Diferenţa dintre căsătorie şi concubinaj

În societatea de astăzi,  în care valorile au devenit non valori, în care bunul simţ şi smerenia  sunt considerate o dovadă de slăbiciune, în care fecioria este  considerată un motiv de mare ruşine, căsătoria, în sensul creştin al  cuvantului, este puternic ameninţată, iar exigenţele unei adevărate  vieţi creştine nu mai sunt acceptate de oameni. Căsătoria este o sfântă taină şi nimeni nu are dreptul să îi ştirbească din acest statut.

Nu s-ar putea crede că iubește cu  desăvârșire cine trăiește în concubinaj. Dacă îți iubești  prietena/prietenul cu adevărat, atunci nu este nevoie de o perioadă de  probă pentru a vedea dacă merge relația. Însăși ideea Hai să locuim împreună să vedem dacă suntem compatibili, dacă ne înțelegem bine pune sub semnul îndoielii sentimentele dintre cei doi. În  iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că  frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în  iubire (I Ioan, 4:18).

Recurgerea la viața în concubinaj relevă  lipsa unei bune educații creștine și a unui sistem de valori morale.  Urmând îndemnul Sfântului Apostol Pavel, părinții au marea misiune de  a-și crește copiii în frică de Dumnezeu și de a-i deprinde să trăiască  viața aceasta în scopul dobândirii celei veșnice: …creșteți- i întru învățătura și certarea Domnului (Efeseni, 6: 4).

Nu trebuie să judecăm pe cei care trăiesc în concubinaj deoarece scris este: Nu judecați ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura (Matei, 7: 1, 2). Mai mult decât atât, se cuvine să nu judecăm pentru ca nu cumva, mai  târziu să cădem noi înșine în acest păcat. Trebuie avută multă rabdare  și multă prudență în discuțiile cu astfel de persoane pentru că dacă vom  ști să-i câștigăm pentru Hristos vom avea mare rasplată, dar dacă ii  vom judeca atunci vom avea partea noastră de vină pentru că s-au  depărtat și mai mult de Hristos. Însuși Sfântul Apostol Iacov  evidențiază răsplata de care se bucură cel care a reușit să întoarcă pe  un păcătos: Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr  şi-l va întoarce cineva, Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la  rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi  mulţime de păcate (Iacov, 5: 19- 20).

Căsătoria este o taina, iar căsătoria de  probă distruge tradiția. Nu întâmplător, înainte de începerea slujbei  de cununie, se cântă psalmul 127, iar primul stih este: Fericiți toți cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile Lui (Ps. 127). Din acest stih desprindem învățătura că cei care trăiesc în concubinaj  nu umblă în căile Domnului, deoarece iubirea lor nu este pecetluită de  Biserică.

Concubinajul este semnul depărtării  omului de Dumnezeu și duce treptat la profanarea templului sufletului:  Importanța păstrării acestui mare dar, sufletul, este relevată de însuși  Mântuitorul Hristos: …trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care- L aveți de la Dumnezeu (I Corinteni, 6: 19)  …ce-i va folosi omului, dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? (Matei, 16: 26).

Sfântul Ioan Gura de Aur spune că atunci  când doi tineri se căsătoresc feciori, soția devine mult mai înțeleaptă  și soțul ei la fel. Mai mult decât atât, Domnul va fi mai îngăduitor cu  ei și le va dărui binecuvântări nenumărate, deoarece s-au unit așa cum  El a poruncit. Căsătoria ne este dată de la Dumnezeu pentru ca punând  într-o soție afecțiunea inimii și odihna simțurilor, noi să nu ne dedăm  la necinste și la dezordinile iubirii libere.

Sfântul Apostol Pavel explică foarte  limpede în Întâia sa Epistolă către corinteni, cel două căi de petrecere  a vieții, acceptate de Biserică și posibilitate omului de a alege: Eu  voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la  Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel. Celor ce sunt  necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi  mine. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă (I Corinteni, 7: 7, 9). O  analiză atentă a textului permite desprinderea ideii că doar viața de  familie sau monahismul constituie căi spre dobândirea mântuirii, iar cea  de a treia cale, concubinajul, este în afara Bisericii. Sfântul Apostol  continuă apoi prin a prezenta foarte limpede diferența dintre cele două  căi de urmat în viață: …Cel necăsătorit se îngrijeşte de  cele ale Domnului, cum să placă Domnului. Cel ce s-a căsătorit se  îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii. Şi este împărţire: şi  femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca  să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă  de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului (I Corinteni, 7: 32, 34).

Căsătoria reprezintă unirea celor doi pentru a urma Lui Hristos, în scopul desăvârșirii și dobândirii mântuirii. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va unui cu femeia sa și vor fi amândoi un trup (Facerea, 2: 24). Omul a fost creat să viețuiască doar sub harul Lui Dumnezeu. Trebuie să  urmăm poruncilor evanghelice pentru că păcatul alungă harul și să  încercăm să căutăm mereu pe Domnul și să-i aflăm voia: Domnul iubește pe  toți oamenii, dar încă mai mult, îl iubește pe cel care îl caută. Pre cei ce Mă caută Îi iubesc, zice Domnul și cei ce mă caută vor afla har (Sfîntul Siluan Athonitul). Viața de familie trebuie să fie una de sfințenie. Nu întâmplător, familia creștină mai este numită Biserica din casă.

Căsătoria nu este doar un mare eveniment  social. Este mai mult decât atât, este o mare taină. Jumătatea nu se  găseşte prin anunţurile matrimoniale şi nici prin internet. Din acest  motiv se şi spune că relaţiile stabilite doar pe cale virtuală nu sunt  fireşti, dezumanizează şi determină oamenii să spună lucruri pe care în  mod firesc nu ar fi avut curaj sa le rosteasca în viaţa reală. Astfel se  construieşte o anumită imagine despre celălalt, imagine care poate fi  mult diferită de realitate. In discuţia faţă către faţă cu o persoană,  limbajul nonverbal transmite foarte mult. Si apoi, pe lângă limbajul  nonverbal, ochii sunt oglinda sufletului si ei ne spun foarte multe  despre celălalt.

Rugăciunea reprezintă singura noastră  formă de comunicare directă cu Dumnzeu şi din acest motiv ar trebui să o  iubim mult. Cel care a ales viața de familie, să ceară Domnului în  rugăciune să-i dăruiască o soție sau un soț pe inima sa, alături de care  să fie împreună lucrători la mântuire. Cu siguranță, acesta este un  mare dar pe care, odată dobândit, trebuie să știm să-l prețuim: Cel ce găsește o femeie bună află un lucru de mare preț și dobândește dar de la Dumnezeu (Pildele lui Solomon, 18: 22). O casă și o avere sunt moștenire de la părinți, iar o femeie înțeleaptă este un dar de la Dumnezeu (Pildele lui Solomon, 19: 14).

Pentru întemeierea unei familii plăcute  Domnului, o deosebită importanță are educația, primită de acasă. O bună  educaţie creştină acordată copiilor încă din primii ani ai vieţii  constituie piatra de temelie pentru conturarea caracterului lor  ulterior. Această educaţei poate fi considerată și un punct de referinţă  la anii maturităţii. Părintele Teofil Părăian spunea: dați-mi mame  creștine și vom avea o lume mai bună. Este un mare efort pentru fiecare  dintre noi să ducă o viață creștină, plăcută Domnului, înfruntând  ispitele veacului.Totuși, mare este cununa acestei nevoințe și mai mult,  ea este veșnică: Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt  vrednice de mărirea care ni se va descoperi (Romani, 8: 18).Prin  urmare, iubeste cu desăvârșire cine îți materializează iubirea printr-o  căsătorie. Pentru a putea construi ceva durabil trebuie să ai o temelie  solida. Așadar, căsătoria realizată între două persoane care se iubesc  și care și-au păstrat curăția trupească are o temelie puternică și este  binecuvântata de Biserica.

Nicoleta Bolea

sursa articol

http://ortodoxia.md/

5 mituri ale concubinajului

Multă lume susţine că aşa numita „căsătorie de probă”, care de fapt  este concubinaj, are o mulţime de avantaje faţă de sau pentru o  căsătorie ulterioară. Însă cele mai multe dintre aceste avantaje sunt  minciuni.

Mitul nr. 1 Dacă trăim împreună asta ne va arăta dacă ne potrivim unul cu altul

Deloc. Este cum ai compara mere cu pere. Doar pentru că unul are un  gust bun sau rău, nu înseamnă că altele vor avea acelaşi gust. Căsătoria  este o propunere total diferită decât trăirea împreună. Căsătoria este  clădită pe făgăduinţa în faţa lui Dumnezeu de a rămâne fidel unul  altuia. Concubinajul nu implică o asemenea făgăduinţă. Poţi să ratezi  concubinajul cu cineva cu care ai fi reuşit în căsătorie. Totul depinde  de felul în care oamenii se raportează la Dumnezeu pentru ajutor şi  iubire. A propos, rata divorţurilor cuplurilor care au trăit împreună  înainte de căsătorie este mai mare decât a celor care nu.

Dacă partenerul tău nu doreşte un angajament pentru întreaga viaţă, nu  te înşela să gândeşti că va dori acesta angajament mai târziu. Căsătoria  este o făgăduinţă de a sta împreună. Concubinajul pentru multe cupluri  durează aproximativ 18 luni, mai mult sau mai puţin. La sfârşitul  acestui an şi jumătate, nu vei avea nicio idee dacă tu şi partenerul   tău va fi făcut acest pas dacă ar fi fost legat de angajamentul pentru  întreaga viaţă. Nu vei şti asta niciodată. Încercarea iubirii adevărate  se duce de râpă dacă unul dintre voi va decide să facă acest pas.

Concubinajul pregăteşte oamenii să găsească raţiuni pentru a nu se  căsători. Căsătoria, pe de altă parte, este bazată pe dragoste  necondiţionată şi pe angajament pe întreaga viaţă. Nu există un examen  pentru căsătorie aşa cum este înaintea concubinajului. Toţi suntem  imperfecţi şi tentaţi să cădem în timpul acestui examen. Vorbim despre  dragostea condiţionată. „Te iubesc” acum, sau „te voi iubi în curând  dacă vei dovedi că eşti vrednic”.

Mitul nr. 2 Concubinajul ne va arăta dacă suntem compatibili sexual

Nu, nu vă va arăta. Asta ar fi adevărat dacă aţi fi animale, să spunem  câini. Sunteţi fiinţe umane. Aveţi amândoi suflet. Sexul între câini  este doar fizic. Sexualitatea între oameni este fizică, emoţională şi  spirituală. Dumnezeu ne-a făcut în aşa fel încât sexul înafara  căsătoriei nu va produce niciodată o „împlinire spirituală”. De aceea  concubinajul te lasă gol după ce a trecut plăcerea fizică. Fără o unire  spirituală prin Hristos, compatibilitatea sexuală este măsurată într-un  mod superficial.

Dacă nu sunteţi căsătoriţi şi nu aţi fost împreună, nu ştiţi ce  pierdeţi. Este darul total: trup, suflet şi spirit. Nu e de mirare că  oamenii fără o astfel de unire sunt atraşi deseori să continue  experimentarea sexuală, pentru a-şi satisface foamea pentru o unire  spirituală. Foamea poate fi potolită, însă doar în căsătorie, şi numai  dacă amândoi soţii sunt credincioşi în Hristos.

Mitul nr. 3 Suntem la fel de angajaţi unul în faţa altuia ca şi un cuplu căsătorit

Nu sunteţi deloc. Niciunul dintre voi nu este total angajat. Amândoi  aşteptaţi să plasaţi pariurile. „Amîndoi încercaţi cauciucul”.  „Angajamentul” vostru este condiţional. Nu sunteţi „la bine şi la greu”.  În loc de asta, „o să vedem ce se întîmplă”. Oricine în această  situaţie simte o presiune de a fi performant. Eşti într-un fel de cursă  de încercare în faţa partenerului. Şi asta nu e liniştitor.

Adânc, tu ştii în inima ta că mariajul este mult mai mult decât o  bucată de hârtie. Este o promisiune în faţa lui Dumnezeu să iubeşti şi  să îngrijeşti fiinţa iubită până la sfârşitul vieţii. Oamenii care sunt  în concubinaj fac şi ei o promisiune: „Promit să fac tot ce pot, să am  grijă de tine foarte mult,  şi să văd dacă meriţi. Dacă nu merge, ei  bine. Nu e ca şi cum am fi căsătoriţi, oricum”.

Mitul nr. 4 Prietenia noastră nu va suferi dacă ne mutăm împreună

Asta s-o crezi tu. Prietenia ta va deveni în curând tensionată şi  neconfortabilă. Tu ai plecat de la „perioada de curte” în ţara nimănui.  Nu eşti căsătorit, dar nici nu mai eşti în perioada de întîlniri. Ce  plictisitor şi nenatural. Nicio mirare că simţămintele de prietenie şi  cele confortabile se vor transforma  în sentimente ciudate. E un fel de  „prietenie cu beneficii, însă nicidecum o prietenie necondiţionată”.  Este tot timpul frica de a fi dat afară din relaţie, dacă nu eşti bun.  Nicio siguranţă. Nicio pace adâncă. În loc, te pomeneşti cu o relaţie  străină, care se umple treptat de mânie. Deloc ingredientele unei  relaţii sănătoase.

Mitul nr. 5 Putem să ne iubim unul pe altul tot atât de mult şi fără căsătorie

Nu, nu puteţi. Dumnezeu spune asta. Ar fi adevărat dacă aţi fi evoluat  din maimuţe. În acest caz, Biblia ar fi doar o poveste cu fantezii. Însă  nu aţi evoluat din maimuţe. Aţi fost creaţi de Dumnezeu după chipul  Său. El este Trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Şi tu eşti o  fiinţă trei în unu:  trup, suflet şi duh. Maimuţele nu sunt trei în unu.  Dumnezeu nu a instituit căsătoria între maimuţe. Dumnezeu nu a promis  să binecuvinteze unirea între maimuţe.

Nici nu-ţi dai seama cât de multă iubire poate să umple inima ta pentru  fiinţa iubită, până nu primeşti iubirea lui Dumnezeu în Hristos şi iei  „trenul căsătoriei” pentru întreaga ta viaţă. Comparaţia între căsătorie  şi concubinaj este cum ai compara mere cu portocale, sau chiar cu  banane, ştii tu, acelea pe care le mănâncă maimuţele.

Articol scris de Dan Delzell

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

http://ortodoxia.md/frmantrile-sufleteti-ale-tinerilor/6372-5-mituri-ale-concubinajului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s