Părintele Paisie Aghioritul despre UE , pecetea 666 si razboiul mondial

Părintele Paisie Aghioritul – Mărturii ale închinătorilor

Cred ca era inceputul lui ’90 atunci cand am pornit sa-l gasesc pe Staretul Paisie. Pe atunci aveam multe probleme de sanatate si auzisem ca rugaciunea Staretului facea minuni. De aceea am socotit ca este spre folosul, atat al sufletului, cat si al trupului meu, sa merg la Panaguda si sa-i cer Staretului sa se roage pentru mine. Auzisem atat de multe lucruri minunate despre el, incat dorinta mea de a-l vedea era foarte mare. Cand am ajuns la Coliba, l-am gasit inconjurat de inchinatori. M-am asezat si eu si am asteptat pana cand au plecat cei dinaintea mea. Cand mi-a venit randul, eram atat de emotionat, incat simteam ca inima imi sparge pieptul. I-am spus Staretului ca vreau sa-i vorbesc intre patru ochi si atunci m-am dus in chilia sa. Acolo i-am explicat problema mea, iar el s-a rugat pentru mine. Apoi m-a sfatuit sa fac rabdare si sa ma rog mult. De asemena sa ma spovedesc regulat. La un moment dat, i-am spus ca nu eram sigur ca exista Dumnezeu, ca ma indoiesc de existenta Lui. In chilia sa se afla si o soparla, pe care nu o observasem. Staretul mi-a spus: „Tu te indoiesti de existenta lui Dumnezeu. Ia sa intrebam pe aceasta soparla:Ia spune-mi, exista Dumnezeu?” Si, o! minune, soparla a raspuns afirmativ, clatinand din cap, dupa care a plecat in coltul chiliei. Prin aceastat Staretul a vrut sa ma intareasca in credinta. Aceasta intamplare arata ca Parintele Paisie nu vorbea numai cu oamenii, ci si cu animalele. Atat de mari erau harismele pe care i le daruise Dumnezeu!
„In vara anului 1992 l-am intalnit pe Staretul Paisie:
-Gheronda, ce influenta va avea Comunitatea Europeana asupra Greciei? -Asculta! In America au mers oameni din diferite locuri. Fiecare a adus cu el peticul sau si astfel s-a facut acolo un covor din petice. In Comunitatea Europeana insa, tarile care intra sunt covoare gata tesute. Iar aceste covoare, oricat ai incerca sa le unesti, niciodata nu se vor putea potrivi. Asadar, nu te teme de urmarile nefaste venite din partea Comunitatii Europene. Tarile Europei nu se vor putea uni deplin incat sa ne poata vatama.”

PAPATZIMOS ATANASIE, Stavros-Tesalonic

„De origine sunt din Capadocia, iar bunica mea este chiar din Farasa, satul in care s-a nascut Parintele Paisie. Cealalta bunica a mea este din Cezareea. Avem asadar radacini comune cu Staretul Paisie. Fiindca oamenii din acele parti sufera mult, mai ales acum cand se afla sub ocupatia turceasca, il intrebam mereu pe Staret ce se va intampla cu Turcia si cu elenismul. Odata, am mers la Staret impreuna cu un prieten de-al meu. Cand am ajuns acolo, l-am intrebat: -Gheronda, suntem din Alexandropolis. Oare ne va prinde si pe noi furtuna? -Asculta! Turcii nu vor intra in Alexandropolis. Vor face Greciei numai o provocare, depasind granitele maritime. Noi insa vom suferi de foame. Aceasta furtuna va dura cateva luni de zile. -Gheronda, cum imi voi da seama ca razboiul se apropie? -Cand vei auzi la televizor de mutarea granitelor maritime, atunci va veni si razboiul. -Si care state vor participa la acest razboi? -Asculta, dupa provocarea turcilor, rusii vor cobori in stramtori, dar nu ca sa ne ajute pe noi. Ei vor avea alte interese. Insa, fara sa vrea, ne vor ajuta pe noi. Atunci turcii, ca se apere stramtorile, care au importanta strategica, vor concentra acolo si alte forte. Pentru aceasta vor retrage trupele din teritoriile ocupate. Atunci celelalte tari ale Europei, Anglia, Franta, Italia si inca cinci-sase state ale Uniunii Europene vor vedea ca Rusia va ocupa teritorii si isi vor spune:”Nu mergem si noi acolo ca sa luam niste teritorii?” Toti insa vor dori „partea leului”. Si astfel vor intra si europenii in razboi. -Noi ce vom face? Armata greceasca va lua parte la acest razboi? -Nu. Guvernul va hotari sa nu trimita armata. Trupele grecesti vor pazi doar granitele. Faptul ca ele nu vor lua parte la acest razboi va fi pentru noi o mare binecuvantare a lui Dumnezeu. Caci cei care vor participa la razboi se vor pierde…Atunci, fiindca grecii se vor infricosa, multi se vor intoarce la Biserica, la Dumnezeu si se vor pocai. Si, pentru ca va exista pocainta, grecii nu vor pati nimic rau. Dumnezeu se va milostivi de Grecia, deoarece lumea se va intoarce catre Biserica, catre monahism si vor incepe sa se roage. Multi turci se vor boteza crestini. Atunci imparatul Constantin va mijloci ca orasul Constantinopol sa fie dat grecilor. Acest imparat este evlavios, este bun. -Gheronda, ne vor da Cetatea Constantinopolului noua? -Ne-o vor da nu pentru ca vor voi, ci pentru ca aceasta solutie va servi intereselor lor. Dar acestea pe care ti le spun acum sa nu le spui nimanui, caci te vor cerde nebun. Pentru ca acum inca nu a venit timpul pentru acestea. ” Aceasta discutie cu Staretul a avut loc în 1991, când încã slujeam în armatã.. Altã datã, Staretul mi-a spus: Guvernarea cetãtii de cãtre greci va fi atât militarã cât si politicã”. Am cunoscut trei ofiteri care merseserã la Staret. Unul dintre ei mi-a spus: „Staretul Paisie mi-a spus cã voi fi conducãtorul unitatii militare din Constantinopol”. Celorlalti doi însã nu le-a spus nimic. Odatã un grup de închinãtori a mers la Staret. Unul dintre ei studia arhitecatura la Politehnica din Xanthi. La un moment dat, Staretul s-a întors cãtre el si i-a spus, desi îl vedea pentru prima oarã. „Tu, ca arhitect, vei participa la construirea Cetatii, deoarece Constantinopolul va fi construit sin nou”. Aceasta a spus-o arãtându-l cu degetul în fata tuturor. Apoi s-a întors cãtre mine si mi-a spus:” Si tu Anestis, vei merge în cetate. Amândoi veti merge – si a aratat catre mine si prietenul meu – dar cu alt scop”. Însa nu mi-a aratat scopul. Dupã aceasta, mi-a venit dorinta de a învãta limba turcã. Altã datã, când am mers la Panaguda, s-a întâmplat sã fie acolo un fost musulman din Tracia. L-am luat de-o parte si la-m întrebat: -Tu cum de ai venit la Staret? – Pãrintele Paisie a sãvârsit o minune foarte mare cu noi si s-a îngrisit sã ne botezãm. Într-o altã vizitã la coliba Staretului, l-am gãsit iar acolo pe musulman, care se numea Stravos. Atunci Staretul ne-a descoperit din nou cele ce se vor petrece cu Constantinopolul. Când Pãrintele Paisie ne-a spus cã Grecia va suferi de foame, domnul Stravos l-a întrebat: – Gheronda, sã pãstrez un sac de fãinã ca sã pot trece acea perioadã grea si sã nu flãmânzeascã copii? – Nu. Sã nu pãstrezi, deoarece vecinul tãu va avea fãinã si iti va da si tie. Si astfel, Staretul a proorocit cine va fi cel care îl va ajuta pe domnul Starvos îm perioada de foame. Aceasta desigur, va fi la tara, noi însã, care trãim la orase, vom fi mai sãraci. De aceea, Staretul ne spunea: „Sã aveti unteren mic si sa-l cultivati! Astfel veti putea ajuta pe altii care nu vor avea ce sã mãnânce”.

MAVROKEFALOS ANESTIS,  profesor de educatie fizica, Alexandropolis

„In vara anului 1991 am mers la chilia Panaguda impreuna cu niste colegi de-ai mei, politisti. Acolo l-am intrebat pe Staretul Paisie despre diferite subiecte nationale si mai ales despre nenumaratele provocari venite din partea turcilor. Atunci el ne-a raspuns: „Turcii ne vor lovi dar Grecia nu va suferi prea mult. Nu va trece mult timp dupã atacul turcilor si rusii îi vor lovi pe turci si îi cor cãsãpi. Asa cum rupi o coalã de hârtie tot asa va fi sfâsiatã Turcia. O treime din turci vor fi ucisi, o treime se vor încrestina, si o treime va merge în adâncurile Asiei. Folosirea apelor Eufratului de cãtre turci pentru irigatii va fi o preînstiintare ca a început pregãtirea marelui rãzboi care va urma. .Dupã destrãmarea Turciei, Rusia, va continua rãzboiul pânã va ajunge în Golful Persic si îsi va opri trupele lângã Ierusalim. Atunci puterile occidentale îi vor soma pe rusi si le vor da 6 luni. Rusia însã nu-si va retrage trupele si atunci puterile occidentale vor începe sã aducã trupe pentru ai ataca pe rusi. Rãzboiul care va izbucni va fi mondial si in cele din urmã vor pierde rusii. Se va vãrsa mult sânge. Marile orase vor deveni ruine. Dar noi, grecii, nu vom participa la acest rãzboi. Toti cei din jurul nostru se vor sfâsia unii pe altii, însã noi vom sta de-o parte.” A doua întâlnire a fost in vara anului 1992. Pe atunci eram încã politist. Am întrebat iarãsi despre problemele nationale si am primit acelasi rãspuns. Când am plecat Staretul mi-a spus: „Eii, stai aici! Unde mergi? Aici vei rãmâne”. Stia ca mai târziu aveam sã devin monah.

MOHAH AGHIORIT
„Acestia au un plan sa faca drumuri ca sa vina aici, in Sfantul Munte, turisti. Atunci calugarii se vor obosi mult din pricina primirii de straini. Apoi le vor spune:Sa facem un hotel, ca sa nu va mai osteniti. Iar calugarii vor accepta. Dupa aceea, le vor da bani pentru restaurarea bisericilor, dar le vor spune:Acum nu mai puteti arde lumanari si tamaie, caci v-am dat atatia bani pentru restaurarea lor. Alegeti-va un loc de pe teritoriul manastirii ca sa va zidim o alta biserica. Apoi vor pune si un paznic cu barba si cu rasa care sa-si aiba femeia in Uranopolis…Vor face din Sfantul Munte muzeu… Nu spun ca va ingadui aceasta Maica Domnului, dar acesta este planul lor. Si deja sunt cativa care doresc aceasta…Calugari, auzi? Dar ultimul cuvant de spus il are Maica Domnului. Daca nu se vor cuminti, vor primi si alta palma.

– Gheronda, astazi exista atat de multi oameni, milioane intregi, care nu-L cunosc pe Hristos. Ce se va intampla cu acestia? – Se vor petrece niste lucruri care vor zgudui popoarele. Nu va fi a Doua Venire, ci va fi o interventie dumnezeiasca. Oamenii vor cauta apoi pe cineva care sa le vorbeasca despre Hristos.Te vor trage de mana si iti vor spune:Stai putin ca sa-mi vorbesti despre Hristos!”

ATANASIE RAKOVALIS,Tesalonic

Publicat de Lucia
===================================
Proiectul  Anatoliei de Sud-Est(GAP).
Probabil că mulţi dintre voi aţi citit cartea Apocalipsei şi  profeţiile cu privire la râul Eufrat şi viitorul război mondial numit  „Armaghedon”. În afară de aceasta există mai mulţi părinţi înduhovniciţi  care luminaţi de harul lui Dumnezeu au făcut tâlcuiri la Apocalipsă  descoperind multe dintre tainele cuprinse în versetele din „Apocalipsă”.  Unul dintre aceşti minunaţi părinţi este Cuviosul Părinte Paisie  Aghioritul, un monah aghiorit cu viaţă sfântă care a vieţuit în Sfântul  Munte Athos. Mulţi pelerini care l-au vizitat pe Părintele Paisie l-au  întrebat despre ce va fi în vremurile de pe urmă dacă noi trăim acele  vremuri, cele scrise la Apocalipsă, cerându-i sfatul şi în multe alte  probleme cu care se confruntau. Părintele fiind un adevărat trăitor  întru Hristos, nu o dată, a răspuns nedumeririlor celor ce-l căutau pentru  sfat. Aceste îndrumări ale părintelui fiind descoperite de la Duhul Sfânt sunt de un real folos duhovnicesc. Unele dintre acestea s-au  tipărit în cărţi care apoi au fost publicate iar altele s-au transmis de  la un credincios la altul prin viu grai.
În cele ce urmează  vom reda câteva profeţii ale părintelui Paisie, dar înainte de aceasta  vom încerca se dezbatem un alt eveniment care este strâns legat de ceea  ce a profeţit părintele.
Mai exact despre ce este  vorba….În Turcia de mai mulţi ani a fost pus în aplicare proiectul  Anatoliei de Sud-Est(GAP). Acest proiect îşi propune să transforme  radical conditiile în aceasta regiune, prin crearea unui vast sistem de  irigare. Este printre cele mai mari proiecte din Europa si unul dintre  cele mai importante din lume. GAP acopera 13 proiecte incluzand 22 de  baraje, 19 hidro centrale electrice de-a lungul Eufratului dar si de-a  lungul Tigrului plus un canal de irigare lung de 630 de kilometri. În  afară de asta, proiectul mai cuprinde investiţii în infrastructura rural  şi urbană, agricultură, transporturi, industrie, educaţie, sănătate,  locuinţe şi turism.

SITUATIA DEZVOLTARII ENERGIEI HIDRO SI IRIGATIILOR IN   REGIUNEA GAP (2000)

Finalizat

In curs

Planificat

Capacitate   (MW)

4,490

898

1,947

Productia de energie (GWh/yr)

16,704

3,286

7,119

Suprafata irigata (ha)

212,197

159,147

1,428,656

Numar baraje

12

2

8

Numar hidrocentrale

6

2

10

Statistici conform: romturkonline.com

Iniţial  finalizarea proiectului era programată pentru anul 2005, dar lipsa de  fonduri la care s-au adăugat o serie de probleme apărute pe parcurs au  întârziat finalizarea, termenul fiind prelungit până în anul 2010.  Proiectul a provocat mai multe neînţelegeri cu cele două state vecine  ale Turciei, Siria şi Irak. Printre aceste neînţelegeri cea mai  accentuată este reducerea fluxului de apă, râurile Tigru şi Eufrat fiind  importante surse de apă pentru cele două state. În ianuarie 1990  lucrările demarate de turci au redus cu 75% fluxul de apă pentru cele  două state. Astfel, Irakul şi Siria au semnat un protocol cu Turcia care  să le garanteze un minim de debit de 654 de metri cubi pe secundă.  Totuşi până în momentul de faţă guvernele celor două state şi-au  exprimat rezeva cu privire la proiectul GAP. Banca Mondială a refuzat să  acorde fonduri pentru acest proiect până ce Turcia îşi va soluţiona  neînţelegerile cu Siria şi Irak. Cu toate acestea proiectul s-a bucurat  de sprijin financiar din partea marilor corporaţii turceşti. La final va  fi posibila irigarea unei suprafete de 1.7 milioane hectare şi  generarea unei energii hidroelectrice 27 miliarde kwh/an cu o capacitate  instalata de peste 7460MW. Terenul total care trebuie irigat corespunde  la 20% din totalul terenului irigabil din punct de vedere economic al  tarii in timp ce productia anuala de energie constituie 22% din  potentialul hidro-energetic al Turciei. Potrivit previziunilor, la  terminarea proiectelor de irigatii, cresterea productiei va fi de 90% la  grau, 43% la orz, 600% la bumbac, 700% la tomate, 250% la linte si 167%  la vegetale. În prezent proiectul este finalizat în proporţie de 70%,  urmând ca în 2010 să fie gata.
Se mai crede şi faptul că  numele de Eufrat provine din persana veche Ufratu  sau din avestană *hu-perethuua, însemnând „potrivit pentru traversat” (din hu-, însemnând „bun”, şi peretu, însemnând „vad” ) – conform Wikipedia.
Să vedem acum ce  spune Părintele Paisie Aghioritul:
„Când  veţi auzi că apele Eufratului sunt îngrădite de turci în susul lor cu un  baraj şi sunt folosite pentru irigare, să ştiţi atunci că deja suntem  în proces de pregătire a acelui mare război şi astfel se deschide drumul  pentru armata de două sute milioane de oameni a răsăritului, precum  spune Apocalipsa. Printre  pregătiri va şi aceasta: va  trebui să sece râul Eufrat ca să poată trece o armată numeroasă. La o adică, zâmbi Stareţul, dacă două sute de milioane de chinezi,  ajungând aici, vor bea câte o cană de apă, îl vor usca pe loc! Mi s-a spus că armata Chinei numără acum  două sute de milioane de ostaşi, adică acel număr concret despre care  scrie Sfântul Ioan în Apocalipă. Chinezii pregătesc chiar şi un drum pe  care îl numesc „miracolul epocii”, cu  lăţimea unui rând de o mie de ostaşi aliniaţi. Acest drum deja e  construit până la hotarele Indiei. E nevoie, de fapt, de multă  atenţie şi luciditate ca să deosebim semnele vremurilor, căci într-un  fel sau altul, se întâmplă că cei care nu se îngrijesc de curăţenia  inimilor lor să nu le deosebească şi să greşească. Să presupunem că cineva ştie că, pentru venirea unei  armate multimilionare, trebuie să se usuce râul Eufrat. Dacă însă va  aştepta o minune: de exemplu, să apară o crăpătura care să înghită toată  apa, va greşi, pentru că nu s-a îngrijit ca, prin curăţenia inimii  sale, să „pătrundă în  spiritul” Scripturii.
(din cartea „Stareţii despre vremurile din urmă”)

„Turcii ne vor lovi dar Grecia nu va  suferi prea mult.  Nu va trece mult timp dupã atacul turcilor si rusii  îi vor lovi pe  turci si îi vor cãsãpi. Asa cum rupi o coalã de hârtie  tot asa va fi  sfâsiatã Turcia. O treime din turci vor fi ucisi, o  treime se vor  încrestina, si o treime va merge în adâncurile Asiei. Folosirea apelor Eufratului de cãtre   turci pentru irigatii va fi o preînstiintare ca a început pregãtirea   marelui rãzboi care va urma. Dupã destrãmarea Turciei, Rusia, va   continua rãzboiul pânã va ajunge în Golful Persic si îsi va opri  trupele  lângã Ierusalim. Atunci puterile occidentale îi vor soma pe  rusi si le  vor da 6 luni. Rusia însã nu-si va retrage trupele si atunci  puterile  occidentale vor începe sã aducã trupe pentru ai ataca pe  rusi. Rãzboiul  care va  izbucni va fi mondial si in cele din urmã vor pierde rusii. Se  va vãrsa  mult sânge. Marile orase vor deveni ruine. Dar noi, grecii,  nu vom  participa la acest rãzboi. Toti cei din jurul nostru se vor  sfâsia unii  pe altii, însã noi vom sta de-o parte.”

(din cartea „Cuviosul  Paisie Aghioritul – Mărturii ale închinătorilor”,  Nicolae  Zurnazoglu)
În continuare urmează un text mai amplu ce cuprinde   câteva profeţii ale Părintelui Paisie Aghioritul precum şi modul   în care trebuie să ne raportăm la   profeţiile sfinţilor:
Odată un frate evlavios a   hotărât să dea la o parte ruşinea şi să îi pună Stareţului cele mai grele întrebări. Aşadar, el a întrebat despre tema eshatologică. În acel timp se   vorbea mult despre antihrist, se editau multe cărţi şi era o încurcătură nemaipomenită. Din fericire, pe atunci   Stareţul a scris broşura „Semnele vremurilor” şi a explicat   starea lucrurilor, altfel şi astăzi, mulţi ar fi   fost dezorientaţi .
Pentru început el l-a  sfătuit pe frate să nu  se ocupe prea mult de problemele eshatologice,  deoarece dacă – să zicem –  îl va lovi o maşină şi va  muri, atunci pentru el de acum s-a săvârşit a Doua  Venire. Ulterior, deoarece fratele era bine  informat –   şi, fireşte,  cu bune intenţii -, pe parcursul discuţiilor,  continua să vorbească  despre evenimentele înfricoşătoare care îl  aşteaptă  în viitor,  într-un  fel îngrozind interlocutorii. Stareţul,  cu toate că fratele nu i-a spus  nimic  în prealabil, a zis:
– Fii atent  şi nu speria  oamenii!
Referindu-se la  cele două  pascalii, a spus că aceasta s-a  întâmplat în anul 1912,  când a fost  eliberată Macedonia. Despre anumite  proorocii a  spus că felul în care acestea ni se transmit e  legat de grave  dificultăţi – ele se păstrează oral s-au pe foi semişterse. De  aceea  deseori sunt şterse sau  încurcate.
În   curând au venit şi alţi vizitatori  şi, spre deziluzia, fratelui au   schimbat tema discuţiei. Totuşi, Stareţul a reuşit să spună unele   lucruri despre turci.
– Mulţi greci se tem de turci,   deoarece populaţia lor e mai numeroasă cu multe milioane. De fapt,   aceasta nu are nici o importanţă. Important e că ajutorul lui Dumnezeu   vine la cel drept.
Duşmanii noştri o păţesc precum  lupii. Lupul,  apropiindu-se  de o turmă de oi, se apropie încetişor, ca  să nu fie simţit. Şi, cu  toate că este sălbatic şi puternic, dar,  fiindcă îşi simte vina, se  teme chiar şi de lătratul unui căţeluş şi o  ia la sănătoasa. Simţul  vinei îl face să se teamă chiar şi de lătratul  unui câine mic şi  neputincios. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu turcii.   Şi aceştia îşi  simt vina. Se tem, deoarece nu au dreptate, iar în război  morala  decăzută şi vina sunt cei mai mari duşmani. El chiar a spus că  turcii,  cu toate acestea, au puţine unităţi militare. Şi, în final a  adăugat:  – Turcii  poartă coliva (pentru pomenire) în glugi. Ostaşul grec, dacă se va feri puţin de hulire şi  amoralitate, nu se va teme de  nimic. Îmi amintesc cum în anul 1940  gloanţele goneau după hulitori şi  amorali ca după şerpi: când vânătorul  observă un şarpe, neavând o ţintă  mai bună, îl ocheşte fără de greş, pentru că acesta  atrage  glontele.
Astfel Turcia va fi divizată  într-un mod  „nobil”.
Fratele l-a întrebat  pe Stareţ  despre evenimentele din Serbia şi, printre altele, acela a  spus:
– Europenii  acum, de dragul turcilor, fac independente  regiunile populate de  musulmani (Bosnia şi Herţegovina). Dar văd că  Turcia va fi divizată  într-un mod nobil: se vor răscula kurzii şi  armenii şi europenii vor  cere independenţa acestor popoare. Îi vor zice  atunci Turciei: v-am  făcut un serviciu acolo, acum în acelaşi mod  trebuie să obţină  independenţa kurzii şi armenii. Astfel Turcia va fi   împărţită  într-un  mod „nobil”.
Sfântul  Arsenie le spunea  credincioşilor din Farasa că şi-au pierdut patria,  dar în curând o vor  primi  înapoi.
Un  medic la  întrebat pe  Stareţ: – Părinte,  vor mai fi războaie mari? – Ce   întrebi fiule? Nici nu- ţi închipui ce va fi!
Turcia se va   ruina „va veni timpul când o vor păţi. Kurzii şi armenii vor crea  state  proprii şi vor primi independenţa. Alte popoare mici, deoarece nu   respectă normele internaţionale, vor fi asimiliate de cele mari  într-un  mod civilizat. Iar nouă, elenilor, ni se va da Oraşul  (Constantinopol)  nu pentru că cineva ne va îndrăgi, ci pentru că vom da  dovadă de  reţinere. Da, vom primi oraşul înapoi.
În  timpul procesiunii Drumului Crucii, Mijlocitoarea noastră,  în 1992,  sublocotenentul V.T. din Ioanina ţinea umbrela deasupra  icoanei  Panaghiei. Când mergeam, eu eram în dreapta lui, iar în stânga  era  Stareţul, care înntr-un moment dat i-a spus ofiţerului:
– Hai,   roagă-te binişor şi vei fi stegar când vom intra în Oraş   (Constantinopol).      Şi adresându-mi-se mie, a   zis: – Ai auzit ce am spus? – Da,  Părinte, am auzit. Amin,  i-am răspuns. Atunci  el a zâmbit şi a rostit  obişnuitul său: – A! (Bine,  anume aşa!) Peste  o zi am coborât în chilia  lui şi l-am întrebat referitor la Oraş. Şi  el mi-a spus: –  Vom lua  Constantinopolul, însă nu noi. Noi, din  cauza degradării tineretului,  nu suntem în stare să facem aceasta.  Însă Dumnezeu va face astfel încât  alţii vor cucerii Oraşul şi ni-l vor  da nouă, ca o soluţie e propriei  lor probleme.
Odată am coborât la Stareţ şi   l-am gasit tulburat şi indispus. M-a servit şi deodată mi-a zis:
– Au venit   aici nişte inşi care au început să spună ca va fi război, şi turcii vor   intra  în Grecia şi ne vor alunga şase mile până la Corint (explicând   greşit, cu cugetul lor stricat, proorocia sfinţitului mucenic, prooroc   şi întocmai cu apostolii Cosma Etolul – 1714 -1779) Atunci i-am   luat în primire şi le-am spus că duşmanul cel mai rău al elinilor e   aceea că nişte elini, asemeni vouă, trâmbiţează în toată lumea că,  în   caz de război, turcii ne vor alunga până la Corint, deoarece, când va   începe războiul, duhul tuturor va fi înfrânt şi ostaşii de bună voie se   vor retrage până la Corint. Totodată,  chiar dacă ar fi adevărat,  despre aceasta nu ar trebui să se vorbească.  Cu atât mai mult când nu e  adevărat. Şi iarăşi vă repet: nu vorbiţi  nicăieri despre aceasta,  pentru că veţi face un rău mai mare decât multe  divizii turceşti.
Le-am spus   aceasta şi ei mi-au cerut să le explic, cu toate că niciodată n-am vrut   să vorbesc despre proorociri, că acele şase mile despre care vorbeşte Sfântul Cosma   sunt şase mile pe întinderea mării. Această temă care, în ultimul timp,   este mărul discordiei între noi şi Turcia va constitui motivul din  cauza  căruia ne vom „încăreia”. Însă  ei nu vor intra în Grecia: vor înainta numai aceste şase  mile şi,  conform proorociilor, asupra lor va veni o urgie dinspre nord  şi „nu va  rămâne nimic în picioare”. O treime de turci va fi ucisă, o  treime se va   încreştina, iar ceilalţi vor pleca în adâncul Asiei.  Turcii nu ne vor  face nici un rău. Vor nimici doar unele lucruri fără  de importanţă şi  mânia Domnului va veni peste ei . Am auzit ce   au spus ei şi m-am indispus. Nu puteam să cred că înşişi grecii,   răspândind asemenea lucruri în timp de pace, le vor face turcilor un   serviciu atât de mare.  De asemenea,   au început să mă convingă că spusele Sfântului Cosma – ” va veni  atunci  când vor veni împreună două pascalii „, acum, când Învierea a  coincis  cu Bunavestire şi iarna a trecut asemeni verii – înseamnă că  turcii vor  năvăli asupra Eladei (Greciei).
Nu  toţi,  părinte, am devenit prooroci şi cu mintea noastră explicăm  lucrurile cum  ne vine. Şi aici am fost nevoit să le spun că Sfântul Cosma,  spunând „va veni  atunci”, nu îi avea în vedere pe turci. Subînţelegea  că atunci va veni  libertatea pentru oamenii din ţările nordice. Şi,  într-adevăr,  anul acesta, după atâţia ani, s-au deschis frontierele şi  ei pot  comunica liberi cu patria lor.
Părinte am   văzut că aceşti oameni aduc mari daune, explicând lucrurile cu mintea   lor săracă. Şi, mai mult decât atât, transmit şi altora scornirile lor.
Astăzi a citi   proorociile e ca şi cum ai citi un ziar – într-atât de limpede e scris   totul. Cugetul îmi spune că   se vor desfăşura multe evenimente: ruşii vor ocupa Turcia, iar Turcia   va dispărea de pe hartă, pentru că o treime de turci se vor creştina, o   treime va pieri şi  o treime va lua calea Mesopotamiei. Orientul   Mijlociu va deveni arenă a unor războaie cu participarea ruşilor. Mult   sânge se va varsa. Chiar şi chinezii   vor trece râul Eufrat cu o armată de 200.000.000 şi vor ajunge până la   Ierusalim. Drept semn caracteristic al apropierii acestor evenimente  va  servi distrugerea moscheii lui Omar, deoarece nimicirea ei va  însemna  începutul  lucrărilor de reconstrire a templului lui Solomon,  care s-a  aflat exact pe acel loc.  La  Constantinopol va fi un mare război  între ruşi şi europeni şi se va  vărsa mult sânge. Grecia, în acest  război, nu va fi pe primele roluri,  însă ei i se va da Constantinopolul  nu pentru că ruşii vor avea un  respect adânc faţă de noi, ci pentru că  nu se va găsi o soluţie mai  bună; totodată, ei nu vor fi forţaţi de  circumstanţe grele. Oraşul va fi  dat armatei greceşti, înainte va  aceasta să reuşească să ajungă acolo.  Evreii, având puterea şi ajutorul conducerii  europene, se vor  obrăznici,  îşi vor arăta neruşinarea şi mândria şi vor  face tot  posibilul pentru a conduce Europa. Atunci şi două treimi din  evrei se  vor creştina. Din păcate, astăzi,  în teologie  îşi croiesc drum oameni care  nu au nimic în comun cu Biserica, care  filozofează absolut lumeşte, spun  diferite lucruri ciudate şi săvârşesc  acţiuni nepermise cu scopul de a   îndepărta, prin poziţia lor,  creştinii de la credinţa.
Astfel au procedat şi ruşii cand  vroiau  să introducă  comunismul în ţara lor. Iată ce făceau ei. Unii preoţi şi  teologi  nedrepţi, după ce au intrat în partidul lor – şi „erau deja  una cu el” –  au început să învinuiască Biserica şi permanent să  vorbească împotriva  ei. În felul  acesta otrăveau  poporul, căci el nu putea să înţeleagă rolul acestor  teologi. Apoi luau  unul dintre preoţii lor credincioşi, foarte gras din  cauza vreunei boli,  găseau vreun băieţel cerşetor, îi puneau alături  pe un afiş şi scriau  sub imagine: „Iată cum trăieşte Biserica şi cât de  nenorocit e poporul”.  De asemenea, puneau fotografia reşedinţei  patriarhului, aşternută cu  covoare, bogat mobilată ş. a. m. d., alături  de baraca vreunui cerşetor  (asemeni ţiganilor noştri) şi spuneau: „Vedeţi  luxul popilor şi  mizeria cetăţeanului rus”.  Astfel,   puţin câte puţin,  le-a reuşit să otrăvească poporul şi să-l îndepărteze  de la menirea sa.  Şi după ce poporul s-a devorat unul pe altul, au  intrat aceia şi, după  cum ştim, au împins Rusia cu 500 de ani în urmă  şi au lăsat-o pe  jumătate moartă, ucigând milioane de creştini ruşi.
Ei vor face   multe intrigi, dar, prin prigoana   care va urma,  creştinismul se va uni cu desăvârşire. Însă nu aşa cum   vor cei care prin uneltiri organizează unirea mondială a Bisericilor,   vrând să aibă  în frunte o singură conducere religioasă. Se va uni,   pentru că, în situaţia creată, se va face despărţirea oilor de capre.   Fiecare oaie se va strădui să fie alături de o altă oaie şi atunci se va   realiza  în faptă zicerea „o   turmă şi un păstor”. Înţelegi? Vedem că într-o anumită măsură aceasta deja se   realizează: creştinii au   început să simtă că se află într-o atmosferă nesănătoasă, se străduiesc   să evite situaţiile critice şi vin cu miile la mănăstiri şi biserici. În  curând veţi vedea  că  în oraş   există două feluri de oameni: cei care vor duce o viaţă desfrânată,   departe de Hristos, şi restul, care vor veni la privegheri şi în   locurile de închinare. Nu va exista ca acum, o pătură medie.
Să   pătrundem în duhul Scripturii
În vara anului 1987 l-am întrebat pe Stareţ despre   viitorul război mondial numit „Armaghedon”, despre care vorbesc   Scripturile. Cu ardoare părintească mi-a comunicat diverse informaţi.   Şi chiar a dorit să-mi descopere nişte semne anumite care ne vor   convinge că într-adevăr facem parte din generaţia Armaghedonului.
Aşadar, el a spus:
„Când  veţi   auzi că apele Eufratului sunt îngrădite de turci în susul lor cu un    baraj şi sunt folosite pentru irigare, să ştiţi atunci că deja suntem    în proces de pregătire a acelui mare război şi astfel se deschide drumul    pentru armata de două sute milioane de oameni a răsăritului, precum    spune Apocalipsa.    Printre  pregătiri va şi   aceasta: va  trebui să sece râul   Eufrat ca să poată trece o armată numeroasă. La o adică, zâmbi Stareţul, dacă două sute de milioane de chinezi,  ajungând aici,   vor bea câte o cană de apă, îl vor usca pe loc! Mi s-a spus că armata Chinei numără acum două sute de    milioane de ostaşi, adică acel număr concret despre care scrie Sfântul    Ioan în Apocalipă. Chinezii pregătesc chiar şi un drum pe care îl  numesc   „miracolul epocii”, cu lăţimea    unui rând de o mie de ostaşi aliniaţi. Acest drum deja e construit până    la hotarele Indiei. E nevoie, de fapt, de multă atenţie şi  luciditate ca   să deosebim semnele vremurilor, căci într-un fel sau  altul, se întâmplă   că cei care nu se îngrijesc de curăţenia inimilor  lor să nu le   deosebească şi să greşească. Să   presupunem că cineva ştie că, pentru venirea unei armate  multimilionare,   trebuie să se usuce râul Eufrat. Dacă însă va aştepta  o minune: de   exemplu, să apară o crăpătura care să înghită toată apa,  va greşi,   pentru că nu s-a îngrijit ca, prin curăţenia inimii sale,  să „pătrundă  în spiritul” Scripturii.   Cam aşa a fost şi în cazul Cernobâlului.   Sfântul Ioan Teologul,  în Apocalipă, spune că a văzut o stea care cade   din cer otrăvind apele şi oamenii. Cei care mai aşteaptă să cadă din  cer  o stea se află în rătăcire şi nu-şi dau seama că aceasta deja s-a   întâmplat. În Rusia cuvântul Cernobâl are semnificaţia de pelin şi   noi observăm că s-a produs o mare pagubă cu timpul se va amplifica şi   mai mult”.
(din  cartea „Stareţii despre vremurile din  urmă”)
SURSA
================================
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s