Căsătorii laice în România, fără preot și biserică

 

În România, fie că mirii sunt de la oraș sau de la sat, nunta tipică include o slujbă religioasă la biserică. Proaspăt căsătoriți la primărie, cei doi vor să devină un cuplu nu doar în fața societății, ci și în fața divinității în care cred și în interiorul comunității religioase din care fac parte. Însă în România există și oameni care aleg să nu se cunune în biserică, dar care vor totuși să marcheze acest moment important din viața lor. Soluția a fost să înlocuiască ceremonia religioasă cu una laică.
Practicate de ani buni în Occident, ceremoniile umaniste (numite și laice sau seculare) au apărut și la noi în țară și stârnesc tot mai mult interes. În viitor, o asociație umanistă din România va dezvolta un serviciu prin intermediul căruia cuplurile care nu sunt interesate de o cununie religioasă vor fi unite simbolic de un maestru de ceremonii.
Ceremonia laică este, precum cea religioasă, una simbolică. Statul nu recunoaște decât căsătoriile încheiate în fața ofițerului de stare civilă. Precum slujba de cununie de la biserică, nici ceremonia seculară nu încearcă să se substituie legilor statului: este doar o completare la căsătoria civilă, pe care o aleg, de regulă, cuplurile non-religioase sau cele în care partenerii au religii diferite.
„Am vrut mai mult decât o sală rece de primărie”
Deoarece Monica Belițoiu și soțul ei sunt atei, nu s-au căsătorit în biserică, ci au preferat să organizeze o ceremonie umanistă: „Nu s-a pus niciodată problema să mergem la biserică”. Tânăra mai fusese pe la nunți la biserică, însă slujba nu i s-a părut ceva special: „Ne-am dorit o atmosferă relaxată. La biserică acum trebuie să dai ocol la masă, acum trebuie să îți pui coroana în cap”. Nu putea nici să fie de acord cu cele spuse în cadrul slujbei: „Nu eram de acord că trebuie să fii supusă”.
Pe de altă parte, o ceremonie scurtă într-o instituție nu i-ar fi lăsat decât o amintire ștearsă. „Ne-ar fi plăcut să marcăm într-un fel. La primărie cred că nici nu a durat două minute. Doamna care citea din lege era pe repede-nainte. Am vrut mai mult decât o sală rece de primărie, unde îți citește cineva dintr-o lege și semnezi. Mi se părea un moment important și voiam să-l marcăm într-un fel aparte”, povestește tânăra din București, director executiv în cadrul Asociației Secular-Umaniste din România.
De pe internet a aflat de ceremonia nisipului, în cadrul căreia cei doi miri amestecă nisip de culori diferite într-un vas. Fiecare dintre ei ține în mână o mică vază, din care toarnă câte un strat de nisip într-o vază mai mare, în timp ce rostesc jurăminte: „Se practică și la noi, și la cuplurile ortodoxe care vor să facă și ceremonia nisipului. Dar am renunțat. Ni s-a părut că nu ni se potrivește”.
Apoi s-a decis să aibă o ceremonie „ca-n filme”, undeva pe malul apei, unde mirii să facă schimb de jurăminte: „La catolici se face slujbă în aer liber. Dar în loc să zică slujba catolică, (oficiantul-n.r.) să zică niște lucruri pe care le simte într-adevăr”.
„Oficiantul era prieten, putea spune lucruri din inimă”
„Nu știam cum să facem. Am căutat informații pe net să vad dacă a mai făcut cineva”, povestește ea. A aflat că ceremoniile umaniste sunt foarte populare în Scoția, unde numărul acestora l-a depășit în 2011 pe cel al cununiilor catolice. Dacă tendința se va păstra, se estimează că peste doi ani numărul ceremoniilor umaniste va fi mai mare decât cel al căsătoriilor oficiate de Biserica Scoției (aceasta este biserica națională a Scoției și reprezintă totodată cel mai mare grup religios din regiune, 42% dintre scoțieni declarându-se adepți ai acestui cult prezbiterian).
A descoperit că, în Scoția, persoanele care oficiau căsătoriile umaniste se prezentau pe un site special. Fiecare se descria pe sine în câteva cuvinte (unii spuneau despre ei că sunt romantici, alții erau pasionați de rock), astfel încât cuplul interesat putea să își aleagă un maestru de ceremonii potrivit. „Poți să-ți alegi unul pe stilul tău. Poți să-ți faci ceremonie personalizată, ai flexibilitatea asta”, spune Monica.
Nunta sa a avut loc în postul Sfintei Marii, perioadă în care, de regulă, restaurantele duc lipsă de nunți, așa că localul le-a făcut și o reducere. Ea și Daniel s-au căsătorit în aer liber, pe malul unui lac din apropierea Bucureștiului, iar invitații au asistat pe scaune la ceremonia seculară. În timpul ceremoniei, care a durat 15 minute, o fată a cântat la harpă.
A apelat la un prieten care a acceptat să fie maestru de ceremonii: „L-am ales pentru că era prieten, avea legătură cu noi, putea spune ceva ce avea legătură cu noi, ce vine din inimă, fără să învețe o poezie. (Unele ceremonii – n.r.) aveau citate din poezii de dragoste spuse de maestru. Noi am vrut ceva mai simplu. Nu am vrut să pară ceva fals, foarte mult pregătit”.
Tinerii nici nu au știut până în ziua nunții ce discurs va ține oficiantul: „Am zis că avem încredere și că nu verificăm ce vrea să zică”. Deși maestrul de ceremonii nu mai făcuse așa ceva și nici nu era actor profesionist, nu a avut probleme deoarece era obișnuit să vorbească în public la diferite conferințe.
Oficiantul a vorbit despre cum s-au cunoscut cei doi miri, despre ce a învățat el de la ei și a făcut un scurt istoric al relației lor. Mirii au ținut și ei un mic discurs, iar la final au rostit jurămintele. Din cauza emoțiilor, Monica a uitat ce voia să spună și a vorbit liber: „Am uitat tot ce am scris. Scrisesem ceva frumos, memorasem”.
„Nu mi-a rupt mama pâinea în cap, nu mi-am pus batic”
Apoi și-au schimbat verighetele. Monica spune că, pentru ei, verighetele sunt un simbol al iubirii, nu unul creștin: „Am ales să ne schimbăm verighetele în fiecare an. Să facem o tradiție a noastră, dacă nu am aderat la tradițiile creștine”. Și-au făcut verighete din argint, pe care le înlocuiesc anual. După schimbarea verighetelor au fost felicitați de invitați.
Părinții Monicăi au acceptat de la bun început ca ea să își organizeze nunta cum dorește: „Au avut o încercare: „Dar n-ați vrea restrâns și la biserică?”. Le-am zis că nu și n-au mai insistat”. Deși părinții lor sunt creștini și asistaseră până atunci doar la ceremonii în biserică, au fost impresionați de ceremonia seculară: “Le-a plăcut, au zis că a fost ceva frumos”. Și bunica Monicăi a fost încântată: „A plâns, i-a fost drag. A zis că i-a plăcut mai mult decât să stea să îl asculte pe popă”.
Monica și Daniel și-au gândit singuri ceremonia, fără să se consulte cu prea multă lume, doarece doreau să fie o surpriză. Invitații au știut doar că vor asista la o ceremonie înainte de petrecere: „Nu le-am zis mare lucru, am vrut să vadă pe moment. Am avut 70 de scaune afară și au mai stat și în picioare. Probabil au venit de curiozitate”.
Foarte mulți dintre prietenii lor au fost entuziasmați de ideea unei căsătorii în aer liber: „Au fost câțiva dintre prietenii noștri care ne-au zis „Totuși, trebuia să vă duceți la biserică”. Nu ne-a deranjat: fiecare cu ideile lui”.
Monica nu a dorit la nunta ei nicio tradiție religioasă: „Nu mi-a rupt mama pâinea în cap, nu mi-am pus batic”. Deoarece nașii de căsătorie reprezintă tot un obicei religios, cuplul nu a avut nici nași, iar mirii au stat la masă alături de cele două cupluri de părinți: „Invitații ne-au întrebat: „Dar cu cine stați la masă dacă n-aveți nași?” Cu cine să stăm dacă nu cu părinții?””.
„Am avea public și pentru nuntă și pentru botez”
După nunta lor, foarte mulți cunoscuți le-au spus că și-ar dori și ei o ceremonie laică, însă ar avea probleme în găsirea unui maestru de ceremonii, povestește Monica. Din acest motiv, Asociația Secular-Umanistă din România a început să lucreze la un proiect pentru dezvoltarea unui serviciu prin care cuplurile care își doresc o ceremonie laică să fie căsătorite simbolic de un oficiant.
ASUR va pregăti oamenii interesați să devină oficianți, iar asociația va avea un site pentru acest serviciu plătit. Oficianții trebuie să fie dispuși să se deplaseze, dacă sunt solicitați, la ceremonii în diferite orașe din țară. Cei care oficiază vor primi un certificat din partea ASUR care să ateste că au dreptul să realizeze aceste ceremonii.
„Am avea public și pentru nuntă și pentru botez. Sperăm ca anul viitor să fie primele ceremonii”, arată Monica.

 

sursa articol

http://ro.stiri.yahoo.com/căsătorii-laice-în-românia-fără-preot-și-biserică-150042269.html

Comentariul meu

Alta nebunie umanista.Casatoria inafara bisericii curvie se numeste.Homosexuali vor da navala si poate ca este mai bine asa decat sa incerce sa spurce Sfanta Biserica.

Anunțuri

One response to “Căsătorii laice în România, fără preot și biserică

  1. Cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos şi al Maicii Sale
    S-a mai definitivat încă un studiu biblic ortodox:

    De ce creştinii ţin Duminica. Despre ziua de odihnă
    http://binevestitorul.wordpress.com/2013/08/26/articol-in-lucru-de-ce-crestinii-tin-duminica/

    Orice sugestii la obiect sunt binevenite.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s