Podoabele nu sunt ale unei femei ce se roagă

Podoabele nu sunt ale unei femei ce se roagă (cum şi pentru ce venim în Biserică)

Ar trebui să fie extrem de simplu, însă o complică tare mult dracul folosindu-se de slăbiciunile şi păcatele omului.

Capul acoperit, nesulemenită şi îmbrăcată pentru a nu ispiti. Iar după ce a intrat în biserică, dacă a întârziat, să-şi găsească un loc şi acolo să încremenească, fără a sporovai cu prietenele. Să nu se apuce să aprindă lumânări şi să se fâţâie de colo colo sărutând icoanele. Să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a trece cât mai neobservată.

Şi aici ar trebui să se încheie articolul, dar nu-i aşa de simplu …

Poate o femeie să meargă la biserică nefardată, nerujată, nerimelată? Mai greu, dar cât de cât, poate.

Când e vorba însă de acoperământul capului şi mai ales de veşminte … Păi să fie batic sau ce? Dacă e batic, cum să fie legat? La spate sau sub barbie? Dar pantaloni de ce nu? Dar fusta? Lungă, dar cât de lungă? Mulată sau largă? Subţire sau groasă? Vara, rochia e bună? Dacă nu e rochie, o bluză e bună? Nedecoltată, dar cât de nedecoltată? Cu mâneci sau fără? Cât de fără mâneci? Subţire sau groasă? Mulată sau largă? Dar încălţămintea? Pantof sau sandă? Cu toc sau fără? Cât de fara toc?

Multe grii pe capul bietelor femei. Şi mai ales a celor tinere, desigur.

În vechime era un obicei. Femeile nu stăteau nici în dreapta, nici în stânga, ci în spate. Nu ştiu cât de generalizat era, dar era un obicei bun. Căci femeia ispiteşte. Şi când nu vrea, dar cu atât mai mult când vrea…

Ce te sluţeşti aşa femeie…

Dumnezeu, întru înţelepciunea Sa, pe toate le-a creat bune şi frumoase. Natură, animale – toate cu perfecţiune. Pe om l-a creat după Însuşi Chipul Său, căci la asemănarea cu El este chemat să ajungă. Tu, omule, eşti făptura cea mai aleasă a lui Dumnezeu, eşti creaţia supremă în care a pus această nepreţuită comoară – sufletul!

Psalmistul David spune: „Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele. Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta !” Eşti o fiinţă minunată, femeie; eşti creată de un Meşter ! Rămâi aşa cum te-a „ţesut” El. De ce eşti întotdeauna nemulţumită de felul cum arăţi, de felul cum te-a lăsat Dumnezeu ? De vreme ce aduci modificări la ceea ce a făcut El, înseamnă că te consideri imperfectă sau…incompletă. Ori, Dumnezeu, nu greşeşte niciodată ! Însuşi Creatorul l-a făcut pe om frumos, însă nicăieri nu scrie că i-a dat voie să se „corecteze”!

În mândria ta îţi schimbi culoarea părului, a ochilor…părul care trebuie să fie podoaba capului la femeie, tu l-ai retezat şi l-ai sluţit. La unghii te asemeni cu demonii, căci ei au gheare; la port te asemeni cu bărbaţii, căci ei poartă pantaloni; chipul l-ai îndepărtat de Cel al lui Dumnezeu şi ai preferat să te asemeni cu un clown…

Toate acestea Îl supără pe Dumnezeu fiindcă treci peste voia Lui, peste ce a creat El, şi Îl corectezi tu. Eşti jucăria demonilor căci devii cea mai bună cursă de sminteală pentru bărbaţi. Prin aceste podoabe ale tale pe mulţi duci în ispită, căci femeia, de multe ori ispiteşte şi fără să vrea. Cu cât eşti mai dezgolită, cu atât se scârbeşte Dumnezeu de tine.

Mai grav este când îndrăzneşti cu neruşinare să păşeşti astfel îmbrăcată, şi în Casa Domnului – în Biserică. Prin portul tău atragi atâtea priviri asupra ta, iar acela care a venit la Biserică să se roage, nu mai poate fi atent la rugăciune pentru că i-ai distras atenţia, i-ai tulburat liniştea inimii. Şi păcatul smintelii este foarte mare deoarece una este să faci un păcat de care să dai socoteală înaintea lui Dumnezeu numai tu şi alta e să răspunzi şi pentru păcatele altora fiindcă i-ai smintit. Ori, la Biserică venim să ne rugăm şi nu să ne prezentăm hainele, culoarea părului sau formele corpului.

Şi crezi tu oare că îţi mai e rugăciunea ascultată de Dumnezeu ? Vai de rugăciunea ta pe care o înalţi la Cer, căci ca plumbul cade la pământ.
La Biserică se vine cuviincios îmbrăcată, curată, acoperită, ca să te arăţi smerită şi plăcută înaintea Stăpânului şi astfel să-ţi fie primită şi rugăciunea.

luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com

Podoabele acestea nu sunt ale unei femei ce se roagă – Sfântul Ioan gură de Aur

Ce spui? Te apropii să te rogi lui Dumnezeu şi te înfăşori cu aur şi cu împletituri şi cârlionţi în păr? Nu cumva ai venit poate să joci? Nu cumva poate să iei parte la vreo nuntă? Nu cumva să iei parte la vreo pompă? Acolo îşi au locul aurăriile, împletiturile şi cârlionţii, acolo luxul, iar aici nu este nevoie de nimic din acestea. Ai venit ca să te rogi lui Dumnezeu pentru păcate, să-L rogi pentru acelea cu care L-ai mâniat, să-i ceri Lui iertare, să Se îndure de greşelile tale. Atunci de ce te împodobeşti aşa? Podoabele acestea nu sunt ale unei femei ce se roagă. Cum vei putea ofta, cum vei putea plânge, cum vei putea să te rogi cu stăruinţă, fiind împodobită cu atâtea false podoabe? De vei plânge, lacrimile tale vor provoca râsul celor ce te văd, fiindcă cea care lăcrimează nu trebuie să fie împodobită cu aur. Este o adevărată scenă teatrală şi ipocrizie, ca din acelaşi cuget, de unde ambiţia ta a zămislit acel lux de pe tine, să verşi lacrimi. Aruncă la o parte acea ipocrizie, fiindcă Dumnezeu nu Se amăgeşte! Asemenea păpuşării sunt ale mimilor, şi ale celor din orchestră, ale celor de pe scena teatrului; unei femei cu rânduială însă, nu se potrivesc.

„Din sfială, zice, şi din cuminţenie”. Deci, nu imita pe cele ce umblă după amoruri, care prin asemenea destrăbălare atrag de partea lor pe mulţi ibovnici, din care cauză şi-au câştigat o rea reputaţie, şi cu nimic nu s-au folosit în lumea aceasta, ba încă pe mulţi i-au vătămat printr-o astfel de purtare. Căci, precum femeia desfrânată chiar de ar avea vreo reputaţie de femeie înţeleaptă, totuşi cu nimic nu se va folosi de acea reputaţie atunci când Cel ce cunoaşte cele ascunse ale omului va aduce de faţă tot ce ea a făcut; tot aşa şi femeia înţeleaptă, dacă prin îmbrăcămintea sa îşi va atrage o reputaţie de desfrânare, a pierdut reputaţia de înţelepciune, fiindcă mulţi au fost vătămaţi prin această reputaţie.

„Dar ce să fac, zici tu, dacă altul mă bănuie?” Apoi tu singură dai pricină prin faptele pe care le faci, prin ocheadele ce le arunci, prin mişcările ce le faci. De aceea şi vorbele lui Pavel despre îmbrăcăminte sunt aşa de lungi, şi de aceea grăieşte de sfială. Dacă acestea toate cu care se împodobesc femeile: lucruri poleite cu aur, mărgăritare, haine scumpe, sunt oprite de Pavel a fi purtate, ca prima dovadă mai mult de bogăţie, apoi cu atât mai mult sunt oprite acele lucruri care atrag curiozitatea privitorilor, precum: sulimanurile de pe faţă, vopsirea genelor, păşirea alene, vocea dezmierdată, ochiul umed şi plin de toată desfrânarea, ridicarea voalului cu cochetărie, sau a hainei de pe deasupra, cingătoare atrăgătoare, ghete strâmte. Pe toate acestea el le înţelege prin expresia „în îmbrăcăminte cuviincioasă”, şi „din sfială”, căci toate cele de mai sus sunt izvorâte din nesfială şi sluţenie.

Să ne înfricoşăm, iubiţilor, ca nu cumva să auzim şi noi ceea ce profetul zicea către femeile evreilor, care se ocupau cu împodobirea trupului pe dinafară: „Atunci va fi în loc de miresme, putreziciune, şi în loc de cingători, frânghie”. (Isaia 3, 24) Astfel că, după cum am zis, toate acestea sunt cu mult mai atrăgătoare decât podoabele din aur, cu care multe dintre femeile cele uşoare se îndeletnicesc, spre a fi văzute şi spre a subjuga pe cei ce le privesc.

De aceea şi noi spunem acestea acum, ca nu cumva atunci să vă găsiţi vinovaţi de osândă. „Pentru că fiicele Sionului sunt atât de mândre şi umblă cu capul pe sus şi cu priviri obraznice, cu paşi domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor”, spune profetul Isaia. (Isaia, 3, 16) Aţi primit asupra voastră un război mare, unde este nevoie de luptă, iar nu de împodobire, de apărare cu pumnul, iar nu de şedere în trândăvie. Nu vezi pe cei ce se luptă cu pumnul în stadion, pe cei ce se apără de atacul altuia? Oare aceştia au nevoie de o păşire cochetă şi de haine? Deloc, ci toate acestea lăsându-le la o parte, şi punându-şi haina cea muiată în untdelemn, spre un singur lucru au privirea îndreptată: de a lovi, şi a nu fi lovit. Diavolul stă de faţă scrâşnind din dinţi, şi din toate părţile voind a te doborî, iar tu stai ocupându-te cu asemenea podoabe ale Satanei? Nu mai vorbesc nimic de glas, cum multe îl falsifică; nu mai vorbesc nici de mirodenii şi de alte nimicuri.

Cum să nu te dispreţuiască?

Ai văzut la ce te duce ocupaţia şi râvna pusă în asemenea nimicuri? Prin simplitate biruieşti pe cea împodobită cu haine luxoase, şi eşti mai împodobită decât cea care e înfăşată în haine aurite. Ceea ce ţi se cuvine, tu nu cauţi, ci ceea ce nu-ţi trebuie aceea urmăreşti; însă ţi se cuvine a te îndeletnici cu lucruri bune. Băgaţi de seamă însă, ca nu cumva certarea să ajungă la fapte. Noi nu am spus acestea ca să vă întristăm, ci ca să vă îndreptăm, ca să ne mândrim cu voi. Fie, deci, ca noi toţi să facem cele plăcute lui Dumnezeu, şi spre slava Lui să vieţuim, ca să ne învrednicim şi de bunurile făgăduite nouă, prin harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, se cuvine mărirea, puterea şi slava acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”

www.ioanguradeaur.ro

Păstrează-ţi sufletul curat, păstrează-ţi trupul curat. Fă-te frumoasă în fapte bune şi nu căuta să placi oamenilor, ci caută mai ales să fii pe placul lui Dumnezeu ! Nu te alipi de pământ că ai să te faci una cu el ! Fii vrednică de cinstea înaltă în care te-a pus Dumnezeu ! Fii creştină.

Exteriorul, dar şi nu numai

Deşi aspectul exterior este extrem de important, trebuie să avem grijă să nu cădem în altă capcană, aceea de a aplica celorlalţi cu forţa anumite criterii. Sunt mulţi care încearcă să corecteze mereu viaţa altora atacând ceea ce ei consideră că sunt obiceiuri rele. Să nu uităm că în drumul nostru pe Cale ne aflăm pe diferite trepte de înţelegere. Iar schimbarea stilului vestimentar este o consecinţă a convertirii sufletului de către iubirea lui Dumnezeu, nicidecum o cauză sau un început.
 

Dacă ne dorim să fim creştini nu doar cu numele, şi să trăim fiecare clipă în prezenţa lui Dumnezeu, înfăţişarea exterioară va fi un martor tăcut şi fidel al identităţii noastre creştine. Ea va transmite lumii că noi trăim pentru a-L slăvi pe Dumnezeu şi nu pe noi înşine.

 

Şi să închiem cu o frumoasă pildă din care multe se pot învăţa :

„Într-o biserică se întâmpla să vină cu regularitate un bătrânel în haine ponosite. Lumea, evident, se îbmrăca frumos la biserică, îşi lua – vorba ceea – hainele de duminică. Bătrânelului în schimb părea să nu-i pese. Haina murdară, prăfuită, pantaloni pătaţi… Aşa că oamenii au început să fie deranjaţi de treaba asta şi i-au spus popii. Popa a promis să se ocupe de problemă. Aşa că l-a luat pe bătrânel deoparte şi i-a zis:
“Tu ştii cum ar trebui să vină îmbrăcaţi oamenii la noi la biserică?”
“Nu ştiu părinte.”
“Păi uite, deseară, când îţi faci rugăciunea, întreabă-l pe Dumnezeu cum ar trebui să fie îmbrăcaţi oamenii care intră în biserica asta”
“Bine părinte”
A doua zi, bătrânelul apare la biserică în aceleaşi haine. Popa îl întreabă:
“L-ai întrebat pe Dumnezeu cum să te îmbraci?”
“L-am întrebat, părinte.”
“Şi ce-a zis Dumnezeu.”
“A zis că habar n-are. El n-a fost niciodată în biserica asta.”

Anunțuri

7 responses to “Podoabele nu sunt ale unei femei ce se roagă

  1. daca ai fi citit biblia ai fi vazut ca este scris ca tatuajul si piercingul sunt clar interzise de Dumnezeu…si cu toate astea toate muierile voastre ortodoxe au cercei…in contradictie flagranta cu biblia va chinuiti fetitele nou nascute si le gauriti urechile doar sa le „bagati metal in piele”…idolii vostri greci(sfantul vostru iustinian avea cercei chiar si in nas asa cum se vede pe mozaicul de la ravenna) care practicau piercingul sunt mai importanti decat sfanta scriptura…
    de asemenea in biblie scrie foarte clar ca barbatii nu au voie sa aiba parul lung…si cu toate astea in contradictie flagranta cu biblia toti „prea sfintitii vostri ierarhi si arhierei” au parul lung ca niste muieri…
    degeaba va „sfintiti” voi aici pe pamant cu aur in urechi si par lung la barbati asa ca la muieri…totul e desertaciune

    • Bati campii si esti plecat cu sorcova ereticule o sa va duceti la iad cu bibliile alea modificate cu tot.Cu sectanti nu discut e in zadar mai degraba vorbesti cu o usa ca te intelege decat cu unul care crede stramb.Aveti mandrie in voi mai rau ca satana ba va credeti ca sunteti si smeriti dar o falsa smerenie.Brusc o luati razna si faceti pacate si crime in numele lui Dumnezeu ,sunteti condusi de niste escroci care va jupoaie de bani profitand de prostia voastra.Mai bine ateu decat unu ca tine care crede stramb.

      • dragule daca nu ai bani pt o biblie ortodoxa-ti-o cumpar eu(desi e cea mai proasta traducere…de la gala galaction nu ati mai fost in stare sa actualizati limbajul de sec XIX)…deci ia citeste la Levitic cap.19.vers.28(eu am in fata o biblie valeriu anania care cica a tradus-o din nou…de fapt a facut ca ponta)…ca voi ortodocsii traduceti scriere pe piele cu impunsaturi de ac in loc de tatuaj…ca traduceti sa nu-ti pui metal in piele in loc de piercing e doar ca sa va mascati erorile…toate muierile ortodoxe au piercing in urechi batandu-si joc de biblie la fel cum toti episcopii vostri si calugarii au parul lung contrazicandu-l pe Apostolul Paul care la 1 Corinteni cap 11 vers.14(biblia anania) spune”oare nu insasi firea va invata ca pentru barbat e rusinos daca-si poarta parul lung…?…tot inainte tovarasi…cu piercinguri in urechile muierilor voastre gaurite si chinuite inca din prima zi de la nastere…si cu parul lung la barbati ca la muieri…de aia nu va place sa cititi biblia… este?

      • Daca crezi ca o sa intru in jocul dea contrazisul te inseli.Faceti voi ce stiti si ce credeti si dincolo vedem care a mers pe calea cea dreapta.

    • Ar trebui sa ai grija mai intai de mantuirea ta….si apoi sa te ingrijesti de mantuirea noastra, a ortodocsilor. Nu crezi ca lipsa de smerenie pe care o afisezi e mai grava decat cerceii din urechile femeilor crestine? Nu stii ca diavolul a cazut din mandrie in cel mai de jos loc posibil? Sunt de acord ca o femeie nu trebuie sa sminteasca…. si de asemenea, nici barbatii nu trebuie sa le sminteasca pe femei….nu cred ca Dumnezeu face vreo diferenta in legatura cu asta. Dar, de asemenea, eu cred ca si o femeie fara cercei poate sa-i sminteasca pe barbati cu privirea, cu mersul, si cu multe altele….Iar despre parul lung al preotilor nostri (din cauza lui nu poti tu sa-ti vezi de mantuirea ta) poti citi aici: „La greci și romani nu era obiceiul ca bărbații să-și lase părul lung. De aceea, conform acestui obicei toți bărbații trebuia să-și tundă părul capului. Cu toate acestea se mai găseau unii care încălcau această regulă. Unora ca acestora apostolul Pavel le interzice să-și lase părul lung. Dar pe ce se bazează acestă interdicție? Nu din Sf. Scriptură și nici din poruncile Domnului vine aceasta căci nu întâlnim ceva referitor la aceasta în Biblie dar din arătarea la „fire” ICorinteni 11;14 la obiceiul Greco-roman. Este de la sine înțeles că dacă cineva și-ar fi crescut părul împotriva poruncii apostolului el n-ar fi făcut bine arătându-se ca un ucenic neascultător față de învățătorul său dar să observăm că pe astfel de oameni Pavel nu-i numește păcătoși în fața Domnului, nu-i amenință cu anatema ca pe cei ce încercă să predice altă evanghelie Galateni 1; 8-9. El doar le scrie că nu vrea să discute în contradicție cu ei ICorinteni 11;16. Deci creșterea părului se referă la blagocestie, la felul de a te purta iar nu la esența învățăturii de credință. În textul din I Corinteni 11; 13-15 nu se vorbeste despre preoți, călugări ci despre mireni, credincioșii de rând. Cât privește pe cei dintâi în baza Sf. Scripturi și Sf. Predanii li se permite să poarte părul lung. Aceasta se bazează pe faptul că preoții ca barbați aleși sânt rânduiți afierisiți spre slujba Domnului amintind de nazireii Vechiului Testament (Numeri 6;5). Nazirei vremelnici dar erau și nazirei pe toată viața (Judecatori 13;5; 16;19-20). Cât privește călugării, ei de asemenea duc un mod de viață de consacrare, pentru toată viața făgăduind să slujească lui Dumnezeu prin sfințenia vieții, depunând solemn și trei jurăminte: a fecioriei – a trăi în curăție, a ascultării și a sărăciei de bună voie. Modul lor de viață urmează pe cel al Sf. Ioan Botezătorul și el nazireu (Luca1;15) și pentru comparație Numeri 6;5 sau Judecători 13;5. Potrivit Sf. Tradiții, el este pictat pe icoane având părul lung.
      Preoții noștri însă nu-și tund părul și pentru motivul de a se asemăna și urma Domnului nostru Iisus Hristos, Care a fost și El Nazireu-Nazarinean Fapte 22:8; Apocalipsa 1:14. „Părul Lui alb ca lâna „lâna este păr lung. Tradiția Bisericii mărturisește că Hristos avea părul lung. Vezi Sf. Icoane. De observat un lucru. De obicei, sectanții afară de martorii lui Iehova de multe ori folosesc textul din ICorinteni 11;13-15, ca replică împotriva preoților ortodocși că calcă cuvântul Bibliei, dar interesant este că în bibliile și broșurile lor, ei îl reprezintă pe Hristos ca având părul lung).
      Deci Ap. Pavel care cunoștea bine Legea Vechiului Testament nu putea scrie că purtarea părului lung e o rușine pentru toți bărbații. El s-a referit aici numai la credincioșii de rând bărbații căsătoriți, iar nu și la bărbații aleși, preoții care după făgăduință, purtau părul lung.
      Oare părul lung a lui Samson (Judecatori 13;5 sau 16;19-20 dar și Fapte 18;18), era o necinste pentru ei?
      Deci daca Hristos purta părul lung atunci și preoții se poarta astfel asemănându-se cu Arhipastorul lor Cel Mare și apostolilor Lui (ICorinteni 11;1): „Fiți următori mie precum și eu lui Hristos”.
      În concluzie, Biserica Ortodoxă urmând Sf. Scripturi și Sf. Tradiții, interzice bărbaților – mireni să-și lase părul lung și să se roage cu capul acoperit. În ce privește pe slujitorii ei cât și călugării și ei nazirei conform Sf. Scripturi și Sf. Tradiții, poartă părul lung.
      Preot Roman Grigoriță
      Parohul Bisericii „Minunea Arhanghelului Mihail” din s. Trifești r-l. Rezina

      • Intreg textul este copiat nici un cuvant nu imi apartine.Am considerat ca este de folos.Acum daca unele femei sufera de ce este scris problema lor.Nu pot spune ca as fi o persoana smerita Dumnezeu stie cum sunt eu inca nu am ajuns sa ma cunosc.Si nu afisez nimic nici smerenie nici mandrie nu stiu de unde reiese asta.Iar despre femei am o parere proasta imi pare rau nu am vazut decat foarte putine la locul lor.

  2. draga maria…in primul rand ca sa inteleg ce scrii mi-ar trebui un dictionar roman-rusesc…imi pare rau nu cunosc nici o limba slava…asa ca termenii cu care siluiesti tu limba romana…blagocestie…predanie…afierisiti…mie imi aduc aminte de evul mediu cand voi ortodocsii ati interzis limba romana obligandu-i pe romani sa nu inteleaga nimic din tot ceremonialul vostru liturgic…toate traditiile voastre nu au nici o legatura cu Biblia…daca Apostolul Paul scrie clar ca barbatii sa nu-si lase parul lung…ce mai e de spus?…las la o parte lipsa ta de cultura vis-a-vis de obiceiurile culturale ale grecilor…sau poate tocmai asta o fi motivul pt care calcand biblia in picioare voi ati preluat obiceiurile paganesti grecesti si le prezentati ca fiind „sfanta predanie”…iar in ce priveste calugarii…daca Dumnezeu ne da ca porunca …Cresteti si va inmultiti…cum puteti voi sa va opuneti dorintei lui Dumnezeu de a da viata in continuare…cat de ipocriti sunteti…de asta va ascundeti in spatele unor cuvinte goale de origine slava…probabil de asta ati interzis sute de ani limba romana in ortodoxie…ca sa va ascundeti impostura…in incheiere…scoateti muiere cerceii din ureche…macar cu atat sa respecti ce scrie in Biblie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s