu ” iar Sfântul Tihon spunea: „Nimic nu este mai mare ca omul cu Dumnezeu şi nimic mai mic ca omul fără Dumnezeu.

Așa cum regele este centrul psihologic al jocului de șah la fel Dumnezeu stă în mijlocul creației Sale, fiind rațiunea de a exista a fiecărui lucru și a fiecărei persoane. Totul e creat, și fiecare lucru creat a primit un scop pentru a exista, din partea Creatorului. Totul are sens doar pentru că Dumnezeu le-a dat un sens.

Așa cum toată strategia jocului de șah se precipită spre final în jurul regelui, la fel viața oamenilor, buni sau răi, spre bătrânețe se apropie de Dumnezeu, temători fiind în pragul morții.

Regele pe tabla de șah este singura piesa ce nu poate fi capturată niciodată. Regele este nemuritor, deși poate cunoaște înfrângerea. Hristos este regele lumii, care deși învins pe tabla vieții, capturat, încolțit din toate părțile de dușmani, evadează din moarte, prin cruce, înviind ca un Dumnezeu. Regele încolțit pe tabla de șah este firea umană încolțită de propriile ei păcate care nu mai găsește niciun ajutor în puterea celor din jur, pe orizontală toate șansele sunt epuizate… doar ridicarea privirii spre cer mai poate salva situația. Crucea de pe capul regelui simbolizează în ultimă instanță că soluția pentru om poate veni paradoxal, pe verticală, pe o altă axă a jocului, de sus, din cer, de la Dumnezeu. Când omul e prins în capcana proprie a egoismului și a răutății, doar crucea îl mai poate salva… și asta pentru că ea e semnul biruinței lui Hristos asupra răului. Crucea e izvorul vieții, altar pe care S-a răstignit Dumnezeu, căci prin ea a venit bucurie la toată lumea.

Finalurile de partida surprind adesea pe tabla de șah regele conducându-și grijuliu pionii spre final, spre punctul maxim al vieții lor, spre moarte (ieșirea de pe tabla) și înviere (transformarea în altă piesă) la fel cum Dumnezeu ne insoțește pe fiecare din noi de la zamislirea în pântecele mamei până la moarte, făcând tot posibilul să ne mântuim. Regele încoronat cu cruce care poarta pionul spre final este Hristos care-și poarta frații spre viata veșnica prin Crucea patimilor Sale. O rugăciune din acatistul Sfintei Cruce spune așa:

De aceea cum pot eu sa fug de Cruce, vazand pe Hristos ca este ridicat pe ea? Cum sa-mi para grele chinurile vazand pe Stapanul meu ca le iubeste si le cere si le socoteste Lui de mare cinste? Rusine-mi este, cu adevarat, de ma voi intrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii, sau de ispitele ce-mi aduc diavolii, trupul si gandul meu cel rau, sau pentru saracia si bolile ce-mi vin din voia lui Dumnezeu pentru pacatele mele, deoarece acestea toate le trimite pentru ca sa ma apropie mai mult de El pentru ca sa-L slavesc si sa ma pedepsesc in aceasta viata pentru binele meu, pentru ca sa ma odihnesc cu mai multa marire intru imparatia Lui cea vesnica.

Regele este singura piesă care poate face rocada, și asta pentru ca această mutare să-i grăbească așezarea pe o poziție comodă, bine apărată, și restul armatei să se concentreze spre atac. Prin rocadă regele dă un impuls ofensivei zicând practic: „Mergeți fraților la luptă, eu m-am așezat bine!” Prin rocadă regele deblochează o teamă latentă a celorlalte piese că regele poate fi atacat, și le încredințează că totul e bine și pot uita de grija aceasta. Această retragere subtilă a regelui în spatele apărării este un gest de încurajare pentru armata să de a-și îndeplini menirea, de a ataca regele advers și a câștiga.

În relația noastră cu Dumnezeu, El este mereu Cel ne dă putere în orice facem, dar se implică cu discreție, lăsându-ne mereu impresia că prin puterea noastră am reușit. Se luptă cu noi și ne întărește în bine, dar nu caută laude, se restrage discret în spatele nostru și ne lasă pe noi să credem că El ne-a ajutat, nu să constatăm asta din obligație. Dumnezeu este mereu Cel ce ia inițiativa și ne dă gânduri bune pentru a merge mai departe pe calea cea îngustă și strâmtă ce duce spre împărăția cerurilor.

În șah regele alb nu se poate apropia de regele negru, păstrând mereu distanță minimă de o pătrățică. Cei doi regi nu pot ajunge la un compromis, nu se pot captura unul pe altul, și nici ataca. În viața de după moarte, binele nu va mai avea niciun amestec cu răul, pentru că nimic necurat nu va intra în împărăția lui Dumnezeu. În viața de acum binele se combină uneori cu răul în inimile oamenilor, dar se războiesc reciproc, și încearcă să se excludă unul pe altul. Hristos spune că nu putem sluji lui Dumnezeu dar și diavolului în același timp, pentru că în timp pe unul îl vom urî și pe celălalt îl vom iubi. Distanța dintre cei doi regi de pe tabla de șah este tocmai această imposibilitate ca binele să stea veșnic lângă rău… Prin faptele noastre în timp ori ne înrăim mai tare, ori ne sfințim viața și ne apropiem de Dumnezeu.

Mutarea regelui oricând în timpul partidei dă semnale clare despre intențiile adversarului, în comparație cu mișcările altor piese mutarea regelui are o greutate anume, trăgând după sine toată strategia jocului. Intervențiile lui Dumnezeu în viața oamenilor se fac uneori evidente și produc schimbări foarte mari. Deși Dumnezeu nu îngrădește libertatea oamenilor, el are putere de a ne influența pe toți prin alegerile Sale. Minunile pe care le face Dumnezeu dau semnale clare uneori despre intențiile pe care le are cu un om, cu un popor sau cu lumea întreagă.

Pe tabla de șah, regele, atunci când se află în inferioritate puternică și înfrângerea este aproape mai are o șansă de a remiza, patul. Patul e poziția de șah în care regele nu mai poate muta nicăieri, fiind amenințate toate zonele din jurul lui. La fel și celelalte piese de pe tabla de șah nu mai pot fi mutate din cauza unui blocaj zonal. Patul e soluția neașteptată de ieși la egalitate dintr-o partidă care putea fi pierdută.

Pe tabla vieții Dumnezeu-Regele mai are mereu o soluție pentru problemele noastre, indiferent cât de gravă ar fi situația. Ba mai mult, Dumnezeu spre deosebire de noi care ne supunem regulilor de pe tabla de șah a vieții, nu este limitat în alegerile sale, nu este constrâns de nimic. Legile universului, pe care El Însuși le-a creat, le poate depăși oricând și poate interveni astfel în creație prin intervenții mai presus de fire (prin minuni).

Regele, dama și mintea jucătorului de șah sunt principalele instrumente psihologice prin care se poate obține victoria. Regele apărat cât mai bine, dama ieșind la atac cât mai eficient, iar mintea șahistului menținând totul într-un perfect echilibru, până la victoria finală.

În lumea reală, regele este Tatăl care este mereu discret și lucrează (atacă) doar prin Fiul (dama) pe care-l trimite în lume pentru a ne mântui pe toți. La lucrarea celor doi se adaugă mereu Duhul Sfânt (mintea nevăzută a șahistului), Cel ce pe toate le împlinește, și prin care Fiul lucrează în inimile oamenilor.

(Claudiu)

sursa articol

http://teologiasahului.wordpress.com/

======================

comentariul meu

Noi suntem piesele de sah iar Dumnezeu cel care le muta.

Strategia jocului este la El.

El are viziunea de ansamblu, El stie care este urmatoarea mutare a adversarului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s