Satanizarea Securitatii

Satanizarea Securitatii: atentat la Siguranta Nationala (6)

 

colonel-vasile-zarnescu

 

 

Episoadele 1234 şi 5

Acesta este episodul al patrulea din SANTINELA, nr. 13, ianuarie 2007, pag. 4-5.

La Antena 3, la emisiunea d-lui Mihai Gâdea din seara zilei de 6 dec. 2006, d-l Ion Cristoiu discuta cu preopinenţii, în derâdere, despre „mijloacele moderne de spionaj“, invocate de oficiali în ancheta de spionaj şi trădare din cazul escrocheriei S. N. PETROM-OMV. Ca să pară mai limpede în argumentare, cunoscutul ziarist voia să ne impună o similitudine liniară între viol şi spionaj, spunând că, „tot aşa cum un viol este un viol, spionajul este spionaj“. În numărul trecut al SANTINELEI (vezi şi aici) spusesem, totuşi, că indivizii, în imensa lor majoritate, cred că, acum, spionajul se face à la James Bond şi relevasem câteva aspecte care să-i lămurească.

Succese ale mijloacelor moderne de spionaj

Episodul anterior al acestui studiu fusese, deja, încheiat, când se difuza respectiva emisiune şi, ca atare, nu am mai avut cum să elucidez tema în acel text. Aşa că voi releva o cazuistică suplimentară celei expuse atunci, spre a lămuriri mai bine această idee inclusiv pentru reputatul ziarist şi coechipierii săi.

În aceşti 17 ani, s-au publicat multe lucrări din literatura problemei serviciilor de informaţii, aşa încât publicul interesat ar putea să se instruiască suficient, pentru a nu mai rămâne la suprafaţa lucrurilor sau la cheremul unor analişti politici sau „militari“, ca acel Radu Tudor, care crede că are o privire spontan-inchizitorială, dar care este natural-bovină. Totuşi, dacă lucrările sunt deja publicate, nu înseamnă să sunt şi citite, mai ales de „analiştii politici şi militari“, precum participanţii la emisiunea TV amintită.

Mijloacele moderne de spionaj au mai fost relevate în paginile SANTINELEI şi sunt descrise şi în literatura domeniului. De aceea, voi prezenta doar cazuri care să le ilustreze, identificarea respectivelor mijloace urmând să constituie satisfacţia detectivistică a cititorilor.

Prin anii ’80, România exporta masiv autoturismul Dacia în unele ţări din Africa. Acest fapt era etalat cu toată emfaza, în presa noastră internă, spre a ilustra succesele regimului socialist şi, evident, situaţia nu a putut să scape atenţiei Serviciilor Secrete ale unor ţări occidentale, care nu vedeau cu ochi buni neîncetata creştere economică a României zise „comuniste“, fiindcă exemplul ei de reuşită economică ar fi dat idei şi altora. O firmă din Germania Federală s-a gândit că ar putea obstrucţiona avântul României în exportul de autoturisme şi a recurs la o stratagemă pe care a considerat-o subtilă şi eficientă: a obţinut exclusivitatea exportului de autoturismeDacia într-o ţară africană. Când ţara noastră a vrut să-şi extindă exportul autoturismului Daciaşi în respectiva ţară africană, s-a lovit de interdicţia firmei vest-germane, care îşi adjudecase exclusivitatea. Dar, cum spune un proverb, „Acolo unde ţesătura este mai fină, acolo se şi rupe!“ Germania Federală nu producea autoturismul Dacia. Firma vest-germană respectivă nu o producea nici ea şi nici măcar nu o comercializa.

Era un caz evident de obstrucţionare a comerţului internaţional al României, obţinută în mod oneros. Ţara noastră a acţionat în judecată firma respectivă, la Tribunalul Internaţional de la Haga, şi a câştigat. Cum cred d-l Ion Cristoiu şi preopinenţii săi de atunci că acţionase firma vest-germană pentru a spiona activitatea de comerţ exterior al României?! Şi-a paraşutat spionii aici?! A apelat la Mircea Răceanu sau la Ion Mihai Pacepa?!

Un al doilea exemplu de caz de spionaj prin „mijloace moderne“ s-a petrecut în urmă cu vreun deceniu. După Al Doilea Război Mondial, României – deşi nu i s-a recunoscut statutul de putere beligerantă – i s-a dat, totuşi, drept captură de război, o firmă de cosmetice germană, e-adevărat, de mare prestigiu. Atât de mare era prestigiul, încât Germania a căutat să-şi recupereze firma respectivă chiar după cinci decenii! Astfel că, pe la mijlocul anilor ’90, a propus unor funcţionari ai României să-i retrocedeze firma – de fapt, doar „marca“ fabricii în cauză – contra sumei de 300.000 (trei sute mii!) de dolari. Serviciile Secrete româneşti au detectat afacerea şi, constatându-se că este un clar caz de spionaj, trădare şi corupţie, prin mijloace specifice, s-a reuşit contracararea acţiunii dolozive şi, în final, „marca“ a fost retrocedată contra sumei de 6 (şase!) milioane de dolari. În fond, tot fusese puţin, pentru că, se pare, nici Serviciile Secrete nu aveau specialişti suficient de versaţi în aceste domenii. Ar fi trebuit să se ceară şaizeci sau chiar şase sute de milioane de dolari. Germania i-ar fi dat, fiindcă profitul era asigurat: acum, în magazine şi pe ecranele televizoarelor sunt etalate produsele firmei redevenite germane. Care vor fi fost mijloacele moderne de spionaj, de care s-a folosit firma germană pentru ca să ceară ridicola sumă de trei sute de mii de dolari şi puţin lipsind să nu reuşească?! Poate-l lămureşte, pe d-l Ion Cristoiu,  „analistul militar“ Radu Tudor, care, în acea emisiune, îi zâmbea onctuos şi aprobator când îşi expunea teoria creată ad-hoc „viol = spionaj“. Dacă primul exemplu etalat ar mai putea fi cunoscut din literatura de specialitate, acesta al doilea este inedit.

Al treilea caz de spionaj prin mijloace moderne – celebru în literatura domeniului informativ şi informaţional – este aşa-numitul Raport Weinberg. Este atât de celebru încât mă mir că d-l Cristoiu nu a aflat de el, întrucât frecventează bibliotecile, ceea ce l-ar fi scutit de efortul intelectual al creării teoriei sale. De „analistul militar“ Radu Tudor nu mă miră că nu-l ştie, fiindcă el nu era, pe atunci, „pe ţeavă“ sau nici măcar „în proiect“. Despre ce este vorba?! Despre un anume Weinberg, un oarecare cercetător în domeniul fizicii moderne, al astrofizicii şi în cel informaţional. Dar era un veritabil analist, nu ca „fătucile şi guguştiucii“ d-lui Ion Cristoiu. După mai multe luni de cercetare, analiză şi sinteză a articolelor publicate în revistele de specialitate ale domeniilor sale de cercetare, bazat pe cultura şi pe inteligenţa sa nativă, acel obscur Weinberg a prezentat Servicilor Secrete americane şi altor înalte autorităţi în materie un raport de cercetare în care afirma că peste trei, patru luni – cel mult şase luni –, sovieticii vor lansa un satelit artificial al pământului! Fireşte, prognoza lui era absolut nouă şi şocantă inclusiv pentru somităţile „elitei“ autorităţilor americane, astfel că Weinberg, care era un cercetător oarecare, a fost taxat drept nebun – chiar dacă nu i s-a spus, verde, în faţă! –, iar raportul său, evident, a fost ignorat.

Totuşi, după circa şase luni, în octombrie 1957, prin lansarea „sputnik“-ului, sovieticii au lăsat lumea cu gura căscată! Fireşte, iarăşi fireşte, raportul Weinberg a fost brusc reconsiderat şi a devenit Raportul Weinberg: cu literă mare şi introdus în literatura problemei ca model de excelenţă în cercetare şi prognoză. Şi, pentru a face asemenea sinteze ştiinţifice, nici nu este o condiţie obligatorie ca Weinberg să fi ştiut limba rusă şi, cu atât mai puţin, să fi fost paraşutat în U.R.S.S. E-adevărat, printre condiţiile obligatorii se numără şi aceea ca acela care face analiza-sinteza să ştie să o facă, iar aceia care o citesc să o înţeleagă şi, în plus, să fie cinstiţi şi patrioţi. Se pare că aceste condiţii nu aveau să fie îndeplinite, pe de o parte, de analiştii şi sinteziştii americani, şi, pe de altă parte, de înalţii responsabili ai S.U.A., nici atunci şi nici în cazul mai recent, numit, tot americăneşte, „9/11“. Ba, mai mult, în acest din urmă caz, unii oficiali americani aruncă blamul unii asupra altora, sau obstrucţionează cunoaşterea adevărului, cum este Condoleezza Rice, căreia Hugo Chavez, preşedintele Venezuelei – bazat pe petrolul ţării sale şi pe cele 20 de avioane supersonice de vânătoare, recent cumpărate – îi spune, folosind un joc de cuvinte, Condoleanţa.

 

Deconspirarea  ofiţerilor şi surselor: crimă de stat

În urmă cu aproape un an, presa internă prelua, din presa americană, un caz de deconspirare a unei agente a C.I.A. de către ziarista americană Judith Miller, recompensată, anterior, cu un premiu Pulitzer pentru materialele publicate în ziarul New York Times. Aceasta „a ajuns în spatele gratiilor, în iulie 2005, după 28 de ani de carieră, pentru că a refuzat să-şi divulge sursele. (…) «Scandalul Palme» a fost generat de articolul publicat de Miller în 2003, când aceasta a dezvăluit identitatea unui agent C.I.A. După anunţarea sentinţei, New York Times aprecia că angajata sa a acţionat «în virtutea principiilor democratice» ale S.U.A. Miller fusese citată, împreună cu Mathew Cooper, de la Time, pentru a spune numele persoanei care a furnizat informaţii referitoare la calitatea de membru al C.I.A. a Valeriei Palme, soţia fostului ambasador a S.U.A., Joseph Wilson, intrat în vizorul Washingtonului ca urmare a criticilor pe care le formulase la adresa administraţiei Bush referitor la războiul din Irak. În S.U.A., deconspirarea numelui unui agent C.I.A. este delict federal. New York Times“ (D.E., „85 de zile după gratii pentru că nu şi-a dezvăluit sursele“, în Ziua, nr. 3552, 17 febr. 2006, pag. 3). După unii autori, C.I.A. s-ar afla într-o etapă de declin, iar, după prăbuşirea Turnurilor Gemene, unii chiar au spus că C.I.A. ar trebui desfiinţată. Totuşi, trebuie remarcat că C.I.A. a reuşit să-şi apere agenţii, cel puţin prin condamnarea ziaristei care a deconspirat-o pe Valerie Palme. De fapt, după evenimentul de la 11 septembrie 2001 – faimosul „9/11 – , unul dintre obiectivele importante ale Serviciilor Secrete ale S.U.A. a fost tocmai protejarea resurselor umane, care, cum am relevat anterior, fuseseră, practic, „decimate“, îndeosebi de politica de o inepţie absolută a preşedintelui Jimmy Carter.

Aşadar, chiar dacă New York Times invoca democraţia americană în apărarea salariatei sale, ea a fost condamnată, după doi ani de proces, în baza aceleiaşi democraţiei americane, la închisoare pentru comiterea unui „delict federal“ – deconspirarea unui agent C.I.A. „Delict federal“, în terminologia americană, este sinonim cu delictul contra naţiunii în exprimarea românească, deoarece „naţiunea americană“ (adică din S.U.A.) este formată din tot poporul S.U.A., în fond, un hibrid de popoare! Dar, cu democraţia şi Justiţia americană nu-i de joacă: trebuie remarcat că agenta C.I.A. era soţia unui fost ambasador carecritica Puterea pentru intervenţia în Irak! Totuşi, ea nu a fost dată afară din C.I.A. – cum s-ar fi întâmplat dacă era în România; ba, mai mult, fiindcă fusese deconspirată de ziaristă, aceasta a fost pusă „la pripon“. Doar în România este posibil ca C.N.S.A.S. să publice cărţi întregi prin care deconspiră structuri, obiective, metode şi ofiţeri ai Serviciilor Secrete, cum se poate constata din cele două volume ale lucrării SECURITATEA. Structuri, obiective şi metode (Editura Enciclopedică, Bucureşti, vol. 1 şi 2, 2006).

Activitatea C.N.S.A.S. se subsumează acţiunii de satanizare a Securităţii ca „poliţie politică“. Actualmente, campania contra Securităţii se conjugă inclusiv cu raportul Comisiei prezidenţiale conduse de escrocul Vladimir Tismăneanu, căruia preşedintele ţării, Traian Băsescu, crede că i-a dat girul ca document de stat, în şedinţa comună a Parlamentului.

Satanizarea Securităţii provoacă

ineficienţa Serviciilor Secrete

La câteva zile după înscăunarea sa ca director al S.R.I., ambasadorul George Maior a fost întrebat, de Bogdan Chireac, la emisiunea sa, Pro Vest, dacă nu cumva actuala campanie contra Securităţii ar putea dăuna Serviciilor Secrete, pe considerentul că, acum, actualii ofiţeri, nou făcuţi, ar putea avea temerea că, dacă peste 10 ani se schimbă regimul politic şi se trece la altă campanie anti-Securitate, ar putea fi şi ei puşi la index precum cei din fosta Securitate; şi, deci, ei nu ar activa, acum, suficient de bine de teama unor posibile viitoare represalii. Proaspătul director a îngăimat ceva, cum că nu crede că acesta ar fi efectul campaniei de denigrare şi că, oricum, acest lucru se poate îndrepta prin educaţie etc., etc.

Adevărul este altul, cel între-văzut de către Bogdan Chireac, dar ori proaspătul director nu a avut timp să-l afle, ori este convins ca aşa este, însă „a dat-o pe diplomaţie“. Întrebat, în legătură cu escrocheria S.N. PETROM-OMV, dacă S.R.I. a contribuit la apărarea ţării de a nu fi fraudată prin respectiva afacere – căci abia izbucnise scandalul de „spionaj şi trădare“ prin vinderea oneroasă a S.N. PETROM –, d-l George Maior a afirmat că S.R.I. a înaintat 160 de informări pe această temă. Respectiva afirmaţie a repetat-o şi la alte posturi TV, iar când amfitrionul insista să releve contribuţia S.R.I. în dezvăluirea sau în prevenirea afacerii de spionaj şi trădare S.N. PETROM-OMV, proaspătul director se scuza, oarecum, pretinzând „că S.R.I-ul doar informează“ (sic).

E cazul să relev că propoziţia cum că „S.R.I-ul doar informează“ mai fusese etalată ca un fel de fişă a postului şi de către Costin Georgescu şi preluată cu aceeaşi siguranţă de adjunctul său, profesorul de fizică de liceu, Mircea Gheordunescu. Constatăm că acelaşi slogan – „S.R.I-ul doar informează“ – este vehiculat şi acum,  de către noul director al S.R.I. Chiar dacă cei doi numiţi – Costin Georgescu şi Mircea Gheordunescu – erau caracterizaţi, în limbajul ironic al S.R.I.-ştilor, ca fiind „p’afarişti“, chiar dacă presupunem că noul director al S.R.I. nu a avut timpul necesar să se acomodeze cu funcţia, tot trebuie să remarcăm că el, deja, a fost îndoctrinat cu respectiva idee: „S.R.I-ul doar informează“. Propoziţie care, repetată prea des sau spusă aşa, dintr-o dată, de către înşişi directorii S.R.I., nu poate să nu constituie o crasă dezinformare. Ce înseamnă că „S.R.I-ul doar informează“?! Şi presa „doar informează“! Atunci, ajungem să spunem şi noi ca unii americani despre C.I.A.: la ce mai e bun S.R.I.?!

Pentru a ne dumiri puţin, trebuie ca d-l ambasador George Maior să ne informeze în ce constau „cele 160 de informări“ făcute pe tema S.N. PETROM-OMV. Fireşte, nu îi cerem să ne dezvăluie conţinutul lor; sau nu îi cerem asta acum. Dar, deocamdată, vrem să ştim tipul de „informări“ trimise de S.R.I. principalilor beneficiari ai activităţii sale informative, cum prevede Legea siguranţei naţionale. Pentru că dintre aceste 160 de informări, nu toate erau simple “note informative“; adică texte de o juma’ de pagină, de o pagină sau cel mult de 1,5 pagini. NU. Informările Serviciilor Secrete sunt de diverse dimensiuni şi tipuri, în funcţie de importanţa problemei şi de faza de cercetare informativă a ameninţării la adresa siguranţei naţionale: adică, sunt simple note informative, descrise mai sus ca dimensiune, dar sunt note speciale, sinteze, rapoarte, studii, prognoze – acestea din urmă având, în final, concluzii, consecinţe anticipate, propuneri de măsuri de contracarare etc., etc. Din aceste tipuri de materiale informative reiese clar că devine insutenabilă propoziţia-scuză cum că „S.R.I-ul doar informează“! NU este adevărată afirmaţia! Un NU hotărât, cum se spunea în regimul „de tristă amintire“, care riscă să devină regimul de dragă amintire.

De altfel, aşa cum am explicat în episoadele anterioare ale acestui studiu şi cum, de altfel, prevăd – expres sau implicit – şi legile de funcţionare ale acestei instituţii, S.R.I. are menirea săprevină ameninţările la adresa siguranţei naţionale, deci să le depisteze in nucesă le anticipeze şi să le contracareze, să evite producerea lor! Pentru că, după ce se produce nenorocirea, atunci degeaba „S.R.I. doar informează“! Pentru că, vorba aceea, nu mai valorează nici cât o frecţie la un picior de lemn.

Oricum, însă, repetarea, de către mai mulţi directori ai S.R.I. a propoziţiei jenant de false „S.R.I-ul doar informează“ – prin care se contravine chiar legilor de funcţionare a S.R.I. – reflectă una dintre consecinţele cele mai dezastruoase asupra Serviciilor Secrete provocate de campania de satanizare a lor: faptul că au devenit ineficiente şi că ţara se duce de râpă din cauza emasculăriilor. Iar directorii lor, după ce sunt schimbaţi din post, se duc să stea, fără grijă, cu dânsa la soare, în Cipru sau în alte locuri care nu prezintă ameninţare pentru preţioasa lor persoană! În timp ce S.N. PETROM este vândută pe nimic unei firme de mâna a şaptea, încât benzina din România a devenit printre cele mai scumpe din lume, după cum şi laptele autohton a devenit la fel de prohibit, fructele româneşti la fel şi, în consecinţă, nivelul de trai a coborât atât de mult sub limită încât nu mai este depistat nici de către S.R.I. Preventivu’.

Colonel (r.) Vasile I. ZĂRNESCU

surse articol

http://ro.altermedia.info

via deveghepatriei

Anunțuri

7 responses to “Satanizarea Securitatii

  1. Frate gerica64,
    Am inteles ca ai fost trecut la spam pe saccsiv. Si eu am patit la fel azi, alaturi de alti vreo trei comentatori. Unul dintre ei propunea sa ne regrupam pe blogul (blogurile tale). Ce zici? Ne primesti?

    • Nu sunt la spawn am comentat intra sa vezi.Problema este ca cere inregistrare cu cont si parola asta inseamna sa va creati bloguri si voi.Eu I-am explicat asta lui saccsiv 2 dar comentariul este in asteptare.Sa vedem ce face.

    • Bineinteles ca va primesc cum sa nu.Blogurile sunt create ca fiecare sa spuna ce considera ca este bun si ziditor pentru mantuire si suflet.Tu esti Daniel cel care ai fost la intalnirea din Bucuresti la hotelul acela?

      • Nu. Eu n-am fost la nici o intalnire. Dar as vrea sa ne cunoastem mai multi intre noi. Inclusiv pe Saccsiv as vrea sa-l cunosc personal, cand o iesi.
        Multumesc de ospitalitate.
        Am vazut articolul cu anuntul. Nu-mi place cenzura asta. La urma urmei oamenii nu puneau decat niste intrebari. Inclusiv mie mi-a sters comentariile, desi cred ca erau de bun simt. E adevarat ca eu am pornit discutia pe care Saccsiv2 nu a putut sa o suporte. 🙂
        Imi pare rau ca nu e mai flexibil!

      • A fost o intalnire a celor care comenteaza pe blogul saccsiv si era si un tanar Daniel de aceea am intrebat.Fratele Ioan si Aurora a fost si ei.13 insi am fost si un preot adevarat care a binecuvantat intalnirea.

  2. Mi-am facut un blog, dar acum urmeaza sa invat sa il configurez. Ma orientez si dupa tutorialul pe care l-ai recomandat. Noul nume cu care voi scrie e danielvla.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s