Marile puteri ale lumii ar da semne că se pregătesc sa intampine anumite evenimente

Sunt ape încă tulburi pe plan internaţional, iar marile puteri ale lumii ar da semne că se pregătesc de un dezastru de amploare. Potrivit site-ului ultimatesurvival.net, FEMA – Agenţia Naţională pentru Situaţii de Urgenţă din SUA a comandat alimente – conserve şi mâncare care poate fi păstrată pentru o perioadă mai lungă de timp în valoare de 14,2 milioane de dolari. Aceasta trebuie să fie livrată ÎNAINTE de 1 octombrie 2013.

Tot FEMA a ordonat şi aducerea unei rezerve uriaşă de apă plată, ce trebuie livrată tot înainte de 1 octombrie. Mai mult, în fiecare zi începând cu data de 25 septembrie şi până pe 2 octombrie au loc verificări şi testări ale sistemelor de comunicaţii.

Pe plan militar nu va fi permisă nicio plecare pentru armata americană în intervalul 28 septembrie – 5 noiembrie, iar unităţile Gărzii Naţionale trebuie să îşi termine trainingul în domeniul „controlul revoltelor” până pe 30 septembrie 2013, ultima zi înainte de data de 1 octombrie.

Pe de altă parte, în Rusia se întâmplă lucruri asemănătoare. Ministerul de Interne din Rusia îşi pregăteşte oamenii pentru a „manageria situaţia în cazul unui dezastru major”.

Mai mult, între SUA şi Rusia a fost semnat un acord mutual prin care ambele părţi se angajau să facă „schimb de experţi în cazul unor dezastre de amploare”.

Unii vorbesc de efectele cometei ISON asupra Terrei. În orice situaţie, rămâne să vedem ce se va întâmpla.

http://www.antena3.ro/life-show/bizar/marile-puteri-ale-lumii-se-pregatesc-pentru-un-dezastru-major-s-ar-petrece-pe-data-de-1-octombrie-2013-227992.html

=========================================

DE CE SE TEM MARILE PUTERI?

 I   Ameninţarea vine de la Soare în 2013

Steaua sistemului nostru solar va erupe cum n-a mai făcut-o de 11 ani, spun cercetătorii. Dacă în multe părţi ale planetei oamenii se vor bucura de aurore boreale, în alte părţi comunicaţiile ar putea fi date peste cap. Medicii avertizează că am putea avea probleme mari şi dacă ne expunem prea mult la soare.

„În 2013, se estimează să vină maximul de activitate a Soarelui, maximul se produce o dată la 11 ani, deci am avut şi acum 11 ani maxim. Iar exploziile din Soare pot ajunge şi pe Pământ” explică Adrian Sonka, cercetător la Observatorul Astronomic.

„Materia care pleacă de pe Soare circulă prin sistemul solar cu viteze mari şi dacă se întâmplă să fie îndreptată înspre Pământ va ajunge la Pământ şi când ajunge apar anumite fenomene.”

Materia poate produce la poli aurore boreale. Există însă şi părţi negative ale activităţii intense a Soarelui. „Dacă te afli în spaţiu atunci când se produce o erupţie solară nu prea e bine pentru că prin tine vor trece electroni şi protoni, sateliţii care au circuite destul de sensibile se pot strica curentul acesta din atmosferă poate să destabilizeze comunicaţiile radio, semnalale de GPS nu vor mai fi atât de precise”, explică Adrian Sonka.

Medicii avertizează chiar că putea avea probleme dacă ne expunem prea mult la soare.

Şi NASA a tras un semnal de alarmă asupra acitivităţii sorelui în 2013. Erupţiile puternice ar putea influenţa câmpul magnetic al Pământului.

Conform cercetatorilor, exploziiile solare ar putea afecta campul magnetic al Terrei i. NASA a mai avertizat in legatura cu astfel de fenomene care ar putea implicatii grave asupra sistemelor de comunicatii.

Daca nu sunt luate masuri de precautie, furtuna magnetica anticipata in 2013 ar putea avea “consecinte catastrofale” la nivel global.

“Stim ca se apropie, dar nu stim cat de rau va fi”, declara doctorul Richard Fisher, director al diviziei de heliofizica din cadrul NASA, intr-un interviu pentru The Daily Telegraph.

“Aceasta va perturba dispozitive de comunicare, cum ar fi sateliti si navigarea auto, transportul aerian, sistemul bancar, calculatoarele noastre, tot ceea ce este electronic. Furtuna va provoca probleme majore in intreaga lume.”

NASA a transmis avertismentele in cadrul unei conferinte legate de “starea vremii din spatiu” desfasurata la Washington DC, la care au participat oameni de stiinta, cercetatori si oficiali guvernamentali.

La fiecare 22 de ani, ciclul energetic magnetic al Soarelui atinge cote maxime, in timp ce numarul de pete solare atinge punctul maxim la fiecare 11 ani.

Suprapunerea acestor doua evenimente in 2013 va duce la producerea unui nivel urias de radiatii.

Una dintre aceste probleme grave ar putea să apară datorită centralelor electrice moderne, ce sunt proiectate să opereze la voltaje foarte mari, alimentând reţele electrice pe suprafeţe foarte întinse. Cu toate că o astfel de metodă oferă o mai mare eficienţă de gestionare a reţelelor electrice, minimizând pierderile de energie şi risipa ce poată să apară prin supraproducţie, aceasta a făcut, totodată, ca centralele să fie mult mai vulnerabile la condiţiile meteo spaţiale. În astfel de situaţii, centralele de mare putere se comportă întocmai ca nişte antene, canalizând prin ele curenţii direcţi care prezintă intensităţi enorme şi care ar ajunge brusc să treacă prin transformatoarele electrice, arzându-le.

2. O a doua problemă gravă ar putea să apară datorită interdependenţei centralelor electrice cu principalele sisteme care ne furnizează utilităţi. Astfel de sisteme sunt legate de filtrarea apei de consum şi menajere, de infrastructurile care asigură industria, sănătatea şi transporturile, de pieţele financiare şi, la modul general vorbind, de tot ceea ce are legătură cu electricitatea.

Combinând aceste două aspecte, devine limpede pentru noi că o eventuală repetare a „evenimentului Carrington“ (la o scară mult mai mare) ar fi de natură să producă o catastrofă de mari proporţii, aşa cum până în prezent lumea modernă nu a mai cunoscut. Paradoxal, repetarea „evenimentului Carrington“ s-ar manifesta în mare măsură contrar cu ceea ce suntem obişnuiţi să credem că declanşează dezastrele naturale. Într-o astfel de situaţie, în general, atunci când se produc anumite dezastre naturale, regiunile cele mai puţin dezvoltate ale lumii sunt cele mai vulnerabile. În cazul în care s-ar repeta cu o intensitate şi mai mare „evenimentul Carrington“, de data aceasta tocmai zonele supertehnologizate şi „modernizate“ ar fi cel mai mult afectate într-o astfel de situaţie. În cele ce urmează, lăsăm să vorbească prognozele şi cifrele.

Potrivit  rapoartelor exclusiviste de la NSA (SUA), un astfel de eveniment meteorologic spaţial extrem de violent, care ar afecta teritoriul SUA prin impactul unei astfel de „mingi“ de foc ce ar fi alcătuită din plasmă, ar putea induce curenţi electrici extraordinar de puternici, ce ar fi capabili să distrugă sute de transformatoare-cheie în numai 60-90 de secunde şi restul de transformatoare în câteva minute, suspendând alimentarea cu electricitate a unor zone extrem de întinse, pentru foarte multă vreme şi lăsând în felul acesta fără curent electric peste 130 de milioane de oameni. Din acel moment, în care s-ar declanşa o astfel de catastrofă, numărătoarea inversă ar începe imediat pentru America.

Iată cum s-ar prezenta, potrivit  rapoartelor oamenilor de ştiinţă, o aşa-zisă „apocalipsă“ ce ar apărea în SUA imediat după aceea, implicând 4 faze:           1. Primul efect pe care l-ar declanşa această fază nefastă – şi care ar fi imediat pentru unele fiinţe umane – ar fi sistarea alimentării cu apă potabilă. Oricine va locui într-un apartament aflat undeva la înălţime, unde apa trebuie să fie pompată pentru a ajunge, va fi la scurt timp după aceea lipsit de aceasta (de apă). Pentru restul fiinţelor umane, care nu locuiesc în  apartamente aflate la înălţime,  apa potabilă ar mai circula încă prin conducte pentru încă cel mult o jumătate de zi (cam 12 ore).

2. Cea de-a doua fază care va apărea va avea drept efect încetarea oricărei forme de transport care se realizează prin intermediul curentului electric: tramvaiele, trenurile, metrourile şi troleibuzele nu vor mai putea circula. Este însă necesar să ne dăm seama că nici restul mijloacelor de transport nu vor mai avea o viaţă prea lungă, deoarece combustibilul din rezervoarele lor se va termina şi nu va mai exista energie electrică necesară pentru a face cu putinţă pomparea benzinei din rezervoarele subterane în staţiile de alimentare.

3. Cea de-a treia fază: aproape toate rafturile magazinelor de alimente şi ale supermarketurilor se vor goli în scurt timp, iar după aceea vor rămâne goale din acelaşi motiv al imposibilităţii transportului.

4. Cea de-a patra fază: în cazul cel mai bun, unele generatoare de curent electric care sunt prevăzute spre a fi de rezervă nu vor fi distruse şi vor mai funcţiona încă o anumită perioadă de timp, dar aceasta se va petrece numai atâta timp cât le vor permite bateriile, acumulatorii sau alte sisteme care le pun în funcţiune. Pentru toate spitalele, acest eveniment ar însemna cel mult 72 de ore de funcţionare a aparaturii lor de orice fel. După acest  interval, va înceta orice formă de asistenţă medicală modernă. Cu adevărat şocant, şi la prima vedere incredibil, este că o astfel de stare de fapt va putea dura luni şi luni de zile, poate chiar ani. Este necesar să ştim că niciunul dintre transformatoarele care vor fi topite nu vor putea fi reparate, ci vor putea fi cel mult înlocuite. Unii specialişti estimează că există numai un număr infim de astfel de transformatoare de rezervă, dar trebuie să avem în vedere că instalarea unui transformator nou presupune o muncă timp de o săptămână sau chiar mai mult pentru o echipă bine antrenată de lucrători specializaţi, iar astfel de echipe nu se găsesc oriunde şi oricând. Dincolo de toate acestea, în aproximativ o lună toate transformatoarele de rezervă ar putea fi deja puse în funcţiune, însă nu trebuie să pierdem din vedere că numărul acestor transformatoare este insufcient şi ar rămâne încă foarte multe puncte importante care nu ar mai putea fi alimentate cu energie electrică. Pentru acesta ar fi necesară construirea unor transformatoare noi, proces care ar putea dura minim 12 luni.
II  Al Treilea Război Mondial

Holocaustul nuclear este asociat cu al Treilea Război Mondial.

Al Treilea Război Mondial este o noțiune care desemnează un eventual război global, care ar urma să fie purtat la scară globală și care ar avea loc ca o continuare a celui de-al Doilea Război Mondial.

Acest presupus război a fost anticipat și plănuit în perioada Războiului Rece de autorități civile și militare din mai multe țări și, de asemenea, este un subiect foarte des întâlnit în literatura de ficțiune. Se presupune că se vor folosi arme atomice care vor duce la distrugerea Pământului.

În perioada conflictului dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, denumit generic Războiul Rece, se credea că este posibil ca al Treilea Război Mondial să izbucnească din cauza rivalităților dintre aceste două superputeri.

Datorită distrugeri reciproce asigurate, un al Treilea Război Mondial în care s-ar folosii arme nucleare ar duce la distrugeri colosale.

III Proteste, anarhie, revolte … Vremea marilor schimbari se apropie

 Astazi la modul zilnic avem demonstratii masive in cate o tara sau mai multe si indiferent impotriva cui sunt indreptate, ele reflecta o stare de spirit extrem de negativa in randul populatiilor maltratate. Deoarece o tara bine tratata si cu o guvernare corecta nu va avea parte de cele ce se intampla astazi peste tot in lume. Noi toti suntem in aceeasi barca, nu doar Anglia, Irlanda, Islanda, Franta, Grecia, Statele Unite, Romania etc. Ar fi cazul sa ne trezim si sa ripostam pasnic dar impreuna. Vedem ca lumea se revolta insa guvernele voteaza tot cum vor ele, nu mai exista stat de drept ci doar interese mafiote sub nume deghizate precum: guverne, parlamente, banci, fonduri, comisii. Si aceste revolte violente ne fac rau in primul rand tot noua, pentru ca daca bati la usi inchise, arogante si din alta lume nu faci decat sa te consumi degeaba. Atata vreme cat vom continua sa finantam acesti mafioti nu vom face decat sa le consolidam puterea, iar cu acei bani suntem controlabili legal, intimidati prin politie, razboiti cu armata. E ca si cum ne finantam singuri inrobirea. Urmeaza banul si vei descoperi sursa puterii.

Spiritul Revoltei – Piotr Kropotkin (Le Revolte,1880)

Există momente în viaţa societăţii umane când Revoluţia devine o necesitate imperativă, când este inevitabilă. Noi idei se nasc peste tot încercând să-şi deschidă calea spre lumină, să-şi găsească aplicarea în viaţă, dar peste tot sunt blocate de inerţia celor al căror interes este de a păstra vechea ordine, ei fac atmosfera irespirabilă cu prejudecăţile şi tradiţiile lor. Ideile lor de construcţie a Statului, de legi care să păstreze echilibrul social de interacţiune politico-economică a cetăţenilor nu mai pot rezista în faţa criticilor implacabile care le subminează cu fiecare ocazie – din cabinete şi până în cârciumi, din scrierile filosofilor şi până în discuţiile cele mai banale. Instituţiile politice, economice şi sociale sunt pe cale să se prăbuşească, structura socială devenită de nesuportat este o ruină care împiedică dezvoltarea noilor idei, acestea făcându-şi loc prin zidurile sale dărăpănate, în cele din urmă acoperindu-le.

Necesitatea unui nou mod de viaţă devine evidentă. Codul moral, cel după care îşi conduc viaţa majoritatea oamenilor, nu mai este suficient. Ceea ce pare normal a devenit acum o nedreptate strigătoare la cer. Moralitatea de ieri a devenit acum o imoralitate revoltătoare. Conflictul între noile idei şi vechile tradiţii se aprinde în toate clasele societăţii, în orice mediu posibil, în interiorul aceleiaşi familii. Fiul luptă împotriva tatălui căci i se pare revoltător ceea ce tatăl său a considerat natural toată viaţa, fata se revoltă împotriva principiilor pe care mama sa i le-a transmis ca rezultat al unei experienţe acumulate de-a lungul unei întregi vieţi. Zilnic opinia publică este revoltată de scandalurile provocate de bogătaşi şi de progeniturile lor, de crimele comise în numele legii celui mai puternic sau pentru a păstra privilegiile. Cei care doresc triumful dreptăţii, care pun în practică noile idei sunt obligaţi să admită că ideile lor generoase, umaniste şi regeneratoare nu îşi găsesc locul într-o societate organizată ca acum; ei înţeleg că e nevoie de o furtună revoluţionară care să măture toată putreziciunea, să facă inimile să bată puternic şi să aducă omenirii acel spirit al devotamentului, generozităţii şi eroismului fără de care societatea decade şi se dezintegrează.

Într-o perioadă a goanei frenetice după bogăţii, a speculaţiilor şi crizelor, a prăbuşirii bruşte a unor mari firme şi a expansiunii efemere a altora, a averilor uriaşe adunate prin metode scandaloase, care dispar la fel de repede cum au apărut, este evident că instituţiile economice care controlează producţia şi schimbul de mărfuri sunt foarte departe de a reuşi să ofere societăţii prosperitatea pe care se presupunea că o garantează – rezultatul activităţii lor este exact opus.

În locul organizării, instituţiile produc haos, în locul prosperităţii – sărăcie şi insecuritate, în locul reconcilierii – război, un permanent război al exploatatorului împotriva muncitorului, al exploatatorilor şi muncitorilor între ei. Societatea umană este divizată în tabere ostile şi în mii şi mii de mici grupuri care se războiesc fără milă între ele. Conştientă de aceste războaie, de mizeria pe care o produc, societatea caută o nouă formă de organizare, ea cere cu voce tare o remodelare completă a sistemului proprietăţii, producţiei, schimbului de mărfuri şi a relaţiilor economice.Mecanismul guvernării al cărui rol este de a păstra ordinea existentă continuă să funcţioneze, dar randamentul său scade tot timpul, activitatea sa este tot mai dificilă, iar nemulţumirile cresc în permanenţă. Dar curajul, devotamentul, spiritul de sacrificiu sunt cel puţin la fel de molipsitoare ca laşitatea, supunerea şi panica.

Atunci ce formă va lua acţiunea? Toate formele posibile, dictate de circumstanţe, temperament, mijloace. Uneori tragice, alteori amuzante, dar întotdeauna îndrăzneţe, uneori colectivă, alteori individuală, această politică a acţiunii nu va neglija niciun mijloc, niciun eveniment public pentru a păstra viu spiritul, pentru a propaga şi găsi expresiile nemulţumirii, pentru a provoca ura faţă de exploatatori, a ridiculiza guvernul şi a-i dezvălui slăbiciunile şi, mai ales, pentru a trezi curajul şi spiritul de revoltă prin exemplul personal.

Atunci când o situaţie revoluţionară apare într-o ţară înainte ca spiritul revoltei să fie trezit suficient în mase pentru a putea fi exprimat prin acţiuni violente de stradă sau prin răscoale, numai prin acţiuni poate un grup să trezească sentimentul de independenţă şi dorinţa de a îndrăzni, fără de care nicio revoluţie nu poate să reuşească. Oameni curajoşi, pe care nu-i mulţumeşte vorbăria goală, dar care caută tot timpul mijloacele pentru a-şi transforma ideile în acţiuni – oameni integri pentru care vorba şi fapta formează un întreg, pentru care închisoarea sau moartea sunt preferabile unei vieţi trăite împotriva principiilor lor, spirite întreprinzătoare care ştiu că trebuie să îndrăzneşti pentru a reuşi – aceştia formează avangarda care provoacă lupta mult înainte ca masele să poată ridica steagul revoltei şi să pornească cu armele în mâini pentru a-şi cuceri drepturile.

În mijlocul nemulţumirilor, vorbelor sau discursurilor teoretice un act individual sau colectiv de revoltă este singurul care are semnificaţie, simbolizând aspiraţiile majorităţii oamenilor. Este posibil ca masele să fie indiferente la început. Este posibil ca, deşi admiră curajul grupului care a preluat iniţiativa, masele să-i urmeze în primul moment pe cei prudenţi care vor descrie actul ca pe „o nebunie” şi vor spune că „nebunii ăia fanatici vor compromite totul”. Aceşti indivizi prudenţi calculaseră atât de bine că partidul lor, continuându-şi activitatea cu răbdare, va reuşi să-şi atingă obiectivele în 200-300 ani, dar acum au apărut aceşti intruşi neaşteptaţi!

Orice om care cunoaşte puţină istorie şi are puţină minte în cap ştie că propaganda teoretică pentru revoluţie se va exprima în fapte cu mult înainte ca marii teoreticieni să fi decis că a sosit momentul. Totuşi, teoreticienii prudenţi sunt furioşi pe aceşti nebuni şi îi excomunică, îi anatemizează. Dar nebunii câştigă simpatie, masele populare le aplaudă în secret curajul, iar alţii îi imită. Pe măsură ce primii suportă acţiunile forţelor represive, alţii preiau ştafeta; protestele ilegale, revoltele, actele de retorsiune se multiplică.

Din acest moment nu îmi este posibilă indiferenţa. Cei care nu se întrebau ce vor de fapt nebunii, sunt obligaţi să se gândească la ideile lor, să le analizeze, să adopte o poziţie. Prin acţiuni care s-au aflat în atenţia generală, noile idei au intrat în minţile oamenilor şi au câştigat noi adepţi. Un astfel de act poate în câteva zile să facă mai multă propagandă decât 100 de pamflete. Dar mai presus de toate trezeşte spiritul revoltei – demonstrează îndrăzneală.

Vechea ordine, susţinută de poliţie, judecători, jandarmi şi soldaţi, părea de nezdruncinat asemeni fortăreţei Bastilia, care şi ea părea imposibil de cucerit pentru poporul neînarmat aflat în faţa zidurilor sale dotate cu tunuri. Dar curând a devenit evident că vechea ordine nu avea forţa pe care o credeau ei. Un singur act curajos a fost suficient pentru a bloca în câteva zile întreaga maşinărie guvernamentală, pentru a face colosul să tremure, iar armata, atât de ameninţătoare, a fost obligată să se retragă din faţa unor ţărani înarmaţi cu pietre. Oamenii şi-au dat seama că monstrul nu e chiar aşa de teribil cum credeau ei şi că sunt suficiente câteva eforturi energice pentru a-l doborî. Speranţa se născuse în inimile lor. Să nu uităm că dacă exasperarea îi face pe oameni să se revolte, este întotdeauna speranţă în victoria care produce revoluţii.

Guvernul rezistă, represiunea sa este sălbatică. Dar, deşi persecuţiile trecute au ucis energiile celor oprimaţi, acum într-o perioadă de efervescenţă revoluţionară efectul este cel opus. Provoacă noi acte de revoltă, individuală sau colectivă, iar rebelii devin eroi. Într-o succesiune rapidă a evenimentelor, rebeliunea se răspândeşte, se dezvoltă, se generalizează. Tabăra revoluţionară se întăreşte cu elemente care până acum erau ostile sau indiferente. Dezintegrarea generală penetrează guvernul, clasa conducătoare, clasele privilegiate; unii doresc să reziste până la capăt, alţii vor să facă concesii, iar unii propun să se renunţe temporar la privilegii, doar pentru a le redobândi mai târziu. Unitatea dintre guvern şi oligarhie a fost distrusă.

Clasele conducătoare pot încerca să-şi găsească salvarea într-o represiune dură. Dar acum este prea târziu, bătălia va fi doar mai teribilă şi mai sângeroasă, atâta tot. Pe de altă parte, cea mai mică concesie a guvernului, venită prea târziu şi cu preţul unor mari sacrificii, nu face decât să trezească şi mai mult spiritul revoluţionar. Omul obişnuit, care în trecut s-ar fi mulţumit cu cea mai mică concesie, şi-a dat seama că guvernanţii şovăie; el începe să simtă victoria, iar asta îi dă curaj. Aceiaşi oameni care în trecut erau zdrobiţi de mizerie şi suspinau în tăcere, acum se ridică şi mărşăluiesc pentru a cere un viitor mai bun.

În sfârşit, începe Revoluţia, cu atât mai teribilă cu cât luptele care au precedat-o au fost mai crâncene. Direcţia pe care o va lua revoluţia va fi dată, fără îndoială, de suma circumstanţelor care au provocat-o. Dar previziuni pot fi făcute în funcţie de vigoarea acţiunilor revoluţionare ale diverselor tendinţe progresiste.

Poate exista un partid care şi-a definitivat clar teoriile şi programul pe care vrea să-l realizeze, care şi-a făcut o propagandă activă. Dar nu a reuşit să-şi exprime aspiraţiile în stradă, prin acţiuni care să-i materializeze ideile; nu a făcut mai nimic împotriva inamicilor principali, nu a atacat instituţiile pe care spunea că vrea să le demoleze, forţa sa se găseşte doar în teorie, nu în acţiune, contribuţia sa la trezirea spiritului revoltei a fost neglijabilă. Rezultatul este că suportul său popular este redus, aspiraţiile sale nu au fost transpuse în acţiuni care să fie cunoscute de toată lumea, ideile sale nu au intrat în conştiinţele oamenilor, nu s-a identificat cu poporul din stradă, nu a reuşit să producă un singur slogan revoluţionar.

„Să reformăm asta, să reformăm aia”, se aude din toate părţile. „Armata, finanţele, justiţia, poliţia vor fi reorganizate pe baze noi” spun adepţii Reformei. Dar toţi ştiu că este imposibil să schimbi lucrurile, să remodelezi ceva, pentru că toate sunt legate între ele; ar trebui să remodelezi totul în acelaşi timp, dar cum poate fi remodelată o societate divizată în tabere ostile? Satisfacerea unora înseamnă nemulţumirea celorlalţi.

Incapabili să facă reforme autentice, aceasta însemnând deschiderea drumului către revoluţie, dar şi prea impotenţi pentru a fi tirani autentici, guvernanţii iau jumătăţi de măsură care nu satisfac pe nimeni, dar îi nemulţumesc pe toţi. Aceste mediocrităţi în astfel de perioade de confuzie nu fac decât să genereze şi mai multă confuzie. Guvernanţii sunt preocupaţi de un singur lucru: cum să se îmbogăţească. Atacaţi din toate părţile, ei se apără cu greutate, încearcă să se eschiveze, fac gafă după gafă şi, foarte curând, taie şi ultima lor frânghie de salvare, îneacă prestigiul guvernului în ridicolul cauzat de incompetenţa lor.

Astfel de perioade cer Revoluţia. Situaţia este revoluţionară, a devenit o necesitate socială. Atunci când studiem în lucrările marilor istorici apariţia şi dezvoltarea convulsiilor revoluţionare, găsim într-un capitol numit de obicei „cauzele revoluţiei” un portret al situaţiei care a precedat evenimentele. Mizeria poporului, starea de nesiguranţă, măsurile nepopulare ale guvernului, scandalurile provocate de imensele vicii ale societăţii, noile idei care se luptă pentru a ieşi la suprafaţă sunt blocate de incapacitatea partizanilor Vechiului Regim – nimic nu lipseşte. Examinând tabloul complet ajungem la concluzia că Revoluţia era inevitabilă, că nu exista altă cale decât insurecţia.

Să examinăm, de exemplu, situaţia înainte de 1789 în Franţa, aşa cum au descris-o istoricii. Poţi să-i auzi pe ţăranii care se plângeau de taxa pe sare, de dijmă, de corvezile feudale şi jurau o ură neîmpăcată baronului, călugărului, monopolistului, vameşului. Poţi să-i vezi pe cetăţenii care se plângeau de

pierderea libertăţilor oraşelor şi-l blestemau pe rege. Poporul o critica pe regină, oamenii erau dezgustaţi de acţiunile miniştrilor şi revoltaţi de impozitele exorbitante, de iernile grele şi recoltele slabe, de lipsa proviziilor şi lăcomia monopoliştilor, de abuzurile autorităţilor locale şi de poliţistul care se comportă ca un mic tiran, de poşta prost organizată şi de funcţionarii leneşi. Pe scurt, nimic nu mai funcţionează, iar toata lumea se plânge.

Dar între aceste nemulţumiri paşnice şi insurecţie sau revoltă se cască o prăpastie – acea prăpastie care se află între raţiune şi acţiune, între gândire şi voinţă – capacitatea de a trece la acţiune. Cum se poate traversa această prăpastie? Cum se face ca indivizii care îşi şopteau nemulţumirile în timp ce îşi fumau pipa, iar în clipa următoare îl salutau cu umilinţă pe funcţionarul sau poliţaiul care şi-a bătut joc de ei – cum se face ca aceşti oameni şi-au luat armele şi au atacat castelul nobiliar care le părea inexpugnabil? Prin ce miracol aceşti oameni, pe care soţiile îi numeau laşi, s-au transformat peste noapte în eroi mergând în faţa gloanţelor şi obuzelor pentru a-şi apăra drepturile? Cum a fost posibil ca vorbele, pierdute în vânt de atâtea ori, să se transforme în fapte?

Răspunsul este simplu. Acea tendinţă revoluţionară care a avut cea mai puternică propagandă revoluţionară şi care şi-a demonstrat curajul şi îndrăzneală prin fapte este cea care va fi ascultată de popor în ziua în care se va trece la acţiune, când se va lupta cu arma în mână pentru realizarea idealului revoluţionar.

IV Schimbarea climei ,inmultirea cutremurelor, activarea vulcanilor

Părţi din capitala Cehiei, Praga, precum şi zone întinse din Austria şi Germania au fost sub ape în ultima săptămână, din cauza ploilor torenţiale; cel puţin 11 oameni au murit şi au fost înregistrate numeroase pierderi materiale; peste 10.000 de oameni au fost evacuaţi din casele lor, în Germania, iar specialiştii în meteorologie susţin că inundaţiile se vor extinde către Slovacia şi Ungaria în zilele următoare. EEA susţine că lucrurile nu se vor opri aici: potrivit unui raport intitulat „Flood Risk in Europe”, pe termen lung (următoarele decenii) situaţia arată îngrijorător – inundaţiile vor creşte ca frecvenţă şi intensitate, la fel şi furtunile, precum şi alte evenimente hidro-meteorologice. Cauzele sunt clare, susţine agenţia: schimbările climatice.

„Aceste modificări de vreme extremă sunt cauzate în principal de folosirea terenului, creşterea demografică, dezvoltarea economică şi activităţile umane, în special cele din zone de risc”, arată raportul. Din 1980 încoace, evoluţia fenomenelor meteorologice şi a dezastrelor naturale a urmat o traiectorie ascendentă, din cauza schimbărilor climatice aduse de activităţile enumerate mai sus. O problemă este şi construirea locuinţelor sau oraşelor în zone neprielnice, supuse riscului. „În cele mai multe cazuri, riscul de inundaţii este rezultatul locului şi modului în care alegem să trăim”, spune Hans Bruyninckx, directorul executiv al EEA. Analiştii agenţiei estimează că, din cauza creşterii demografice, tot mai mulţi oameni vor fi nevoiţi să locuiască în zone posibil nesigure, predispuse dezastrelor naturale. EEA solicită statelor membre UE să finanţeze mai multe proiecte de inginerie şi infrastructură de mediu, pentru prevenirea consecinţelor dezastrelor naturale.

=================

Conform datelor din filmul „Guvernare Mondiala”, numarul cutremurelor in secolul XX s-a inmultit exponetial! Daca intre 1890-1900 avea loc un singur cutremur de pamant (6 pe scara Richter) in intreaga lume, iar intre 1900 si 1910 numai trei, s-a ajuns la 310 de cutremure intre anii 1980-1990 si la 747 (!) in numai patru ani – intre 1990 – 1994… Graficul de mai jos spune foarte mult despre ceea ce inseamna de fapt inmultirea numarului de cutremure prevestita de Dl. Isus Cristos.

Iata si o lista sumara cu cutremurele din prima parte a anului 2010:

12 Ianuarie 2010 – Haiti – peste 100.000 de morti (!!!)

http://www.apropo.ro/wow/imagini-socante-dupa-cutremurul-din-haiti-poze-si-video-5325691

http://stirileprotv.ro/stiri/international/apocalipsa-in-haiti-insula-zguduita-de-un-cutremur-de-7-pe-scara-richter.html

27 februarie 2010 – Chile – 214 morti, 2.000.000 persoane afectate (!)

http://www.adevarul.ro/international/in_jurul_lumii/Cutremur_in_Chile-_confuzie-intuneric-cladiri_prabusite_0_215978786.html

14 martie 2010 – Indonezia si Japonia

16 martie 2010 – Chile – al doilea cutremur 

4 Aprilie 2010 – Mexic si California

14 Arilie 2010 – China – peste 400 morti, peste 8000 raniti (!)

http://www.romanialibera.ro/actualitate/mapamond/seism-in-china-bilant-provizoriu-400-morti-8-000-raniti-183238.html

10 Martie 2011 – Japonia – 28000 de morti si persoane disparute!

http://www.agentia.org/teoria-conspiratiei/cutremurul-criminal-din-japonia-a-deplasat-axa-de-rota-ie-a-p-m-ntului-cu-aproximativ-10-cm-8585.html

Despre celelalte cutremure care au mai avut loc (despre unele s-a scris mai putin) puteti gasi informatii si aici: http://www.cutremur.net/ sau aici http://www.semneletimpului.ro/blog/Creste-numarul-de-cutremure-in-lume–2847.html .

Observatie: Domnul IIsus Hristos ne-a avertizat despre inmultirea fara precedent a acestor cutremure, dar nu a specificat daca ele sunt naturale, sau provocate de om… Se pare ca a doua ipoteza devine tot mai credibila in ultimul timp, datorita inmultirii dezvaluirilor cu privire la arma de natura electromagnetica numita HAARP – mult mai puternica si mai distructiva decat bombele nucleare, arma detinuta in prezent de americani (in Alaska), de rusi (nu se stie in momentul actual, unde anume) si de alte tari industrializate. Aceasta arma infernala consta intr-o matrice de antene care creaza un camp electromagnetic de o energie imensa (trilioane de Kilowati putere!!!), ce este apoi indreptat spre ionosfera, urmand sa fie reflectat (ionosfera se comporta ca o oglinda) oriunde in punctul tinta ales pe planeta noastra. Rezultatul? Schimbari climatice bruste, tornade devastatoare, uragane, cutremure… Exista tot mai multe suspiciuni ca ultimele cutremure din Haiti, China sau Japonia, ar putea fi fost efecte ale armei HAARP. Iata doar cateva videoclipuri (alese din multitudinea de prezentari pe YouTube) pe aceasta tema.

Implicatii economice ale unei eruptii vulcanice

 Am luat ca referinta eruptia vulcanului Eyjafjallajökull de prin 2010. Ca impact imediat, companiile aeriene au pierdut 2.2 miliarde euro din incetarea zborurilor. Hotelurile au pierdut circa 1 miliard euro din neocuparea camerelor. Nu s-a raportat o legatura directa, dar costurile cu productia de alimente vegetale au crescut cu 20% in UE. Costurile cu productia de alimente animale au crescut cu 12%. Singura tara ce a raportat o legatura intre eruptie si ploaie acida a fost Scotia, insa personal am observat acest fenomen la vita de vie. La nivel de tara, productia de struguri a fost cu 25% mai mica in 2010 fata de 2009. Si cu 23% mai mica in 2010 fata de 2011. Nimeni nu a dat aceasta explicatie (din cate cunosc eu) si s-au dat un milion de alte explicatii, INSA daca in 2009 si 2011 avem o productie relativ constanta, dar in 2010 aceasta a fost cu un sfert mai mica, caut ce s-a intamplat in 2010. Si din cate stiu, doar eruptia lui Eyjafjallajökull s-a intamplat. Si cand ne gandim ca a fost o eruptie minora…

Cea mai recentă erupţie vulcanică din Islanda a stârnit din nou îngrijorare în privinţa unei erupţii de proporţii. Willis Research Network, citat de businessinsider.com, a alcătuit o listă de vulcani din Europa şi din Caraibe ale căror erupţii ar putea avea efecte devastatoare.

Muntele Pelée este un vulcan activ din nordul insulei Martinica, în Caraibe, aparţinând Franţei. Într-una dintre erupţiile sale, Pelée a ucis aproximativ 300.000 de oameni şi a şters un oraş de pe faţa pământului în doar câteva minute. Populaţia care ar fi afectată astăzi de o erupţie este de 10.000 de suflete.

Hekla este localizat în sudul Islandei şi este unul dintre cei mai activi vulcani ai săi.  În Evul Mediu, acesta era numit „Poarta către Iad„. Ultima dată a erupt în anul 2000. Norii de cenuşă de la ultimele erupţii au ajuns până la Helsinki, iar urme de cenuşă au fost găsite şi în Germania. Populaţia afectată astăzi de o erupţie: 10.024 de persoane.

Sete Cidades este un vulcan din insulele Azore, care aparţin Portugaliei. Conul său are un diametru de aproape cinci kilometri, ocupat de două lacuri vulcanice. Ultima erupţie a avut loc în 1880. Populaţia pe care o nouă erupţie ar afecta-o astăzi este de aproximativ 18.000 de oameni.

Furnas, un alt vulcan din insulele Azore, din mijlocul Oceanului Atlantic, are o istorie de peste 100.000 de ani. Este considerat unul dintre cei mai periculoşi vulcani din arhipeleag şi astăzi, o erupţie ar afecta aproape 20.000 de oameni.

Soufrière Saint Vincent este un vulcan activ din insula Saint Vincent din Caraibe. Acesta are o istorie de mai multe erupţii violente. Cea din mai 1902 a ucis 1.680 de oameni. Astăzi, el ar afecta 24.493 de persoane, iar valoarea propietăţilor care sunt în pericol se ridică la un miliard de dolari.

Agua de Pau este un alt vulcan din insulele Azore. Ultima erupţie a sa a avut loc în 1564. Conul său are o lăţime de 4 km şi o lungime de 7 km. O nouă erupţie ar ridica costurile pagubelor la 1,4 miliarde de dolari şi ar afecta peste 34.000 de oameni.

Vulcanul Etna din Sicilia, Italia este cel mai activ şi cel mai înalt vulcan din Europa, având o înălţime de 3.340 m. Aria de acţiune distrugătoare a vulcanului se întinde pe o suprafaţă de peste 1.000 km2 şi ar afecta peste 70.000 de oameni. Vulcanul are peste şase milenii de activitate.

La Grande Soufriere se află în arhipeleagul francez Guadalupe. Erupţia sa din 1976 a dus la evacuarea populaţiei, dar nimeni nu a fost ucis. Dacă el ar erupe astăzi, peste 94.000 de persoane ar fi afectate, iar pagubele s-ar ridica la 3,8 miliarde de dolari.

Campi Flegrei este un vulcan localizat în Italia şi despre care se spune că „dacă ar erupe ar şterge Europa de pe faţa pământului„. Ultima sa erupţie a avut loc în 1538 şi a durat opt zile. O nouă erupţie ar ridica pagubele materiale la 7,8 miliarde de dolari, iar numărul total de persoane afectate s-ar ridica la 144.144.

Vezuviul, localizat în Italia, în apropiere de Napoli, este singurul volcan de pe continentul european care a erupt în ultimul secol. Este cunoscut pentru erupţia din 79 î.H., care a distrus oraşele Pompeii şi Herculaneum. Ultima dată a erupt în 1944, când a distrus mai multe sate. Astăzi, el ar distruge proprietăţi în valoare de 66 miliarde de dolari şi numărul celor afectaţi ar depăşi 1.650.000.

DE TOATE ACESTEA LA UN LOC SE TEM SI SE PREGATESC MARILE PUTERI SI NU NUMAI.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s