Părintele Ilie Lacatus, un mărturisitor al lui Hristos

1. Părintele Ilie, un mărturisitor al lui Hristos

Cei care nu s-au temut să-L mărturisească pe Dum­ne­­zeu nici în faţa celor mai cumplite chinuri au strălucit ca nişte adevărate făclii şi în prigoana atee a secolului nos­tru. Sângele mărturisitorilor a curs ca în primele vea­curi a­le creştinismului.
Şi în România prigoana contra credinţei a lovit pu­ter­nic Biserica. Episcopi, preoţi şi mireni au apărat cu pre­ţul vieţii comoara cea mai de preţ: adevărata credinţă. Mulţi dintre marii duhovnici, mulţi dintre marii teologi au tre­cut prin întunericul închisorilor. Dar, în loc să fie înge­nun­­cheaţi, aceştia au ieşit din încercări mai puternici, mai că­liţi, mai pregătiţi pentru a răspândi credinţa cea ade­vărată.
Între aceştia, o figură aparte este părintele Ilie Lăcătu­şu.
Viaţa sa a fost închinată Domnului. S-a născut pe 6 de­cembrie 1909, în satul Crăpăturile din judeţul Vâlcea, din părinţi apropiaţi de Biserică, Marin şi Maria Lăcătuşu. Ta­tăl său a fost cântăreţ bisericesc. Copilăria la ţară, far­me­cul universului ţărănesc i-au deschis inima spre Dum­ne­­zeu, pe care şi-a dorit să Îl slujească cu toată fiinţa.
Între anii 1922 şi 1930, a urmat Seminarul Sf. Nico­lae din Vâlcea, unde s-a evidenţiat prin însuşirile sale deo­se­­bite. Între 1930 şi 1934 a frecventat Facultatea de Teo­lo­gi­e din Bucureşti, ai cărei profe­sori erau persona­lităţi mar­­cante ale vieţii religioase de atunci. [În martie 1931 s-a căsătorit cu învăţătoarea Ecaterina Popescu, născută în Cordeşti, Gorj – n.ed.]
După ce, în septembrie 1934, a fost hirotonit preot al pa­rohiei Osica de Jos, în judeţul Olt, părintele a fost mutat mai târziu la Buiceşti, în Mehedinţi. Ani de zile viaţa pă­rintelui a fost liniştită, ocupându-se cu râvnă de misi­u­nea sa, având şi grija familiei, binecuvântată de Dumne­zeu cu cinci copii.
[Din vara anului 1942 până în primăvara anului 1943, părintele a fost trimis de Misiunea Ortodoxă Română să propovăduiască peste Prut, la Odessa, şi apoi în parohia Serseniţa din Transnistria. – n.ed.]
În 1952, odată cu unul din valurile de arestări din rân­durile preoţilor, părintele Ilie a ajuns la colo­nia de mun­­că Galeşu, la Canal. De aici a fost mutat apoi la Colo­nia Peninsula, Constanţa. (…) [Din septembrie 1953 până în aprilie 1954, părintele a fost mutat la formaţiunea de muncă 0680 din Oneşti. – n.ed.]
În 1954, a­utorităţile comuniste au îndulcit puţin persecuţia şi pă­rin­tele a fost eliberat. Dar în 1959, prigoana s-a înăsprit şi a fost condamnat din nou la muncă silnică, în Deltă, la Pe­­riprava. Regimul aspru de acolo i-a cauzat urmări serioase sănătăţii.
Din 6 mai 1964, părintele a avut domiciliu forţat la Bolintin. Apoi, din 20 decembrie 1964 până pe 1 august 1970, a slujit în Parohia Gârdeşti. Apoi a fost mutat la parohia Cucuruzu, în comuna Răsuceni, de unde s‑a pensionat la începutul an­ului 1978.
În anul 1983, aflat în spital, părintele le-a spus celor de lângă el că, dacă va trăi până după 22 iulie, va mai trăi în­că doi ani. Şi-a exprimat şi rugămintea ca, dacă soţia îi va muri peste 15 ani, să fie îngropată lângă el. A murit chiar pe 22 iulie, iar peste 15 ani, în 1998, avea să moară şi so­ţia sa, Ecaterina. La înmormântarea soţiei părintelui, pe 29 septembrie 1998, cei prezenţi s-au aflat în faţa unui fapt neaşteptat: trupul părintelui era neputrezit, întreg, bi­­ne­mirositor. Pentru a se convinge că trupul părintelui nu a rămas neputrezit din motive biologice, membrii fa­mi­­liei – în înţelegere cu preotul – au lăsat trupul în contact cu aerul. Dar, după nouă săptămâni, trupul era intact.
Dumnezeu, Cel care rânduieşte toate, ne va lumina să aflăm cum I-a primit pe mărturisitorii Lui în Cer.
Redacţia Vestitorul Ortodoxiei
2. „Trupul părintelui Lăcătuşu era perfect întreg”
Am cunoscut, în cadrul parohiei mele, pe presbitera Ecaterina Lăcătuşu, o doamnă plină de încărcătură spirituală. Dânsa fiind singură, adică văduvă, de aproape doisprezece ani, relata faptul că a avut fericirea de la Dumnezeu să trăiască alături de un slujitor al Domnului cu totul deosebit. Doamna preoteasă se spovedea, se împărtăşea, aveam dialoguri foarte plăcute cu dânsa. A venit vremea să treacă la cele veşnice. Şi, în ziua de 29 septembrie a anului 1998, a avut loc prohodirea dânsei, după ce primise toate cele creştineşti. Părintele Ilie Lăcătuşu îi lăsase doamnei cuvântul că, dacă va muri după 15 ani de la moartea dânsului, să îl dezgroape şi să o pună şi pe dânsa alături de Prea Cucernicia sa.
Această dorinţă a părintelui împlinindu-se, la moartea soţiei a fost desfăcut mormântul părintelui, urmând să fie pusă alături doamna preoteasă. În momentul în care mormântul a fost deschis şi am ajuns cu răposata Ecaterina Lăcătuşu s-o punem în mormânt, am ţinut ca să desfacem coşciugul părintelui, pentru ca osemintele acestuia să fie curăţate după rânduiala tradiţiei şi, după aceea, puse alături de soţia sa. În momentul acela am constatat însă că trupul părintelui Lăcătuşu era perfect întreg, ba, mai mult decât atât, era foarte uşor şi emana un miros plăcut.
Pentru că rânduiala de înmormântare necesita o rânduială aglomerată pentru ziua respectivă, am pus trupul părintelui într-o nişă a cavoului, undeva la suprafaţă – ca să avem vreme, după aceea, să cercetăm ce este cu trupul părintelui –, şi, l-am lăsat acolo. După şase săptămâni, am mers din nou la parastasul presbiterei Ecaterina şi am constatat că trupul părintelui nu suferise nicio modificare.
La propunerea familiei, am trecut atunci la o altă fază: la faza de pregătire a curăţării trupului părintelui şi a îmbrăcării acestuia într-un veşmânt nou. Dumnealor, ca să fie bună rânduială, au făcut mai întâi o înştiinţare a acestui lucru către forurile superioare bisericeşti, au adus la cunoştinţă lucrul acesta Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, iar după aceea, au făcut o cerere, pe care au îndreptat-o către mine, pentru ca eu personal să mă ocup de curăţarea trupului părintelui şi de îmbrăcarea acestuia în veşminte noi. Eu am procedat la fotografierea părintelui, bucăţică cu bucăţică, aşa cum se poate vedea, iată, şi totodată am procedat la îmbrăcarea părintelui – mai întâi într-o cămaşă de in, şi după aceea am depus celelalte veşminte pe trupul părintelui.
Am concluzionat, după toate cele petrecute, că părintele este perfect întreg, că trupul are o greutate foarte mică, este foarte uşor, şi că trupul părintelui nu are miros neplăcut, ci are un miros plăcut…
(Părintele Nicolae Barbu, cimitirul Adormirea Maicii Domnului, Giuleşti)
3. Memoriul de canonizare şi răspunsul Arhiepiscopiei Bucureştilor
În ziua de 21 iunie 1999, câteva asociaţii (Frăţia Or­to­doxă Română, Liga Studenţilor, Asociaţia Română a Foş­tilor Deţinuţi Politici şi Luptători Anticomunişti, Grupul Sca­ra – Asociaţia Română de Antropologie Audiovizuală, A­sociaţia Christiana, Fundaţia Anastasia, Liga Tineretului Or­todox Român, Asociaţia Studenţilor Creştin Ortodocşi Ro­mâni) au semnat un memoriu pentru deschiderea do­sarului de canonizare al părintelui Ilie Lăcătuşu :
„Memoriu către Sfântul Sinod
al Bisericii Ortodoxe Române
Prea Fericite Părinte Patriarh,
Înalt Preasfinţiţi şi Preasfinţiţi membri
ai Sfântului Sinod,
Ne adresăm Sfinţiilor Voastre cu o problemă de ma­re importanţă pentru viaţa spirituală a poporului nostru drept­credincios. Este vorba de găsirea trupului neputrezit şi binemirositor al părintelui Ilie Lăcătuşu (1909-1983), la 15 ani de la trecerea sa la Domnul. Ţinând cont de faptul că a fost îngropat în condiţii normale şi că în tot acest ci­mi­tir nu s‑a semnalat niciun astfel de caz şi că după dez­gro­parea a fost ţinut timp de 9 săptămâni la aer fără ca tru­pul să fi fost afectat, considerăm că, aflân­du-ne în faţa u­nui caz cu totul special, ar trebui între­prin­se cercetările de rigoare pentru deschiderea dosarului de canonizare.
După mărturiile pe care le-am adunat (şi pe care vi le punem la dispoziţie), părintele a dus o viaţă de sfinţenie şi martiraj pentru Hristos, făcând parte din ceata de măr­tu­risitori ai credinţei în prigoana atee din veacul nostru. În închisori a existat o viaţă religioasă profundă, ai cărei vred­nici îndrumători au fost preoţii şi ierarhii Bisericii noas­tre, acuzate pe nedrept că a plecat genunchii în faţa pu­terii. Foştii colegi de suferinţă mărturisesc că părintele a fost un veritabil model duhovnicesc, strălucind prin vir­tuţi, nelepădându-se de Hristos nici în momentele de grea în­­cercare, întărindu-i pe cei din jurul său în dreapta cre­din­ţă.
Deşi părintele a avut soţie şi copii, aceasta nu con­sti­tuie un impediment pentru sfinţenie – atât în Rusia cât şi în Grecia există moaşte de sfinţi canonizaţi care au dus via­ţă de familie. Faptul că trupul neputrezit al părin­telui a fost găsit în 1998, după cum acesta prezisese în iulie 1983, a dat deja naştere unui cult local. Temându‑ne să nu că­dem în înşelare (deşi dovezile despre sfinţenia pă­rin­telui par concludente), vă rugăm să binevoiţi a deschide do­sa­rul de canonizare şi să ne înştiinţaţi în mod oficial asupra de­mersurilor întreprinse.”
***
Memoriul (înregistrat cu nr. 3273/1 iulie 2009), a pri­mit – pe 16 iulie 2009 – următorul răspuns din partea Bi­roului de presă al Arhiepiscopiei Bucureştilor:
„Privitor la îmbucurătoarea descoperire a trupului neputrezit al părintelui Ilie Lăcătuşu, Sfânta Arhiepiscopie a Bucureştilor aduce cu bucurie duhovnicească la cunoş­tinţă tuturor credincioşilor următoarele:
− potrivit rânduielilor bisericeşti statornicite din Bi­se­rica Mântuitorului nostru Iisus Hristos, de către Sfin­ţii Părinţi ai Bisericii, actul canonizării unui sfânt cons­tituie o lucrare sfântă şi dumnezeiască ce impune o ati­tudine pli­­nă de evlavie şi de smerenie, în căutarea tuturor măr­tu­ri­i­lor necesare unui astfel de moment, care impune e­tape şi strădanii deosebite, aşa cum s-a petrecut în cazul pro­cla­­mării sfinţilor canonizaţi în Biserica Ortodoxă. Aceas­­tă ca­le a fost urmată şi de Biserica noastră pentru pro­cla­ma­rea sfinţilor noştri în anii 1955 şi 1992 – pentru ca­no­ni­za­rea cărora au fost necesari ani mulţi de evla­vi­oa­să şi trud­ni­că cercetare a tuturor mărturiilor du­hovniceşti abso­lut tre­­buincioase.
Nădăjduind în lumina Duhului Sfânt, să ne sporim cre­dinţa, iubirea şi rugăciunea ca astfel să cunoaştem cu ade­vărat iubirea lui Hristos, Cea mai presus de cunoştinţă, ca să ne umplem de toată plinătatea lui Dumnezeu (Efes. III, 19).
Biroul de presă al Arhiepiscopiei Bucureştilor”
***
Într-un articol din 23 iulie 2008, postat pe site-ul Hotnews , a apărut o informaţie importantă:
„Urmaşii Părintelui au solicitat preoţilor şi ierar­hi­lor din ţară şi de peste hotare să facă slujbe de dezlegare. Din 1 mai 1999, la Mănăstirea Frăsinei s-au făcut timp de 40 de zile, slujbe de dezlegare, după Sfânta Liturghie. Cu o­ca­zia parastasului de un an de la des­humare, Prea Sfin­ţi­tul Teodosie Snagoveanul i-a citit o ru­găciune arhierească de dezlegare pentru eventualele pă­cate mari sau anateme ca­re ar împiedica trupul preotului să putrezească. La 6 fe­bru­­arie 2000, Mitropolitul Serafim Joantă, al Europei Cen­­trale şi de Nord, a oficiat o slujbă însoţită de rugă­ciu­nile de dezlegare. Trupul a rămas în continuare neputrezit şi, ca urmare, Patriarhia a constituit dosarul de cano­ni­za­re al Părintelui Ilie Lăcătuşu”.
Oficial, nu a apărut nicio dezminţire legată de a­ceas­tă ştire privitoare la deschiderea dosarului de cano­ni­zare. Dim­potrivă, ştirea a fost confirmată ulterior de către pă­rin­tele Costel Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Ro­mâne, care a declarat: „Părintele este pe o posibilă listă de canonizare. Doar că, în practica ortodoxă, nu există gra­bă, deci acest lucru (canonizarea – n.n.) nu ştim când se va întâmpla” .
3. Cuvinte despre aflarea moaştelor părintelui Ilie Lăcătuşu
„Părintele Ilie Lăcătuşu a petrecut cu Hristos în anii de temniţă aşa cum am petrecut şi noi… Iar în cre­din­cio­şi­a lui sfântă, iată, s-a împărtăşit de acest dar mare, să guste din Taina Învierii, deci a nestricăciunii şi a moştenirii vie­ţii de veci”.
Pr. Prof. Constantin Galeriu
„Eu am fost cercetat dacă să îl canonizeze pe Ştefan cel Mare. A venit un arhiereu la mine. N-am fost de a­ce­eaşi părere. Mai repede sunt pentru părintele Ilie Lă­că­tu­şu pentru că sunt nişte semne de la Dumnezeu: are mi­reas­mă şi este neputrezit… Trebuie să atrageţi atenţia Pa­triarhatului. Trebuie să mişte cineva, dar este mai greu să îl sanctifice. Pentru că cel mai evident lucru, de nedis­cu­tat, este că nu a putrezit şi că are mireasmă… A rămas toa­tă lumea cu această credinţă (că părintele este sfânt). Dis­puneţi, eventual, o canonizare…”
Arhimandritul Arsenie Papacioc
„Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române nu au curaj să declare că rămăşiţele pământeşti ale foştilor deţinuţi politici ucişi pentru Hristos în temniţă sunt moaşte. De altfel, la Patriarhie au fost depuse mai multe dosare de canonizare, cum e cel al părintelui Ilie Lăcătuşu, despre care eu cred cu tărie că este sfânt, sau cel al lui Valeriu Gafencu. Şi Sinodul nu s-a pronunţat. În majoritate, foştii deţinuţi politici au fost legionari, şi ierarhii se tem ca gestul lor să nu fie interpretat politic. Trebuie să ne raportăm cu înţelepciune şi cu atenţie. Dacă Dumnezeu vrea, prin sfinţi, chiar necunoscuţi sau nerecunoscuţi de noi, ne poate face bine.”
Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa
„Părintele Ilie Lăcătuşu trebuie cinstit ca un sfânt, pen­tru că este un argument puternic împotriva mate­ria­lis­mu­lui şi a rătăcirii idolatre. I se pot înălţa rugăciuni ori­când, pentru că sfinţii sunt adevăratele mărturii ale vie­ţii noas­tre ortodoxe, chiar în vremurile în care trăim. I se pot pic­ta icoane , i se poate face o raclă cum este la Sfân­tul Ioan de la Suceava, la Sfânta Paraschiva. Pentru noi şi pen­­­tru toată creştinătatea trebuie să îi sărbătorim ziua de a­dormire. Suntem într-o aleasă mândrie în faţa popoa­re­lor, a protestanţilor, a catolicilor pentru aceste descope­ri­ri: a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul şi a Sfântului părinte Ilie Lăcătuşu.”
 Protosinghelul Justin Pârvu
„Începând cu închisoarea de la Piteşti, care a practicat cea mai cumplită tortură fizică şi morală, şi continuând cu celelalte închisori şi lagăre de concentrare din ţară, care urmăreau distrugerea credinţei şi a fiinţei umane, România a dat una din cele mai mari jertfe pentru apărarea dreptei credinţe şi a neamului nostru. (…) Un slujitor devotat pentru Hristos a fost preotul Ilie Lăcătuşu, de loc din judeţul Vâlcea, care a petrecut mai mulţi ani în închisori şi a pătimit ca un martir. În toamna anului 1998, la 15 ani de la moartea sa, a fost găsit întreg şi neputred în mormânt, ca semn că Dumnezeu a primit jertfa lui şi l-a numărat în ceata celor drepţi”.
Arhimandritul Ioanichie Bălan
„- Despre noii martiri în Biserica noastră nu se mai spune nimic. Ştiţi că au fost atâţia în închisorile comuniste; acuma au descoperit un părinte cu corpul neputrezit.
– Ia uite!
– Da, părintele Ilie Lăcătuşu. Şi nu se spune nimic. Acum noi ce trebuie să facem?
– Vedeţi? Lucrarea ispititorului. Vedeţi cum a progresat răutatea? Pe acela învederat l-a arătat Dumnezeu şi după moartea lui sfânt, şi, uite, condu­cătorii nu iau măsuri ca să-l sfinţească [canonizeze, n.n.] şi să propo­văduiască că nevoile şi chinurile pe care le-a suferit l-au sfinţit pe el, că ăsta-i adevărul. Da, dar n-au îndrăzneală. Vedeţi unde am ajuns?
– Şi despre toţi cei care au suferit în închisori nu se povesteşte nimic. Adică, atâţia mucenici au fost, poate au fost mai mulţi acum, în ultimul veac, decât în primele trei veacuri.
– Sigur că da. Uite, lucrarea ispititorului e asta, ca să nu se propovăduiască adevărul. Vezi? Da’ la Dumnezeu ei s-au sfinţit şi stau acolo în viaţa cea fără de sfârşit unde se vor veseli cu îngerii lui Dumnezeu şi cu toţi sfinţii mucenici care au pătimitOmenirea aşa e.
Părintele Dionisie de la Colciu
„Toate semnele pledează pentru sfinţenia părintelui Ilie, venerarea populară şi pietatea pe care moaştele lui le trezesc în popor lucrează continuarea predicării sfinte pe care el a făcut-o, şi în viaţă fiind; ele lucrează sporind credinţa oamenilor şi slăvind, prin ea, pe Dumnezeu cu o putere înmiită faţă de cum s-a petrecut pe când sfântul trăia. Sunt atâţia preoţi buni care, în viaţa lor, au lucrat sfinţenia în enoriaşii lor, mulţi dintre ei suferind sau murind în închisori. Cine îşi aminteşte de ei? Doar familiile şi prietenii rămaşi în viaţă. În părintele Ilie Lăcătuşu, Dumnezeu a pus ceva mai mult: neputrezirea, mireasma sfântă şi, mai ales, puterea predicării Cuvântului şi după moarte, prin minunea pe care a făcut-o cu trupul lui”.
 Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa
***
La puţină vreme după descoperirea sfintelor moaş­te, la Mănăstirea Petru Vodă – pe atunci schit – s‑au al­că­tu­it Troparul şi Condacul Sfântului Mărturisitor Ilie Lă­că­tuşu:
Troparul, Glasul al 8-lea
Îndelung pătimitorule, de Dumnezeu purtătorule Părinte Ilie, văpaia muncilor cu focul lucrător ai înrou­rat‑o, ruşinând pe vrăjmaşi. Pentru aceasta, părinte, cu hla­mida lui Hristos îmbrăcându‑te, pe Acesta roagă-L să mân­tuiască sufletele noastre.
Condac, Glasul al 8-lea
Următor cuvântului stăpânesc te-ai făcut, pentru păs­toriţi sufletul punându-ţi. Pentru aceasta te lăudăm pe tine, cel ce, întru adânc de smerenie coborându-te, ca o ce­ta­te în vârf de munte ai strălucit. Ci tu, dumnezeiescule măr­turisitor, dreptarule al Ortodoxiei, stâlp de foc al nea­mu­lui românesc, luminează-ne calea către Hristos, pe Ca­re roagă-L să mântuiască în dar.
Anul acesta s-au implinit 25 de ani de cand parintele Lacatusu, supranumit „sfantul inchisorilor”, a trecut la cele vesnice. Zilnic, pe portile cimitirului „Adormirea Maicii Domnului“, din Giulesti Sarbi, pasesc zeci de oameni indurerati, bolnavi, in carje, saraci, batrani, tineri, care vor sa-si gaseasca macar linistea sufleteasca la mormantul preotului.Locul in care se odihnesc ramasitele pamantesti ale unuia dintre cei mai mari duhovnici ai Romaniei este tot timpul impodobit cu flori proaspete si stropit cu lacrimi. In drum spre serviciu, inainte de incercari ce par de netrecut, oamenii vin sa se reculeaga la capataiul preotului. Cine sta o clipa doar aici, in cimitir, pleaca senin, cu speranta si incredere. Se crede ca, de dincolo de moarte, blandul parinte implineste dorintele fierbinti ale celor aflati la ananghie, care au credinta nestramutata in Dumnezeu.Pe lista neagra a comunistilor

Ilie Lacatusu a vazut lumina zilei pe 6 decembrie 1909 in satul Crapaturile, jud. Valcea. Dupa o copilarie petrecuta in spiritul iubirii de Hristos, viitorul preot se inscrie la seminarul teologic din Ramnicu Valcea, pe care il absolva cu „Diploma de Virtute”. Intre 1930 si 1934 urmeaza Facultatea de Teologie si se casatoreste cu invatatoarea Ecaterina Popescu, cei doi avand impreuna cinci copii. Este hirotonit preot pe seama parohiei Osica de Jos, Caracal, apoi Ilie se transfera in Buicesti, jud. Olt. In anul 1942, in plin razboi, parintele a propovaduit cuvantul Sfintei Evanghelii la Odessa, in cadrul Misiunii Ortodoxe Romane din Transnistria, fiind incadrat si in Miscarea Legionara. Aflat pe lista neagra a comunistilor instaurati de sovietici, preotul avea sa respire, pentru multi ani, aerul bolnav si rece al inchisorilor. Pe 19 iulie 1952 este arestat si trimis la Canal, in colonia de munca Galesul, dupa care, in toamna aceluiasi an, este transferat in colonia de munca Peninsula, facand parte din celebra „brigada a hotilor”. Asa era numita brigada formata din preoti. Doar rugaciunile si credinta in Iisus Hristos l-au ajutat sa suporte durerea, tortura, umilinta, groaza. Urmatorul an, cu sanatatea subrezita, e mutat la inchisoarea Targu Ocna. In 1954 este pus in libertate, dar numai pentru cinci ani, urmand ca in 1959 sa fie rearestat si condamnat la munca silnica in Delta, la Periprava. De-abia in 1964, pe 6 mai, este eliberat si i se stabileste domiciliul fortat la Bolintin, unde lucreaza ca zidar.

Vazator cu duhul

Din 20 decembrie 1964, preotul a slujit la parohia Gardesti, jud. Teleorman, apoi la Cucuruzul, iar in 1978 a fost pensionat la cerere. Ilie Lacatusu a indurat in temnitele comuniste suferinte de neinchipuit reusind sa scape cu viata, dar cu sanatatea ruinata definitiv. Era „vazator cu duhul”, o calitate rara a preotilor, si, se spune ca si-a presimtit propria moarte, dar si pe a sotiei sale, care a decedat dupa 15 ani. Pe 22 iulie 1983, Ilie Lacatusu a trecut la Domnul, fiind inmormantat in cimitirul „Adormirea Maicii Domnului“ din cartierul Giulesti. Exact asa cum prevazuse el, Ecaterina Lacatusu i s-a alaturat in anul 1998, pe 29 septembrie. Odata cu deshumarea ramasitelor pamantesti, dupa 7 ani, cei de fata au fost martorii unui fapt uluitor. Trupul parintelui era uscat, usor, cu pielea de culoarea alunei. Mirosea frumos a smirna si brad. Pana si privirea ii ramasese aceeasi, cu expresia „care nu provoaca teama, ci bucurie duhovniceasca”. Chiar dupa cateva zile in care a stat in contact cu aerul, corpul lui Ilie Lacatusu a ramas intact. Fiica acestuia, Maria Sabina Spirache, a inaintat in acelasi an un memoriu Arhiepiscopiei Bucurestilor, urmand ca institutia sa cerceteze cazul tatalui sau. In 1999, timp de 40 de zile, s-au facut la Manastirea Frasinei slujbe de dezlegare, iar la un an de la deshumare, Preasfintitul Teodosie Snagoveanul a citit o rugaciune arhiereasca de dezlegare, crezandu-se ca vreun pacat sau o anatema impiedica trupul parintelui sa putrezeasca. In 6 februarie 2000, Mitropolitul Serafim Joanta al Europei Centrale si de Nord a rostit rugaciuni de dezlegare in cadrul unei slujbe speciale, insa si dupa acestea, corpul a ramas neputrezit si frumos mirositor, iar la Patriarhie a fost constituit Dosarul de Canonizare a parintelui Ilie Lacatusu. Pana la trecerea in calendarul bisericesc, alaturi de alti sfinti romani, duhovnicul din Giulesti „trimite” rugamintile napastuitilor…direct pe masa lui Dumnezeu.

><><><

Rugãciune:

O, Sfinte Ilie, mare fãcãtorule de minuni, la tine alergãm acum, ca la un grabnic ajutãtor.
Vezi putinãtatea credintei noastre, vezi slãbiciunile si neputintele noastre.
Nu ne lãsa sã fim biruiti de lucrarea puterilor drãcesti,care cautã sã ne piardã în fel si chip. De la începuturile Bisericii, multi înaintemergãtori ai Antihristului s-au arãtat, rãspândind rãtãcirile lor si pierzându-i pe cei slabi în credintã.
Iar în vremea noastrã numãrul lor s-a înmultit, si, din pricina lor, bisericile se golesc, si oamenii îsi pierd sufletele, alegând cãile pierzãrii. Avem nevoie de ocrotirea ta, sfinte, sã rezistãm ispitelor din fiecare zi.
Avem nevoie de mijlocirea ta, sfinte, ca sã nu pierdem ajutorul dumnezeiesc.Roagã-te lui Dumnezeu pentru toate familiile binecredincioase, pentru toti pãrintii crestini si copiii lor. Roagã-te pentru toti preotii Bisericii dreptslãvitoare, sã mãrturiseascã adevãrul fãrã teamã. Roagã-te pentru ierarhii de pretutindeni, sã pãstoreascã turmele lor cu fricã de Dumnezeu.
Roagã-te, Sfinte Ilie, pentru toti monahii si toate monahiile, sã le dãruiascã Dumnezeu darurile Sale pentru rugãciunile tale.
Ne rugãm tie si tuturor noilor mucenici si mãrturisitori, nu uitati în rugãciunile voastre neamul românesc, care este încercat parcã mai mult ca niciodatã. Feriti-l de dusmanii vãzuti si nevãzuti, prin darul pe care l-ati primit de la Dumnezeu. Ajutati-ne,sfintilor, si acum, si în vremea încercãrii credintei noastre. Sã nu ne lepãdãm de Hristos, oricât de grele vor fi încercãrile prin care vom trece. Iar dacã vom cãdea, sã ne ridicãm degrabã prin mijlocirile voastre. Si, prin pocãintã, sã ne smerim, cerându-I Bunului Dumnezeu sã ne schimbe viata si sã ne primeascã la sfârsitul vietii noastre în împãrãtia Sa cea cereascã, unde acum Îl lãudati
împreunã cu toti îngerii si sfintii. Amin.

CUM AJUNGETI :

– Cu metroul sau cu tramvaiul 41 pana in Crangasi .
De acolo luati masina 162 sau 163 ,eventual tramvaiul

44 si coborati la STATIA „DEPOUL GIULESTI „` , unde se afla cimitirul „Adormirea Maicii Domnului „. 

Un alt reper :urmatoarea  statie de la Institutul Pastor.  Intrati in cimitir mergeti pe aleea principala pana ajungeti aproape de capatul cimitirului acolo se afla un cavou acoperit de o incapere de culoare galben/ocru  patrata iar deasupra o cruce mare de inox .
Fiica parintelui a murit de circa 5 ani iar incaperea este deschisa publicului crestin ortodox de catre ceilalti urmasi iata si
CUM AJUNGETI :

– Cu metroul sau cu tramvaiul 41 pana in Crangasi .
De acolo luati masina 162 sau 163 ,eventual tramvaiul 
44 si coborati la STATIA „DEPOUL GIULESTI „` , unde se afla cimitirul „Adormirea Maicii Domnului „.
-Nu intrebati de zona Giulesti Sarbi sau de parintele Ilie Lacatusu , s-ar putea sa fiti indrumati gresit si sa ajungeti cand se termina programul. Eu asa am patit.

Programul de vizitare este urmatorul:

Joi :orele 15 -18;

Sambata -Duminica :

vara :13- 15
iarna:15- 18

Nu se percep bani sau taxe de vizitare , asa cum se propaga aceasta afirmatie mincinoasa pe unele site-uri .

><><><><

Desi nu este canonizat , parintele Ilie Lacatusu este un sfant .

Marturia pr.Ioan de la Rarau

– Aflând de la cineva de la Bucureşti de părintele Ilie Lăcătuşu, care zicea că părintele vorbeşte şi face minuni, de curiozitate am mers şi eu la un prieten care avea maşină şi m-a dus la cimitir. Eu nu cunosc Bucureştiul şi nu ştiam unde să merg. Şi a vrut Dumnezeu ca să vină fata părintelui Ilie Lăcătuşu la cimitir acolo, deşi nu fusese de vreo două-trei zile. Am socotit că Dumnezeu a vrut aşa ca să-mi facă un favor, pentru că eram străin de Bucureşti, la distanţă foarte mare şi poate pentru dorinţa asta de a-l vedea şi de a se confirma ceea ce am auzit, să văd personal cu ochii mei, Dumnezeu a vrut ca fata să vină. Şi intrând înăuntru, am văzut un mort adevărat, cu ochii închişi, complet, nemişcat. M-am mirat când l-am văzut fără capac deasupra, fără mirosuri. Omul, când moare, în două-trei zile trebuie să-l trateze cu fel de fel de chimicale ca să nu răspândească mirosuri, ca să nu putrezească imediat; sunt mulţi care au început să putrezească din cauza păcatelor. Iar el – nimic, de atâţia ani, trăind în aer ca toţi oamenii, şi descoperit, şi fără niciun fel de miros. M-am pus în genunchi şi capul l-am aplecat pe sicriu şi am făcut o rugăciune. Şi, bineînţeles, în rugăciune am pomenit pe Mântuitorul, Maica Domnului şi după aceea pe el, personal, ca să se roage pentru iertarea păcatelor mele. Şi când am ridicat capul şi m-am uitat la el, era cu ochii deschişi mari. Atunci, neaşteptat – pentru că sfântul face minuni, deschide ochii, se mişcă, vorbeşte la cei care sunt vrednici – eu, socotindu-mă cu totul nevrednic de aşa ceva, am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari. Am plecat din nou capul şi am făcut o rugăciune şi când am ridicat din nou capul, ochii i-a mişcat în direcţia mea, se uita cum se uită oamenii fără să învârtă capul – dar ochii i-a învârtit exact spre mine. Şi fata Părintelui Lăcătuşu zice: „Părinte, tata vrea să-ţi vorbească, întreabă ceva”. Şi, în clipa aceea, neaşteptând altă invitaţie, m-am uitat în spate, ştiam când eram eu în cimitir mai erau vreo trei oameni – acum erau vreo patruzeci-cincizeci de oameni în spatele meu. Şi atunci m‑am ridicat şi am plecat.

Şi am rămas cu convingerea că Sfântul Ilie Lăcătuşu este un sfânt cu adevărat mare, mare înaintea lui Dumnezeu. Nu-i cunosc activitatea, nu‑i cunosc viaţa, ştiu că a fost un preot care a făcut puşcărie pe timpul comuniştilor şi din cauza asta nu vor să-l canonizeze conducătorii.

Se mai deschide si la mari sarbatori din calendarul crestin ortodox dupa Sfanta Liturghie.
COMENTARIUL MEU
Acesta ar fi programul de baza insa pot apare mici modificari .Chiar daca nu gasiti deschis cavoul ,sfantul  poate face minuni si fara  sa fie neaparat atins .Eu unul cred ca parintele Ilie  vede tot ce se intampla in jurul sau  ne cunoaste  si stie  de ce am venit la el.
Anunțuri

One response to “Părintele Ilie Lacatus, un mărturisitor al lui Hristos

  1. Si eu am fost in urma cu 1 an in Cimitirul Giulesti, sa ma rog la moastele Sf.ILIE LACATUSU. Am venit de 9 ori, 9 zile, a 10 a zi oara, am impartit cu toata dragostea cateva pachetele pt Sf.Parinte Lacatusu.Sa.i fie numele laudat in veci caci a doua oara cand am fost, inaintea mea mai erau cateva persoane si am simtit o mireazma divina ce venea dinspre usa cavoului unde se odihneste sfintia sa, am intrebat un credincios care era mai in tema, daca din cavou vine acea mireazma puternica pe care o simt, acesta cu un zambet pur mi.a spus ca Sfintisorul mi.a dat un semn,sa am in continuare credinta caci ruga mea va fi ascultata si indeplinita.Pentru ce m.am rugat,dorinta mi.a fost indeplinita,si in continuare.i multumesc. Doamne ajuta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s