Comunismul nu a murit se reincarca si va lua o noua forma

Umbra stelei roșii la Kremlin:  ”VOM    REFACE    STATUL    LENINIST”.

                                     * Pe data de 6 aprilie 2013 a avut loc la Moscova Al VIII-lea Congres al Ofițerilor Comuniști Sovietici din Rusia. Congresul a decretat că ”Desființarea URSS este frauduloasă, ilegală și penală”
Rușii se revoltă tot mai mult împotriva Occidentului și împotriva politicii de blamare a comunismului promovată de acesta*** Autoritățile de la Moscova au interzis adopția de copii ruși de către străini *** Ziarul rus PRAVDA: ”În viitor, când actualul capitalism ipocrit bazat pe acumulare de bani va lua sfârșit, vom reface statul leninist și vom relua construcția socialismului!” *** Constituția Federației Ruse interzice ca în Rusia să fie capitalism *** Statele ”roșii” ale BRICS ***  Comunismul guangdomist pătrunde în buncărele atomice ruse ***  Salariile și pensiile în Rusia suflă în ceafa celor occidentale *** Partidul Comunist Rus și Partidul Rusia Unită conduc Federația Rusă *** Nikolai Ryjkov,  preşedintele Comisiei asupra Monopolurilor Naturale din Federaţia Rusă: ”Noi trebuia demult să adoptăm calea chineză” *** Capitalismul occidental de azi a înregimentat în rândurile lui pe toți foștii politruci comuniști est-europeni și ca atare propaganda lui seamănă cu propaganda stalinistă *** Președintele Putin: ”În Federația Rusă nu vor exista nici facultăți și nici universități private. Cel puțin nu atâta timp cât trăiesc eu!”  *** Comuniștii ruși îi propun președintelui Putin să aprobe decorația Erou al Muncii Capitaliste *   —————————————————————————————————————————————————

    SFINXUL DE LA KREMLIN

Rusia rămâne pe mai departe o mare necunoscută pentru Europa, iar conducătorul ei, asemenea Sfinxului, continuă să privească neclintit și impenetrabil, de dinapoia ochelarilor de soare cu lentile polarizate oglindă  către Sistemul American Antirachetă care se instalează rapid peste tot în lume, de la Marea Japoniei până în Alaska. Situația relațiilor dintre Occident și Rusia este în răcire accentuată. Primirea care i s-a făcut recent conducătorului rus în Germania nu a fost de natură să redreseze situația. Doamna Angela Merkel, care ocupă momentan funcția de cancelar al Germaniei, i-a reproșat președintelui rus că Moscova încalcă libertățile omului și ia măsuri abuzive împotriva ONG-urilor (organizații nonguvernamentale). Acesta, într-un discurs tăios, i-a răspuns că în Rusia numărul ONG-urilor finanțate din străinătate a ajuns la aproape 700, că ele au primit din străinătate în ultimele patru luni aproape un miliard de dolari și că este datoria statului rus ca să vadă cu ce se ocupă acele agenturi străine pe teritoriul Rusiei, pentru că în fond, nimeni nu știe precis ce fac atâtea organizații finanțate din străinătate în Rusia. El a adăugat: ”Statul rus nu are deschise în străinătate decât două ONG-uri: una în Franța și alta în SUA”. Spionajul rus a demarat o acțiune de amploare pentru a verifica soarta copiilor ruși adoptați de către cetățeni ai SUA și a descoperit că în ultimii ani un număr de 20 de copii ruși au murit în condiții suspecte în casele părinților adoptivi americani în timp ce mulți alții au ajuns sclavi sexuali ai acelorași ”părinți” ( sursa: Novaia Zemlye, 19 decembrie 2012). Alți zece copii ruși au murit în SUA uciși de părinții lor adoptivi (sursa: Ria Novosti, 18 decembrie 2012). Faptul că autoritățile americane s-au alarmat imediat și au acționat cu toată promptitudinea aplicând pedepse severe americanilor vinovați, nu a fost de natură să îmblânzească Duma de Stat a Rusiei care a votat recent legea prin care se interzice ca străinii să mai adopte copii din Rusia. În ultimii douăzeci de ani mulți dintre aliații Rusiei pe plan internațional au fost distruși sau atacați : Iugoslavia, Libia, Siria, Iran etc. Alte state ca Ucraina sau Georgia au fost transformate în inamici ai Rusiei sau au fost învrăjbite împotriva Rusiei. Faptul că în Rusia comunismul a fost abolit ca politică de stat, că URSS a fost desființată și că țara s-a deschis în 1991 capitalului străin și privatizării nu a schimbat în nici un fel atitudinea Occidentului față de Rusia. Înaintarea armatelor NATO spre Est a continuat, Scutul Spațial Antirachetă a fost instalat peste tot în Europa, în țări din Europa de Est ca Polonia, Țările Baltice, Ucraina, Georgia sau România rusofobia a devenit trăsătură națională, Georgia a atacat Rusia în 2008.  Acțiunea de condamnare a comunismului însăși s-a transformat în rusofobie. Peste aceste evenimente au venit altele. Washingtonul a elaborat așa zisa lista Magnitski prin care un număr de 18 oficiali ruși nu au voie să intre în SUA. Ca răspuns Moscova a întocmit la rândul ei o listă neagră cu numele a 18 oficiali americani care nu au voie să intre în Federația Rusă. Războiul Rece dintre Rusia și Occident nu a încetat nici o clipă, în ciuda transformărilor politice care au avut loc în Rusia ultimilor 20 de ani. Cu cât concesiile făcute de Rusia au fost mai mari, cu atât ostilitatea împotriva ei a crescut. Faptul că Boris Elțân a declarat comunismul politică criminală și a interzis în august 1991 Partidul Comunist Rus și Komsomolul, confiscând toate proprietățile acestora (inclusiv ziarele  precum Pravda) nu a avut asupra Occidentului nici un efect. Generalul Pacepa a declarat din SUA : ”Cred că suntem cu toții de acord că și fără Partidul Comunist Rus, avem de-a face cu o Rusie extrem de periculoasă care trebuie distrusă și reconstruită” (Ion Pacepa, Front Page, 2006). Rusia și-a dat seama că mergând pe noul drum capitalist nu va ajunge nicăieri și că drumul acesta este drumul spre autodistrugere. Ca atare și-a revizuit politica. A reînființat Partidul Comunist Rus și Komsomolul (pe care le finanțează  de la buget), a eliberat ideologia comunistă din închisoarea în care o băgase Elțân, și-a revizuit doctrina militară și a reînceput înarmarea. Sute de publicații comuniste apar din nou în Rusia. Se reînființează mereu organizații comuniste. Mulți dintre activiștii acestora merg la specializare și schimb de experiență în China și Vietnam. Pe 6 aprilie 2013 a avut loc Al VIII-lea Congres al Ofițerilor Comuniști Sovietici. În Declarația Oficială dată publicității la finalul congresului se spune:  ”Noi, ofițerii sovietici loiali jurământului depus în fața poporului am discutat situația politică și socio-economică în Rusia și ne exprimăm opoziția puternică față de campania de defăimare dusă de străinătate împotriva fiului genial al Rusiei, organizatorul Partidului Bolșevic, creatorul Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, liderul  proletariatului mondial, Vladimir Ilici Lenin .     După desființarea frauduloasă, ilegală și penală a Uniunii Sovietice, în ciuda împotrivirii prin referendum a poporului, în țară a fost instaurată puterea burgheziei și țara a fost dată pe mâna capitalismului. Câțiva inși  parazitează azi  proprietatea publică asupra mijloacelor de producție și incită la ură între popoare. Acești paraziți, încârdășiți cu prietenii lor din străinătate, trăiesc cu spaima că domnia lor se va sfârși și că socialismul va reveni la putere în Rusia.    Acesta este motivul pentru care ei luptă cu toate mijloacele  împotriva comunismului și a lui Lenin și calcă în picioare din punct de vedere politic și “științific” ideologia comunistă. Ei lovesc azi Rusia cu toată “artileria grea” – emisiuni de televiziune, monografii, colecții și manuale – lansând mii de așa zise ”studii istorice” absolut mizerabile în conținutul lor, pline de minciuni și deghizate ca lucrări științifice.    Prin asta ei doresc să priveze oamenii de idealurile socialist, național și cultural.  Distrugând memoria rușilor care știu ce a fost odată Puterea Sovietică îi transformă pe tinerii din noile generații în oameni cu creierele spălate, în mankurți. Așa că au trecut la demonizarea lui Lenin și a comunismului în scopul de a discredita adevărul istoric. Autorii unei astfel de ideologii îl prezintă pe Lenin ca pe un om animat de cele mai  josnice instincte, om fără morală si cu deformări fizice și boli, îl prezintă ca pe un impostor al filosofiei, ca pe un dictator crud, ca pe un maniac ahtiat după putere personală.      De ani de zile, anticomuniștii doresc cu furie să distrugă mausoleul lui Lenin din Piața Roșie – un simbol al revoluției, al istoriei și al libertății, far nepieritor al eliberării lumii din sclavia capitalistă și din asuprirea și exploatarea omului de către om.    Acestor inși mizerabili noi le spunem: ”Jos mâinile de pe Lenin și de pe leninism! El nu a murit și este viu!” (Moscova, 6 aprilie 2013, Al VIII-lea Congres al Ofițerilor Comuniști Sovietici). Ideologia comunistă este în Rusia la ea acasă. Există presiuni puternice din partea Partidului Comunist Rus (partid de guvernământ) pentru ca în Armată să fie reintrodus termenul ”tovarășe”, pe care mulți dintre ruși îl mai folosesc și care a fost utilizat în Armata Rusă până în urmă cu câțiva ani. Acestea toate ne fac să ne întrebăm: încotro se îndreaptă Rusia? Dar pentru a răspunde la această întrebare trebuie să ne întoarcem în timp la data de 20 decembrie a anului 2000.

ZIUA ÎN CARE S-A ÎNTORS ACASĂ IMNUL SOVIETIC

În zorii zilei de 20 decembrie 2000, la prima oră a dimineții, milioane de ruși au uitat pentru o clipă de preocupările lor. Pe bulevardele marilor orașe rusești, în gări, în stațiile de metrou, în fabrici și uzine, lumea s-a oprit uimită în loc. Oamenilor nu le venea să creadă: din difuzoarele radio montate în locurile publice, ale radiourilor și ale televizoarelor se revărsa din nou triumfătorul imn al URSS compus în 1922 de Alexandrov. În acordurile acestui imn Rusia trăise, luptase în război și muncise timp de șaptezeci de ani. Imnul fusese interzis de Boris Elțân. Acesta, în 22 august 1991, scosese în afara legii prin decret prezidențial Partidul Comunist Rus confiscând toate proprietățile acestuia și declarând ideologia comunistă ideologie criminală. Din ordinul lui, imnul sovietic fusese înlocuit cu o melodie anostă și deprimantă a lui Glinka, așa zisul Cântec Patriotic, numit de ruși ”Jelania cerșetorului”. Dar în dimineața de 20 decembrie 2000, vechiul imn sovietic revenit ”acasă” din ”exilul” în care-l trimisese Elțân, răsuna din nou cu putere sub cer, având versurile un pic adaptate: ”Rusia, statul nostru sacru,/ Rusia, țara noastră iubită,/Lăudată fii, patria nostră liberă, fericită/ De la mările din Sud până la Cercul Polar/ Se întind pădurile, pământurile tale și al tău hotar,/ Patrie apărată de Dumnezeu, /Așa ai fost și așa vei fi mereu”. Melodia se revărsa puternică, mai triumfătoare ca oricând, răscolind inimile rușilor, amintirile, sentimentele lor. Ei trăiseră aproape un secol, luptaseră și munciseră sub acordurile acelui imn. Acordurile acelui imn răsunaseră prima oară în spațiul cosmic, de unde primul cosmonaut al lumii, rusul Iuri Gagarin, se adresase omenirii. Interzicerea imnului în 1992 lovise poporul rus în demnitatea lui națională, îi aruncase pe ruși în întristare și îi deprimase profund, îi făcuse să se simtă vinovați pentru toate nenorocirile lumii și să nu mai știe ce este bine și ce este rău. Dar în acea dimineață, melodia vechiului imn comunist și revenirea lui nu le readucea oamenilor doar speranța și încrederea ci reda demnitatea întregii Rusii. Persoanele mai în vârstă au izbucnit în plâns. Oameni care nu se cunoscuseră până atunci se îmbrățișau pe străzi cuprinși de emoție. Desigur, nu toți rușii s-au bucurat. Unii au privit cu ostilitate revenirea la vechiul imn. Alții au fost cuprinși de panică și au crezut că la Moscova a avut loc o lovitură de stat. Într-un fel chiar asta se întâmplase. Dovadă era chiar revenirea imnului sovietic, la puțin timp după instalarea la putere a președintelui Vladimir Putin. De fapt chiar Vladimir Putin ordonase revenirea la vechiul imn sovietic. Apoi au venit declarațiile fulminante ale președintelui Putin (”Rusia nu are de dat socoteală nimănui!”) și răspunsurile din ce în ce mai tăioase date de el  jurnaliștilor occidentali. Camera superioară a Dumei (Parlamentul Rus) a recăpătat denumirea comunistă de Sovietul Federației Ruse. Încetul cu încetul s-a trezit din amorțire presa rusă: „A blama marea Revoluţie Socialistă a lui Lenin  şi a aduce injurii socialismului şi comunismului pentru greşelile lor nu înseamnă nimic dacă nu  aducem pe banca acuzării și capitalismul european şi american ca să-l tragem la răspundere pentru  crimele şi genocidul comise contra poarelor băştinase de indieni din America, pentru terorismul nuclear săvârşit la Nagasaki sau Hiroşima sau pentru  masacrele şi genocidul savârşite de Anglia în India, în Scoţia, Irlanda sau tara Galilor.    Anii de pace pe care i-a cunoscut Rusia în timpul comunismului au dovdit că ideologia leninistă este viabilă. Marea Revoluţie din Octombrie a arătat că este posibilă construirea unei lumi bazată pe o politică socialistă şi construcţia unui stat comunist  intemeiat pe comunism poate fi un succes chiar dacă este înlăturată cu totul ideea proprietăţii private.    Un asemenea model de stat comunist poate fi luat în considerare pentru viitor când va lua sfârşit era actualului capitalism al acumulării monetariste bazată pe resurse materiale şi pe o legislaţie ipocrită incluzând taxe preferenţiale, subvenţii ori sancţiuni. Pe viitor vom reface statul leninist și vom relua construcția socialismului.” (PRAVDA, 4 noiembrie 2007, ANIVERSAREA A 90 DE ANI DE LA MAREA REVOLUTIE SOCIALISTA, articol de Timotei Bancroft). Și cu aceste observații revin din nou la vechiul imn sovietic, care este acum imnul Federației Ruse. În decembrie 2012 imnul Rusiei a împlinit 90 de ani. Întrebarea care-i frământă azi pe mulți oameni politici de pe toate meridianele lumii sunt: în ce Rusie răsună azi vechiul imn comunist al Rusiei Sovietice? Într-o Rusie socilistă sau în una capitalistă?

CE ZICE CONSTITUȚIA FEDERAȚIEI RUSE

Deși Rusia este considerată azi stat capitalist, ea nu s-a declarat niciodată ca fiind capitalistă. Dimpotrivă: în actuala Constituție a Federației Ruse scrie limpede: ”În Federația Rusă nici o ideologie politică nu poate fi obligatorie și nici o ideologie politică nu poate fi considerată ideologie de stat” (Constituția Federației Ruse, articolul 13, alineatul 2). Așadar, nici socialism, nici capitalism, ci o cale neutră. Cu toate acestea, Constituția Federației Ruse, în spiritul și esența ei este o constituție de stânga cu accente socialiste. Ea arată că: ”puterea și suveranitatea aparțin poporului rus multinațional” (articolul 2), statul se obligă să asigure cetățenilor protecție totală (inclusiv ocrotirea sănătății și a familiei), loc de muncă, salariu minim garantat (articolul 8), terenurile și bogățiile solului și ale subsolului aparțin în principal poporului rus (articolul 9), obligativitatea serviciului militar este valabilă pentru toți cetățenii țării, statul este un stat laic în  care religia este complet separată de stat (articolul 14), pedeapsa capitală (care azi este doar suspendată) se menține (în special pentru terorism și  trădare de țară). Conform Constituției, în Federația Rusă ”orice cetățean rus are dreptul la o locuință, nimeni din Rusia nu va fi lipsit de acest drept, statul trebuie să creeze condiții ca oricine să poată avea o locuință, iar cetățenii săraci cu venituri mici și care nu-și permit să-și cumpere casă primesc casă gratuit de la stat sau la un preț mic, pe măsura puterii lor de cumpărare prin intermediul organelor locale ale puterii de stat, primării, municipalități etc.” (articolul 40). Aceași Constituție arată că  tratamentul medical al cetățenilor este gratuit și cade integral în sarcina statului (articolul 41), refuzul de a trata un bolnav este considerat act de teroristm și asimilat atentatelor la viața cetățenilor (articolul 41), învățământul este gratuit, religia în școli este interzisă, învățământul privat este interzis, legile cu aplicare retroactivă sunt interzise pe întreg teritoriul Rusiei (articolul 57), extrădarea unui cetățean rus în străinătate pentru a fi judecat de instanțele altor state este strict interzisă și numai legile rusești pot judeca un cetățean rus (articolul 61). Nu există ideea de naționalism. În lumina Constituției, ca și în statul sovietic,  noțiunea de ”națiune rusă” nu există, rușii sunt niște simpli minoritari ca toți ceilalți minoritari ai celorlalte popoare ale Federației Ruse. Este principiul pe baza căruia Lenin a conceput în 1920 (și a creat în 1922) URSS. Acest principiu leninist se păstrează și azi în Constituția Federației Ruse. Datorită lui  se împiedică reînvierea părții întunecate a naționalismului și se încurajează patriotismul luminat. Ținând cont de ce zice Constituția, Federația Rusă poate fi considerată un stat socialist federativ.

CE ZICE POLITICA EXTERNĂ A RUSIEI

Rusia este membru fondator al BRICS, care cuprinde, în afara Rusiei, Brazilia, India, China și Republica Sud Africană. Mai este membră a Organizației de Cooperare de la Shanhai (OCS), care în afară de Rusia și China mai cuprinde fostele republici sovietice din Asia Centrală. Tendința celor două organizații este de a fuziona spre o piață comună (așa zisa EURASIA), care va controla aproximativ 30% din suprafața de uscat a planetei, 55% din suprafața maritimă a lumii și peste 50% din populația lumii. În BRICS și OCS forța principală o alcătuiesc așa zisele  state roșii. Adică socialiste sau înclinate puternic către socialism (ca India). E greu de crezut că prezența Rusiei în aceste organizații este absolut întâmplătoare. Este limpede că ea este urmarea unei politici a Kremlinului. Rusia nu a avut niciodată vreo dispută cu vreunul din aceste state ”roșii” cu care are legături strânse de prietenie și colaborare. Toate tensiunile și neînțegerile externe ale Rusiei se află în zona relațiilor acesteia cu Occidentul. Concluzia se impune de la sine. Primul stat străin pe care l-a vizitat noul președinte al Chinei după numirea sa în această funcție a fost Federația Rusă. Este un gest încărcat de simbolism. Întâlnirea din martie 2013 dintre președintele Vladimir Putin și Xi Jimping noul lider al celei mai mari puteri economice a lumii marchează, indiscutabil, reapropierea Rusiei de clubul socialismului mondial. Oficial, la întâlnirea din martie  între Rusia și China au fost încheiate 35 de acorduri bilaterale în domeniul economic. Numai aceste 35 de acorduri au o valoare totală de 150-200 de miliarde de dolari. Dar schimburile comerciale dintre cele două țări nu se rezumă doar la aceste 35 de acorduri. Mulți observatori consideră că schimburile economice dintre cele două țări au depășit în realitate 500 de miliarde de dolari și că Rusia a înlocuit demult SUA în relațiile cu China. Un astfel de nivel de schimburi economice și mai ales ritmul rapid în care el a evoluat în ultimul timp nu ar fi fost posibil dacă între Rusia și China nu ar fi existat o orientare politică unitară și comună. În cadrul întâlnirilor de lucru dintre delegațiile ruso-chineză din martie 2013, un loc aparte l-au ocupat discuțiile dintre  Dmitri Rogozin și Wang Yang, care au avut loc separat de întâlnirea dintre președinții Putin și Jimping. Dmitri Rogozin este vicepreședinte al Federației Ruse însărcinat cu problemele de apărare. El este coșmarul rusesc al Uniunii Europene și al NATO. A fost ambasador al Rusiei la NATO și în această calitate a declarat public că Rusia trebuie să se pregătească de Al Treilea Război Mondial dacă Scutul American Antirachetă va fi instalat în Europa și dacă Georgia și Ucraina vor fi admise în NATO, fiindcă intenția reală a Uniunii Europene este aceea de a distruge Fderația Rusă din punct de vedere economic și politic. Aceste declarații au făcut ca NATO și UE să respingă aderarea Georgiei și a Ucrainei și să dea înapoi în privința Scutului Antirachetă. Dmitri Rogozin nu și-a schimbat niciodată punctul de vedere în privința acestor declarații pe care și le menține și în prezent. În urmă cu câteva zile a declarat că încercarea unor forțe politice străine de a penetra granițele Rusiei și de a introduce în Rusia droguri este similară cu atacarea Rusiei cu arme de nimicire în masă (Itar Tass). Partenerul de discuții al lui Dmitri Rogozin din partea chineză a fost Wang Yang, unul dintre cei patru vicepreședinți ai Chinei. Acesta este considerat eminența reformatoare a comunismului chinez. El este adept al comunismului guangdomist, care poate fi considerat o variantă liberală a leninismului și care promovează privatizarea fabricilor și unităților economice, trecerea lor în proprietatea colectivelor muncitorești (statul păstrându-și peste jumătate din acțiuni) și transformarea lor în surse de bani pentru Partidul Comunist Chinez. Muncitorii devin în acest fel patroni ai fabricilor, dar nu individual ci prin intermediul sindicatelor. Practic ei își împart, ca patroni și acționari, jumătate din beneficiile fabricii sau întreprinderii la care sunt înregimentați (jumătate ia statul), dar acest lucru nu este posibil decât dacă fac ei parte din sindicatul respectivei fabrici sau unități. La rândul lor sindicatele sunt conduse de Partidul Comunist Chinez, iar Partidul Comunist lucrează mână în mână cu statul. Se creează în acest fel între stat și mase (cetățeni) o unitate indestructibilă, nu doar politică, dar și de interese economico-financiare. Spre deosebire de comunismul xiaopingian care permite persoanelor private să devină patroni de întreprinderi și miliardari, comunismul guangdomist nu permite decât foarte greu apariția de miliardari sau milionari, dar în schimb saltă în mod spectaculos nivelul de trai al muncitorilor și-i face în masă membri ai clasei de mijloc. Sute de milioane de muncitori ating în acest fel  un nivel de trai de invidiat, comparabil cu cel occidental și, în paralel, legăturile lor cu Partidul Comunist, cu sindicatele și cu statul devin practic indestructibile. Între conducătorii comuniști și muncitori au loc întâlniri permanente, Partidul Comunist fiind în acest fel  la curent cu toate problemele care-i frământă pe muncitori și pe țărani. Această politică o vedem azi aplicată în Rusia, unde conducătorii Rusiei Unite (partid condus de Vladimir Putin) și ai Partidului Comunist Rus sunt permanent între muncitori și țărani. O astfel de metodă de lucru poate să pară șablonardă și învechită (și chiar este un șablon al comunismului), dar eficiența ei este indicutabilă. Trecând în revistă aceste aspecte, Federația Rusă poate fi considerată un stat cu politică de stânga accentuată, dacă nu chiar socialist.

CE ZICE  POLITICA INTERNĂ A RUSIEI

Accentul pe care Rusia îl pune pe salariul minim este de fapt efortul ei de a aduce masele la nivelul clasei de mijloc, după model chinez. Și rezultatele se văd. Salariul minim garantat a atins în Rusia o mie de euro pe lună, sindicatele sunt mai puternice decât oricând, iar președintele Putin are lungi și dese întâlniri cu muncitorii. În anul 2014 salariul minim în Rusia va fi de 1200 de euro. Pe 12 aprilie 2013 Ministerul Dezvoltării Federației Ruse a anunțat că salariile minime și pensiile din Rusia au crescut în ultimii doi ani de trei ori și se apropie cu pași repezi de nivelul celor occidentale. În momentul actual un medic dentist câștigă în Rusia 65000 de ruble (13000 euro), un medic chirurg între 70000 și 90000 ruble pe lună (18000 de euro), un inginer 40000 de ruble (8000 euro) și un muncitor specialist între 12000 și 17 000 de ruble, adică 2400-3400 euro (sursa: Свободная пресса – 14.04 2013, Декларация неравенства-Declarația de inegalitate).  Astfel de salarii pentru calificările superioare sunt tot o influență a comunismului guangdomist chinez. Comunismul guandomist subvenționează și pune accent predominant pe educație și cercetare științifică (inclusiv militară), pe dezvoltarea învățământului universitar și a institutelor de cercetare. El încurajează îmbogățirea clasei intelectuale. În schimb îmbogățirea ilicită sau prin înșelăciune (aici intrând inclusiv comercializarea de către firme a unor produse contrafăcute sau slabe calitativ) e considerată crimă, iar corupția și furtul din averea publică se pedepsesc cu moartea, la fel ca în statele socialiste musulmane precum Siria și Iran. Împrumuturile statului de bani pe piețele externe sunt limitate la maxim și se consideră să orice împrumut făcut de un guvern în numele poporului este ilegal și lovit de nulitate. Toate aceste trăsături ale comunismului chinez le vedem azi și în Rusia. Din acest punct de vedere totul este clar: Federația Rusă revine încet la socialismul pe care nu l-a părăsit de fapt niciodată. Modelul ei este comunismul guangdomist chinez. Comunismul guangdomist chinez este considerat de capitalismul occidental o amenințare  directă. El a fost modelul economic pe care autorii loviturii de stat din URSS (printre care și Kriucikov, șeful KGB) au vrut să-l adopte în 19 august 1991 în URSS, când au vrut să-l înlăture de la putere pe Gorbaciov. Din păcate pentru complotiști, intervenția lui Boris Elțân, pe atunci președinte al Republicii Federative Socialiste Rusia, a deturnat lovitura de stat. Se pare însă că Rusia a revenit în ultimii ani la această intenție. Dezamăgiți crunt de cei 20 de ani de capitalism care a adus peste ei toate necazurile și toată sărăcia, rușii cer cu tot mai multă insistență revenirea la URSS. Partidul Comunist al  Federației Ruse susține acest lucru și el este azi unul dintre cele mai puternice partide comuniste ale lumii (o jumătate de milion de membri). El este al doilea partid politic al Rusiei, cu 96 de parlamentari aleși în Duma de Stat (camera inferiaoră a Parlamentului Federației Ruse). Partidul Rusia Unită (condus de președintele Putin) are ca ideologie declarată centrismul. Adică stă la mijloc între ideologiile de dreapta și de stânga. Dar centrismul ca politică nu este nimic altceva decât celebra ”a treia cale” practicată de China. Din punct de vedere ideologic centrismul este o doctrină marxistă care recomandă calea de mijloc între reformă și revoluție, promovează libertatea ideologică și politică, pune accent pe patriotismul maselor și pe autoritarismul statului fără a încuraja dictatura. În linii mari aceasta este și politica Rusiei Unite, dar și politica președintelui Putin. Partidul Rusia Unită este în realitate un partid de centru stânga cu accent marxist. El  a obținut majoritatea în Duma de Stat, adică 238 de mandate din totalul de 450. Pe locul al doilea în Dumă se situează Partidul Comunist al Federației Ruse cu 92 de deputați (21% din totalul de 450 de locuri). Celelalte două partide care au deputați în Duma de Stat sunt Rusia Justă (partid de dreapta, cu 64 d deputați) și Partidul Liberal Democrat (partid naționalist, cu 56 de deputați), dar ele  nu contează ca forță politică, fiindcă ”jocurile”  în Dumă le fac Rusia Unită și Partidul Comunist al Federației Ruse. Sovietul Federației Ruse (camera superioară a Dumei) rămâne factorul de decizie, dar deciziile lui nu pot fi altele decât cele ale Dumei de Stat. Sovietul Federației Ruse este alcătuit din 166 de membri, câte doi reprezentanți ai fiecăreia dintre cele 83 de republici ale Federației Ruse. Dintre aceste republici 21 sunt state naționale non-ruse, adică state pe teritoriul cărora limba oficială poate fi alta decât rusa, iar celelalte sunt republici autonome oblastiere (regionale) unde limba oficială este limba rusă. Multe dintre măsurile luate în ultimul timp de statul rus sub conducerea lui Vladimir Putin pot fi etichetate drept măsuri socialiste leniniste. Achitarea în ritm susținut, la ordinul lui Vladimir Putin a tuturor datoriilor externe ale statului rus este o strategie a socialismului leninist. La fel acțiunea de anulare a privatizărilor frauduloase făcute pe timpul lui Elțân. Prin eforturile președintelui Putin statul rus și-a recuperat peste 80% din activele privatizate fraudulos și câștigătorii străini ai licitațiilor care nu au făcut investițiile pentru care s-au angajat sau au adus prejudicii  fabricilor sau întreprinderilor cumpărate au fost aruncați în închisoare sau li s-au anulat privatizările. Serviciile secrete ruse au pornit o acțiune în forță asupra miliardarilor ruși care s-au îmbogățit furând averea statului și i-au silit să dea banii înapoi. Nu au scăpat nici cei care au fugit cu banii în străinătate. Mulți dintre aceștia (ca Berezovski) s-au sinucis, alții ca Oleg Deripasca, Mihail Hodorkovski sau Cernoi au fost aruncați în închisoare. În Duma de Stat a Rusiei se studiază proiectul de lege înaintat de Iuri Lujkov și de alți parlamentari încă de acum doi ani, prin care statul poate confisca averile tuturor oligarhilor care nu au adus nici un fel de beneficiu statului și s-au folosit de bani doar pentru a-și afișa luxul și opulența. O astfel de atitudine a conducerii Rusiei reprezintă chiar esența politicii socialismului  leninist : ”Bogăția nu înseamnă glorificarea îmbuibării ci glorificarea patriotismului”. KGB-ul (din care a făcut parte și actualul președinte rus Vladimir Putin) a studiat încă din 1980 apropierea accentuată de China și adoptarea de către Rusia a modelului de socialism guangdomist (care, așa cum am mai spus, poate fi socotit o variantă mai liberală a leninismului). Într-un interviu acordat în 2007 ziarului PRAVDA de către Nikolai Ryjkov (fostul preşedinte al Consiliului de Miniştri al URSS până în 1991 şi ulterior  preşedintele Comisiei asupra Monopolurilor Naturale din Federaţia Rusă), acesta declara :”Sunt mândru de a fi fost la sfârşitul anilor 1980 printre foarte puţinii politicieni sovietici  care au susţinut cu tărie să punem capăt celor 25 de ani de erori şi să milităm pentru o reală apropiere de poporul chinez și de comunismul chinez prin privatizarea la nivel sindical a fabricilor. Intre 1989 şi 1991, când Rusia s-a aflat la încrucişarea de drumuri şi când s-a văzut silită să apuce un nou drum către viitor, am susţinut  că noi trebuie să urmăm drumul Chinei. In 1995 Li Peng s-a arătat încântat că reformele introduse de către PCUS în  economia sovietică a URSS în 1980 semănau izbitor cu reformele adoptate de poporul chinez. Am fost de perfect acord cu Li Peng. Noi trebuia demult să adoptăm calea chineză. China a obţinut succese uriaşe pe care nimeni nu le contestă azi în lume. Noi am ratat acest lucru din cauza orbirii politrucilor noștri” (Nikolaï Ryjkov-Ria Novosti, 8.08.2007). În întâlnirile din ce în ce mai numeroase pe care le are cu muncitorii, președintele Vladimir Putin se comportă deja ca un veritabil conducător comunist leninist și amintește din ce în ce mai des că prăbușirea URSS a însemnat pentru națiunea rusă cel mai mare dezastru din istoria ei. Întreaga politică internă a Rusiei arată că Federația Rusă a rămas fidelă politicii socialismului leninist.

RUSIA-CHINA – OSIA ÎN JURUL CĂREIA SE ÎNVÂRTE PLANETA

Ideea exprimată de președintele Vladimir Putin în numeroasele lui întâlniri cu muncitorii și  cu militarii este că bogăția nu trebuie să se acumuleze doar în mâinile câtorva miliardari ci trebuie redistribuită permanent în rândul claselor sociale pentru că numai așa poate fi protejată. Ideea o regăsim și în comunismul guangdomist chinez, care la rândul lui a împrumutat-o de la Lenin. Acest lucru arată că procesul de apropiere ideologică dintre cele două superputeri (Rusia și China) a început deja și că Federația Rusă revine la calea socialistă. Cele două state tind să devină osia militară și economică în jurul căreia se învârte planeta. Civilizația chineză își va impune foarte repede limba ca limbă internațională. Scrisul chinez este folosit deja în cinci țări (una fiind Japonia). Noul lider al Republicii Populare Chineze, Xi Jimping a declarat la întâlnirea din martie 2013 cu președintele Putin: ”Rusia și China trebuie să continue eforturile comune în domeniul cercetărilor științifice. Savanții chinezi sunt foarte interesați de progresele științei ruse și școlile științifice rusă și chineză trebuie să-și dea mâna și să conlucreze strâns pe drumul descoperirilor științifice” (sursa Vocea Rusiei). Ministrului adjunct al Apărării din Federația Rusă, Antonov, a declarat la sfârșitul întrevederii: ”Există o identitate absolută de păreri între Rusia și China în problema temelor de securitate internațională și în problema Apărării Antirachetă. Am convenit cu toții că trebuie întărită cooperarea ruso-chineză în domeniul militar” (Ria Novosti, 23 martie 2013). Tot în cursul vizitei de la Moscova, președintele Xi Jimping a fost dus în ”sanctuarul” în care până în prezent nu a călcat nici un străin, adică în Centrul Forțelor Ruse Nucleare Strategice și de Apărare Aerospațială.  De aici Rusia ”ascultă Universul” și monitorizează permanent planeta prin cei o mie de sateliții militari geostaționari. Tot de aici generalii ruși controlează și dirijează toate armelor nucleare de la bordul submarinelor, avioanelor  sau navelor de luptă ale Federației Ruse precum și rachetele intercontinentale din silozurile nucleare. În interiorul Centrului funcționează 25 de nivele de alertă de război. Președintele chinez a fost întâmpinat în incinta unității de către chiar șeful Marelui Stat Major al Armatei Federației Ruse,  care i-a spus: ”Stimate domnule președinte chinez Xi Jinping, sunteți primul șef de stat străin care a pășit în interiorul acestui obiectiv militar”. Toate aceste lucruri arată că Federația Rusă consideră că a eșuat în experimentul capitalist și caută reîntoarcerea la socialism și la revenirea, alături de China, la postura de superputere. Dar cum va face acest lucru? Este foarte limpede că nu poate (și nici nu vrea) să arunce peste bord elementele bune și utile pe care în ultimii 20 de ani le-a importat de la capitalismul occidental. În mod curios și printr-o ironie a istoriei, capitalismul occidental de azi a înregimentat în rândurile lui pe toți foștii politruci comuniști est-europeni și ca atare propaganda lui seamănă izbitor cu propaganda stalinistă, dar este mult mai proastă decât aceea și foarte falsă. Dacă politrucii staliniști considerau că Occidentul este o societate putredă, acum aceeași politruci deghizați azi în gazetari consideră că socialismul este o societate aflată în putrefacție, malignă și decrepită și critică de zor China, Coreea de Nord, Vietnamul etc. Cu toate acestea și în antagonism cu comportamentul mass-media occidentale,  nimeni în Rusia sau în China nu consideră capitalismul ca fiind o societate lipsită de calități pozitive și politicienii chinezi împrumută masiv elemente ale acestuia pe care le transplantează (fără ghilimele!) pe ideologia lor comunistă. De aici sunt preluate urgent de ruși.  Singurul rău pe care cele două superputeri îl văd în societatea capitalistă este clasa oligarhică occidentală pe care ele o consideră responsabilă de toate ”mârșăviile planetare” și ale cărei ”fumuri” militariste nu le acceptă nici Rusia nici China.

ÎNTRE UMOR ȘI REFORMA MILITARĂ

Imediat după terminarea vizitei președintelui chinez, Vladimir Putin a ordonat începerea exercițiilor militare ale flotei ruse de război în zona Mării Negre și a anunțat că 150000 de tineri ruși trebuie să se prezinte la încorporare pentru a-și servi patria sub arme în cadrul seriviciului militar obligatoriu. ”Serviciul militar este o obligație față de patrie a fiecăruia dintre noi!” a avertizat el. În cadrul recentelor întâlniri cu muncitorii, întâlniri tipic socialiste și pe care Vladimir Putin le susține periodic și cu un succes extraordinar la public, șeful statului rus a anunțat că ”În Federația Rusă nu vor exista nici facultăți și nici universități private. Cel puțin nu atâta timp cât trăiesc eu!” a adăugat el, după un moment de gândire (Itar Tass). Președintele rus a declarat public la întâlnirea cu muncitorii din Rostov pe Don din 29 martie 2013: ”În URSS noi aveam decorația de Erou al Muncii Socialiste, decorație care răsplătea pe cei care depuneau eforturi de excepție în slujba patriei. Voi relua imediat demersurile pentru reintroducerea medaliei de Erou al Muncii pentru cei cu merite deosebite în serviciul muncii și al țării” (Itar Tass). Unele ziare (inclusiv opccidentale) au anunțat că Vladimir Putin va reintroduce chiar vechea decorație de Erou al Muncii Socialiste cu denumirea ei de altădată, dar președintele rus nici nu a confirmat nici nu a infirmat o astfel de intenție. În fond epitetul ”socialist” este cu totul altceva decât cuvântul ”comunist”. În mod ironic, comuniștii ruși i-au sugerat președintelui Putin să abandoneze proiectul reinstituirii decorației de Erou al Muncii Socialiste și să facă o nouă medalie: Erou al Muncii Capitaliste. Ei i-au propus președintelui și un ”proiect” al noii decorații (vezi imaginea). Rușii au un simț extraordinar al umorului. Numirea miliardarului Fursenko pe funcția de ministru al Educației și Învățământului a constituit deliciul presei, al umoriștilor (vezi imaginea) și al poporului, cu toate că Fursenko nu era un om chiar nepotrivit pentru postul respectiv, el însuși fiind un intelectual. Dar era miliardar și faptul că o astfel de imagine se oglindea negativ în viziunea poporului simplu spune multe despre mentalitatea popoarelor: popoarele nu pot fi mințite, ele au un instinct al lor și nu se înșală niciodată. Mulțimea bancurilor care circulă în Rusia pe tema capitalismului (și din care am redat și eu câteva, poate nu dintre cele mai…haioase) spune multe despre atitudinea maselor față de ideologia capitalistă. O revenire la vechea cale socialistă a URSS se constată și în noua programă a școlilor militare. În conformitate cu ordinele ministrului Apărării al Federației Ruse, la fel ca în fosta URSS, începând cu 1 martie 2013 în școlile militare din Federația Rusă se reduc la jumătate orele de studiu la științele umaniste (limbi străine, filozofie, studiul limbii ruse, al psihologiei etc) dar se accentuează la maxim studiul specialităților militare pentru care se pregătesc viitorii ofițeri și studiul științelor și tacticilor militare. De asemenea, se păstrează studiul istoriei poporului rus și catedrele de marxism. Generalii comandanți de mari unități s-au declarat foarte mulțumiți de noua programă. Un general infanterist, comandant de armată, a declarat pentru ziarul Izvestia: ”Ofițerul Armatei Ruse este în primul rând un luptător și un comandant, un expert și un specialist în probleme militare. El trebuie să știe să mânuiască tehnica militară din dotare și să fie gata a servi patria cu aptitudinile lui de luptător. Pentru aceasta a ales cariera militară. Studiul limbilor străine, studiul retoricii, studiul eticii și a altor chestiuni de genul acesta sunt fleacuri și prostii inutile pentru un luptător. Astfel de materii îl încurcă și-l dezorientează. Ofițerul nu are de ce să-și piardă vremea cu așa ceva. Pe front, în linia întâi nu stai să faci conversație cu inamicul și să discuți cu el probleme de filozofie ci îi dai la cap!” (Anton Belitsky, Izvestia, 29 martie 2013) De asemenea, absolvenții de facultăți, institute și alte forme de învățământ superior vor fi obligați (indiferent de sex) să facă serviciul militar în termen redus și la sfârșitul instrucției vor primi gradul de locotenent și vor deveni ofițeri în rezervă (inclusiv fetele). Întâmplător sau nu, o astfel de ideologie este similară cu cea care funcționează în instituțiile militare de învățământ din Republica Populară Chineză și care a funcționat odinioară în URSS. O altă potrivire interesantă este cea privitoare la decretele semnate cu câteva zile în urmă de președintele Vladimir Putin, în special Decretul Controlului Cheltuielilor și veniturilor  persoanele care dețin funcții publice (”О контроле за соответствием расходов лиц, замещающих государственные должности, и иных лиц их доходам”). Decretul prevede ca orice persoană deținătoare de funcții publice în Rusia să anunțe imediat sau în termen de maxim 15 zile superiorii și oficialitățile atât veniturile cât și cheltuielile personale pe care le face în luna respectivă și care privesc achiziții sau vânzări de terenuri și case, automobile, bijuterii sau obiecte de lux, cumpărare sau deținere de acțiuni sau alte hârtii de valoare etc. Informarea este obligatorie și pentru rudele apropiate: soție, mamă, tată, mătușă, frate, unchi. Toate aceste informații sunt prelucrate atent de serviciile speciale ale Ministerului de Interne. Furnizarea de date eronate sau ascunderea unor tranzacții de acest gen au ca urmare deportarea respectivului funcționar în coloniile de muncă. Comentarii nu am de ce să fac pe această temă, fiindcă legea rusească este la fel ca legea chineză în acest domeniu. Astfel de legi au funcționat pe vremea lui Stalin în vechea URSS și funcționează cu succes în întreaga Chină și în toate țările socialiste (inclusiv în Iran și în Uniunea Myanmar). Faptul că astfel de legi  sunt reactivate în Rusia după 20 de ani de haos reprezintă o dovadă concludență că Rusia s-a săturat de anarhia economiei de piață și de destrăbălările financiare ale dinuptriciulilor și țiriacilor ruși care nu produc nimic altceva decât infatuare personală, sărăcie, scandaluri, corupție, mizerie și crime.

RETORICA SOCIALISTĂ REVINE CU SUCCES

În discursul ținut la sfârșitul lui martie 2013 în fața reprezentanților la primul Congres al Frontului Popular din Rusia, președintele Putin a abordat tema justiției sociale (temă strict socialistă) și a spus, repetând în mod straniu și în mod sigur fără să știe, fraza ”Spuneți-mi ce-i dreptatea?” din poemul Împărat și Proletar al lui Eminescu. Vladimir Putin a întrebat  oratoric:”Spuneți voi: ce este dreptatea? Ei bine, dreptatea este accesul egal al tuturor oamenilor la libertate, la medicamente gratuite, la calitate și la educație liberă, este  preocupare pentru familiile cu copii, este faptul de a sprijini mamele și copiii, în general, de a sprijini orfanii, este respectul pentru muncă, pentru un salariu decent! Noi pentru asta luptăm! Dar, în aplicarea practică a acestor lucruri, trebuie să le discutăm cu toții, trebuie să le discutăm cu poporul. Avem deja concepția unei mese rotunde am început această discuție. Oricine, dacă are întrebări sau nelămuriri, voi încerca să răspund la aceste întrebări, vom asculta sugestiile dumneavoastră  și apoi vom încerca să le punem în aplicare în documentele guvernamentale sau statute.”  Astfel de discursuri au funcționat în Rusia de pe vremea lui Stalin până în 1991. Chiar Gorbaciov a practicat un astfel de discurs. Această retorică socialistă atrage masele, ea funcționează cu succes în întreaga Chină și în toate țările socialiste. Acesta este tipul de discurs cu care Hugo Chavez a construit socialismul în Venezuela. O astfel de ideologie descătușează energii nebănuite la oamenii de jos. Oamenii simpli devin brusc interesați și se lasă atrași în jocul politic, pun întrebări, intră în dialog cu conducătorul, devin ei înșiși politicieni. Iată ce-l întreabă pe Vladimir Putin un muncitor simplu în timpul Congresului Frontului Popular, profitând de invitația șefului statului la o discuție: ”-Vladimir Putin, să vă dea Dumnezeu numai bine! Am 50 de ani și am muncit mult. Ați spus că Ordinul Erou al Muncii Socialiste va fi reînviat. E bine că faceți asta. Că eroii muncii sunt peste tot, ei sunt lângă noi, fie cu medalii, fie fără medalii. Dar vreau să vă întreb despre așa zisele ”parașute de aur”. Dacă se concediază un muncitor, el primește acolo câteva salarii compensație. Dar dacă se concediază un funcționar de la o bancă el primește compensație 2,8 milioane de ruble. De ce, Vladimir Putin? Ce a făcut el ca să primească atâta bănet? A făcut ceva descoperiri științifice? Suma asta este cumva Premiul Nobel?”  Răspunsul lui Vladimir Putin: ”-Sunt de acord cu tine. Te asigur că obiceiurile astea vor dispare. Vom introduce limitări la așa ceva și nu vor mai exista astfel de discriminări. Construim o lume nouă”. Este vorba aici de un recital politic sau de un angajament? Zgomotul și muzica sunt două lucruri pe care mulți le confundă. Totuși, în cel mai tânăr stat socialist al lumii, în Venezuela numărarea voturilor la alegerile prezidențiale din 14 aprilie încă nu se terminase când președintele Putin a fost primul șef de stat care l-a felicitat pentru victoria în alegeri pe socialistul Nicolas Maduro. Nu mai este nevoie, desigur, să ne întrebăm de partea cărui sistem ideologic înclină Federația Rusă.

Ion  DINIȘOR

http://universulromanesc.ro/ue-si-lumea/umbra-stelei-rosii-la-kremlin-%e2%80%9dvom-reface-statul-leninist%e2%80%9d/

 

 

One response to “Comunismul nu a murit se reincarca si va lua o noua forma

  1. stefan buzarnescu

    A treia cale este de fapt economia socialista de piata. Acesta este modelul chinez care merge foarte bine…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s