HOTIA

HOȚII (I)

Miza acestui secol și a celui următor constă în răspunsul la întrebarea dacă cei care răspândiți prin lumea întreagă de peste 2000 de ani vor pierde sau nu uriașa bogăție, strânsă de peste tot, în favoarea unor nou-veniți la masa bogaților și puternicilor lumii.
Hoția este o armă redutabilă dată omului de diavol, pentru că ea aduce cu sine ura pentru a-L înfrunta pe Dumnezeu Care este Iubire și care cere iubire (respect) între oameni.
Luați pe toți miliardari lumii la analizat   și nu veți găsi niciunul care să nu fi recurs la hoție sau la hoții pentru a ajunge la această stare de anormalitate.
Este surprinzător faptul că un fenomen atât de răspândit și cu efecte atât de largi și adânci asupra vieții economice și sociale, precum hoția, a fost abordat atât de puțin, iar de economiști, după știința noastră, aproape deloc. Noi vom încerca să ne ocupăm de acest subiect delicat și obscur din motivul principal că hoția a devenit în epoca modernă, epoca banilor, un mod foarte obișnuit de a face economie și politică nu numai pentru internaționaliștii-istorici, ci și, prin imitație, pentru aproape toți cei interesați de puterea economică și politică, precum și pentru mulți oameni de afaceri de rând. Hoția este foarte înrudită cu afacerile capitaliste, cel puțin din două rațiuni: prima, pentru că ambele urmăresc profitul, iar a doua, pentru că aproape orice afacere capitalistă, se poate demonstra că este până la urmă un fel de hoție, mai mică sau mai mare. Din acest motiv, dacă în analizele noastre am vorbit despre capitalism, minciună, muncă, finanța internațională, lăcomie, babilonie socială mondială, rătăcitori, trădători, ca și despre alte aspecte ale lumii reale, adevărată și nu fardată de fățarnicii ei, este musai să ne ocupăm și de hoți, de care este plină lumea, dar și mai important și cutremurător că de ei este și condusă pe plan internațional, global, iar în multe cazuri pe plan național. Nu este de mirare așadar că starea lumii este mai degrabă edificată pe hoții, decât pe cinste, corectitudine și încredere. Economia capitalistă, fundamental bazată pe bani, ca și cele pre-capitaliste care s-au bucurat totuși de prezența banilor, își datorează funcționarea, în bună parte, hoției și pe hoților. Teoretic, există două căi pure de funcționare a economiei: (1) calea cinstei, corectitudinii, adevărului și (2) calea hoției, adică a minciunii, înșelăciunii, furtului sub toate formele sale de manifestare. Practic însă, economia reală folosește calea amestecată, a hoției și corectitudinii, dar prevalează hoția, mai ales când e vorba de afaceri în stil mare. Pe hoți și hoții s-au bazat cele mai mari imperii din epoca modernă, epoca banilor (imperiile coloniale și actualul imperiu al finanței internaționale), precum și cele trei hegemonii cunoscute de omenire în aceeași epocă: Olanda, Anglia și Statele Unite ale Americii.
Evreii au primit de la Dumnezeu Legea, printre poruncile căreia se află și porunca „Să nu furi!”[1]. Apoi, după aproape 1300 de ani, evreii și neamurile au  primit Evanghelia Domnului Iisus Hristos, Care a venit în lume să împlinească Legea, dar și s-o întărească printr-o nouă viziune menită să înlocuiască obligarea, impunerea forțată a Legii, inclusiv interdicția de a nu fura, cu o nouă viziune privitoare la comportamentul uman, adaptată la condițiile de evoluție ale omenirii de atunci. Această nouă viziune este exprimată în porunca Domnului Iisus Hristos: „Să iubești pe aproapele ca pe tine însuți” , care împreună cu prima poruncă: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău” cuprind, după cum spune Însuși Mântuitorul, toată Legea și prooroci[2]. Cum să furi, să fii hoț când ești în stare să-ți iubești (respecți) aproapele ca pe tine însuți? Dar nici evreii, nici neamurile la care a ajuns Evanghelia Mântuitorului nu s-au lepădat de năravul hoției, ci dimpotrivă au transformat-o din element izolat și întâmplător într-o plagă, în elementul fundamental pe care se bazează funcționarea economiei și societății capitaliste în interesul hoților-hoților acestei lumi.
Hoția este o atitudine și o „meserie” pe care pentru a o practica ai nevoie de calități native, dar și de condiții și relații adecvate. De aceea există mai multe tipuri de hoți, iar fiecare tip își asumă, de obicei, o anumită formă a hoției. Astfel, găinariise ocupă de furturile mărunte prin care deposedează fără violență, dar și fără băgare de seamă din partea deținătorului, adică viclean, ascuns, pe posesorii de bunuri mobile, se înțelege că fără consimțământul acestora, în scopul de a și-le însuși pe nedrept. Fără îndoială că și printre găinari se află o stratificare a „gabaritului” lor, cum se află, fără excepție, și în cazul celorlalte tipuri de hoți. Pentru scopul nostru, vom numi această categorie de hoți, „hoți cu gulere murdare”. Un al doilea tip emblematic al hoților este cel al tâlharilor. Aceștia se ocupă de furturi prin violență sau amenințări, bazându-se pe arsenalul, închipuit sau real, de putere fizică sau instituțională și/sau pe slăbiciunea victimelor. Pe această categorie de hoți o vom numi „hoți cu gulere colorate”. În fine, un al treilea tip de hoți este cel al „hoților cu gulere albe”, numiți de noi așa pentru că se ocupă cu predilecție de fraude, adică de măsluiri, falsificări, cosmetizări săvârșite cu intenție și cu rea-credință, pentru a obține foloase în dauna altora. Ei sunt, în cea mai mare parte, hoți sofisticați nu numai prin tehnicile și instrumentele pe care le folosesc, ci și prin amploarea actelor comise și mărimea fraudelor realizate. În zilele noastre, ei sunt botezați cu gingășie de mass-media și politicieni ca fiind „băieții deștepți”, poate și datorită că fac parte sau acționează, de multe ori, la nivel național și internațional împreună cu tagma internaționaliștilor.
După gradul de elaborare a schemei hoției, aceasta poate fi: hoția simplă, fără o elaborare prea amănunțită și prea gândită a acțiunilor necesare realizării hoției; escrocheria sau înșelătoria, care urmărind înșelarea unei persoane prin mijloace frauduloase în scopul obținerii unor profituri, presupune o elaborare mai complexă cu planuri, mijloace, instrumente și căi, în general bine puse la punct cu suficient timp înainte de producerea ei; în fine, hoția savantă – care se bazează pe combinarea simultană de afaceri, produse, reglementări, manipulări apte să dea aparența de afaceri curate, cu toate că au ca scop deposedarea altora de sume importante de bani ca urmare a unor tertipuri de care aceștia din urmă nu-și dau seama. Este clasică, spre pildă, tipul de afacere piramidală sau joc piramidal. Până la urmă, hoția savantă nu este decât tot o escrocherie cu iz de afacere pusă la cale de escroci cu pretenția de a aparține elitei internaționale sau a se baza pe modele anterioare ale acestei elite sau a lucra în contul, sub acoperirea ori în colaborare cu aceasta.
Mai putem distinge hoția dintre persoane dependente și hoția dintre persoane independente. Hoția dintre persoane dependente se referă, pe de o parte, la hoția slugii/supusului/angajatului față de stăpân/angajator care este cea mai incriminată și mai pedepsită, deși nu este deloc sigur că este cea mai răspândită și periculoasă formă de hoție. Pe de altă parte, hoția dintre persoane dependente se referă la hoția stăpânului/angajatorului față de slugă/supus/angajat, care nu  se manifestă atât de fățiș ca cea complementară ei prin a lua ceva ce-i aparține celuilalt, ci ea se manifestă mai voalat prin a nu da celuilalt (supusului/angajatului) ceea ce i se cuvine sau i se poate cuveni. Această din urmă hoție, fiind voalată, dar și pentru că este făcută de cel care împarte dreptatea (dispune de resurse și stabilește reguli și legi favorabile sieși pe care le aplică mai mult în favoarea sa), încearcă să pară (să fie făcută să pară) a nu fi hoție, cu toate că ea este hoție în toată regula dând posibilitatea ca stăpânii să fie mai mereu stăpânii (aici includem și statul și structurile internaționale, oculte sau nu, care stăpânesc astăzi omenirea). Hoția dintre persoane independente este și ea foarte răspândită și este cea care stă la baza marilor transferuri de averi și la cea a acumulărilor rapide de mari bogății și putere, atunci când nu este vorba de micile furtișaguri sau găinării. În cadrul acestei hoții apare:
– hoția dintre persoane fizice (vorbim de hoție individuală);
– hoția dintre persoane instituționalizate (ca făptuitori) și persoane fizice (vorbim de hoție instituționalizată);
– hoție dintre persoane instituționalizate (între ele), caz în care vorbim tot de hoție instituționalizată;
– hoția dintre state (hoție interstatală) – dar pentru că în spatele acestui gen de hoție stau grupuri de interese ale unor persoane particulare sau instituționalizate, ea trebuie tratată adecvat situației concrete;
– hoția dintre persoane instituționalizate internaționale și state sau persoane instituționalizate naționale (vorbim de hoție internațională).
 
 Acest articol apartine blogului Hoanta Nicolae

Sursa: FINANTE-BANCI

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s