Diavolul si despre posedarea demonica

Cea mai buna dovada a existentei diavolului este persoana demonizata. Pentru oricine nu crede în existenta diavolului, noi afirmam: „Veniti si vedeti. Veniti si vedeti diavolul viu înlauntrul persoanei demonizate”.

Suferinta

Posedatii (atunci când îi apuca convulsiile) devin de nerecunoscut: fata li se schimonoseste, capul li se suceste, gura li se casca larg. Limba le iese afara, iar victimele urla. Este într-adevar o priveliste îngrozitoare. Aflat în aceasta stare, un demonizat este capabil de a va descoperi toate„ispravile” [adica pacatele]. Si nu la modul general si vag, ci exact, cu detalii. Fara a va cunoaste, el va poate spune, de exemplu, numele pe care-l purtati, unde erati si ce faceati cu o seara în urma si cu cine erati. (E demn de luat în seama faptul ca, daca vati spovedit unui preot, demonizatul nu mai este capabil sa faca aceasta.)14 Întrebari • Cum ajung sa va cunoasca secretele? • Din ce pricina pacatele spovedite nu pot fi vazute?

Tremurul

Totusi, în timpul convulsiilor, ei manifesta alte simptome. • La Dumnezeiasca Liturghie simt de parca ar fi luat foc (desi atunci când vad foc nu simt acest lucru). • Înaintea Preasfintei Cruci se simt de parca ar fi taiati în bucati (desi atunci când vad cutitul macelarului nu se tem). • Atunci când un preot face semnul crucii asupra lor cu „copia” folosita de el la Dumnezeiasca Liturghie pentru a taia Agnetul, ei simt de parca carnea le este sfâsiata. Un preot a facut acest lucru, iar demonizatul a urlat: „De ce-mi înfigi acea lance în carne? De ce scoti lancea si-mi sfâsii carnea?” (Desi aceeasi persoana putea atinge taisul unui cutit ascutit fara a urla). • Atunci când privesc sfintele moaste, simt de parca ar fi aruncati în foc. Întrebari • De ce se tem demonizatii de Dumnezeiasca Liturghie si nu se tem, în schimb, de chirurgia cardiaca? Diavolul nu mai are nici o putere deoarece cel spovedit s-a „baricadat” în spatele harului Duhului Sfânt, în timp ce persoana nespovedita, adica cel din tabara dracilor, care s-a facut salas si aliat al lor, se afla „la mâna lor” [n. tr.]. • De ce se tem de Preasfânta Cruce, care, în fond, se compune numai din doua bucati de lemn si nu se tem de cuNitul macelarului? • Cum se face ca, atunci când li se face semnul crucii, simt de parca ar fi taiati pe viu? • Cum se face ca se tem de moastele sfintilor, precum de Sfântul Gherasim, un sarman monah lovit de saracie, care era plin de dragoste si, cu toate acestea, nu se tem de ramasitele criminalului Lenin, care a macelarit milioane de compatrioti? „Ceva…” Toate cele de mai sus ne arata ca ceva se întâmpla cu persoana demonizata, care este vadit deranjata de Sfânta Cruce, de Dumnezeiasca Liturghie si de moastele sfintilor nostri. Iar acest „ceva” este tocmai lucrul care va poate descoperi pacatele ascunse, în cazul în care nu le-ati marturisit. Pentru noi, crestinii, acest „ceva” este diavolul. Dar despre necredinciosi, ce sa spunem? Oare pun pur si simplu totul pe seama parapsihologiei si termina cu toata povestea? Exista, desigur, acei oameni de stiinNa care afirma ca toate acestea vor fi într-o zi explicate de zeita „stiintei”. Sunt siguri de asta. Desi poate ca nu va fi cazul, deoarece e ceva de domeniul viitorului, si, atunci, de ce sunt asa de siguri? Ce fel de logica este aceasta? Dar n-are rost sa ne batem capul prea mult. Daca în viitor stiinta va demonstra ca acest ceva este într-adevar diavolul, oare atunci vor crede? Salbaticia diavolului Demonizatii demonstreaza exact cum se manifesta salbaticia diavolului si cu câta cruzime îi chinuie pe oameni. Iata câteva ipostaze: Tatal al carui fiu era demonizat I-a zis lui Hristos: Si oriunde-l apuca, îl arunca la pamânt si face spume la gura si scrâsneste din dinti si întepeneste. Si am zis ucenicilor Tai sa-l alunge, dar ei n-au putut (Marcu 9, 18). Unii „atotcunoscatori” explica acest fapt prin a spune ca baiatul era epileptic. Dar la fel era si Iulius Cezar, care a trait înainte de Hristos. Oamenii din lumea veche cunosteau diferenta dintre epilepsie si demonizare. Nu erau atât de „înapoiati”, cum ne place noua sa spunem. Un alt demonizat nu statea niciodata pe acasa, ci pribegea în locuri pustii si cimitire. Vara sau iarna, el mergea complet dezbracat (cf. Luca 8, 27-39). Un altul se arunca în foc pentru a fi ars, în vreme ce altul se arunca în apa (Matei 17, 16). Cei doi demonizati din Tinutul Gadarenilor erau „foarte cumpliti”. Erau atât de salbatici si agresivi încât nimeni nu se putea apropia de ei. Erau o povara pentru vietile oamenilor. Puteri nefiresti Daca un criminal este arestat de catre politie si încatusat la mâini, atunci, indiferent de cât de puternic este, nu poate rupe legaturile. Cum s-ar spune, mâinile lui sunt legate. Dar acest lucru nu se aplica si în cazul demonizatilor. Daca au catuse la mâini, chiar daca sunt imobilizati, ei ar fi în stare sa rupa catusele. Sfântul Luca ne spune în Evanghelia sa ca demonizatul din Gadara era legat în lanturi si în obezi, (…) sfarâmând legaturile, era mânat de demon, în pustie. Era complet imobilizat, dar, în ciuda acestui fapt, el rupea lanurile! Nu omul a fost acela care a rupt lanturile, ci diavolul care salasluia în om. Aceasta demonstreaza foarte clar faptul ca diavolul are puteri supraumane. Astfel ca el poate lucra semne si minuni. Daca ar vrea, el ar putea: • Sa aduca un uragan pentru a distruge case si a dezradacina copaci. • Sa stârneasca o furtuna în stare sa scufunde toate vasele din zona. • Sa înece oamenii si animalele. • Sa produca un cutremur în stare sa darâme sate si orase. Dar nu o face. De ce? Oare nu i-ar place sa vada totul rasturnat? Cu siguranta ca da, daca ar putea. Este împiedicat de face acest lucru de Dumnezeu. Daca Dumnezeu n-ar tine sub control furia draceasca, i-am vedea pe draci jucându-se cu pamântul ca si cu o minge. Cum se lupta cu noi? Urâtorul de oameni diavol nu se lupta cu arme vazute si care fac zgomot (pietre, bâte etc.), ci cu arme silentioase, nevazute. UNA dintre acestea sunt GÂNDURILE. El ne vâra gânduri rele în minte pentru ca noi sa le punem în practica. Daca gândurile rele nu prind radacina, el se va lupta cu noi, chipurile, cu gânduri presupus bune, pentru a ne înrobi voia. Acestea fiind spuse, o oarecare neliniste trebuie ca ne cuprinde, clipa în care trebuie sa ne întrebam: • Oare prin ceea ce aveti în minte, se afla si seminte întelegatoare sadite de diavol? Nu cumva vi se spune cu înselaciune, ca acestea sunt, chipurile, gânduri bune? • Nu cumva, propria ta filozofie de viata si de moarte (pe care o crezi corecta) este în realitate o schema de gândire provenita de la diavol? • Nu cumva chiar gândurile voastre asupra unor teme duhovnicesti, ca crestini ortodocsi, sunt, în realitate, gânduri de la diavol? Probabil. De un lucru puteti fi sigur: diavolul nu a facut o exceptie din VOI. 1Gândurile bune prind radacina daca stam de vorba sau ne însotim cu ele; însotirea cu ele e foarte adesea sinonima cu acceptarea lor, care e una cu înradacinarea în minte; cel luminat de Dumnezeu îsi da seama rapid de natura acestor gânduri. Gândurile rele se resping, fie prin înlocuirea lor cu gânduri bune – prin oferirea lor lui Dumnezeu, ca „ardere de tot” –, fie prin rugaciune, fie prin lupta directa împotriva lor, care însa, dupa predania Bisericii, este specifica celor sporiNi în razboiul duhovnicesc [n.tr.].

Demonizare sau boala psihica? Obisnuitele simptome Cu sigurana ca este cu putinNa ca o persoana bolnava psihic sau care sufera denervi sa manifeste aceleasi simptome întâlnite la persoana demonizata. De exemplu: Este cu putinta ca persoana demonizata sa nu voiasca sa zica „Doamnemiluieste” sau sa mearga la biserica, sa se spovedeasca sau sa se împartaseasca. (Un necredincios ar putea de asemenea sa refuze aceste lucruri, dar aceasta nu înseamna ca necredinciosul este demonizat.) Este posibil, conform psihiatrilor, ca cineva care este bolnav psihic, atunci când este pus în fata Sfintei Cruci sau a moastelor sfintilor sau când participa la Dumnezeiasca Liturghie, sa strige: „Ma arde, ma arde”, fara a se întelege ca este demonizat. Cunoastem asemenea cazuri. Orice pacate pe care le vor fi savârsit, afirma în continuare psihiatrii, în combinatie cu constiinta lor slabita, ar fi suficiente pentrua-l face pe suferind sa se simta ca si cum el sau ea ar arde, atunci când ar fi pusi fata în fata cu obiectele sfintite ale credintei noastre. Închipuiti-va un caz în care un suferind are nevoie de îngrijirea atenta a unui medic specialist, iar noi încercam sa facem ce putem prin exorcism! Atunci când asupra unei persoane bolnave psihic se citesc rugaciunile exorcizarii, acea persoana simte o anumita usurare de moment, deoarece „ceva” s-a facut pentru a-i usura boala. Din nefericire, acest lucru poate fi luat ca semn sau simptom ca suferindul este posedat.

Diferenta

Posedarea este una, iar boala psihica este alta. Ele pot prezenta, la exterior,aceleasi simptome, dar aceste simptome pricinuiesc comportamente fundamental diferite. Atunci când persoanele demonizate sunt puse în fata sfintei cruci sau în fata moastelor unui sfânt, sunt cuprinse de o „criza” sau devin de nerecunoscut. Capul li se suceste, limba le iese afara si încep sa urle. Este reactia Satanei. Dar oamenii bolnavi psihic reactioneaza în mod diferit. Nu sunt nici tulburati, nici înfatisarea nu li se schimba. Îsi mentin permanent o fata umana. În plus, în timpul „crizelor”, posedatii: • Rup lanturi, scapa din legaturi etc. • Descopera „secrete”. Aceste lucruri sunt imposibil de realizat de catre cei bolnavi psihic. Molitfele Sfântului Vasile cel Mare, Slujba Sfântului Maslu [n. tr.]. Vraja sau problema psihica? Vrajitoria poate produce aceleasi simptome ca cele pricinuite de unele problemepsihice. Un sot care a fost vrajit nu se poate bucura de relatii conjugale cu partenera lui,si invers. Acelasi lucru se poate întâmpla si cuiva care are o problema psihologica de acest gen. Cineva aflat sub puterea unei vraji îsi poate pierde apetitul, suferind apoi din pierderea greutatii. Acest lucru se întâmpla si cuiva care are o problema psihologica. Cum putem face diferenta? Daca cel suferind continua sa ramâna membru al Bisericii, având o viata liturgica constienta, atunci problema pe care o are nu se datoreaza vrajii. Vrajitoria nu afecteaza crestinii curati si constienti de menirea lor. Problema este de ordin psihologic si necesita asistenNa unui medic specialist. Daca persoana se afla în afara Bisericii si traieste în pacat, atunci boala se poate datora vrajitoriei, desi, din nou, nu trebuie sa ignoram aspectul psihologic. Dar un diagnostic corect va necesita o cooperare între un preot si un medic specialist cu frica lui Dumnezeu.

.Stapânitorul acestei lumi

Traim într-o lume pacatoasa. Se comit zilnic o mie si una de rele (hotii, spargeri,crime), si nu numai într-un singur loc, ci pe tot pamântul. Se întâmpla atât de des încât aceste lucruri au devenit ceva obisnuit. Toate acestea nu se întâmpla de ieri sau de azi. Întotdeauna a fost asa, de la începutul omenirii pâna în zilele noastre. Cu alte cuvinte, de-a lungul miilor de ani care au trecut de la cadere încoace n-a existat nici o perioada în care dragostea, dreptatea, pacea si bunavoirea sa domine în aceasta lume. Astfel stând lucrurile, s-ar parea ca printul acestei lumi nu este altul decât diavolul. El este stapânitorul acesteilumi! (Cf. Ioan 12, 31; Efes. 6, 12) Ei bine, el pare ca este, dar nu este.

Cauza raului

Sa nu uitam ca diavolul este cel ce introduce ideile raului în mintile noastre. Debaici încolo, noi, în mod individual, suntem cei care le punem în aplicare. Pentru a fi mai clar: diavolul îti pune în gând (îti sopteste) sa furi. Dar tu esti acela care planuieste unde, când, cum si ce ai de gând sa furi. Poti planui un lucru astazi, mâine altul, iar în alta zi cu totul altceva. Mai mult, se poate sa fi gândit în amanunt planurile si sa fi început deja hoNia, dar, cu toate acestea, pe cale sa te fi gândit la altceva, iar în cele din urma sa anulezi toata operaNiunea. Mergi acasa, faci planuri noi. Acum, ce-ar fi daca ai porni din nou, dar acum ai fura de-adevaratelea? Cine te-a facut sa furi, diavolul sau tu însuti? Oare el ti-a întocmit planurile, cel care Ti-a întins mâinile sa iei ceva ce nu-ti apartine? Sau tu ai fost acela? Tu conduceai jocul. Tu ai furat, nu diavolul. La fel se întâmpla si în orice alta actiune în care te angajezi, precum si în orice lucru rau pe care-l faci. Tu-l faci. La fel se aplica si prietenului tau, cunostinelor tale si oamenilor de care n-ai auzit niciodata. Cu alte cuvinte, nu diavolul este cel ce face rau, ci tu, prin slabiciunea ta. Daca diavolul l-ar fi facut, tu ai fi nevinovat si atunci desigur ca n-ai mai fi pedepsit. Indiferent ce crime ai comis, te vei duce în Rai. Si numai diavolul se va duce în iad.

„Atotputernicul” diavol

Am vazut cum diavolul îi chinuie pe cei demonizati. Dar mai este un lucru asupra caruia nu am insistat, si anume faptul ca el nu-si chinuie victimele zi si noapte, cinumai la anumite intervale. În cele mai multe cazuri el le lasa în pace si nu le deranjeaza. De ce? De unde atâta mila, atâta compatimire? Conducator, domn, stapânitor [n. tr.]. Nu o face din mila, nici din compasiune, ci din slabiciune. Cu alte cuvinte, el nusi chinuie victima ori de câte ori are chef, ci numai atunci când îi îngaduie Dumnezeu. Fara îngaduinta lui Dumnezeu, diavolul nu poate necaji pe nimeni. Înainte sa-l chinuie pe Dreptul Iov, el a trebuit sa ceara îngaduinNa de la Domnul (cf. Iov. 2, 2). Nu le poate tulbura nici pe dobitoacele necuvântatoare fara a cere îngaduinta de la Domnul! Amintiti-va de momentul când dracii au cerut voie Domnului sa intre înbporcii gadarenilor. Si, odata ce au intrat, porcii nu numai ca au luat-o la fuga, ci au alergat catre stânci, aruncându-se în mare de pe un Narm înalt (cf. Marcu 5, 13). Iata nebunia! Diavolul n-are nici o socoteala de încheiat cu porcii, dar cu oamenii are, în special cu crestinii, fiindca ei cred în Hristos, Care este vrajmasul lui. Daca diavolul i-a nimicit pe porci atât de repede, imaginaNi-va cât de mult ar vrea sa-i nimiceasca pe oameni. Si-ar dori cu tot dinadinsul sa intre în fiecare dintre noi, sa ne faca sa alergam catre stânci, sa sarim în mare si sa ne gasim pierzarea, astfel încât sa nu mai ramâna nimeni pe pamânt, si în special nici un crestin, care sa se închine vrajmasului sau Hristos. Dar, cu toate acestea, ÎN TOATE TIMPURILE oamenii – între care si crestini – ausupravietuit. Astfel ca Domnul a toate restrânge libertatea diavolului. În acest caz, cine este în realitate prinNul acestei lumi?bDumnezeu este bun Deoarece Dumnezeu tine sub control „atotputernicia” diavolului, înseamna ca El Însusi este atotputernic si ca, astfel, este mai puternic decât diavolul. De aceea: El este capabil în orice moment sa faca lucruri extraordinare. El poate face sa se înfricoseze tot pamântul timp de mai multe ore cu numai o privire, iar tot pamântul sa se plece în fataa Lui ca Domnului si Dumnezeu. El îl poate împiedica pe hotul aflat pe cale sa fure. Acelasi lucru se poate întâmpla si cu criminalul s.a.m.d, astfel încât raul sa dispara de pe pamânt o data pentru totdeauna. El ar putea face pamântul unadevarat paradis. Dar Dumnezeu nu face aceasta. El poate, dar nu vrea – în timp ce diavolul vrea, dar nu poate! Nu vrea, pentru ca este un Dumnezeu bun. El vrea sa facem bine în mod liber, nu ca o constrângere impusa. El lasa totul în seama noastra. 35 II.4.O invitatie catre diavolul Atunci când vreti sa invitati o cunostinta de-a voastra la o nunta, la un botez sau la altceva, îi trimiteti o invitatie. Invitatia e un mod de a arata ca doriti ca acea persoana sa fie prezenta. Invitat iile mai sunt trimise si de diavol.

Jocuri, farmece si bijuterii „Obiecte fermecate cu noroc

Exista „specialisti” care confectioneaza sau fac rost de asemenea obiecte, rostind asupra lor invocatii catre diavol. Oamenii creduli poarta astfel de obiecte si, ignoranti cum sunt, îl invita pe diavol în sufletele lor. În aceeasi categorie de obiecte se înscriu si oasele de lilieci, potcoavele de cai,pentagrama si altele.

Jocurile

Având o experienta bogata în spate, Doreen Irvine, fosta regina a magiei negre,afirma ca exista jocuri, precum cel cu planseta de spiritism, care sunt foarte periculoase pentru copii. Sean Seller, fost satanist, vorbeste si el din experienta, zicând ca exista lucruri precum bijuteriile sau jocurile care, din nefericire, sunt adesea considerate inofensive. Aceasta remarca merita luata în seama. Iata doi oameni care initial lucrau pentru Satana si care ne spun din experienta ca nu toate jocurile sunt ceea ce par a fi. Acum câtiva ani, un atenian a vizitat India. La întoarcere, el i-a adus unui prieten, ca suvenir, un joc specific bastinasilor de acolo. Într-o zi, pe când acest tprieten se uita cu curiozitate la el, acesta a facut un zgomot ciudat si, deodata, Satana însusi i-a aparut înainte! Bijuteriile Sean Seller ne spune ca în spatele fiecarui idol cinstit în India se afla câte un diavol ascuns.Ce este crucea? Este ceva neînsufletit (lemn, metal etc.) de o forma anume. Dar aceasta forma este ceea ce-l respinge pe diavol. Tot astfel, si idolul este un obiect neînsufletit de o forma anume. Si la fel cum forma crucii îl respinge pe diavol, forma idolului îl atrage. În acelasi fel, bijuteriile în forma de idoli îl atrag si ele pe diavol. Exista femei pline de mândrie desarta care, pentru a crea un „efect”, îsi decoreaza casele cu tot felul de obiecte de provenienta necunoscuta. Cum pot fi sigure ca prin aceste obiecte banale nu-l invita pe diavol în casele lor?  Sfântul Ioan Gura de Aur este foarte clar în aceasta privinta: „… dar daca-ti vei împodobi casa altfel (într-un mod necrestin), chemi pe diavol si ceata lui”.

Meditatia

Chiar si meditatia practicata de maestrii guru si adeptii miscarii New Age este o invitatie catre diavol. Prin „rugaciune” si concentrare, ei comunica cu el. De pilda, în toamna lui 1989, o tânara fata mi-a relatat urmatoarele. Ea fusese înselata de un grup de tineri, adepti ai unui maestru guru. În timp cestateau cu picioarele încrucisate si cu mâinile deschise, în pozitie de meditatie, ea dadea un test. Avea cu ea un Nou Testament si spunea rugaciunea Tatal nostru, în tacere si în duh de pocainta si zdrobire. Urmarea a fost ca nimeni din acel grup n-amai putut sa se concentreze sau sa mediteze! Liderul grupul a simtit ca ceva nu e în regula, n-a mai putut suporta si a renuntat la ea. Noul Testament, Cuvântul lui Dumnezeu, alaturi de rugaciunea Domneasca(Tatal nostru), a rupt invitatia pe care acestia o trimiteau diavolului prin meditatia lor.

Blasfemia

Sfântul Ioan Gura de Aur învata si el ca blasfemia este o alta forma de a-l invitape diavol: „Limbajul vulgar de asemenea întuneca mintea si-i invita pe demoni”.19 Cântecele cu versuri dubioase si anumite genuri de muzica sunt si ele invitat iiadresate diavolului. Daca-i spui cuiva sa se duca d… , aceasta este o invitatie catre diavol. Un locuitor al satului Ahaia, Grecia, mi-a relatat urmatoarele. Fiica lui casatorita, care traia în apropiere de orasul Patras, si-a pierdut mintile si i-a spus fiului ei sa se duca la dracu. Satan le-a aparut imediat în casa. De la mijloc înjos, el avea trup de om, iar de la mijloc în sus trupul unui Tap complet negru, cucoarne! Iar gura îi era deschisa.Un alt martor ocular mi-a relatat ca, în satul lui, un parinte a devenit foartenervos si i-a spus copilului sau: „Sa te ia dracul!”. Si, deodata, în fata lor a aparut un diavol. „M-ai chemat si am venit”, i-a el spus tatalui.

Curiozitatea” Studierea cartilor magice

În vremea Sfântului Dionisie din Olimp, traia în Verria un crestin foarte învatat.Într-o zi i-a cazut în mâna o carte despre magie. Din pura curiozitate, a început sa citeasca invocatiii catre diavol. Urmarea a fost ca, în acea noapte, a vazut în vis un demon urias. – „Am venit pentru ca m-ai chemat – zise demonul. Haide acum. Închina-te în fata mea, daca vrei sa-ti slujesc.” – „Ma închin numai Domnului meu si numai pe El Îl slavesc”, a raspuns înfricosat crestinul. 18 Omilia 83 la Matei. 19 Omilia 32, 33 la Ioan. 20 Sfântul Cuvios Dionisie din Slatina [Tesalia], praznuit la 24 ianuarie, nevoitor în Olimp [n. tr]. 37 – „Daca nu vrei sa mi te închini, de ce m-ai chemat?”, a întrebat cu furie demonul,care începuse sa-si bata fara mila victima.Crestinul s-a sculat cu o transpiraie rece. A simtit pe fata o durere de nesuportat. A început sa strige si sa urle de durere. Starea lui se înrautatise. Fata lui se umflase si se schimonosise, încât ochii de abia se mai vedeau. În final, a fost vindecat cu rugaciunile Sfântului Dionisie din Olimp.21

Experiment

Recent (1988, august), într-o suburbie a orasului Patras din Grecia, s-auîntâmplat urmatoarele: O eleva de liceu a auzit ca este posibil sa-l aduca pe diavol în casa ei prin simplaxaprindere a unei lumânari, prin legarea Sfintei Scripturi cu o frânghie si prin tinerea lor cu susul în jos, rostind apoi niste „rugaciuni”. Daca Scriptura începea sa se legene înainte si înapoi, acela ar fi fost un semn ca Satana era pe cale. Tânara de 16 ani a urmat întocmai „ritualul” prescris. Într-adevar, Scriptura ce statea atârnata a început sa se legene, din masa a început sa curga sânge si, deodata, diavolul si-a facut aparitia.

Magia

Orice fel de magie, oricât de „nevinovata” si nevatamatoare” ar parea (vrajile etc.), aceasta nu este altceva decât o chemare a Satanei. Din cartea Minunile Doamnei noastre Eikosifinissa am aflat ca o femeie din Atena, o oarecare d-na Xanthaki, avea probleme cu sotul ei. Acesta o însela. Pentru a da o soluNie problemei, ea a facut o vizita unei „femei cumsecade” care era medium. Aceasta din urma i-a citit formule magice si i-a dat noua boabe de naut ca sa-si puna în casa, astfel încât soNul ei sa-si vina în fire. (Cât infantilism!) Femeia a facut cum i s-a spus. Dar de atunci încolo, înfiecare seara, ea avea cosmaruri. Visa pe un salbatic cu rasaturi hidoase (diavolul),care-i tot spunea: „O sa te ucid”. În cele din urma s-a vindecat prin mijlocirea Maicii Domnului. Este descris aici numai un mod prin care diavolul poate veni la om. În Ortodoxie, nici macar numelelui nu se recomanda a se rosti. A-i rosti numele înseamna a-l baga cumva în seama, pe el, cel ce sebchinuie în singuratatea încremenirii în rau. În Ortodoxie în general si în evlavia populara în special s-au folosit diferite eufemisme pentru a evita rostirea numelui care poate foarte usor degenera într-o invocatie. Pentru a-l chema în sufletul nostru, nu este nevoie de invitatii speciale. Toti cei care dracuie sau folosesc numele vrajmasului în gluma, cu rautate fata de cineva sau în alte scopuri, altele decât cele legate de apropierea de Dumnezeu si cunoasterea Lui, se trezesc, fie ca simt sau nu acest lucru, cu vrajmasul „pe cap”, facându-se robi ai sai, asa cum a aratat pilda de fata.

FRAGMENT DIN

Arhim. Vassilios Bacoiannis

ÎNFRUNTÂND DIAVOLUL SI VRAJITORIA

Anunțuri

9 responses to “Diavolul si despre posedarea demonica

  1. Daca te uiti la cel putin , cantaretii de asa zisa mare valoare, formatii de muzica , care nu neaparat trebuie sa ne arate noua ca i-l venereaza pe satan , si alte vip-uri consacrate.
    Marile lor succese. se datoreaza ajutorului venit de la satana,cu care au incheiat un pact.

  2. Este adevarat ca atunci cand vrei sa faci un bine, diavolul te opreste ? Sincer, eu incerc de multa vreme sa ajut pe cineva, sa ajung la acea persoana si de fiecare data simt un zid care ma respinge si ma opreste si care incearca sa ma faca sa disperez, sa innebunesc. Am simtit asta de multe ori si nu e imaginatia mea.

    • Fiinta mai vicleana ca un drac nu exista.Daca nu am avea ingerii pazitori si atentia permanenta a Lui Dumnezeu nimeni dintre oameni nu ar putea rezista.Este un razboi nevazut crancen avem multe caderi insa ce nu este cu putinta la oameni ne ajuta Dumnezeu daca suntem smeriti si avem inima infranta.Cum spune psalmul „Duhul umilit si inima infranta Dumnezeu nu o va urgisi” asa ca sa avem nadejde si curaj.Si un sfat si o vorba buna are plata un pahar de apa de ai dat la cel insetat fapta buna se numeste.Cate putin in timp se strange si cu faptele astea bune putem trece vamile vazduhului.

      • Va multumesc din suflet de raspuns si de sfaturi. Intr-adevar Dumnezeu e alaturi de noi intodeauna si el ne asteapta in fiecare secunda sa-i deschidem usa si sa-L primim chiar daca noi suntem nebuni si nesimtiti, El lasa loc intodeauna de indreptare. Si stiu ca si cei pe care ii chinuie diavolul intr-un fel sau altul, ii insala, ii pacalesc si pe ei Dumnezeu ii asteapta mereu cu bratele deschise sa le puna si lor „haina de sarbatoare si inelul de aur ” cu toata fericirea si iertarea. Multumesc mult. Doamne ajuta !

      • Nu va suparati, imi puteti raspunde si mie la o intrebare, va rog din suflet. Azi am fost la biserica si am vrut sa ma impartasesc, dar pe cand mi-a venit randul, s-a terminat tot. Si m-am simtit enorm de rau, abia ma puteam stapani sa nu plang. Nu mai puteam respira. Nu m-am simtit niciodata asa.De ce isi bat joc de mine diavolii si nu ma lasa sa ma impartasesc ? Ce sa fac ca sa primesc Trupul si Sangele Domnului cu vrednicie ? Inteleg ca Dumnezeu m-a oprit de la sa ceva sa nu-mi fie spre osanda. Stiu ca El e alaturi de mine, dar m-am simtit groaznic. O sa mai incerc si duminica viitoare . Eu sunt cea mai pacatoasa din lume.

      • Probleme de genul asta se poate intampla oricui si mie mi s-a intamplat sunt niste incercari pentru suflet ca sa-L dorim mai mult pe Iisus Hristos.Nici eu nu m-am simtit stralucit dar m-am abitionat si mai mult.Totdeauna sunt multe ispite cand vrei sa te impartasesti facusem un articol pe tema asta din ce am intampinat eu.Tu ai un tel si trebuie sa-l atingi azi maine cand se va putea, mergi inainte nu ceda lupta cu gandurile cu demoni si cu toata lumea daca trebuie pentru ca merita draga Andreea.Dar te-ai spovedit inainte sa vrei sa te impartasesti?Cred ca ai avut ghinionul ca sa oprit cu spoveditul la tine caci urma Sfanta Liturghie si preotii deobicei intrerup spovedania.

      • Da, asa e. De fapt e mai complicat putin. Vai, vai. Imi pare sincer rau ca va deranjez. Stiti, adevarul e ca in momentul de fata nu prea am la cine sa cer un sfat concret ( situatia e de asa fel) si eu sunt o incepatoare netrebnica pe care diavolii o cer cu violenta inapoi. Si lucrurile sunt putin mai complicate in sine.. Sincer, eu ma bucur din tot sufletul ca oriunde sunt Dumnezeu e alaturi de mine si nu ma paraseste niciodata. Am multe de invatat fiindca sunt slaba si multe de indreptat. Simt o asa mare greutate in piept si un asa mare ” Of” ca niciodata n-am mai patit asa ceva. Ce pot sa mai spun? ” Doamne, izbaveste-ma de acest ceas ” . Si pe de alta parte, simt o bucurie de nedescris care o sa triumfe intr-un sfarsit si stiu ca niciun chin si nicio durere nu poate fi comparata cu acea fericire. De aceea ma intaresc continuu fiindca azi am simtit ca voi fi curatata , ca merita cu varf si idnesat totul si sincer, chiar imi vine sa sar in sus cat pot eu de tare, stiu ca nu e momentul acuma. Multumesc lui Dumnezeu ca in aceste momente mi-a dat o asemenea nadejde si o asemenea bucurie. Si va multumesc si dvs. Nu va voi mai deranja de-acum incolo. Am lungit-o prea mult si cred ca devin enervanta. Numai bine !

      • Nu devii enervanta ai spus doar ce te framanta.Toti suntem incepatori, a te pretinde ca esti avansat spiritual este o lipsa de modestie.Este foarte greu sa fii fara de pacat sau greseli asa ca suntem mereu incepatori nu cred ca ne vom mantui prin vitutii si mari fapte ramane doar marturisirea credintei ortodoxe si refuzarea pecetii antihristului pana la sacrificiu daca va fi cazul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s