Monthly Archives: februarie 2012

Campioni la sărăcie

Suntem campioni la sărăcie: 8,9 milioane de săraci dintr-o populatie de 19 milioane!

Care sunt realizările Regimului Băsescu?
Milioane de români suferă de lipsuri materiale severe, arată un studiu realizat de Eurostat. Potrivit informaţiilor oferite de Eurostat, şi citate de Mediafax, 41,4% din populaţia României riscă sărăcia sau excluderea socială. Asta înseamnă 8,89 milioane de persoane . Datele au fost colectate la nivelul anului 2010… Oare acum in 2012  care sunt cifrele reale ale sărăciei?
6,6 milioane de români suferă de lipsuri materiale severe dintr-un total de aproape 9 milioane de persoane care trăiesc în sărăcie sau riscă să ajungă în această situaţie. 41,4% din populaţia României riscă sărăcia sau excluderea socială, reprezentând 8,89 milioane de persoane dintr-o populaţie totală de 21,47 milioane (nu vazusera noul recensamant, cel in care suntem doar 19 milioane). Datele au fost colectate, cum spuneam,  la nivelul anului 2010.
Totodata, 31% din populatia Romaniei sufera de lipsuri materiale severe, reprezentand 6,65 milioane de persoane conform bazei de calcul utilizata de Eurostat.
Cine are cei mai sarmani pensionari din Uniunea Europeana? Dar cei mai multi pensionari saraci? Econtext pune din nou lupa pe saracia din Romania si din celelalte state ale blocului comunitar.
Câţi pensionari se zbat în mizerie în România social Din nefericire, daca este un top negativ, atunci Romania se afla pe primele locuri. Si nu facem exceptie nici de aceasta data.
Pe primul loc in UE, cu cea mai ridicata rata a pensionarilor care se zbat in saracie, se plaseaza Bulgaria. Astfel, 55,1% din pensionarii Bulgariei traiesc in mizerie. A doua pozitie este ocupata de Cipru, cu o rata a pensionarilor aflati la limita saraciei de 49,9%. Iar pe a treia pozitie se afla Romania, unde 41,7% din totalul pensionarilor traiesc la limita saraciei.
In total, in Romania traiesc aproape 5 milioane de pensionari. Ceea ce inseamna ca aproape 2 milioane de pensionari supravietuiesc de pe o zi pe alta, se zbat intr-o saracie crunta.
Statele UE cu cele mai ridicate procentaje din populaţie care riscă sărăcia sunt Bulgaria (42%), România (41%), Letonia (38%), Lituania (33%) şi Ungaria (30%). La polul opus se regăsesc Cehia (14%), Suedia şi Olanda (15% fiecare), Austria, Finlanda şi Luxembourg (17% fiecare).
La polul opus se regăsesc Cehia (14%), Suedia şi Olanda (15% fiecare), Austria, Finlanda şi Luxembourg (17% fiecare).
In statele central-est-europene, 27,4% din populatia Letoniei traieste cu lipsuri materiale grave, 21,6% (2,1 milioane) in Ungaria, 19,5% in Lituania, 14,2% (aproximativ 5 milioane) in Polonia, 11,4% in Slovacia, 9% in Estonia. In Grecia, epicentrul crizei datoriilor, de stat din zona euro, doar 11,6% din populatie se incadreaza in aceasta categorie. Spania, cu un somaj care persista in apropierea cotei de 20%, figureaza cu o cota de numai 4% la nivelul anului 2010, mai mica decat cea a Frantei (5,8% – 3,5 milioane de persoane), a Marii Britanii (4,8%) sau a Germaniei (4,5% – 3,6 milioane).In Italia, ponderea persoanelor afectate grav de saracie se ridica la 6,9%, iar in Portugalia la 9%.
Categoria persoanelor considerate sărace cuprinde populaţia afectată de cel puţin patru din următoarele nouă probleme: nu pot plăti la timp chiria, ipoteca sau facturile la utilităţi, nu-şi permit să-şi încălzească în mod adecvat locuinţa, nu pot face faţă cheltuielilor neaşteptate, nu îşi permit o masă cu carne, peşte sau alt tip de hrană bogată în proteine cel puţin odată la două zile, nu îşi permit o vacanţă de o săptămână în fiecare an, nu pot deţine şi întreţine un automobil, o maşină de spălat, un televizor color sau un telefon, fix sau mobil.
Sursa Mediafax

Sursa: News.ro Ştiri pe Blog

Papusarii din spatele guvernelor americane

FOARTE IMPORTANT DE CITIT! Illuminati si Administratia Americana. Papusarii din spatele guvernelor americane

 

 

La 20 octombrie 1920, ziarul La Vieille France publica în numarul 195 un articol scris de un autor rus, din care citam: “Este o asemanare izbitoare între Protocoalele Maestrilor Francmasoneriei si discursul rabinului Reichhorn pronuntat la Praga în 1869 la înmormântarea marelui rabin Simeon-ben-Iehuda si publicat de Readcliffe, care a fost asasinat pentru ca l-a publicat. Sonol, care-l adusese pe Readcliffe la funerariile la care a vorbit Reichhorn, a fost ucis într-un duel, la scurt timp dupa aceea. Ideile generale formulate de rabin sunt gasite pe larg în Protocoale.” La 10 martie 1921, în numarul 214, ziarul a publicat apoi discursul rabinului Reichhorn. Nu stim cine a scris Protocoalele Maestrilor Francmasoni (se presupune ca sunt note luate dupa discursuri tinute de dr. Theodore Herzl), dar stim cine a fost marele rabin Simeon-ben-Iehuda si cine a fost rabinul Reichhorn. Iata discursul rabinului Reichhorn:

“1. Noi, înteleptii francmasoni, avem obiceiul sa ne întrunim în Sanhedrin la fiecare suta de ani ca sa trecem în revista progresul realizat în munca de stapânire a lumii pe care ne-a promis-o Iehova, si victoriile noastre împotriva dusmanului nostru, crestinismul.

2. Anul acesta, reuniti la mormântul veneratului nostru Simeon-ben-Ihuda, ne putem mândri ca secolul care s-a scurs ne-a adus foarte aproape de tel si ca acest tel va fi în curând atins.

3. Aurul a fost si va fi întotdeauna o putere irezistibila. Mânuit de experti, va fi totdeauna cel mai util instrument pentru cei ce-l au si obiectul invidiei celor ce nu-l au. Cu aur poti cumpara cele mai nestapânite constiinte, poti fixa valoarea tuturor lucrurilor, pretul tuturor produselor, poti finanta împrumuturi catre state si apoi ai statele la dispozitie.

4. Deja principalele banci, bursele întregii lumi, creditele tuturor guvernelor, sunt în mâinile noastre.

5. Cealalta mare forta este presa. Repetând fara întrerupere anumite idei, presa reuseste ca în cele din urma sa le impuna de parca ar fi fapte reale. Teatrul ne aduce servicii asemanatoare. Pretutindeni, presa si teatrul asculta ordinele noastre. (Putem adauga televizorul care nu se inventase înca).

6. Laudând într-una DEMOCRATIA, îi vom diviza pe crestini în partide politice, le vom distruge unitatea nationala, vom semana peste tot discordie. Redusi la neputinta, se vor prosterna în fata LEGII BANCILOR NOASTRE, caci noi suntem totdeauna uniti si totdeauna fideli cauzei noastre. (Nota: întotdeauna strâns uniti în lupta comuna împotriva crestinismului si a crestinilor, dar foarte dezbinati si la cutite între ei).

7. Ii vom împinge pe crestini la razboi exploatând mândria si prostia lor. Se vor masacra reciproc si vor face loc unde sa ne punem oamenii nostri.

8. Mosia totdeauna a însemnat influenta si putere. Vom farâmita marile domenii teritoriale în numele dreptatii sociale si a egalitatii; vom împarti fragmentele la tarani, care le doresc din tot sufletul si care curând ne vor fi datornici, ca urmare a costului de productie. Capitalul nostru ne va face stapânii lor. Atunci noi vom deveni marii latifundiari si stapânirea asupra pamântului ne va consolida puterea. (Nota: rabinul spune adevarul. Nu trebuie decât sa examinam cine este azi proprietarul palatelor si mosiilor marilor case nobiliare din trecutul Europei).

9. Sa încercam sa înlocuim circulatia aurului cu bani de hârtie. Cuferele noastre vor înghiti aurul si noi vom dirija valoarea hârtiilor care ne vor face stapâni pe toate pozitiile. (Nota: din nou, rabinul spune adevarul. Dolarul e de hârtie, si rezerva de aur de la Fort Knox a Statelor Unite a fost transferata în bancile particulare dominate de casa Rothschild; Statele Unite nu mai au, la drept vorbind, tezaur).

10. Intre noi sunt multi oratori buni, capabili sa se prefaca entuziasti si sa convinga gloata. Ii vom împrastia printre popoare ca sa anunte schimbari care vor aduce fericire speciei umane. Cu aur si cu linguseli vom câstiga proletariatul care se va angaja singur sa distruga capitalismul crestin. Le vom promite muncitorilor salarii pe care nici nu le-au visat, dar vom ridica si pretul celor necesare pentru trai, astfel încât profitul nostru va fi si mai mare.

11. Astfel vom pregati revolutii pe care le vor face crestinii si ale caror fructe le vom culege noi.

12. Atacându-i si batjocorindu-i, le vom face preotii mai întâi ridicoli, apoi odiosi si le vom face religia la fel de ridicola si odioasa ca preotii. Atunci noi vom fi stapâni pe sufletele lor, pe baza atasamentului pios pentru propria noastra religie si a superioritatii sufletului nostru.

13. Ne-am instalat oamenii nostri în toate pozitiile importante. Trebuie sa ne straduim sa le furnizam goimilor sneevrei; literal, cuvântul ebraic GOI (plural: GOIM) inseamna “animal”, aceasta reflectând deosebit de clar atitudinea satanica, antiumana pe care o are francmasoneria fata de umanitatet avocati si medici; avocatii cunosc toate interesele; doctorii, odata patrunsi în casa, devin confesorii si directorii constiintelor. (Nota: dam un exemplu de pe vremea când au fost rostite aceste cuvinte: în 1919, în Polonia si Rusia evreii reprezentau 14% din populatie, dar detineau 84% din întreprinderi, erau 20% din scriitori, 51% din profesori, si 24% din doctori. Cuvintele rabinului au avut ecou: de atunci proportia lor în aceste domenii a crescut mult).

14. Dar mai presus de orice sa monopolizam învatamântul. Acesta va fi mijlocul prin care vom raspândi idei care ne sunt utile si vom forma mintile copiilor dupa cum ne convine noua.

15. Daca vreunul dintre ai nostri cade cumva pe mâna justitiei crestinilor trebuie sa-i sarim în ajutor; gasiti câti martori puteti ca sa-l salvati de judecatori pâna când vom fi doar noi judecatorii.

16. Umflati de ambitie si vanitate, regii crestinilor se înconjoara cu lux si armate. Le vom pune la dispozitie toti banii de care are nevoie nebunia lor si astfel îi vom duce de capastru.

17. Sa nu împiedicam casatoriile tinerilor nostri cu fete crestine, caci prin ele vom pune piciorul în cele mai închise cercuri. Daca fiicele noastre se casatoresc cu goimi va fi la fel de bine pentru interesul nostru, caci copiii mamelor evreice sunt ai nostri. Sa propavaduim ideea amorului liber, ca sa distrugem atasamentul femeilor crestine pentru principiile si practicile religiei lor.

18. Timp de secole în trecut fiii Israelului, dispretuiti si persecutati, au muncit ca sa-si deschida drum spre putere. Acum au ajuns la tinta. Acum ei au în mâna lor viata economica a blestematilor de crestini; si influenta lor determina politica si moravurile.

19. La ora potrivita, dinainte stabilita, vom dezlantui revolutia, care, ruinând toate clasele crestinismului, îi va înrobi definitiv pe crestini noua. Astfel se va înfaptui promisiunea pe care Dumnezeu a facut-o poporului sau”.

Exista o conspiratie al carei scop este divizarea speciei umane în doua: pe de o parte o plutocratie putin numeroasa, care se alege si perpetueaza singura, slujita de o nomenclatura de tip comunist, menita sa stapâneasca toate averile lumii si sa se bucure de toate privilegiile si pe de alta parte masele imense de sclavi, serbi, iobagi, goimi – “ceilalti”. Unii autori apreciaza ca aceasta elita plutocratica consta din 300 de clanuri, ca tribul Rothschild, raspândite prin toate tarile lumii. Refuzând adesea sa colaboreze cu natiunile gazda, în dusmanie ascunsa cu acestea, evreii îsi închipuie ca toti fac parte din aceasta elita a celor 300 de clanuri, când în realitate sunt doar un instrument în mâinile plutocratiei. Pervertirea organizata a culturii si educatiei serveste scopurilor plutocratiei. Distantarea dintre plutocratie si imensele mase de serbi se realizeaza nu numai prin eliminarea clasei de mijloc, care este cea mai productiva si mai inventiva clasa, de fapt unica productiva, ci si prin incapacitatea intelectuala a celor destinati sa fie serbi. Dupa peste 60 de ani de degradare a învatamântului public american, conspiratia oculta este multumita de rezultate; absolventii liceului american sunt în mare proportie aproape analfabeti; a sosit momentul înregimentarii “vitelor cu fata umana”. “atât presedintele Bush cât si Clinton militau pentru adoptarea unor Scopuri Educative Nationale”, scrie comisia Nationala pentru Educatie în raportul ei din aprilie 1994. Metoda de manipulare într-o “democratie de tip occidental” este clasica: conspiratia oculta creeaza o criza (finantând activitati distructive), apoi analizeaza criza si prezinta publicului solutia, care consta dintr-un si mai mare control central pentru combaterea crizei. Publicul este hipnotizat sa ceara solutia prezentata; iar daca publicul nu o cere, mass-media, aservita conspiratiei, pretinde ca publicul o cere. Fiecare cititor, care stie ca el personal n-a cerut-o, îsi imagineaza ca altii au cerut-o.

Toti cei care au contribuit la îndobitocirea natiunii americane au cazut de acord ca aceasta este îndobitocita. Acum tot ei vin cu solutia: prelungirea anului scolar si eliminarea vacantelor, prelungirea orelor de clasa astfel încât copiii sa nu-si mai vada parintii aproape deloc.

Profesorii s-au consolidat prin sistemul de “tenure” (numire definitiva pe post) astfel încât acum pot face tot ce vor nestingheriti: profesorii primesc salarii exorbitante comparativ cu volumul de munca pe care il depun; nu mai predau, lasând aceasta treaba în grija studentilor post-universitari; modifica programa analitica dupa interesele lor personale; îi pedepsesc pe cei care predau bine, ca sa-i faca sa dispara si sa nu se vada diferenta; îsi dedica timpul unor cercetari înguste care sa le sporeasca numarul de titluri publicate; inventeaza si folosesc un jargon artificial care sa ascunda vidul si ineptia scrierilor lor; au monopolizat revistele de specialitate si produc tone de publicatii inutile si inepte, cu singurul scop de a-si lungi lista de lucrari publicate; au creat un sistem de cenzura care nu permite nimanui sa-i critice; în literatura si arte au creat analfabetism si lipsa de cultura; în sociologie au creat o pseudo-stiinta vecina cu magia; în stiintele exacte se ocupa doar de propriul lor interes imediat; în pedagogie promoveaza mediocritatea, devastând astfel întregul sistem de scolarizare; au reusit astfel sa desfigureze întreaga civilizatie.

*

*       *

Au trecut mai bine de doi ani de când presedintele Statelor Unite, Bill Clinton, a fost inaugurat festiv la Casa Alba. Ce a realizat însa în acest rastimp?

Iata cum arata America astazi, asa cum este descrisa prin cuvintele istoricului Ralph Epperson: “ziarele sunt pline în zilele noastre de stiri despre cresterea exploziva a numarului de divorturi; despre maltratarea crescânda a copiilor de catre unii parinti; despre numarul tot mai mare de violuri; despre cresterea continua a numarului celor care citesc materiale pornografice; despre cresterea continua a tâlhariei; despre cereri care solicita sa se instituie un guvern mondial; despre insistenta tot mai mare de a se urmari sa se darâme granitele nationale; despre tot mai multe biserici crestine închise pentru ca nu vor sa se supuna cenzurii guvernului. Dar oare de unde vin toate acestea? De ce toata mostenirea trecutului, granitele nationale, dreptul de a avea o religie liber aleasa, dreptul la avere personala si alte drepturi sunt asa de acerb atacate? Oare exista persoane si organizatii secrete care doresc sa schimbe ordinea de baza a lucrurilor? (“The New World Order – Noua Ordine Mondiala”, Introducere).

Redam in continuare un fragment dintr-o scrisoare scrisa de Craciun în anul 1993 de catre un american, prietenilor lui din România: “Recent s-a întors un cunoscut dintr-o excursie tur în Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria si Turcia. România i-a facut însa cea mai deplorabila impresie. Mizerie neagra, delasare, coruptie, o tara complet devastata economic si moral, prada speculantilor politici si financiari. Greu de spus cât va dura situatia actuala cu toate efectele ei, nu numai asupra economiei (care se simte cel mai acut), dar mai ales asupra conditiei morale a tineretului. S-ar parea ca toate scursorile, putrefactiile si viciile din vest (si multitudinea lor e impresionanta) – variate si raspândite în toate straturile sociale de la omul de rând pâna la cel care dicteaza soarta tarii si în ultima instanta poate chiar a lumii) – si-au gasit deja locul de “cinste” în noua societate româneasca.

Vestile pe care le-am primit sunt deprimante si ne dor. Am dori sa va spunem un cuvânt de încurajare, dar din pacate viitorul ni se pare sumbru, fara solutie nu numai pentru România ci pentru întreaga omenire. In ultimii 10-15 ani ne-am straduit sa ridicam valul care acopera lupta politica din culise si pe masura ce adunam date, urâciunea ce s-a dezvaluit era din ce în ce mai surprinzatoare si de necrezut… marea majoritate a oamenilor sunt obsesiv preocupati de necazurile lor personale într-o economie falimentara si într-o societate terorizata de o violenta exploziva alimentata de o mass-media si legislatii strâmbe; ei nu au timp si interes pentru viata politica si, ce este mai tragic, au fost si sunt permanent conditionati de francmasoni sa creada tot ce scrie în ziare. Si ziarele mint. Ziaristii de aici sunt practic niste prostituati în meseria lor, fiind platiti extrem de bine (peste un milion de dolari pe an!); ei nu îsi risca aproape niciodata viitorul financiar pentru echitate sociala, dreptate si adevar, ci asculta slugarnic de poruncile celor care tin haturile. Iar cei care tin haturile sunt francmasonii, care fac parte din consortiul international al bancilor, care au decis crearea Fondului Monetar International si a Natiunilor Unite si care împing lucrurile cu determinare spre un guvern mondial, ce va pune capat tuturor libertatilor individuale. In momentul în care acest vis (sau mai bine zis acest cosmar) se va împlini, omenirea va intra în cea mai neagra epoca din care, daca va fi în stare sa iasa, o va face cu sacrificii omenesti si materiale imense. Traim apogeul unei conspiratii francmasonice diavolesti, care a început cu secole în urma si numai la sfârsitul secolului trecut au început sa se concretizeze evenimentele conform planului lor.

In 1913, dupa câteva încercari nereusite, bunicul lui David Rockefeller a izbutit sa introduca o lege conform careia Congresul, contrar Constitutiei, cedeaza dreptul de a crea banii pentru gospodarirea natiunii unui grup de banci caruia îi da numele de Federal Reserve Bank: “Federal” ca sa dea iluzia ca este vorba de o institutie guvernamentala si nu privata. Când Congresul decide ca are nevoie de bani pentru orice actiune (drumuri, poduri, aparare, etc.), în loc sa creeze bonuri care sa le puna în vânzare, se adreseaza acestei adunaturi de banditi internationali, toti francmasoni, care creeaza banii din vânt si cu dobânda! Ca un exemplu ultrasimplificat, Congresul cere spre exemplu 1000 de dolari, banca îi livreaza cu 10 la suta dobânda, ceea ce înseamna ca Congresul dintr-un fond de 1000 de dolari trebuie sa restituie bancii 1100 de dolari. Suta de dolari dobânda trebuie platita si din nou Congresul se adreseaza bancii pentru un împrumut, ca sa aiba cu ce plati dobânda veche. Din 1913 pâna acum datoria guvernului american catre acesti bancheri s-a ridicat la aproape patru trilioane de dolari, la care se adauga datoriile individuale ale cetatenilor care fac împrumuturi pentru case, masini, etc; si astfel, toate bancile sunt afiliate la aceasta banca centrala. Se estimeaza ca datoria totala este între 12-16 trilioane de dolari, o suma care depaseste de câteva ori toti dolarii care exista în circulatie în toata lumea. Optzeci la suta din taxele pe care le platim se duc deci în buzunarele bancilor internationale pentru plata dobânzii anuale. Tara este falita, politicienii, majoritatea francmasoni, sunt alesi dupa gradul de servilism, cine ridica capul este discreditat de catre mass-media cu un sistem infailibil: ti se pune o eticheta de rasist, alb extremist, separatist si, daca doreste sa te distruga total, atunci esti declarat antisemit. Un fapt ciudat: bancile care participa la acest Federal System sunt aceleasi care au finantat revolutia bolsevica; numai doua dintre ele sunt în Statele Unite, restul sunt în Europa. Un ultim amanunt: toate legile votate de catre Congres pot fi atacate juridic daca exista motive ca sa fie considerate neconstitutionale. Pentru sistemul bancar centralizat, Congresul a votat o lege speciala, prin care se face ilegala orice fel de actiune judiciara îndreptata împotriva lui. Si în plus nimeni, nici Congresul, nici Presedintele, nu are dreptul sa cerceteze legislatia bancara si nici manevrele bancilor în bursa internationala. Câti stiu faptele acestea? Un numar uluitor de mic. Cei care cauta sa dezvaluie cu curaj complotul francmasonic mondial sunt aruncati în puscarie, asasinati, distrusi financiar. Acest lucru se întâmpla si în Europa. Toate guvernele vestice au grave probleme financiare – si asta din cauza ca au adoptat acelasi sistem bancar. Care este rezultatul acestui control total asupra guvernelor? Acum câtiva ani, un senator a declarat ca nu Uniunea Sovietica este cea care raspândeste comunismul în lume, ci guvernul american. Si este perfect adevarat. Inca de pe vremea celui de-al doilea razboi mondial, regimul sovietic a fost favorizat de catre toate administratiile americane. Roosevelt, pe motiv ca o ajuta economic, i-a trimis Uniunii Sovietice o presa si hârtie pentru a tipari dolari, ceea ce a avut drept rezultat un influx masiv de spioni. Truman l-a ajutat pe Mao Tse Tung sa preia puterea în China, pe continentul Asiei. China nationalista a fost data afara din Natiunile Unite si înlocuita cu China comunista de catre presedintele asa-zis “conservator” Nixon. Eisenhower a furnizat alimente pentru armata sovietica când a “eliberat” Cehoslovacia. Carta Natiunilor Unite a fost scrisa de o banda de comunisti din Statele Unite, între care Dexter White si Alger Hiss. Primul s-a “sinucis” când au început investigatiile cu privire la activitatea lui subterana – ca sa nu poata dezvalui numele altor tradatori -, iar cel de-al doilea a fost bagat în puscarie, pe timp de 20 de ani pentru spionaj în favoarea Uniunii Sovietice. Douazeci de mii de soldati americani, care au fost luati prizonieri de catre armatele sovietice în timpul celui de-al doilea razboi mondial, nu s-au mai întors; toate administratiile au cunoscut acest fapt si singurul efort pe care l-au depus cu îndârjire a fost sa acopere adevarul de ochii lumii. Murdaria a iesit la iveala anul trecut. Mare zarva? Nicidecum! Majoritatea ziarelor n-au pomenit un cuvânt, iar Congresul a luat nota în tacere. Reactia celor din public, care au aflat, a fost de genul: “Ce poti sa mai faci dupa atâta vreme; si-asa au murit desigur cu totii!” Dar, acelasi lucru s-a petrecut recent si cu prizonerii americani din Vietnam si Coreea. Efortul administratiei actuale cât si al celor precedente a fost sa musamalizeze o realitate care, din partea unei natiuni demne ar cere imediat o actiune drastica. Documentele au fost tinute secret si când familiile celor interesati au facut suficienta presiune, presedintele-marioneta pe care il avem azi a promis ca va da ordin sa devina accesibile publicului toate datele; iar în ziua urmatoare guvernul a distrus toate documentele din Bangkok, cele pe care promisese cu o zi înainte ca le va face accesibile.

Dar iata si alte câteva “detalii” ale actiunilor monstruoase ale Francmasoneriei, in Statele Unite, in diverse domenii ale vietii:

Religia: Crestinismul este sub atac atât din afara cât si dinauntru. Religia este scoasa oficial din toate scolile de stat si cine îndrazneste sa pomeneasca cuvântul Dumnezeu sau, si mai rau, Isus, este dat afara din învatamântul public. In schimb biblia satanica si doctrina francmasonica au o mare greutate în programul academic. Nu exista fonduri pentru repararea bisericilor, iar când ajung în înaintata stare de decadere, intervine mâna binefacatoare a guvernului care zice: va dau banii dar restaurarea va avea loc dupa planurile si ideile noastre. Drept urmare, decoratiunile interioare, cele mai bune productii a secole de civilizatie si cultura, sunt înlocuite cu monstruozitati moderniste iar crucea cu rastignirea este înlocuita cu o cruce simpla, ceea ce face ca în mintea celor tineri crucea sa fie asociata cu o mitologie si cu o simbolistica situata pe acelasi plan de importanta ca toate mitologiile pagâne cu semnele lor geometrice. Oficierile au suferit schimbari pe care preotii ramasi pe pozitii crestine le considera blasfemii. Dar ordinele vin “de sus”. Asa cum au fost înlocuiti politicienii demni si cinstiti cu niste zdrente mizerabile, tot asa au fost înlocuiti cardinalii si episcopii, demni de aceste nume, cu slugi ale “Noii Ordini Mondiale”. Si pentru ca omenirea sa afle ca este pe pragul unei noi ere, Bush, urmas demn al lui Stalin si Hitler, a distrus leaganul civilizatiei occidentale într-un razboi nedrept si monstruos. Trei sute de mii de irakieni au fost omorâti. Pentru prima data în istoria razboaielor armata care s-a predat a fost macelarita, americanii au îngropat de vii soldatii din transee, au utilizat obuze anti-tanc facute din uraniu “neradioactiv”, care de fapt este radioactiv si ca urmare o buna parte din Irak va fi de nelocuit timp de secole. Iar Sadam a fost mintit de catre Bush ca Statele Unite vor considera conflictul lui în Kuweit ca o problema locala între arabi si nu se vor amesteca. Este demn de retinut ca Kuweit-ul a facut parte din Persia pâna în 1926, când Marea Britanie a rupt zona cea mai bogata în petrol, a declarat-o tara independenta, si a instalat un guvern marioneta. Ca tonaj, bombele aruncate asupra Irakului le-au depasit pe cele care au distrus Germania în ultimul razboi mondial.

In fiecare an, aproximativ doua milioane de copii dispar; marea majoritate sunt furati de catre parintii divortati, nemultumiti de deciziile legale, o parte sunt furati cu scopul de a stoarce bani, dar ramân aproximativ 100.000 a caror urma nu se mai gaseste în veci. Exista însa serioase indicatii ca ei sunt folositi în sacrificii satanice în care sunt implicate personalitati de vaza din lumea financiara si politica, motiv pentru care toate investigatiile care converg spre aceasta concluzie sunt oprite uneori în mod violent. In Nebraska începuse un scandal care ameninta sa ia proportii uriase, în care s-a dezvaluit cum alesii poporului si ai finantelor au racolat copii ca sa distribuie droguri, si sa participe la tot felul de orgii sexuale de neimaginat; unii au fost vânduti în alte tari. Ziarele au luat o pozitie conciliatoare, defaimând martorii; si totul s-a oprit, spre oroarea cetatenilor, când anchetatorul a fost asasinat. In mod misterios aproape, 15 martori de baza pentru acuzare au murit în circumstante ciudate, iar toti ceilalti s-au retras în tacere, terorizati.

Familia: Ca si religia, unitatea familiei este sub un masiv atac. Educatia din scoli tinde sa slabeasca legaturile între parinti si copii. Pentru prima data în istoria omenirii, un tribunal (american) a separat un copil de parinti la cererea lui. In filme, relatiile dintre parinti si copii sunt nenaturale, întotdeauna încordate, iar copilul crescut pe maidan în crima si droguri, este totdeauna aratat ca dovedeste mai multa întelepciune si întelegere decât tatal lui, ramas închistat în dogme prafuite. Filmele, ca si stirile, abunda în relatii sexuale între parinti si copii. Psihologia noii ere francmasonice e capabila sa induca o realitate virtuala în capul nenorocitilor care intra pe mâna psihologilor. Drept urmare, un mare numar de familii au fost dezintegrate. Fete, deja la o vârsta matura, unele maritate, au fost hipnotizate si facute sa creada ca retraiesc momente din tineretea lor frageda, când tatal lor le-a admonestat sexual. S-a dezlantuit un val de procese în care o alta tagma infecta din tara asta (America), avocatii, au fost beneficiarii principali. “Amintirile” au fost, evident, scoase la iveala cu metode psihologice noi, care pot, în mâinile unuia priceput, sa induca orice fel de retrairi. Metoda a fost aplicata cu mult succes si cu mare vâlva pentru discreditarea bisericii catolice. O multime de preoti au fost acuzati de relatii sexuale cu fetite si baietei. Daca acuzele sunt întotdeauna întemeiate sau nu este greu de stiut, în minciuna groasa în care traim. Un lucru e clar: publicitatea asta este foarte daunatoare: o gramada de credinciosi se dezlipesc de biserica, iar pe frontul economic costul proceselor este exorbitant. O ora de consultatii avocatesti depaseste $600, iar daunele cerute de partea vatamata sunt de ordinul milioanelor. Bisericile nu sunt subventionate de stat si procesele sunt o masura eficace de lichidare a lor.

Economia: Se poate rezuma într-o fraza: acum 20 de ani americanii cheltuiau în jur de 12-13 dolari pe saptamâna pentru mâncare; acum cheltuie aproape 200 dolari (un kilogram de carne se ridica la 20-30 dolari si când o pregatesti se reduce la jumatate cantitativ. Bietelor animale, înainte de a fi macelarite, li se da o doza masiva de steroizi, ca sa retina în organism apa).

Educatia: A fost atât de eficient degradata, încât la aproape toate concursurile internationale, studentii si elevii americani se califica pe ultimele locuri. Violenta în clase a atins culmi greu de imaginat, profesoarele sunt violate, profesorii batuti sau împuscati de elevii nemultumiti, utilizarea stupefiantelor e în floare, iar orgiile au loc uneori în incinta scolii. Subiectul acesta ar merita mai mult spatiu, caci educatia este elementul crucial care transforma oamenii din fiinte capabile sa gândeasca constructiv si independent într-o turma informa usor de manipulat de catre francmasoni.

Toate acestea nu reprezinta preocuparea zilnica a omului de rând. Lumea însa este complet oarba, ziarele sunt mute asupra acestor aspecte si numai daca ai norocul sa dai peste o publicatie curajoasa ai sansa sa afli ce se întâmpla în lume cu adevarat. Din nefericire, faptele relatate aici sunt adevarate si amplu documentate. Ele reprezinta mediul social în care ne vom petrece de acum încolo zilele. Deja, francmasonii au început sa testeze conditionarea publicului. Dezastrul din Waco, în Texas, a fost acoperit si dezinformarea practicata de catre guvern si mass-media a batut toate recordurile anterioare. Exista un documentar video, care arata cum tancurile au aprins cu aruncatoare de flacari cladirea în care au fost arsi de vii de catre agentii guvernului 86 de persoane, dintre care 17 copii. Orice fel de investigatie a fost “cocolosita” de guvern.

Intre timp civilii continua sa piara de gloante, foame si frig în Sarajevo, soldatii americani impun cu forta razboiul civil si foametea în Somalia, iar presedintele Bill Clinton se mândreste cu cea mai mare realizare a sa din acest rastimp de mai bine de doi ani de zile: a reusit sa impuna homosexualitatea în armata americana.

Ce fel de om este Bill Clinton? Si ce fel de om este Hillary Clinton care, ca si tovarasa Elena Ceausescu, împartaseste puterea si domnia sa cu sotul ei dar, tot ca si tovarasa Elena Ceausescu, este mai apriga decât sotul ei si n-a avut nevoie sa fie “aleasa de popor” ca sa puna mâna pe putere – ce fel de persoana este ea? S-au cunoscut la Facultatea de Drept la Yale, unde Bill era cunoscut ca fiind de “extrema stânga”, iar Hillary era “comunista clasei”. Ziarul The New Public ne povesteste ca mama lui Bill Clinton fusese cândva infirmiera anestezista la spital, cu care ocazie a lasat doi pacienti sa moara, pentru ca nu s-a putut întrerupe din manicura pe care si-o facea. A fost acuzata de “neglijenta criminala”, dar afacerea a fost repede musamalizata de mâini nevazute; trupul de care par a fi legate acele mâini a fost însa de curând promovat de catre Bill Clinton, care înainte de a deveni presedinte fusese guvernatorul statului Arkansas. Alt ziar, Washington Times, atrage atentia ca parintii lui Bill Clinton erau necasatoriti când s-a nascut actualul presedinte al Statelor Unite. Ca sa dreaga lucrurile, actualul presedinte a adus si el pe lume o serie de copii nelegitimi albi si mulatri, care toti seamana leit cu taticul lor. Un senator, guvernator temporar al statului Arkansas, în timpul lunilor de tranzitie de la alegere la inaugurarea lui Clinton ca presedinte, care tinea sa dea publicitatii fotografiile si adresele acestor copii, a avut un necaz cu arestarea unui fiu si atunci a avut loc urmatorul troc: fiul senatorului a fost pus în libertate si fotografiile si adresele copilasilor au fost date uitarii… Tot Washington Post aminteste despre Roger, fratele presedintelui, condamnat pentru trafic cu cocaina, despre sora lui, condamnata pentru jaf si despre ceilalti frati, pe care presedintele nici nu vrea sa ii recunoasca… (dupa The Ron Paul Newsletter, 20 octombrie, 1993).

Dar nimeni nu e de vina pentru ce fac rudele lui. Omul e responsabil numai pentru faptele sale. Care sunt faptele francmasonului Bill Clinton? Care sunt gândurile lui o stim: consilierul lui economic (post cheie în administratia lui) era Laura Tyson, fosta profesoara la Universitatea din California (Berkeley), care preamareste în cartea ei felul în care a fost aplicata economia stalinista sub Ceausescu în România. Ce a realizat Ceusescu în România doreste Bill Clinton sa realizeze în Statele Unite ale Americii.

Francmasonul Gorbaciov a declarat, scrie The Globe and Mail (1 decembrie 1989, dupa The Fatima Crusander, primavara 1993), ca: “Indusi în eroare sunt cei din occident, care insista sa creada ca ce vedem acum cu ochii este prabusirea socialismului, sfârsitul sistemului socialist. Dimpotriva, asta înseamna ca procesul socialismului… îsi va continua avansul în întreaga lume sub mai multe forme ascunse”. Dar, americanii “nu vor accepta niciodata cu buna stiinta socialismul”, scrie Norman Thomas, candidatul partidului Socialist American timp de 20 de ani la presedintie; “sub eticheta de libera-lism, americanii vor accepta fiecare particica a programului socialist pâna când, într-o buna zi, America va fi o tara socialista fara sa-si dea seama cum” (Ann Wilson: “Bill Clinton, Friend or Foe? – Bill Clinton, prieten sau dusman?”, p.iv. De aici înainte aceasta sursa va fi abreviata AW). Inca de pe vremea când poporul american credea ca se lupta împotriva comunismului, înca de “sub administratiile lui Roosevelt, Truman, Eisenhower si Kennedy, ideologia (guvernului american) a fost constanta: cea mai buna metoda de lupta împotriva comunismului este instalarea unui guvern mondial socialist condus de experti francmasoni ca si ei. Rezultatul este proliferarea structurii statale, pierderea treptata a suveranitatii nationale sub stapânirea Natiunilor Unite si continua capitulare în fata agresiunii comuniste” (Edith Kermit Roosevelt în Indianapolis News, 3 decembrie 1961, dupa AW, p.v). La contopirea lumii libere cu tarile socialiste, într-o lume comunista globala, s-a lucrat cu diabolica rabdare de catre francmasoni de zeci de ani. Inca în 1953, presedintele fundatiei Ford, H. Rowan Gaither, a dezvaluit ca ordinele pe care le primeste el de la Casa Alba sunt ca “sa foloseasca banii fundatiei de asa maniera încât sa schimbe felul de viata al poporului american astfel încât toti sa fie cu usurinta contopiti cu Uniunea Sovietica” (American Opinion din Ianuarie 1977, dupa AW, p. VI). Si nimeni nu e mai potrivit decât presedintele francmason Bill Clinton pentru a asigura triumful comunismului în întreaga lume

sursa de deveghepatriei

Asalt nemaivazut impotriva LIBERTATII

Václav Klaus: “Acest asalt uimitor al celor care nu cred în libertăţile umane şi în piaţă (şi niciodată nu au crezut), liberalii şi democraţii din Europa, este nemaivăzut”

Prefaţa preşedintelui la cartea în limba franceză „Sauver les démocraties en Europe“

Despre Europa, despre modelul său economic şi social, precum şi despre modelul său de integrare se vorbeşte şi se scrie de o lungă perioadă de timp, aproape neîntrerupt în ultimele două decenii care au trecut de la căderea comunismului. Pentru noi, cei din această parte foarte expusă a Europei, și care avem o anumită percepţie, a sosit acest moment de deschidere, posibilitatea de a participa activ la evoluţiile europene, nu doar să rămânem spectatori pasivi pe după cortina de fier. Această “privire”, cu toate acestea, a avut efect. Anii trăiţi sub comunism, pentru noi – poate ironic – au fost complet pierduţi. Nu am avut multe realizări, dar în schimb am înţeles multe lucruri.

Noi înţelegem ce înseamnă lipsa de libertate, şi pentru că am rămas cu această sensibilitate până acum, suntem hipersensibili la orice simptome care sugerează ameninţări incipiente la adresa libertăţii. Noi vedem iraţionalitatea tuturor încercărilor de a dirija procesele economice ale statului. Chiar şi procesul de integrare europeană l-am urmărit cu mare atenţie. Am văzut aspectele sale pozitive şi prin urmare am aderat la el după căderea comunismului, am vrut să participăm, dar am văzut şi latura sa problematică. Am observat că spaţiul de deasupra statului este în mod inevitabil periculos pentru cetăţeni, cu toate acestea extrem de tentant pentru politicieni – dar nimic nu poate completa vidul irecuperabil de legitimitate. Este tulburător şi ne nelinişteşte, şi prin urmare nu trebuie subestimată problema care este numită în Europa de astăzi – oarecum eufemistic – deficit democratic. Vedem acest lucru ca pe o problemă extrem de gravă.

Comunismul ne-a a predat definitiv lecţia eşecului integral, evident, al statului, credem deasemenea în piaţă mai mult decât se obişnuieşte în Europa de Vest, şi ne deprimă modelul economico-social paternalist, neproductiv, care domină Europa de astăzi. Reglementarea taxelor, controlul, managementul, organizarea vieţii economice pe verticală în Europa de astăzi este cu mult dincolo de orice aranjament economic raţional. Gradul de intervenţie a statului în economie este într-adevăr în prezent în UE foarte diferit de comunismul agresiv incipient, dar nu atât de diferit de faza sa finală, deja considerabil “mai moale”.

Consecinţa acestui fapt este actuala criză europeană, care, desigur, nu este “doar” bine vizibila din exterior criză a datoriilor din zona euro sau problemele unora dintre statele membre, mai slabe din punct de vedere economic şi mai puţin responsabile fiscal, ci este o criză a paradigmei europene, atât în planul modelului integrării europene, cât şi în planul acordurilor economice şi sociale europene. Probabil că știți, acest „défi“ trebuie acceptat și trebuie încercată rezolvarea sa, sau el va permanentiza criza europeană.

Aceste teme le-am susţinut în multe discursuri şi le-am scris în mai multe texte, dar simt că sunt prea puţin cunoscute convingerile mele reale. Ele sunt adesea scoase din context şi interpretate greşit în mod vădit deliberat, în multe cazuri caricaturizate şi demonizate. În multe ţări, dar probabil cel mai mult în Franţa. Prin urmare, mă bucur foarte mult că în această carte au fost selectate texte ale mele din ultimii ani, ceea ce permite prezentarea opiniilor mele în sens larg şi cuprinzător, şi aceasta sper că îi va ajuta pe cei care o vor citi şi care sunt interesaţi de opiniile şi atitudinile mele reale, pentru a le înţelege.

Ştiu că ideile – indiferent cât de bine articulate ar fi – nu pot schimba politica, deoarece aceasta se bazează pe ceva complet diferit, dar acum am – şi o subliniez cu foarte mare greutate – un ajutor important. Acest ajutor este situaţia reală din Europa, a cărei gravitate nu mai poate fi ascunsă ori să se încerce zugrăvirea ei în roz, deoarece este destul de evidentă. Nu pot spune acum că totul este bine şi că este posibil să se meargă pe acelaşi drum ca şi înainte. Ar fi o atitudine complet cinică, care ar putea fi foarte dificil de apărat şi de prezentat publicului.

Nu este pentru mine niciun câştig  şi nicio satisfacţie să pot spune: criticile mele de-abia acum sunt la modă şi legitime. Aceasta mă face să privesc înainte și să nu mă mulțumesc doar cu atât. Nu sunt un observator independent de pe un continent diferit de Europa sau de pe altă planetă. Sunt un rezident al continentului, este casa familiei mele, aici locuiesc fiii şi nepoţii mei, îmi plac mulţi oameni care locuiesc aici, sunt interesat în dezvoltarea pozitivă a Europei, aşa că sunt frustrat că politicienii europeni de astăzi nu iau situaţia în serios. Eu încă mai cred că este suficient să se facă  doar intervenţii minore, cosmetice, încă mai cred (sau mă prefac) că nu suntem la o răscruce majoră, în care trebuie luate decizii cruciale.

Am sfârşit prin a realiza în mod clar că această situație nu poate continua. Totuşi, nu poate fi spus acest lucru privitor la una sau alta din concluziile summit-ului european încheiat de mai bine de o săptămână. Deasemenea, nici privitor la măcar o singură decizie (sau măsură), este necesară o soluţie sistemică. Se presupune că politica se va întoarce în Europa, şi când spun înapoi în Europa, nu cred că se va duce la Bruxelles. Acolo nu va veni politica (nu mă refer la politicianisme sau la lobby-urile grupurilor de interese), pentru că nu există. Politica poate fi numai acolo unde este democraţie, iar aceasta este la nivelul statului. La nivel continental nu există politică. Nici un popor european – ca o condiţie prealabilă pentru democraţie şi politică – nu poate exista. Politică, raportată la ansamblul european, o pot face numai politicienii din diverse ţări europene, în plus faţă de politica internă.

Nenorocul evoluţiei europene din ultimele decenii, mai ales din era Jacques Delors, este faptul că etern-umana – şi foarte politica – relaţie dintre plan (reglementările statale) şi managementul pieţei a fost pur și simplu anulată. Privit ca ceva malefic la nivelul UE, statul-naţiune a ajuns pe cale de dispariţie şi astfel eterna întrebare pare a să-și fi aflat răspunsul – ce altă entitate va prelua conducerea (controlul), una care ar trebui să evite dilemă plan-piață. În cazul Comisiei Europene (şi al altor instituţii ale UE), așa ceva nu s-a întâmplat. Acest asalt uimitor al celor care nu cred în libertăţile umane şi în piaţă (şi niciodată nu au crezut), liberalii şi democraţii din Europa, este nemaivăzut, din păcate. Prin urmare, persoanele de tipul Jacques Delors, Romano Prodi, José Manuel Barroso au reuşit. Acum este, probabil, o oportunitate unică de a recupera.

Deja, preţul (costul) organizării sistemice de azi a Europei este imens, şi el nu va creşte liniar, ci exponențial. Jean-Claude Trichet a declarat recent că nu va exista pe parcursul următorului deceniu inflaţie în Europa. Această afirmaţie este o declaraţie fermecătoare, corectă politic, declaraţia incorectă politic ar fi – ceea ce este acelaşi lucru – că timp de un deceniu în Europa nu va fi creştere economică, acesta va fi un deceniu de stagnare. Acesta este preţul experimentelor neliberale asupra Europei, respectiv al politicienilor europeni neliberali care au ocupat instituţiile europene.

Din nou, experienţa mea cu transformarea ţării de la comunism la democraţie politică şi economie de piaţă, doar întăreşte faptul că schimbarea necesară şi urgentă poate veni în Europa, fie printr-o “schimbare politică”, sau prin ceva care va fi spontan şi în mod inevitabil conflictual şi haotic. Costul acestei de-a doua opţiuni ar fi, evident, mult mai mare. Îşi dau seama de aceasta politicienii europeni ?

Ieşirea din criza europeană actuală trece doar prin restaurarea libertăţilor civile şi economice, în ciuda restricţiilor poverii de nesuportat a statului bunăstării şi a poverii la fel de greu de suportat a economiei ecologizate (vârful căreia este lupta împotriva emisiilor de CO2 – cum am arătat în cartea mea Planète bleue en péril vert: IREF, Aix-en-Provence, 2009), prin promovarea liberalizării economice, a dereglementării şi a desubvenţionării.

Noi ne amintim toţi (sau cel puţin ar trebui să ne amintim) faptul că această parte a Europei, care a fost supusă unui control centralizat şi unei planificări asociate cu lipsa de libertate a omului – a fost ineficientă, dar cea de-a doua parte, cea liberă, aceea a fost mult mai bună. La momentul în care UE a început să se schimbe într-un proiect centralizator şi într-un domeniu de aplicare al experimentelor de inginerie socială, totul s-a oprit. Nimic din toate acestea nu mai există.

Marele istoric britanic Arnold Toynbee a scris că sinuciderea civilizaţiei este atunci când oamenii nu mai răspund inovator provocărilor cu care se confruntă. Suntem exact în această situaţie.

Václav Klaus http://www.klaus.cz/clanky/3041

>> Václav Klaus: Ameninţări la adresa libertăţii în secolul 21 >> Rainer Zitelmann: Václav Klaus despre ameninţările la adresa libertăţii >> Václav Klaus: Libertate pentru europeni

Sursa: Prioritate de dreapta

Secretul cărnii injectate

Secretul cărnii injectate: 600 g devin brusc 1 kg în galantar

Producătorii “dopează” carnea în primul rând ca să  reţină apa, ceea ce le creşte profiturile cu 40% dintr-un foc. Găselniţa  a fost, până acum, total necunoscută consumatorilor.
În  România, poţi număra pe degete firmele care scot pe piaţă produse din  carne neinjectată. Acestea sunt cu 20% mai scumpe, dar diferenţa pentru  sănătate este mult mai mare.
Însă şi la raioanele de delicatese există capcane, unele produse  etichetate “tradiţional” fiind pline de E-uri. “Industria cărnii s-a  denaturat atât de mult încât e nenorocire. 99% din carne este  injectată”, susţine Radu Furdui, managerul firmei Lorialba, producătorul  mărcii Alpin, una dintre cele câteva firme producătoare de mezeluri  neinjectate.  Carnea se injectează cu apă, sare şi polifosfaţi doar pentru profit.

“Injectarea  înseamnă creşterea în volum a produsului, pentru a eficientiza costul.  De exemplu, ca să produci un kilogram de preparat tradiţional neinjectat  foloseşti 1,4 kg de carne, în timp ce pentru un kilogram din acelaşi  produs injectat se folosesc doar 600 g de carne. Cărnii îi creşte  volumul şi randamentul, deoarece se introduc aditivi care reţin apa.  Totul se face pentru câştig. Astfel, dacă un kilogram de carne macră  costă 12 lei, câştigul minim prin injectare, este de 30%. Cei care oferă  produse netratate chimic sunt acuzaţi că ar fi scumpi”, a mai declarat  directorul de la Lorialba.

Produsele neinjectate sunt, la galantare, cu aproximativ 20% mai  scumpe decât cele convenţionale, însă calitatea lor este net favorabilă.   Specialiştii atrag atenţia că injectarea mai atrage cu sine o mare păcăleală: carnea tratată chimic nu este la fel de săţioasă.  Studii independente au arătat că 100 de grame de produs de carne  neinjectată te satură la fel ca şi 800 de grame de carne injectată cu  saramura chimizată. 

“Injectarea se face cu tot felul de aditivi care determină carnea să reţină apa. Totul se face pentru câştig.“ RADU FURDUI, director Lorialba, producător mezeluri

Carnea injectată, cel mai bine păstrat secret din industrie. Câtă pastramă dopată cu seringa mâncăm fără să ştim

Mulţi evită salamurile, ca să scape de E-uri, dar în  produsele premium apa, sarea şi polifosfaţii sunt introduşi pe scară  largă prin tehnica numită “injectare”. După dopajul cu acul şi seringa,  carnea rezistă în galantare şi trei săptămâni.

Informaţiile  despre carnea injectată sunt încă vagi şi puţin vehiculate în România.  Un scandal mare a izbucnit în Marea Britanie în urmă cu patru ani, când  marile lanţuri de supermarket-uri au fost obligate să precizeze  sortimentele care erau injectate.

La noi, declicul n-a sosit,  fiecare român îngurgitând anual 10 kg de semipreparate, în medie, fără  să aibă în vedere câtă carne este “dopată” cu seringa.

Acele cu apă, sare şi polifosfaţi

Injectarea  cărnii în România e practicată pe scară largă, devenind uzuală. Cei  care nu o fac au transformat subiectul în marketing, precizând pe  ambalaje că marfa lor nu e injectată, dar cazurile sunt rarisime. În  şcolile de profil alimentar, elevii învaţă tehnicile injectării ca  lecţie obligatorie.

Pastrama şi muşchiul sunt roz, suculente şi  proaspete în galantar. Explicaţia e simplă: sunt injectate cu apă, sare  şi conservanţi pentru un aspect cât mai lucios şi pentru a-şi păstra  culoarea chiar şi-o lună.

“Practic cumpărăm numai jumătate din  cantitatea de carne pe care o plătim, restul e substanţa cu care a fost  injectată: apă, sare, coloranţi chimici”, explică dr. Gheorghe  Mencinicopschi, directorul Insitutului de Cercetari Alimentare din  Bucureşti.

Fie că e vorba de bacon, pastramă, pulpe de pui, piept  dezosat sau carne macră de porc ori vită, odată ce e industrializată,  trece prin procesul de injectare.

La fabricile de procesare a  cărnii, se injectează mai ales costiţa şi pulpa. Bucăţile de carne sunt  trecute printr-o maşinărie cu zeci de ace prin care curge melanjul  chimic sărat.

“Rolul injectării este pentru a matura carnea cât  mai repede, în 24 de ore ea să fie gata, bună pentru preparate sau ca  materie primă pentru comerţ”, explică într-un filmuleţ postat pe  Youtube, maistrul instructor Sabou Gheorghe, de la Colegiul Tehnic  Transilvania. Injectarea conservă preparatul dar bagă chimicale în organism Considerate  produse “premium”, pastrama, muşchiul sau cotletul, sunt injectate cu  saramură şi fosfaţi, compuşii care reţin cea mai multă apă. Vidarea  maschează faptul că produsul e de fapt umplut cu apă.

“Denumirea  tehnică este de saramură. În realitate nu este vorba numai de apă cu  sare. Avem apă, avem sare, apoi polifosfaţi, caragenan, coloranţi, de  obicei roşu carmin, şi nitriţi”, explică dr. Mencinicopschi.

Polifosfaţii  şi caragenanul reţin apa în carne, o fac asftel să crească în greutate.  Nitriţii sunt coloranţi indirecţi care au rol de conservare. Ei fixează  mioglobina şi păstrează culoarea cărămizie a cărnii o perioadă mult mai  mare de timp.

“Carnea obişnuită, neinjectată, îşi păstrează  culoarea două-trei zile. Cea injectată  rezistă şi arată proaspăt şi  trei săptămâni, chiar mai mult”, mai spune specialistul în nutriţie.  Roşul carmin este extras dintr-o insectă, iar în timpul procesului  tehnologic se foloseşte aluminiu, substanţă care, într-un aport crescut  în organism, favorizează apariţia Bolii Alzheimer. Mâncăm kilograme de sare fără să ştim

Statistic,  românii consumă anual aproape 10 de kilograme de mezeluri şi nu se uită  ce pun în farfurie. Nu citesc etichetele care, conform legislaţiei,  avertizează că sunt pline de săruri.

“Mezelurile şi sănătatea nu  au nimic în comun. Copiii nu ar trebui să le consume deloc”, spune  Gheorghe Mencinicopschi. Specialistul adaugă: “Problema cu carnea din  comerţ nu este numai că practic cumpărăm doar jumătate carne şi restul  apă şi substanţe, dar aducem organismului sare din surse pe care nu le  ştim. În România în loc să se consume 5-6 grame de sare zilnic, oamenii  au un aport care ajunge la 14–15 grame, chiar 20 pe zi. Este vorba exact  de această sare ascunsă prin injectarea cărnii. Nitriţii şi  polifosfaţii sunt de fapt sodiu, astfel că atunci când consumăm carne  din comerţ avem un aport foarte mare de sodiu, care este contraindicat. E  contraindicat pe de o parte celor cu boli hepato-renale sau  cardiacilor. Polifosfaţii din saramura cu care se injectează carnea  dezechilibrează balanţa fosfor–calciu din organism, calciul nu se mai  fixează în oase, apar probleme de fragilitate osoasă până la  osteorporoză”.

Semnele puterii si stăpânirii finantei internationale asupra întregii omeniri.

LUMEA FINANȚELOR INTERNAȚIONALE

Vom zăbovi în continuare spre a arunca o oarecare lumină asupra a trei aspecte: (1) cum au ajuns exponenții finanței internaționale să pună stăpânire pe banii omenirii, (2) pe ce se bazează lumea finanțelor internaționale pentru a exercita această stăpânire și (3) cum se poate observa sau care sunt semnele puterii și stăpânirii finanței internaționale asupra întregii omeniri.
Referindu-ne la modul cum au ajuns exponenții finanței internaționale să pună stăpânire pe banii omenirii, vom avea în vedere numai căile, mijloacele sau măsurile de natură strict economico-financiară, pentru că multe sunt altele decât cele pe care noi le vom înfățișa. „Peșteră de tâlhari” au făcut din întreg globul, mai cu seamă în ultima jumătate de mileniu, precum făcuseră evreii de pe vremea Domnului nostru Iisus Hristos din Templul lui Dumnezeu din care i-a izgonint Mântuitorul. Iată cum:
– prin comerț extins și monopolizat mai înainte ca Imperiul roman să le ofere oportunitatea instalării în inima lui, de unde l-au măcinat cu răbdare și mult folos pentru punga lor;
– prin instituirea instituției „finanțiștilor de curte” ceea ce le-a oferit prilejul să ofere cârmuitorilor de ducate, principate, palatinate și imperii soluții de finanțare potrivit, în primul rând, intereselor lor și ale lumii finanțelor internaționale ai cărei componente esențiale erau; trebuie știut că în timpurile moderne „finanțiștii de curte” au sărit în curțile guvernelor, șefilor de state, șefilor de partide importante și a altor conducători de organizații cu putere de a le oferi ocazia de câștig pentru ei și lumea finanțelor internaționale, dar și pentru a influența politicile și deciziile importante din plan național în consonanță cu politicile și deciziile internaționale (globale) pe care lumea finanțelor internaționale le ia sau le impune forțat întregii lumi; practic, țările importante din punct de vedere geo-politic și economic, dar și altele sunt conduse din umbră de lumea finanțelor internaționale prin tot felul de infiltrați de-ai lor, la nivel de vârf, în diferitele centre de putere naționale și internaționale ca fiind consilieri sau cu alte statute false;
– prin finanțarea războaielor și revoluțiilor în mod ocult, deci fără asumarea vreunei responsabilități, dar trăgând toate foloasele din derularea acestor evenimente tragice pentru omenire;
– prin înființarea de multe bănci comerciale și de afaceri în toate zonele de interes în diferite momente din istoria lumii;
– prin înființarea băncilor centrale, prin care au pus mâna pe emisiunea monetară din fiecare țară și, pe această cale, au influențat politicile economice interne și externe ale țărilor;
– prin înființarea organismelor financiare internaționale, după declanșarea, prin bani, a unor cataclisme (crize financiare și războaie mondiale) care să le ofere ocazia susținerii utilității acestora.
Despre arhitectura finanței internaționale a se vedea și ce am mai scris în acest sens și în toamna anului 2011(postarea de pe blog purtând titlu „Arhitectura finanței internaționale”) .
A arăta pe ce se bazează lumea finanțelor internaționale pentru a exercita  stăpânirea de facto și chiar de jure asupra omenirii (ceea ce arată de ce este această stăpânire atât de temută de toți) este necesar să pornim a lua aminte la ce tocmai am arătat mai sus, anume cum s-a ajuns aici, care sunt fundamentele acestei stăpâniri. În plus, este util a enumera instrumentele concrete pe care se bazează lumea finanței internaționale în secolul 21 în acțiunea ei deja fățișă de a ține la respect toate națiunile lumii. Le vom enumera doar, fără a face referiri la ele, fiindcă credem că ar fi de prisos, iar dacă cineva dorește cunoștințe mai ample despre un subiect sau altul le poate afla din alte materiale ale noastre sau ale altora. Chiar dacă răspunsul este ușor de dat, spunând că banii sunt cei care asigură siguranța acestei stăpâniri, totuși credem că ar fi mai lămuritor dacă am înfățișa instrumentele concrete puse la dispoziție de bani întru stăpânirea lumii. Acestea sunt (fără pretenția de a le epuiza) următoarele și sunt toate exclusiv în mâinile sau la dispoziția finanței internaționale:
1. Oceanul banilor întregii lumi controlați de lumea finanței internaționale.
2. Sistemul băncilor centrale, care furnizează emisiunea de masă monetară necesară băncilor comerciale și altor instituții financiare pentru a multiplica banii în economia globală.
3. Sistemul bancar internațional, care asigură multiplicarea banilor pe cale creditului.
4. Sistemul burselor de valori și de mărfuri, care asigură mijlocul indispensabil ruinării micilor investitori sau a celor neaveniți de către finanța internațională prin manipularea prețurilor acțiunilor și mărfurilor după interesele de moment ale acesteia.
5. Organismele financiare internaționale, care, sub masca susținerii financiare a țărilor aflate în dificultate, înlătură orice interes național legitim și impun țărilor respective măsuri de aservire și control favorabile finanței internaționale.
6. Guverne și șefi de state obedienți, ajunși la putere urmare presiunilor puse pe democrațiile din statele respective prin intermediul influenței banilor finanței internaționale.
7. Guverne și șefi de state nu numai obedienți finanței internaționale, dar proveniți din chiar lumea finanței internaționale, înțeleasă în sens mai larg.
8. În fine, în mod paradoxal, pe naivitatea și necumpătarea imensei mase de consumatori ai planetei care reprezintă ultima verigă și ultimul instrument, dar decisiv, care permite menținerea și accentuarea propriei ei asupriri de către lumea finanței internaționale prin banii revărsați în oceanul de bani globali ai acesteia din urmă de la consumatorii captivi ai propriilor păcate și necumpătării.
A mai rămas să arătăm cum se poate observa sau care sunt semnele puterii și stăpânirii finanței internaționale asupra întregii omeniri, lucru destul de lesne de făcut din moment ce aceste semne sunt tot mai evidente, mai clare și mai dese pentru a fi detectate de orice om responsabil și atent la ceea ce se petrece în lume și chiar în viața sa.
·        Cine nu a realizat, până la urmă, că și această Mare Criză Financiară Mondială, ca și cele precedente, declanșată în 2007 în SUA și care nu a luat încă sfărșit ci va mai dura încă mult timp, este rodul planurilor și acțiunilor premeditate ale lumii finanței internaționale?
·        Cine nu înțelege că finanțarea revoltelor din țările nedemocratice sau considerate nu îndeajuns de democratice de către finanța internațională este făcută de aceasta, după cum a finanțat toate marile revolte, revoluții și războaie pentru a-și impune interesele și voia sa?
·        Cine nu înțelege că condițiile înrobitoare impuse pe față sau în mod viclean prin inginerii financiare sofisticate sunt destinate să pună la pământ democrații, guverne și arhitecturi mondiale și sunt realizate doar de finanța internațională?
·        Cine nu pricepe că încercarea și reușita, de facto și/sau de jure, a falimentării statelor este tot opera finanței internaționale pentru a crea noua ordine mondială favorabilă numai și numai ei în drumul presărat cu atâtea cadavre pentru stăpânirea absolută a întregii omeniri?
·        Cine nu a conștientizat faptul că de ceva vreme încoace lumea finanțelor și-a propulsat la conducerea multor state puternice conducători de guverne și șefi de state chiar din ograda sa, chiar „sânge din sângele” său?
·        Cine nu vede cu ochii trupului și cu cei ai sufletului marșul trimfal prin care omenirea este direcționată spre un guvern mondial format din oamenii lumii finanței internaționale, din moment ce toate frâiele puterii și cele ale fundamentelor pe care se bazează puterea (banii la nivel global, resursele planetei, mijloacele de informații și instituțiile cu autoritate de decizie la scară mondială) sunt concentrate puternic în mâinile finanței mondiale?
 Acest articol apartine blogului Hoanta Nicolae

Sursa: FINANTE-BANCI

Zi cruciala pentru Grecia.

Zi cruciala pentru Grecia. Va evita tara falimentul? 

Ministrii de Finante din Zona Euro trebuie sa decida luni soarta Greciei, dand in principiu unda verde pentru acordarea unui ajutor financiar fara precedent astfel incat Grecia sa evite falimentul. Ei se vor intalni de la ora locala 15:30 (16:30 la Bucuresti), la Bruxelles pentru a analiza un nou plan de salvare a Atenei, inclusiv ajutoarele de stat de 130 de miliarde de euro si o compesare partiala a datoriei detinute de creditorii privati, in valoare de 100 de miliarde de euro.
Aceasta reuniune va avea loc intr-un climat de urgenta in timp ce Grecia trebuie sa rascumpere pe 20 martie obligatiuni de 14,5 miliarde de euro si risca sa intre in incapacitate de plata, situatie mai grava decat cea a Argentinei din urma cu zece ani, scrie AFP. Pentru a evita un scenariu de cosmar, un plan in ceea ce priveste scutirea de datorii trebuie sa fie anuntat pana miercuri, stiindu-se ca operatiunea ar trebui sa dureze mai multe saptamani.
Va scapa Grecia de faliment?
Liderul ministrilor de finante ai Zonei Euro, Jean-Claude Juncker, a decis vineri ca ar fi „intelept si recomandat” sa se ajunga la un „acord (luni) privind al doilea program de salvare” in plus fata de planul de reducere a datoriei detinute de banci care este pe drumul cel bun.
Dupa mai multe rasturnari de situatie, problema pare sa fi rezolvat: mai multe voci din zona euro, inclusiv cancelarul german Angela Merkel, au sugerat in ultimele zile ca rezultatul reuniunii de luni va fi pozitiv. La randul sau, primul-ministru al Greciei Lucas Papademos este de duminica la Bruxelles si ar putea participa la reuniunea Eurogrupului de luni, potrivit unei surse europene.
Raman mai multe necunoscute: in plus, fata de reticenta unor tari de a elibera noi sume pentru Atena, tara trebuie sa rezolve, de asemenea, unele probleme. Un raport al creditorior Greciei, Troika – formata din Comisia Europeana, Banca Centrala Europeana si Fondul Monetar International – a aratat faptul ca planul de salvare luat in discutie nu ar reduce datoria publica la fel de mult cum era de asteptat. Un decalaj care va trebui rezolvat.
Despre aceasta problema au discutat duminica, la Bruxelles, inalti functionari ai Zonei Euro, dar nu au putut fi obtinute informatii de la aceste discutii, scrie AFP.
Au fost identificate nevoi suplimentare de aproape 5,5 miliarde de euro, dar suma poate fi reevaluata in plus.
Unele dintre aceste probleme ar putea fi abordate din nou in zece zile, atunci cand va avea loc un summit european (1-2 martie), care trebuie sa incerce sa intoarca pagina de la criza datoriilor si sa aprobe un nou tratat pentru a consolida disciplina bugetara.
de Carla Dinu        
www.Hotnews.ro

Hiperdezvoltarea, post-industrializarea contribuie fundamental la formarea unor noi generatii de raufacatori si criminali

In contextul social-economic al unei mondializari, respectiv, globalizari ″agresive″, in care societatile de consum au din ce in ce mai mult mari dificultati de a supravietui pe termen lung, in care capitalismul ″salbatic″ pare sa-si fi atins limitele, marea criminalitate (crima organizata), precum si prevenirea ei devin unul dintre obiectivele cele mai preocupante ale autoritatilor centrale si locale de stat. Pentru ca hiperdezvoltarea, post-industrializarea contribuie fundamental la formarea unor noi generatii de raufacatori si criminali (cu filiere tentaculare si bine structurate in plina expansiune !) care utilizeaza tehnici infractionale din ce in ce mai sofisticate, prevenirea si combaterea carora necesita eforturi desoebite din partea autoritatilor Statului responsabile cu mentinerea ordinii publice in cadrul societatii civile.In Franta, o tara in care procesul de integrare a strainilor este cel putin in deriva, (daca nu a esuat !), pentru combaterea delincventei crescute, guvernul francez, a acceptat o propunere a Presedintelui Nicolas Sarkozy inca din 2007 (pe cand era Ministru de Interne), care se vrea eficace, fara a fi represiv si antidemocratic, fara a incalca drepturile fundamentale ale omului, conform celor care l-a votat in cadrul Adunarii Nationale si l-au promulgat, ulterior !

Conform acestui model, Primarul devine stapanul ″absolut″, care va prezida un Consiliu Orasenesc pentru DIF (Drepturile si Indatoriile Familiilor) in unitatile urbane si periurbane de peste 10.000 de locuitori, avand in vedere faptul ca mare criminlitate este prezenta cu precadere in metropole, precum si in aglomeratii urbane, iar Franta este urbanizata, din acest ppunct de vedere, intr-un proocent de peste 95% !

Astfel, Primarul cu echipa lui (Consiliul pe care il prezida !) are dreptul sa ″patrunda″ cat de cat in intimitatea familiilor (sub o forma sau alta, mai mult sau mai putin legala, la ″periferia″ legii !) in care exista probleme grave legate de absenteismul scolar ai copiilor, legate de lipsa lor de educatie sau ale caror copii tulbura linistea si ordinea publica si sunt consumatori de droguri (usoare !).

Acest Consiliu poate impune parintilor SRP (Stagii de Responsabilitate parinteasca).

In cazul in care ei nu accepta aceasta ″oferta″ al Statului (de drept !), el poate decide de comun acord cu Inspectoratul Scolar departamental (Academie, in Franta) si CAF (Casa de Prestatii Sociale) suspendarea alocatiilor, iar in anumite situatii grave poate solicita transferul copilului sub tutela CAF !

Pentru ″detectarea″ la scoala in timp util (de maniera precoce!) ale tulburarilor de comportament, este impusa supravegherea personalizata a sanatatii fiecarui copil si evolutia lui din punct de vedere psihic si psihologic !

Un interviu (un examen oral al copilului !) are loc la fiecare trei ani (cel mult) cu reprezentantii CAF si cu specialisti (pedagogi, educatori si psihologi) ale Inspectoratelor Scolare, factori decisivi in orientarea scolara si profesionala al copilului (adolescentului, tanarului).

Fara a (re)aduce in discutie ordonanta din 1945 in privinta legislatiei consacrata infractiunilor comise de catre minori (pe cat de veche, pe atat de ″generoasa″!), Sistemul Axiomatic a lui Sarko, prevede prezentarea imediata in fata Instantelor Judecatoresti, (Tribunalul pentru Minori), al tanarului intre 16-18 ani care comite o abatere grava sanctionata (penal) de catre lege.

Mentionam ca in cazul delincventilor majori (care comit infractiuni grave), ramane in vigoare ″infatisarea imediata″ (″comparution immédiate″), care are ca efect ″condamnarea imediata″ a inculpatului, conform unei legi care dateaza inca din 20 mai 1863, ″usor″ modificata in noul CP din 1958 (Republica a V-a, Charles de Gaulle), conform OU din 10 iunie 1983.

O procedura instaurata si de catre noul CPB (Codul Penal Belgian) din 20 martie 2000.

Pentru ca modelul sa fie eficace, este necesar ca toti responsabilii societatii civile care intervin in prevenirea delincventei trebuie sa faca schimb de informatii, pentru o mai buna cunoastere a minorului, sub toate aspectele, atat social, cat si intelectual, psihic, respectiv, sub aspectul posibilitatilor sale materiale.

Pentru pastrarea ″secretului profesional″, exista un Coordonator care centralizeaza toate datele despre subiect, el fiind singurul care detine toate informatiile si care are obligatia de a nu le face publice (cunoscute publicului).

In cazul prezentarii imediate in fata instantelor judecatoresti ai consumatorilor mari (″profesionisti″) de droguri dure (toxicomani), terapia poate fi pronuntata in fiecare stadiu a procedurii in locul condamnarii immediate, ca o varianta posibila pentru incetarea urmaririi penale de catre Procurorul Republicii !

Astfel, spitalizarea din oficiu in conditiile legii actuale, intr-un centru psihiatric va fi permisa si chiar impusa cu sprijinul Primarului, el neputand interveni in favoarea libertetii subiectului decat in cazul in care el nu este (reprezinta) un pericol public.

La externarea bolnavului, Primarul trebuie sa fie informat si are datoria sa supravegheze subiectul in perioada de reinsertiune in societate.

Pentru externare insa, numai Prefectul poate semna documentele care sa permita fostului toxicoman parasirea spitalului.

In cazul permisiilor de proba (numai pe perioade scurte !), este Primarul caruia îi revine sarcina sa vegheze asupra persoanei (subiectului) in cauza.

Pentru punerea in aplicare a cestui model, au fost create in egala masura si centre speciale de detentie (retentie) pentru criminali sexuali, unde nu vor fi internati decat cei care comit delicte sexuale grave.

In aceste centre, amenajate in mod special, paralel cu executia pedepselor, detinutii vor efectua o terapie intensiva si eficace pentru ca procentul de recidiva sa fie cat se poate de redus!

Dupa eliberarea lor din centrele mai sus amintite, ei vor fi in continuare supravegheati in centre speciale de libertate cu sprijinul unor asociatii care isi desfasoara activitatile in domeniul reinsertiunii in sociatate ai delincventilor sexuali, avand obligatia sa se prezinte periodic (lunar) la Comisariatul de Politie de Resedinta (aprobata de Instanta !), in loc de 6 luni (fata de cum era inainte !), conform unei legi care instaurate inca din 2003.

Mentionat si in Cazierul Judiciar al subiectului, ″retentia″ lui in aceste centre de libertate va fi prelungita nelimitat (fara un termen fixat !), pana cand autoritatile competente ale Statului vor fi sigure ca o reinsertiune (fara recidiva !) in societate a lui, este posibila.

In cazuruile mai grave se va folisi bratara electronica de supraveghere (votata in decembrie 2005), iar pentru a se debarasa de ea va fi nevoie de o decizie a JAP (Judecatorul de Aplicatie a Pedepsei) sau in anumite situatii, chiar al Procurorului Republicii )

In Confederatia Helvetica [1] (Elvetia, vezi si ″The Schindler’s list II″ : ), primul, centru de prevenire a criminalitatii, cunoscut sub numele de ″Arena Securitatii″ [2] si-a deschis portile in 2004, in fostele cladiri ale uzinelor grupului Sulzer, fondat in 1834 la Winterthur (98.690 de locuitori in Cantonul Zürich), cu 120 de filale in lume si 9.780 de salariati,  specializat in industria constructoare de masini cu o cifra de afaceri de 3,70 MdFCH (cca 3Md€).

Cu statut de ONG (institutie non profit, asociatie-lege 1901, terminologia juridica franceza !), desi numai o viziune la inceput, gratie colaborarii ei cu diferite corpuri de politie, ea a devenit o realitate, fiind vizitata pana in prezent, cu ocazia  diferitelor evenimente, de catre 19.580 de persoane.

Ea completeaza, ca institutie (de utilitate publica !), actiunile Statului si ale autoritatilor centrale si locale prevenirea criminalitatii si isi defasoara activitatea de maniera independenta de orice curent politic, religios si economic, avand deviza : ″Prevenirea criminalitatii pentru oameni cu oameni″ !

Cei doi fondatori ai Asociatiei  ″Arena Securitatii″, Luc A. Sergy (Presedinte) si Markus Atzenweiler (Director al Sediului central de la Zürich), fosti functionari ai Politiei din Zürich, au avut ca sursa de inspiratie ideea ca in prevenirea criminalitatii omul este cel mai important membru al securitatii si ei pun la dispozitia personalului implicat in acest proces complex (nu rareori chiar si politistilor !),  pe de–o parte, mijloace tehnice de antrenament, iar pe de alta parte, cu ajutorul unui personal calificat intern sau extern (experti in materie de prevenirea criminalitatii), cursuri, seminarii si conferinte (in limbile germana, franceza, italiana si spaniola) care sa contribuie  de maniera eficace la prevenirea actelor criminale.

In rolul sau de intermediar (ca prestatar de servicii), ea se considera un organ consultativ al Politiei, asigurand o pregatire complementara personalului implicat in prevenirea si combaterea criminalitatii, oferindu-si serviciile si unor institutii private responsabile cu mentinerea linistii si ordinii publice in cadrul societatii civile.

Programul ″YourPower″, dezvoltat de catre Atzenweiler, reprezinta in fond un training [3] de securitate pentru prevenirea criminalitatii, influentat profund atat de catre functionarii de politie implicati in acest proces cat si de catre victimele actelor criminale.

Conceptul exista in mai multe domenii.

Incepe prin afirmarea de sine la copii, tineri, femei, barbati si continua cu comportamentul care trebuie adoptat in cazul unui bracaj (jaf armat) in comertul (unitati comerciale)  ″en detail″, in statii de alimentare cu combustibil  (carburant), in banci (cu ocazia transporturilor de fonduri, vezi si ″Jaful secolului fara violenta″: si pana la modul in care trebuie procedat in cazul violentei la ghiseu, in domeniul social, al asigurarilor, in cel al transportului public, etc.

Ca mediu infractional, este ales Bronx (unul dintre cele cinci cartiere si cel mai defavorizat social si afectat de insecuritate al New York-ului, fondat in 1914 ; 147,8km2, 1,4 mil. locuitori), redus la scara la o suprafata de 300 m2, cu sosele, poduri, pasaje subterane, statii de autobuz, o banca cu seif (casa cu bani), o statie de alimentare cu carburant, etc., supravegheate de camere video, alarma, pentru a fi foarte apropiat de realitate.

Pentru cresterea rentabilitatii asociatiei in materie de prevenire a criminalitatii, incepand din 2010, a aderat la ea si IPH (Academia Intercantonala de Politie) din Hitzkirch (Cantonul Lucerne, Districul Hochdorf, cca 5.000 de locuitori), ceea ce perimte celor care se formeaza in cadrul ei sa-si poata desfasura activitatile lor (de pregatire) si la Hitzkirch, sub conducerea lui Roland Hodel, un profesionist in prevenirea criminalitatii care a lucrat in in cadrul Politiei Zoug (Capitala Cantonului Zoug/Zug, in centrul Elvetiei).

In partea estica (orientala) a Elvetiei, Asociatia ″Arena Securitatii″ isi desfasoara activitatea sub conducerea lui Patric Leu, un antrenor recunoscut si reputat de securitate, care de mai multi ani lucreaza cu conceptul ″YourPower″, iar in cea Romanda (vestica), responsabilul cu pregatirea privind prevenirea criminalitatii este Fréd Etter, un apreciat, fost functionar de Politie in Cantonul Vaud (unul dintre cele 26 de cantoane ale Elvetiei, situat în sud-vestul țării, facand parte din regiunea francofonă a țării, cu Capitala la Lausanne, cca 130.000 de locuitori).

La Comanda Sediului principal (central) de la Zürich, Atzenweiler este secundat de catre Peter Reutimann, fost si el un politist ″chevroné″ la Zürich, respectiv, de catre Sonja Selenati, jurista, specializata in prevenirea si combaterea criminalitatii in cadrul dreptului penal international.

________________________________________

[1] « CH – Confederatio Helvetica» din 1803, o « reuniune » trilingva a 26 de cantoane in vestul Europei : germana (schweiz, 63,7%), franceza (20,4%), italiana (svizzera, 6,5% ) si mai rar romanche (svizra, 0,5%), « patria » neutralitatii militare si politice, sediul a numeroase organizatii stiintifice, politice, economice si militare internationale, a ceasurilor de lux, dar si a bancilor « tixite » cu conturi bancare oculte, are o poulatie de 7. 701.856 locuitori, din care 3.915.181 persoane de sex feminin si 3.786.675 de sex masculin, 6.032.141 avand cetatenie elvetiana, restul de 1.669.715 (cca 22% din populatia tarii) fiind straini din toate colturile lumii : Europa (in special de vest, 1.026.954), America Latina (in special Brazilia si Argentina) si Centrala, America de Nord (in special SUA), Asia (in special China si India), Tarile Pacificului de Sud-Est, Maghreb (Africa de Nord), Africa Neagra (Subsahariana). Cu o speranta de viata la nastere, una dintre cele mai ridicate din lume :79,7 la barbati si 84,4 la femei (fata de barbati/femei : 71/79 in Rusia, 71/75 in China, 63/65 in India, 53/55 in Kenya, 79/83 in Israel, 79,5/85 in Franta, 75/80 in SUA, 79/86 in Japonia, 69/74 in Turcia, etc.), Elvetia (cu o rata a somajului intre :2,6-3,8% din populatia activa in ultimii ani, cu un PIB-PPA : 313 miliarde de $US/PIB Nominal : 500 miliarde de $US, IDH : 0,955 ; comparativ, Franta : PIB-PPA : 2470 mliliarde $US/PIB Nominal :2980 miliarde $US, IDH :0,971 ; Germania : PIB-PPA : 2910 miliarde $US/PIB Nominal :3600 miliarde $US, IDH :0,941) dispune de o populatie urbana de cca 75%, avand o rata de natalitate de 1,37 pentru cetateni elvetieni si 1,85 pentru straini, cea de mortalitate infantila fiind de cca  4,1/1000. Pe plan fiscal este supus in permanenta (incepand cu acest secol) unor puternice presiuni din partea tarilor OCDE (in special Franta si Germania) pentru o revizuire a politicii sale fiscale si pentru o mai buna transparenta a « paradisului » sau fiscal  care « inghite » fonduri oculte uriase ale unor evazionisti, in special din Europa de Vest (Franta, Germania, etc.).

Aproape 10% dintre elvetieni se exprima intr-o limba nenationala.

[2] Revista IPA (International Police Association), Elvetia, 2011

[3] Cel mai adesea, training-ul este descris ca fiind un proces sistematic de dobandire de noi cunostinte, abilitati si atitudini necesare indeplinirii mai eficace a atributiilor unui anumit post, prezent sau viitor. Spre deosebire de training, care este oportunitatea oferita unui individ de a invata, dezvoltarea reprezinta rezultatul pe termen lung a actiunilor de invatare. De aceea, denumiri ca „departamentul de training” sau „managementul training-ului” au fost inlocuite cu „departamentul de dezvoltare a resurselor umane” sau „managementul dezvoltarii”. Noua terminologie reflecta schimbarea orientarii dinspre proces (training) catre rezultat (dezvoltare). Invatarea, este o permanenta schimbare relativa a cognitivului (ex. intelegere si gandire) care rezulta din experienta si influenteaza comportamentul. Educatia este diferita de training si dezvoltare prin setul de cunostinte, abilitati si atitudini care, in cazul ei, sunt de natura mai generala. Ea se poate realiza atat prin actiuni de invatare in afara companiei, dar si in companie (ex. un curs de limbi straine platit de companie). Pentru a integra mai bine aceste concepte este util sa discutam despre training, dezvoltare si educatie din punct de vedere al aportului lor la viata profesionala a unui individ. Astfel, la modul simplist, spunem ca: training-ul ajuta un angajat sa fie mai eficient pe un post ; dezvoltarea reprezinta o premisa a promovarii lui ; educatia sprijina un individ sa reuseasca in cariera, indiferent de domeniul de activitate.

Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatie, Atasat de Presa, Paris

(Politia Capitalei, Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului-Natiunile Unite, Ziarul ″Necenzurat″)

Scris de Thomas CSINTA

www.ne-cenzurat.ro

DARWINISMUL SI CULTURA MORTII

DARWINISMUL SI CULTURA MORTII/ Arsenic in laptele praf pentru bebelusi?/ Cancer provocat de IMPLANTURILE MAMEI/ Primul TRANSEXUAL al Romaniei REGRETA operatia de sex (stiri familie)

 

darwinism-anticrestinism=nazism

Ce au in comun fondatoarea Planificarii Familiale, Margaret Sanger, “parintele revolutiei sexuale” Alfred Kinsey, Lenin si Hitler? Toti acesti pionieri ai culturii mortii isi bazau ideologiile si actiunile in Darwinism – un fapt putin cunoscut pe care liderul conservator al Centrului Kolbe pentru Studii Creationiste, Hugh Owen, considera ca nu ar trebui ignorat.

Acesta a vorbit in fata unui auditoriu pe Dealul Capitoliului inainte de Marsul Vietii de luna trecuta, afirmand ca urmarile filozofice ale Darwinismului “au distrus in totalitate multe parti ale societatii contemporane“.Continuare»

DREPTUL LA VIAŢĂ

DREPTUL OMULUI LA VIAŢĂ

 

Cu saptamini in urma am scris despre “dreptul” cainelui la viata,  facind aluzie la decizia Curtii Constitutionale de a anula legea  eutanasierii cainilor in Romania. Am facut-o sa atragem atentia asupra  faptului ca, se pare, in Romania, cainii au “dreptul” la viata dar copiii nenascuti nu. Aberatia  asta e nu doar ilogica dar si extrem de greu de reconciliat sau  justificat. Cine acorda unui caine “dreptul” la viata? Fiintele umane.  De ce nu acorda acelasi drept si fiintelor umane nenascute? Adica celor  care prin natura lucrurilor perpetueaza specia umana. Oare ce spune  lucrul acesta despre noi ca societate? In 1948 umanitatea a adoptat Declaratia Universala a Drepturilor  Omului. Atunci tocmai iesita din cel mai tragic cataclism cu care s-a  confruntat in istoria ei, umanitatea a adoptat un document cind  atrocitatile celui de al Doilea Razboi Mondial inca ii erau proaspete in  minte si cind ranile lui inca erau vizibile in intreaga Europa. In  Declaratie a re-enuntat fundamentele morale ale societatii postbelice  care fusesera incalcate cu atita salbaticie in vremea razboiului.  Declaratia are doar 30 de Articole. Articolul 3 enunta dreptul omului la viata,  un drept re-afirmat in alte instrumente internationale, in  constitutiile tarilor, si in conventiile internationale privind  drepturile omului. Dreptul copiilor nenascuti la viata insa nu este nici  afirmat nici recunoscut in nici una din ele. Incredibil.

Saptamina trecuta am scris despre iarna demografica a  Romaniei, intrebind, ce-i de facut, si facind diferite sugestii. Astazi  revenim la unul din lucrurile care trebuie sa le facem daca dorim ca  dreptul nostru la viata sa fie respectat. Reamintim ca sanctitatea  vietii deja e erodata si ca ne aflam pe o panta alunecoasa. Am inceput  cu avortul si continuam in directia legalizarii sinuciderii, a  sinuciderii asistate, si a eutanesiei, la inceput voluntara iar apoi  coercitiva. Daca avortam copiii nenascuti pentru cele mai triviale  motive (sunt o povara), cum ne vom apara in viitor dreptul nostru la  viata? Cind se va spune ca batrinii care nu se mai pot ingriji singuri,  sunt bolnavi, sufera de boli incurabile si ingrijirea lor medicala costa  sume enrome, trebuie sa fie eutanasiati chiar impotriva vointei lor.  Adica transformam dreptul la viata intr-un drept cu aplicatie limitata  in timp si de context in functie de sanatatea omului si cit de mare o  “povara” este el pentru societate. Poate nu stiti, dar deja a fost  nascocita  o “obligatie de a muri,” un slogan intilnit foarte des in  blogurile care promoveaza eutanasia sub numele de “a duty to die.” De  aceea devine tot mai clar ca protejarea vietii copiilor nenascuti e  esentiala pentru protejarea si pastrarea dreptului la viata a celor vii,  adica a celor care citesc aceste rinduri.

Ceva e de facut, trebuie facut, si se poate face. Astazi va aratam ce  fac crestinii din America pentru protejarea vietii. Nu stau pe ginduri  si nu sunt indiferenti. Drepturile noastre pot fi protejate doar prin  actiune si implicare, nu prin pasivitate. Crestinii Americii au fost  socati in 1973 cind Tribunalul Suprem a dezincriminalizat avortul in  America, declarind legile impotriva avortului neconstitutionale. In ianuarie 1973 a inceput razboiul pentru viata al Americii. Un razboi pe care crestinii americani sunt pe cale de a-l cistiga.  Despre asta scriem astazi. Un razboi, o strategie, o implicare, o  perseverenta, o acumulare de experienta foarte impresionanta din care  putem si noi sa ne inspiram si pe care o putem aplica si in Romania.  Daca vrem. Experienta americana deja e repetata in multe tari, si in  ultimii ani chiar si in Europa, mai ales in Spania si Franta, chiar in  Belgia. Recent, crestinii Rusiei, preocupati si ei de iarna demografica  care se intinde asupra Rusiei, au inceput sa foloseasca aceleasi metode  pentru incetinirea avortului in Rusia.

Romania are nevoie de o miscare proviata. Miscarea proviata din  Romania e anemica. Nu pentru ca nu exista oameni interesati. Pentru ca  sunt. Bine dotati intelectual si academic pentru promovarea acestei  miscari, bine informati, bine conectati la nivel national si  international, versati in argumentele pro-vita, motivati si  perseverenti. Astfel de oameni, femei si barbati, sunt, in toata tara.  Mereu ne scrieti, mai ales tineri si tinere, ca va preocupa soarta  demografica a Romaniei si problema avortului. Din decembrie 1989 incoace  nu a fost data nici o lege in Romania privind avortul, decit  dezincriminalizarea lui. Clasa politica din Romania nu se sesizeaza  privind avortul, ori ramine indiferenta cind i se atrage atentia. De  aceea este nevoie de o miscare nationala pro-viata in Romania. O miscare  autentica care implica iesirea in strada, participarea la marsuri  pentru viata, declansarea de zile de post si rugaciune prin biserici si  parohii pentru incetarea avortului la romani. Asa au facut, fac, si vor  continua sa faca crestinii Americii.

Punctul de turnura pentru crestinii americani a fost noiembrie 2010  cind au votat in parlamentele de stat un numar record de parlamentari  crestini, parlamentari cu o viziune pentru viata, familie, si valori.  Efectele acestui eveniment extraordinar deja se simt si sunt vizibile.  De atunci incoace peste 200 de legi au fost adopatate la nivel de stat  in SUA care limiteaza avortul. Ca rezultat, in multe state clinicile de  avort nu mai sunt finantate din fonduri publice, multe au fost inchise,  si numarul copiilor avortati a inceput sa scada. Din 1973 incoace peste  54 de milioane de copii nenascuti au fost avortati in America. Puneti  numarul acesta in contrast cu numarul avorturilor in ultimii 60 de ani  in Romania – 22 de milioane.

Lupta pentru viata a crestinilor americani nu a fost usoara. Dar prin  perseverenta si tenacitatea lor au surmontat multe obstacole.  Bisericile din toate denominatiile si-au unit fortele, mobilizand  enoriasii sa iasa in strada. La rindul lor, enoriasii si-au scos copiii  in strada pentru a pleda si ei cauza copiilor nenascuti. Consecintele  sunt de netagaduit – astazi copiii crestinilor americani sunt, intr-o  majoritate covarsitoare, pro-viata. Copiii nenascuti au un viitor in  America. Liderii miscarii provita din America sunt tineri, atit femei  cit si barbati. In contrast, liderii miscarii pro-avort sunt feministe  imbatrinite care lupta din rasputeri sa convinga generatia tinara ca  copiilor nenascuti nu merita sa li se acorde un drept la viata.

In noiembrie 2011 The Weekly Standard a publicat un articol  despre succesul crestinilor americani in lupta impotriva avortului. El  descrie inceputul acestei miscari, stragetiile folosite, si succesele  scontate. Miscarea provita si toti crestinii pro-viata din Romania se  pot inspira din aceasta experienta. Articolul a fost abreviat si  prelucrat pentru noi de Ionita Radu, voluntar AFR. Ii multumim. Articolul in forma originala in engleza poate fi citit aici: http://www.weeklystandard.com/articles/hidden-persuaders_604174.html

TENACII PROMOTORI AI VIETII

Celor care se opun avortului rar li se iau interviuri la televizor.  Probabil ca massmedia este incapabila de a acoperi simultan mai multe  subiecte. Pe moment se pare ca numai casatoriile homosexuale si rolul  homosexualilor in armata monopolizeaza atentia massmedia, de la  televizor pana la ziare si reviste. Avortul ramane doar un gand uitat,  nebagat in seama.

Este totusi un plus pentru miscarile pro-viata ca sunt neglijate de  media. Cei care se opun homosexualilor sunt catalogati de presa ca  luptand razboiul cel rau, facind analogie cu cei care cu ani in urma se  opuneau razboiului din Vietnam. Pe de alta parte, cei care promoveaza  avortul sunt portretizati ca luptand razboiul cel bun, asemenea celor  care au luptat in al Doilea Razboi Mondial. Din nefericire pentru  massmedia, au pierdut cel mai important subiect – inceputul luptei  pentru avort si renasterea cruciadei pro-viata. La subiectul acesta  presa de elita a fost batuta de articolele aparute pe aceasta tema in  publicatiile mai mici, cum ar fi “Crestinatatea Astazi” (“Christianity  Today”)  sau “Presa Baptista‘’ (“Baptist Press”). Ca miscarea pro-viata  este o miscare mare se stie. Este de asemenea mai tanara,  antreprenoriala, mult mai strategica in gandire, mai bine organizata,  mai dura in tratarea cu aliatii si inamicii deopotriva, aproape intr-un  mod salbatic de ambitioasa si mai neobosita ca niciodata.

Cu toate astea presa de elita este depasita de o schimbare chiar si  mai mare pe care nu o intelege si nu o discuta. Miscarea pro-viata a  capturat terenul moral al dezbaterilor privind avortul in special  datorita progreselor in tehnologia sonogramelor. O data incerte, acum  sonogramele ofera o imagine de inalta rezolutie a copilului nenascut, in  uter. Prin sonograme, copiii nenascuti au devenit, in fapt, copii. Cei  care promoveaza avortul au fost, de fapt, printre primii care au inteles  acest lucru si ca sonogramele au modificat balanta argumentelor. Doi  lideri ai miscarii pro-avort, Kate Michelman si Frances Kissling, au  recunoscut acum 3 ani ca fortele pro-viata au castigat un avantaj  semnificativ.

Spre deosebire de promotorii avortului, cei pro-vita s-au acomodat  repede noilor circumstante oferite de tehnologie si au inceput sa aibe  succes. Doar in 2011, 24 de state au adoptat 52 de noi restrictii  legislative cu privire la avort. Cinci dintre ele impun o ecografie cu  ultrasunete inainte de avort, iar doua insista ca ecranul sa fie vazut  si de catre mama. Patru state au interzis avortul in intregime dupa 20  de saptamani pe motivul ca dupa aceasta perioada copilul e capabil sa  simta durere. Opt state au renuntat la ObamaCare [NOTA AFR: asigurare  medicala oferita printr-o reforma a presedintelui Obama]. Cinci state au  oprit avortarea prin webcam, o procedura prin care doctorul, neprezent  fizic langa pacienta, indica mamei prin videoconferinta ce pilule sa ia  pentru a induce avortul. Sase state au oprit finantarea din fondurile  publice a operatiunilor lui Planned Parenthood (Planificarea Familiei),  cel mai mare furnizor de planuri si indicatii pentru avort. Statul Texas  a fost virful de lance al aceastei lupte cu o diminuare a finantarii  anuale de 64 de milioane de dolari.

Valul acesta de actiuni ale statelor nu ar trebui sa surprinda.  Republicanii au castigat controlul a 26 de legislaturi in alegerile din  2010. Cu ani in urma li se sugerase de expertii in politica sa nu se  opuna avortului pentru ca vor suferi un declin electroal. Dimpotriva, nu  au scazut ci au devenit un partid pro-viata. In congresul federal, 2  legi pro-viata au fost deja aprobate, una care interzice constringerea  cetatenilor de a cumpara polite de asigurare care sa acopere avortul,  iar cealalta insituind o iderdictie totala de a mai contribui cu banii  publici la finantarea avorturilor. Ambele masuri, insa, au fost blocate  de Senatul controlat de Democrati.

Trei Tendinte

Trei tendinte pro-viata s-au reliefat in 2011. Prima este cresterea opozitiei fata de avort in randul tinerilor.Tinerii  sub 30 de ani erau cei mai pro-avort segment al populatiei in anii  1970, scazand usor in anii 1980 si 1990. Acum, ei sunt cei mai pro-viata  segment al populatiei dupa categorii de varsta. In mod evident, ceva  s-a schimbat cu privire la atitudinile legate de avort ale noii  generatii. Americanii acestei grupe de varsta nu s-au facut mai  religiosi, mai conservatori din punct de vedere politic, sau mai ostili  privind drepturile homosexualilor. Nici nu si-au schimbat modul de  votare a candidatilor pro-viata. Ei doar tind sa observe ca avortul este  o incalcare a drepturilor omului. Daca societatea e generaosa in  acordarea de drepturi, de ce nu si copiilor nenascuti. Astfel, opozitia  contra avortului creste treptat.

Puteti vedea schimbarea asta de atitudini in marsul pro-viata din  Washington pe 22 ianuarie al fiecarui an. De ani de zile la mars au  participat initial numai catolici, apoi protestanti batrani. In ultimii  ani, marsul a fost dominat de tineri cu varsta in jur de 20 de ani, unii  venind si cu copii mici in brate.

Al doilea trend este cresterea foarte mare a numarului  centrelor de adapost pentru femeile insarcinate ori necasatorite. Aceste  case speciale au diferite nume: Centrul Femeilor Insarcinate in Criza,  Centrul de Íngrijire a Sarcinii, Centrul de Resurse al Sarcinii, Centrul  de Sanatate a Sarcinii, sau, simplu, Centrul de Sarcina. In statul  Virginia de Nord, Jim Wright, fost patron de centre imobiliare, a facut  un centru numit Mame care Nasc. Toate fac acelasi lucru, consilieaza  femeile singure in timpul sarcinii si le recomanda sa nu avorteze.  Rezultatele sunt complesitoare, 80-90% dintre femeile care au avut o  sonograma la aceste centre au ales sa pastreze copilasul. Astazi sunt  aproape de 3 ori mai multe astfel de centre (2300) decat clinici de  avort (800 – 850). Unul din motivele pentru care clinicile de avort se  inchid este ca viitoarele mame prefera sa stea in centrele pro-viata mai  mult decat in centrele de avort. Reteaua de ingrijire arata cresterea:  de la 550 de centre in 1999 la 1130 astazi.

Trendul numarul trei: reintinerirea vechilor grupari pro-viata  si aparitia altora noi. In 2006 Kristan Hawkins a fost numita director  executiv al organizatiei Studentii pentru Viata. Atunci  grupul activa  de 2 decenii cu un personal minim si avea in jur de 300 de filiale.  Astazi are 637 de filiale, un staf permanent de 10 oameni, si o duzina  de coordonatori locali. Printre filiale sunt Studentii Negrii pentru  Viata, Studentii in Medicina pentru Viata, Studentii din domeniul de  business pentru viata si tot asa. Scopul coordonatorilor este de a crea  cate 10 noi grupuri pro-viata in fiecare semestru universitar si cite 20  pe an. Asa, organizatia Studentii pentru Viata a fost revitalizata.

Un Erou: David Breit

David Bereit era angajatul unei companii farmaceutice cand Planned  Parenthood [Nota AFR: conglomeratul ceil mai mare de clinici avortiste  din SUA] a deschis o clinica de avort in orasul sau natal, College  Station din Texas. [Nota AFR: College Station este un oras universitar  in Texas] A organizat un protest. Dar asta a fost doar inceputul. In  2004, a demarat o initiativa de post si rugaciune numita ‘’40 de Zile  pentru Viata’’care promoveaza zile de privegheri si rugaciuni la  intrarea in clinicile de avort. A inceput cu o singura rugaciune in  centrul orasului College Station. Bereit spune ca numarul de avorturi in  localitatea lui a scazut cu 28% anul acela. De atunci, initiativa s-a  extins la 400 000 de mii de persoane care au participat la sute de  rugaciuni si privegheri in aproape 400 de orase. Cand a inceput  initiativa ‘’40 de Zile’’, spune el,  ‘’entuziasmul gruparilor pro-viata  era foarte scazut’’. “Acum insa observ mai mult entuziasm si speranta,  cum nu am vazut de ani de zile. Vantul bate impotriva celor de la  Planned Parenthood si a asociatilor lor”.

In cazul Planificarii Parentale (PP) asta este o realitate.  Eliminarea subventiilor publice pentru PP a fost mereu o prioritate  pentru asociatilor pro-viata. In 2009 s-au facut 1,2 milioane de  avorturi in SUA, din care PP a facut 332.278. Aproape o treime din  bugetul ei anual de 1 miliard de dolari a fost subventionat de guvernul  federal si contracte federale.

O Eroina: Lila Rose

Pana cind Lila Rose a intrat in actiune, PP s-a dovedit a fi o tinta  evaziva. PP afirma ca niciun dolar din subventiile publice nu a fost  folosit pentru avort, o remarca de necrezut. Niciunul din cei pro-viata  nu credeau asta. La urma urmelor banii nu pot fi detectati dupa cum sunt  folositi.

La doar 23 de ani Rose este cea mai bine vazuta activista pro-viata.  Rose, unul dintre cei 8 copii dintr-o familie catolica din San Jose,  California, a devenit o  activista anti-avort la varsta de 14 ani si a  continuat sa o faca in anii studentiei la UCLA. La 15 ani, a format  Actiunea Directa, in care producea clipuri cu camera ascunsa expunand  PP-ul ca oferea avort gratuit fetelor ce erau violate, pentru ca ele sa  nu raporteze nimanui incidentul. Rose a reusit sa faca asta, dandu-se pe  sine drept o prostituata tanara, adusa de catre ’’pestele’’ ei mult mai  in varsta la o clinica PP din New Jersey. Managerul clinicii i-a  explicat cum ar putea avorta, ea mintindu-si varsta. Clipul intocmit de  ea a facut senzatie pe internet. Mai important, insa, a fost ca a fost  vizualizat si de reprezentantul republican Cliff Stearns din Florida,  presedintele subcomitetului congresului pentru investigatii.

Stearns a fost ingrozit de ‘’manipularea acestei fete de 15 ani  pentru a o indupleca sa avorteze’’. A fost induplecat si de un raport  privind PP-ul facut de asociatia Americani Uniti pentru Viata (Americans  United for Life). In raport se vorbeste despre opt aspecte de ‘’scandal  si abuz’’, inclusiv deturnarea de fonduri federale, ’’esecul de a  raporta abuz sexual infantil’’, si ajutarea persoanelor implicate in  prostitutie si tratic de persoane. In 5 Septembrie, Stearns a lansat  prima proba impotriva lui PP. In scrisoarea sa catre Cecile Richards,  presedintele PP, Stearns a spus ca are ‘’nedumeriri despre politicile si  actiunile intreprinse’’ de PP si afiliatii ei, manipularea fondurilor  publice, precum si incalcarea restrictiilor federale privind finantarea  avortului. Stearns a cerut o colectie masiva de audit si documente.

Cum e de asteptat, Rose e entuziasmata de impactul cliplui ei la  adresa clinicilor PP. ‘’Nu poti argumenta impotriva imaginilor’’, spune  ea.”Ele spun adevarul si sunt indisputabile”. Tinerii ’’incep sa  priceapa adevarul despre avort in moduri prin care inainte nu aveau  acces. Aceasta este o miscare ce tocmai a inceput si numai poate fi  oprita.”

Ce se Intimpla Dincolo?

Uitati-va pe partea opusa a strazii de la etajul cinci al asociatiei  Susana B. Anthony (LSBA) din centrul Washingtonului si veti vedea 2  pancarde. Unul scrie “Opriti razboiul contra femeii”, iar celalalt “Nu  imi luati radiografiile cancerului”. Acestea sunt raspunsurile lui  Planned Parenthood si a aliatilor ei la initiativele miscarii pro-vita.  Avort? Nu, nu se mai folosete cuvintul acesta in propaganda ei. PP-ul  spune ca face doar teste medicale, avorturile fiind doar pe plan  secundar. Cuvantul dureros ce incepe cu ‘’A’’ aproape ca numai este  deloc rostit de cei ce au legaturi cu industria avortului, si pretind,  dimpotriva, ca doar sustin ‘’dreptul femeii de a alege.’’ Dar sa aleaga  ce? Asta ei nu mai o spun. Opozantii lor nu sunt cei ‘’pro-viata’’, ci  oricine e ‘’anti-alegere’’. Aceasta gimnastica si euphemism lingvistic  arata starea de disparare in care PP se afla. PP si aliatii ei sunt  uzati. Nancy Keenan, presedintele asociatiei NARAL PRO-ALEGERE America, a  declarat ziarului Newsweek, plina de ingrijorare, ca a urmarit marsul  pro viata al anului trecut din Washington. “Mi-am zis, oh Dumnezeule,  sunt asa de tineri si asa de multi”! Astazi, zelul, increderea in sine  si perseverenta in lupta pentru avort sunt toate indreprate impotriva  avortului. “Astazi sunt mai multi activisti pro-viata si sunt mult mai  determinati”, spune Carol Tobias, presedintele organizatiei Dreptul  National la Viata.

Lobbiul avorturilor si-a gasit propria tinta: centrele mamelor  insarcinate. Scopul este sa incerce sa oblige centrele sa posteze  pancarde mari spunand ca ele nu ofera avorturi sau alte servicii  similare, precum o face PP-ul. Asumtia in spatele acestui efort este ca  multe femei care se duc in centre pentru un avort, sunt convinse sa nu-l  mai faca.

Aceasta ofensiva a inceput pe un teren destul de anevoios, deoarece  avocatii centrelor de avort au reusit in mare parte sa blocheze aceaste  reglementari. In Austin, Texas, de exemplu, au reusit sa le elimine, iar  in statul Washington au impus ca avertismentul sa fie facut in cinci  limbi.

Intelectuali Pro Viata

Michael New, profesor de stiinte politice la Universitatea din  Michigan-Dearborn orinteaza ideologic miscarea pro-viata. A studiat  restrictiile privind avortul din ultimul deceniu si a constatat ca s-a  redus numarul de avorturi. Nu si-a promovat ideile printr-un canal  pro-viata normal, ci prin filiera academica intr-un studiu masiv care  i-a luat 3 ani, plus inca un an pentru ca concluziile sale sa fie  publicate. A testat impactul a trei restrictii: fara finantare publica,  implicarea parintilor, si consimtamantul informat. A determinat ca  aceste trei restrictii au redus rata avorturilor, mai ales prin  participarea parintilor la decizia de a avorta sau de a nu avorta in  cazurile minorelor.

Concluziile lui New au fost dezvaluite legislatorilor de stat,  incurajandu-i sa impuna restrictii la procedurile de avort. Noile sale  studii arata ca implicarea ambilor parinti este mai importanta in luarea  unei decizii decat implicarea unui singur parinte, iar ca restrictiile  celor pro-viata sunt mai efective. Suna cam de necrezut, dar New a  devenit un star al momentului. Promotorii avorturilor nu au un  echivalent de anvergura lui Michael New.

Durerea pe care copilul nenascut o simte in cursul avortului este un  alt aspect pe care pune accent miscarea pro-viata. Ultrasunetele moderne  arata ca la 20 de saptamani nenascutul reactioneaza vizibil la durere.  Anul trecut Nebraska a dat prima lege care interzice avortul din  momentul cind copilul incepe sa simta durerea. Mary Balch de la  organizatia Dreptul la Viata a jucat un rol cheie pentru adoptarea  acestei legi in Nebraska. Strategia centrala a celor din grupurile  pro-viata se bazeaza pe idea ca legile anti-avort, cu toate ca sunt  putine numeric, au un efect cumulativ semnificativ. Legile care  accentueaza durerea fatului nenascut sunt puse in opozitie cu dreptul  femeii de a alege sa avorteze. Dar cine din lobbiul pro-avort ar  indrazni sa dezminta durerea copilului nenascut? Doar un om crud.

Scopul ultim al miscarii pro-viata ramane acelasi ca la inceput:  stoparea avortului. Se imbarbateaza reciproc ca sa treaca peste orice  obstacol ce le-ar putea iesi in cale pentru a ajunge la acest tel.  Organizatia ‘’Americanii Uniti pentru Viata’’ (AUV) s-a specializat in  crearea de legi model anti-avort pentru statele americane. Dar au si un  plan strategic pentru ele. AUV nu glumeste cand vorbeste despre stoparea  avorturilor. Cheia este sa ingreuneze industria avorturilor prin legi  si reglementari intrusive. Acest lucru se rezuma la mijloace liberale  prin a produce un rezultat conservator. Conditii foarte precise dar greu  de indeplinit sunt impuse clinicilor de avort, cum de exemplu a facut  statul Virginia anul acesta: noi cerinte pentru siguranta,  contabilitate, si intocmirea si tinerea evidentelor si a rapoartelor.  Dar asta nu e tot. Va fi nevoie de si mai multe legi care limiteaza  avorturile, cum ar fi schimbarea mentalitatii pentru micsorarea cererii  de avort.

Intrebarea primordiala pentru miscarea pro-viata este daca a ajuns la  un moment crucial in care se poate deja vorbi de o victoria asupra  avorturilor. Nu e sigur. Nici cei de la AUV nu sunt. Ei spun celor  pro-viata ca inca nu au castigat. New spune ca cultura permisiva  americana este un mare impediment in oprirea avorturile. Dar multe  limite au fost depasite de catre miscarea pro-viata si multe vieti au  fost salvate numai in anul 2011, sa nu mai punem la socoteala si  ceilalti ani. Si mai multe lucruri bune for fi castigate prin simplul  fapt ca copilasii mici vor fi feriti de cutitele celor care fac  avorturi.

==========================

scris de AFR

sursa www.ne-cenzurat.ro

Extragerea gazului de şist trebuie interzisa

NE IAU GAZELE ŞI NE OFERĂ CUTREMURE ŞI POLUARE

 

„Modul în care străinii vor să exploateze resursele naturale ale României este pe punctul de a declanşa un nou scandal. După Roşia Montană, al cărei aur este vizat de canadienii de la Gold  Corporation, americanii de la Chevron vor să înceapă, luna viitoare, forările în solul românesc pentru exploatarea gazului din şistul argilos. Chevron a câştigat licitaţiile pentru astfel de forări în România în judeţele Bihor, Vaslui şi Constanţa, după ce a depus, în iulie 2010, oferte câştigătoare pentru trei perimetre cu o suprafaţă totală de 2.700 de kilometri pătraţi” (1). Gazul de şist este noul combustibil vedetă al momentului şi, aparent, România ar avea potenţial în exploatarea acestuia. Gazele de şist sunt gaze obişnuite, dar care sunt captate în structuri geologice foarte dificil de accesat şi care necesită tehnologii speciale pentru extragere. În România este vorba despre o tehnologie controversată la nivel mondial, numită fracţionare hidraulică, care presupune pomparea de milioane de litri de apă, amestecate cu substanţe chimice (compoziţia este secretă) care dizolvă rocile, în pământ, pentru a elibera gazele prinse în ele.

„Operaţiunile noastre se concentrează în două zone: Bârlad şi Dobrogea. Prima sondă de exploatare va fi săpată în Bârlad în a doua parte a anului 2012, iar din 2013 avem în vedere săparea a opt sonde în Dobrogea”, a declarat pentru ZIARUL FINANCIAR Thomas Holst, country manager pentru România în cadrul Chevron Upstream Europe.

Cetăţenii români care cunosc câte ceva despre acest procedeu şi ecologiştii sunt îngrijoraţi cu privire la pericolele la adresa mediului pe care procedura le implică. Ei susţin că s-ar putea ajunge la o poluare a apei freatice, având consecinţe dezastruoase asupra sănătăţii consumatorilor şi agriculturii. Terenul ar putea deveni un deşert

Există deja precedente.

Şi în Franţa s-a încercat exploatarea gazelor de şist. La început populaţia a fost bombardată cu reclame mincinoase la posturile TV şi radio, de genul: „Franţa este bogată” şi „Are bogăţii nedescoperite”, culminând cu îndemnul „Haideţi să exploatăm gazele de şist”. Totul a durat până când francezii au aflat adevărul. Au lăsat deoparte toate beneficiile vieţii: celebrele brânzeturi, vinul şi viaţa amoroasă şi au ieşit în stradă. Cu zecile de mii. Au ştiut ce să ceară guvernanţilor: interzicerea exploatării gazelor de şist. Sub presiunea străzii, legislativul a aprobat Legea 2011-835, interzicând exploatarea gazelor de şist. Însă s-au împotrivit puternicele companii petroliere. Acestea aveau licenţă pentru exploatarea acestor gaze, plătind sume colosale pentru aceasta. Şi au început să bombardeze Parlamentul şi Guvernul cu zeci de rapoarte care subliniau necesitatea şi beneficiile pentru ţară a exploatării gazelor de şist. În această situaţie, parlamentarii au avut o idee strălucită, pe care au transpus-o în practică, transmiţând companiilor respective următoarele; „Dragile noastre companii petroliere: nu vă interzicem să exploataţi gazele de şist. Doamne fereşte. Puteţi purcede oricând că, deh, Franţa este bogată şi este o ţară liberă …cu atât mai mult cu cât v-am şi dat licenţe pentru asta. Interzicem însă numai un singur lucru: extragerea lor prin fracturare hidraulică”.

M-am amuzat copios când mi-a fost tradus întregul text din franceză, ajungând la concluzia că aceste companii erau invitate să extragă gazul de şist prin orice metodă  mai puţin prin fracturare hidraulică. Guvernanţii francezi au acţionat deosebit de inteligent. Au obligat companiile respective ca, în termen de 2 luni, să prezinte tehnologii complementare de extracţie. Cum acestea nu există, în mod foarte elegant şi legal, le-au fost retrase licenţele, Franţa devenind primul stat din lume care a interzis prin lege fracturarea hidraulică pentru exploatarea gazelor de şist. O astfel de diplomaţie, pusă în slujba poporului, nu poţi decât să o admiri…

Explorarea gazului de şist prin fracturare hidraulică a fost interzisă şi în partea de nord-vest a Angliei, după ce au avut loc două cutremure provocate de operaţiunile de fracţionare de la exploatarea la Preese Hall, Blackpool. Iar operaţiunea experimentală de extragere a gazelor naturale din plăcile de şist din Lancashire a fost oprită, sub suspiciunea că ar putea declanşa cutremure, după ce mai multe mişcări seismice de mici dimensiuni au fost înregistrate în zonă…

Când premierul bulgar Boiko Borisov a anunţat că ţara sa nu va permite exploatarea gazului de şist, în acest sens fiind întocmit un moratoriu,  Statelor Unite au început presiunile.

Mai întâi , la Sofia a fost trimis, chiar de către secretarul de Stat american, Hillary Clinton, Richard Morningstar – trimis special pentru Eurasia în domeniul energiei. Însoţit de o întreagă echipă de experţi, el a prezentat părţii bulgare cele mai avansate tehnologii de exploatare a zăcămintelor de gaze. Însă aceştia nu au cedat.

În această situaţi, la scurt timp, chiar madam Hillary Clinton a efectuat o vizită de câteva ore pentru a-i convinge pe liderii bulgari. În cadrul discuţiilor cu autorităţile bulgare a abordat colaborarea în domeniul militar, situaţia din Orientul Mijlociu, progresele realizate de Bulgaria în domeniul Justiţiei şi drepturile romilor.

Bomba a venit în cadrul conferinţei de presă comune, când premierul bulgar Boiko Borisov a anunţat că ţara sa va menţine moratoriul asupra exploatării gazelor de şist: „Am subliniat că protecţia mediului şi menţinerea naturii noastre într-o stare bună pentru generaţiile următoare se află pe primul loc. De aceea, şi moratoriul impus asupra exploatării gazelor de şist va rămâne până când societatea nu va fi convinsă că această tehnologie este sigură şi nu pune în pericol mediul”. Premierul bulgar a mai afirmat că abordarea sa este aceeaşi, indiferent dacă este vorba de exploatarea gazelor de şist sau de energia nucleară. „Dacă aş fi fost convins că proiectul pentru construirea unei centrale nucleare la Belene este unul sigur, rentabil din punctul de vedere economic, şi că centrala nu va fi închisă peste 10 ani, aşa cum s-a întâmplat cu patru reactoare de la Kozlodui, aş fi semnat chiar astăzi pentru continuarea lucrărilor de construcţie”, a spus Borisov. El a explicat în acest fel de ce proiectul este îngheţat de mai bine de doi ani şi jumătate.

„Bulgaria joacă ping-pong cu marile puteri, titrează Standart. La câteva minute după ce avionul doamnei Clinton a decolat de pe aeroportul din Sofia, trei miniştri bulgari au plecat la Moscova. Este vorba de vicepremierul şi ministru al finanţelor Simeon Diankov, ministrul economiei şi energiei Traicio Traikov şi cel al transporturilor Ivailo Moskovski. Ceea ce leagă cele două vizite este faptul că în centrul discuţiilor se află subiectele energetice. La Sofia, Hillary Clinton a îndemnat la limitarea dependenţei Bulgariei de Rusia în domeniul energetic, în timp ce, la Moscova, ministrul Traikov se va întâlni cu Serghei Şmatko, ministrul rus al energiei. Cei doi vor discuta marile proiecte comune în acest domeniu, cum ar fi centrala nucleară de la Belene şi gazoductul South Stream, scrie publicaţia” (2).

Mai mult, la 18 ianuarie, Parlamentul a votat cu 166 voturi pentru si 6 împotriva interzicerea folosirii tehnologiei de fracţionare hidraulica inclusiv in apele teritoriale ale Marii Negre…

Bulgarii ne-au avertizat în acest sens. Au manifestat chiar în faţa Ambasadei României de la Sofia pentru ca guvernanţii noştri să interzică exploatarea gazului de şist prin fracturare hidraulică.  Mariana Cristova, de la Universitatea  Tehnică din Sofia, a spus: „Sperăm că ne vor auzi mai mulţi români şi că vom lupta împreună împotriva acestui pericol. Este o situaţie urgentă, fiindcă începerea extracţiei prin fracturare este plănuită pentru februarie şi dacă va începe, nu va mai putea fi oprită! Problema este că românii nu sunt deloc informaţi cu privire la această situaţie gravă. Este nevoie de oameni care să ia atitudine şi în România. Dacă exploatarea gazelor din şisturi va fi permisă în România, munca noastră a fost în zadar”.

 

NOI NU NE LUĂM DUPĂ EI

Pe 17 ianuarie 2012, seful Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale, Alexandru Patruti, a declarat ca Romania nu va lua exemplul Bulgariei si nu va interzice folosirea fractionarii hidraulice pentru extragerea gazelor de sist. Chevron va incepe anul acesta lucrarile de explorare in Dobrogea.  „Din 2013 avem in plan saparea a opt sonde in Dobrogea”, a declarat Thomas Holst, manager pentru Romania in cadrul Chevron.

Iată zonele din Români programate pentru exploatarea prin fisurare hidraulică:

Bârlad (Vaslui);                               Curtici (Arad;                Crai (Timiş);

Voivozi (Bihor);                               Periam (Timiş):             Măcin (Tulcea);

Tria (Bihor);                                     Biled (Timiş):                Babadag (Tulcea);

Băile Felix (Bihor);                          Păuliş (Timiş);               Capidava (Constanţa);

Tulca (Bihor);                                   Pariaş (Timiş);               Eforie (Constanţa);

Adea (Arad);                                     Buziaş (Timiş);              Costineşti (Constanţa)

Vama Veche (Constanţa);

Adamclisi (Constanţa).

======================================

Scris de Teodor FILIP

Sursă: 1. http://nogovernment.wordpress.com

2. http://wwwistoria-romanilor.com

via www.ne-cenzurat.ro