Monthly Archives: februarie 2012

”Diavolul va vorbi în curând !”

 Vreau doar să vă spun că va fi rău și că va fi o succesiune cronologică de evenimente, nu doar unul, la fel cum s-au succedat și visele mele.

 

Cu greu m-am hotărât să vă povestesc cele ce urmează mai ales că e o chestiune foarte delicată. O fac totuși pentru că consider că este de datoria mea să vă avertizez.Voi veți face cum veți crede de cuviință. Dar să încep cu începutul: ieri după-amiază mă aflam acasă și pentru că era încă ora de liniște am hotărât să mă pun în pat până la ora 17.00, cănd puteam să pun aspiratorul în funcțiune. Am adormit. Știu că am visat ceva dar nu îmi amintesc tot visul. Cert este că la un moment dat în vis încercam să ajung undeva și o persoană, fără chip și formă precisă, ca o ceață sau un abur având mărimea și forma unui om, m-a cuprins de după umeri și m-a tras înspre ea, parcă protejându-mă  și ascunzându-mă de ceva rău. Imi amintesc că i-am spus: ” Și eu aveam posibilitățile celor bogate dar n-am reușit să ajung!” Ceața mi-a răspuns: ” Ssst! Nu are nici o importanță. Diavolul va vorbi în curând! ” Apoi mi-a arătat undeva, puțin mai în spatele meu și cam la vreo 2-3 metri peste înălțimea noastră, o imagine: era un om îmbrăcat cu o haină lungă neagră care se pregătea să coboare și să vorbească Pământului. În momentul în care am încercat să-i deslușesc fața m-am trezit.

În general nu țin minte visele pe care le am. De cele mai multe ori spun că n-am visat nimic deși știu că nu este adevărat pentru că avem vise în fiecare noapte. Oricum, chiar și atunci când știu că am visat nu pot să-mi reamintesc visul. În ultimii 10-15 ani am avut vreo 10 vise pe care mi le amintesc și azi în detaliu. De-a lungul timpului am înțeles că îmi amintesc doar visele care au o legătură cu evenimente care urmează să se petreacă sau se petrec în momentul imediat trezirii mele. Trei dintre aceste vise au fost legate de mine și de familia mea. Toate s-au împlinit exact așa cum am visat și la momentul care mi-a fost specificat în vis. Celelalte vise erau despre evenimente care se vor petrece în viitor și care ne privesc pe noi toți. Nu mi s-a dat un timp precis dar din imagini rezulta că se vor petrece în aceste vremuri pentru că locurile erau din orașul meu, din Romania, și arătau ca în aceste vremuri. Pe de altă parte fiul și tatăl meu aveau vârsta de acum deși visele le-am avut cu vreo 6-7 ani în urmă, iar imobilul din vis nu exista pe atunci dar astăzi există. Nu am vorbit despre acele vise, care se referă la perioada Armaghedonului, pentru că m-am temut de opinia lumii. Acele vise le-am avut la intervale de 6-7 luni unul după celălalt, de- lungul celor 6-7 ani. Nici acum nu vreau să vorbesc despre ele. Vreau doar să vă spun că va fi rău și că va fi o succesiune cronologică de evenimente, nu doar unul, la fel cum s-au succedat și visele mele.

Știu că mulți vor spune că am innebunit sau mai rău că diavolul se joacă cu mintea mea și că încerc să înduc în eroare lumea. Nimic din toate acestea. De ce mi-ar spune mie diavolul că va veni în curând  și de ce ar vrea el ca lumea să știe, când noi toți știm că el va încerca să înșele lumea? De ce mi-ar spune mie Domnul că urmează să se întâmple toate astea? Poate pentru că se spune ” gura păcătosului adevăr grăiește ”. Oricum ar fi eu am considerat, de data aceasta, că este bine să vă avertizez. Nu pot ține doar pentru mine acest lucru. Voi credeți ce doriți și procedați în consecință. Eu consider că mi-am făcut datoria și v-am prevenit. Dumnezeu să ne ajute!

Posted on 21/02/2012 de   http://mucenicul.wordpress.com

==========================================

 

Poveşti despre promisa fericire.

NU VREAU SA FIU GROPAR
Nu vreau sa fiu groparul unui neam Nu vreau sa fiu călăul unei ţări Nu vreau să stau şi să privesc pe geam Cum suntem spulberaţi în patru zări.
Nu vreau sa tac, s-aştept şi să înghit Vânzări batjocoriri şi nesimţire Nu vreau să mai ascult  stereotip Poveşti despre promisa fericire.
M-am săturat să tac şi să privesc Călcâiul ce striveşte un gândac Am glas să ţip şi să mă răzvrătesc Am glas ca să vorbesc şi nu să tac.
Nu vreau să mă complic din plictiseală Dar nici să fiu complice unor hoţi Tăcerea ce ucide ca o boală Ne face hoţi şi criminali pe toţi.
Nu vreau să lâncezesc o viaţă iar Să mă cuprindă lenea  ca o moarte Dacă va trebui să mor, atunci măcar Să mor strigându-mi dorul de dreptate.
Nu vreau să tac, nu vreau să stau şi nici Să mai aştept umil cu mâna-ntinsă Să vină vreun „0 seven agarici” S-aprindă iar o candelă nestinsă.
M-am săturat să strâng şi să tot tac  Nevoile, şi grijile şi dorul Să fierb ca ciorba-n oală sub capac La foc arzând cu încetinitorul.
Nu vreau, nu pot să mai suport Atâta delăsare criminală A celor ce vor tot, fără efort. Nu vreau să mai bolborosesc în oală.
Nu vreau să fiu părtaş  al celor care Îmi vând pământul şi mă vând pe mine De astăzi mă ridic iar în picioare Nu vreau să mai accept mersul pe vine.
Priviţi-mă, la cât  arăt de mic, Eu mă aşez cu mult deasupra voastră Căci eu de astăzi, iată, mă ridic Şi nu mai stau pasiv lângă fereastră.
Căci nu mai vreau şi n-am să mai accept Să fiu călău, secure şi gropar
Cât îmi va bate inima în piept Voi fi copac semeţ, protestatar.

Sursa: Legalitatea înainte de toate

Locotenentul Gheorghe Alexandru a fost găsit vinovat

Oprea l-a trecut în rezervă pe locotenentul Alexandru Gheorghe

Prin ordin semnat de ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, locotenentul Alexandru Gheorghe de la Flotila 71 din Câmpia Turzii. Ordinul a fost semnat miercuri 22 februarie şi adus la cunoştinţa militarului joi 23 februarie. Locotenentul Gheorghe Alexandru a fost găsit vinovat de către Consiliul de judecată al ofiţerilor din Flotila 71 Aeriană de mai multe fapte. Astfel, s-a stabilit că participarea sa, în data de 23 ianuarie, la mitingul din Piaţa Universităţii, este faptă interzisă de regulile militare. De asemenea, el a fost găsit vinovat de purtarea uniformei militare pe timpul participării, în data de 23 ianuarie, la mitingul din Piaţa Universităţii din Bucureşti, cu nerespectarea prevederilor Regulamentului de ordine interioară în unitate şi Dispoziţia şefului Statului Major General privind unele reguli pentru portul uniformelor militare. Totodată, el a fost găsit vinovat pentru neînştiinţarea comandantului despre deplasarea şi în alte localităţi pe timpul părăsirii garnizoanei în 23 ianuarie, respectiv în Bucureşti. Consiliul de judecată al ofiţerilor din Flotila 71 Aeriană l-a mai găsit vinovat şi de “acordarea de interviuri şi declaraţii reprezentanţilor mass-media civilă, fără a păstra echidistanţa politică a armatei şi fără aprobarea comandantului unităţii, şi, totodată, furnizarea unor informaţii exceptate de la liberul acces, respectiv denumirea funcţiei şi a structurii unde se găseşte aceasta”. Locotenentul Alexandru Gheorghe are la dispoziţie două zile să predea cele peste 1.000 de documente pe care le gestiona. Ion Panaitescu, avocatul lui Alexandru Gheorghe, a declarat că va ataca ordinul în contencios. “Decizia ministrului Apărării Naţionale de excludere a lui Alexandru Gheorghe din armată va fi contestată în contencios, la Curtea de Apel Cluj. Dacă va fi nevoie, vom merge şi la instanţele internaţionale pentru a se face dreptate”, a afirmat Panaitescu. Rămâne de văzut dacă trecerea în rezervă a locotenentului având la bază o acţine considerată de natură politică, va duce la reţinerea altor angajaţi ai MApN de a face politică în tipul campaniilor electorale ce se apropie anul acesta. De asemena, e de văzut dacă folosirea sau punerea la dispoziţie a infrastructurii MApN în folosul unor acţiuni politice va fi pedepsită similar. În acest sens ar trebui acordată o atenţie sporită acţiunilor din cadrul cercurilor militare, a bazelor de odihnă şi tratament ale MApN unde mascat se pot organiza acţiuni cu tentă politică. Nu în ultimul rând va fi de văzut în ce măsură în campania elctorală a ministrului va fi folosită logistica ministerului, vezi stuaţiile repetate când ministrul a folosit elicoptere ale MApN-ului pentru deplasarea la mitinguri electorale. Nu în ultimul rând va fi de văzut în ce măsură haina militară va fi prezentă pe afişele elctorale. Sperăm că şi atunci MApN va fi vigilent şi îi va sancţiona în consecinţă pe vinovaţi, indiferent cine vor fi aceştia.
   Sursa:

Campioni la sărăcie

Suntem campioni la sărăcie: 8,9 milioane de săraci dintr-o populatie de 19 milioane!

Care sunt realizările Regimului Băsescu?
Milioane de români suferă de lipsuri materiale severe, arată un studiu realizat de Eurostat. Potrivit informaţiilor oferite de Eurostat, şi citate de Mediafax, 41,4% din populaţia României riscă sărăcia sau excluderea socială. Asta înseamnă 8,89 milioane de persoane . Datele au fost colectate la nivelul anului 2010… Oare acum in 2012  care sunt cifrele reale ale sărăciei?
6,6 milioane de români suferă de lipsuri materiale severe dintr-un total de aproape 9 milioane de persoane care trăiesc în sărăcie sau riscă să ajungă în această situaţie. 41,4% din populaţia României riscă sărăcia sau excluderea socială, reprezentând 8,89 milioane de persoane dintr-o populaţie totală de 21,47 milioane (nu vazusera noul recensamant, cel in care suntem doar 19 milioane). Datele au fost colectate, cum spuneam,  la nivelul anului 2010.
Totodata, 31% din populatia Romaniei sufera de lipsuri materiale severe, reprezentand 6,65 milioane de persoane conform bazei de calcul utilizata de Eurostat.
Cine are cei mai sarmani pensionari din Uniunea Europeana? Dar cei mai multi pensionari saraci? Econtext pune din nou lupa pe saracia din Romania si din celelalte state ale blocului comunitar.
Câţi pensionari se zbat în mizerie în România social Din nefericire, daca este un top negativ, atunci Romania se afla pe primele locuri. Si nu facem exceptie nici de aceasta data.
Pe primul loc in UE, cu cea mai ridicata rata a pensionarilor care se zbat in saracie, se plaseaza Bulgaria. Astfel, 55,1% din pensionarii Bulgariei traiesc in mizerie. A doua pozitie este ocupata de Cipru, cu o rata a pensionarilor aflati la limita saraciei de 49,9%. Iar pe a treia pozitie se afla Romania, unde 41,7% din totalul pensionarilor traiesc la limita saraciei.
In total, in Romania traiesc aproape 5 milioane de pensionari. Ceea ce inseamna ca aproape 2 milioane de pensionari supravietuiesc de pe o zi pe alta, se zbat intr-o saracie crunta.
Statele UE cu cele mai ridicate procentaje din populaţie care riscă sărăcia sunt Bulgaria (42%), România (41%), Letonia (38%), Lituania (33%) şi Ungaria (30%). La polul opus se regăsesc Cehia (14%), Suedia şi Olanda (15% fiecare), Austria, Finlanda şi Luxembourg (17% fiecare).
La polul opus se regăsesc Cehia (14%), Suedia şi Olanda (15% fiecare), Austria, Finlanda şi Luxembourg (17% fiecare).
In statele central-est-europene, 27,4% din populatia Letoniei traieste cu lipsuri materiale grave, 21,6% (2,1 milioane) in Ungaria, 19,5% in Lituania, 14,2% (aproximativ 5 milioane) in Polonia, 11,4% in Slovacia, 9% in Estonia. In Grecia, epicentrul crizei datoriilor, de stat din zona euro, doar 11,6% din populatie se incadreaza in aceasta categorie. Spania, cu un somaj care persista in apropierea cotei de 20%, figureaza cu o cota de numai 4% la nivelul anului 2010, mai mica decat cea a Frantei (5,8% – 3,5 milioane de persoane), a Marii Britanii (4,8%) sau a Germaniei (4,5% – 3,6 milioane).In Italia, ponderea persoanelor afectate grav de saracie se ridica la 6,9%, iar in Portugalia la 9%.
Categoria persoanelor considerate sărace cuprinde populaţia afectată de cel puţin patru din următoarele nouă probleme: nu pot plăti la timp chiria, ipoteca sau facturile la utilităţi, nu-şi permit să-şi încălzească în mod adecvat locuinţa, nu pot face faţă cheltuielilor neaşteptate, nu îşi permit o masă cu carne, peşte sau alt tip de hrană bogată în proteine cel puţin odată la două zile, nu îşi permit o vacanţă de o săptămână în fiecare an, nu pot deţine şi întreţine un automobil, o maşină de spălat, un televizor color sau un telefon, fix sau mobil.
Sursa Mediafax

Sursa: News.ro Ştiri pe Blog

Papusarii din spatele guvernelor americane

FOARTE IMPORTANT DE CITIT! Illuminati si Administratia Americana. Papusarii din spatele guvernelor americane

 

 

La 20 octombrie 1920, ziarul La Vieille France publica în numarul 195 un articol scris de un autor rus, din care citam: “Este o asemanare izbitoare între Protocoalele Maestrilor Francmasoneriei si discursul rabinului Reichhorn pronuntat la Praga în 1869 la înmormântarea marelui rabin Simeon-ben-Iehuda si publicat de Readcliffe, care a fost asasinat pentru ca l-a publicat. Sonol, care-l adusese pe Readcliffe la funerariile la care a vorbit Reichhorn, a fost ucis într-un duel, la scurt timp dupa aceea. Ideile generale formulate de rabin sunt gasite pe larg în Protocoale.” La 10 martie 1921, în numarul 214, ziarul a publicat apoi discursul rabinului Reichhorn. Nu stim cine a scris Protocoalele Maestrilor Francmasoni (se presupune ca sunt note luate dupa discursuri tinute de dr. Theodore Herzl), dar stim cine a fost marele rabin Simeon-ben-Iehuda si cine a fost rabinul Reichhorn. Iata discursul rabinului Reichhorn:

“1. Noi, înteleptii francmasoni, avem obiceiul sa ne întrunim în Sanhedrin la fiecare suta de ani ca sa trecem în revista progresul realizat în munca de stapânire a lumii pe care ne-a promis-o Iehova, si victoriile noastre împotriva dusmanului nostru, crestinismul.

2. Anul acesta, reuniti la mormântul veneratului nostru Simeon-ben-Ihuda, ne putem mândri ca secolul care s-a scurs ne-a adus foarte aproape de tel si ca acest tel va fi în curând atins.

3. Aurul a fost si va fi întotdeauna o putere irezistibila. Mânuit de experti, va fi totdeauna cel mai util instrument pentru cei ce-l au si obiectul invidiei celor ce nu-l au. Cu aur poti cumpara cele mai nestapânite constiinte, poti fixa valoarea tuturor lucrurilor, pretul tuturor produselor, poti finanta împrumuturi catre state si apoi ai statele la dispozitie.

4. Deja principalele banci, bursele întregii lumi, creditele tuturor guvernelor, sunt în mâinile noastre.

5. Cealalta mare forta este presa. Repetând fara întrerupere anumite idei, presa reuseste ca în cele din urma sa le impuna de parca ar fi fapte reale. Teatrul ne aduce servicii asemanatoare. Pretutindeni, presa si teatrul asculta ordinele noastre. (Putem adauga televizorul care nu se inventase înca).

6. Laudând într-una DEMOCRATIA, îi vom diviza pe crestini în partide politice, le vom distruge unitatea nationala, vom semana peste tot discordie. Redusi la neputinta, se vor prosterna în fata LEGII BANCILOR NOASTRE, caci noi suntem totdeauna uniti si totdeauna fideli cauzei noastre. (Nota: întotdeauna strâns uniti în lupta comuna împotriva crestinismului si a crestinilor, dar foarte dezbinati si la cutite între ei).

7. Ii vom împinge pe crestini la razboi exploatând mândria si prostia lor. Se vor masacra reciproc si vor face loc unde sa ne punem oamenii nostri.

8. Mosia totdeauna a însemnat influenta si putere. Vom farâmita marile domenii teritoriale în numele dreptatii sociale si a egalitatii; vom împarti fragmentele la tarani, care le doresc din tot sufletul si care curând ne vor fi datornici, ca urmare a costului de productie. Capitalul nostru ne va face stapânii lor. Atunci noi vom deveni marii latifundiari si stapânirea asupra pamântului ne va consolida puterea. (Nota: rabinul spune adevarul. Nu trebuie decât sa examinam cine este azi proprietarul palatelor si mosiilor marilor case nobiliare din trecutul Europei).

9. Sa încercam sa înlocuim circulatia aurului cu bani de hârtie. Cuferele noastre vor înghiti aurul si noi vom dirija valoarea hârtiilor care ne vor face stapâni pe toate pozitiile. (Nota: din nou, rabinul spune adevarul. Dolarul e de hârtie, si rezerva de aur de la Fort Knox a Statelor Unite a fost transferata în bancile particulare dominate de casa Rothschild; Statele Unite nu mai au, la drept vorbind, tezaur).

10. Intre noi sunt multi oratori buni, capabili sa se prefaca entuziasti si sa convinga gloata. Ii vom împrastia printre popoare ca sa anunte schimbari care vor aduce fericire speciei umane. Cu aur si cu linguseli vom câstiga proletariatul care se va angaja singur sa distruga capitalismul crestin. Le vom promite muncitorilor salarii pe care nici nu le-au visat, dar vom ridica si pretul celor necesare pentru trai, astfel încât profitul nostru va fi si mai mare.

11. Astfel vom pregati revolutii pe care le vor face crestinii si ale caror fructe le vom culege noi.

12. Atacându-i si batjocorindu-i, le vom face preotii mai întâi ridicoli, apoi odiosi si le vom face religia la fel de ridicola si odioasa ca preotii. Atunci noi vom fi stapâni pe sufletele lor, pe baza atasamentului pios pentru propria noastra religie si a superioritatii sufletului nostru.

13. Ne-am instalat oamenii nostri în toate pozitiile importante. Trebuie sa ne straduim sa le furnizam goimilor sneevrei; literal, cuvântul ebraic GOI (plural: GOIM) inseamna “animal”, aceasta reflectând deosebit de clar atitudinea satanica, antiumana pe care o are francmasoneria fata de umanitatet avocati si medici; avocatii cunosc toate interesele; doctorii, odata patrunsi în casa, devin confesorii si directorii constiintelor. (Nota: dam un exemplu de pe vremea când au fost rostite aceste cuvinte: în 1919, în Polonia si Rusia evreii reprezentau 14% din populatie, dar detineau 84% din întreprinderi, erau 20% din scriitori, 51% din profesori, si 24% din doctori. Cuvintele rabinului au avut ecou: de atunci proportia lor în aceste domenii a crescut mult).

14. Dar mai presus de orice sa monopolizam învatamântul. Acesta va fi mijlocul prin care vom raspândi idei care ne sunt utile si vom forma mintile copiilor dupa cum ne convine noua.

15. Daca vreunul dintre ai nostri cade cumva pe mâna justitiei crestinilor trebuie sa-i sarim în ajutor; gasiti câti martori puteti ca sa-l salvati de judecatori pâna când vom fi doar noi judecatorii.

16. Umflati de ambitie si vanitate, regii crestinilor se înconjoara cu lux si armate. Le vom pune la dispozitie toti banii de care are nevoie nebunia lor si astfel îi vom duce de capastru.

17. Sa nu împiedicam casatoriile tinerilor nostri cu fete crestine, caci prin ele vom pune piciorul în cele mai închise cercuri. Daca fiicele noastre se casatoresc cu goimi va fi la fel de bine pentru interesul nostru, caci copiii mamelor evreice sunt ai nostri. Sa propavaduim ideea amorului liber, ca sa distrugem atasamentul femeilor crestine pentru principiile si practicile religiei lor.

18. Timp de secole în trecut fiii Israelului, dispretuiti si persecutati, au muncit ca sa-si deschida drum spre putere. Acum au ajuns la tinta. Acum ei au în mâna lor viata economica a blestematilor de crestini; si influenta lor determina politica si moravurile.

19. La ora potrivita, dinainte stabilita, vom dezlantui revolutia, care, ruinând toate clasele crestinismului, îi va înrobi definitiv pe crestini noua. Astfel se va înfaptui promisiunea pe care Dumnezeu a facut-o poporului sau”.

Exista o conspiratie al carei scop este divizarea speciei umane în doua: pe de o parte o plutocratie putin numeroasa, care se alege si perpetueaza singura, slujita de o nomenclatura de tip comunist, menita sa stapâneasca toate averile lumii si sa se bucure de toate privilegiile si pe de alta parte masele imense de sclavi, serbi, iobagi, goimi – “ceilalti”. Unii autori apreciaza ca aceasta elita plutocratica consta din 300 de clanuri, ca tribul Rothschild, raspândite prin toate tarile lumii. Refuzând adesea sa colaboreze cu natiunile gazda, în dusmanie ascunsa cu acestea, evreii îsi închipuie ca toti fac parte din aceasta elita a celor 300 de clanuri, când în realitate sunt doar un instrument în mâinile plutocratiei. Pervertirea organizata a culturii si educatiei serveste scopurilor plutocratiei. Distantarea dintre plutocratie si imensele mase de serbi se realizeaza nu numai prin eliminarea clasei de mijloc, care este cea mai productiva si mai inventiva clasa, de fapt unica productiva, ci si prin incapacitatea intelectuala a celor destinati sa fie serbi. Dupa peste 60 de ani de degradare a învatamântului public american, conspiratia oculta este multumita de rezultate; absolventii liceului american sunt în mare proportie aproape analfabeti; a sosit momentul înregimentarii “vitelor cu fata umana”. “atât presedintele Bush cât si Clinton militau pentru adoptarea unor Scopuri Educative Nationale”, scrie comisia Nationala pentru Educatie în raportul ei din aprilie 1994. Metoda de manipulare într-o “democratie de tip occidental” este clasica: conspiratia oculta creeaza o criza (finantând activitati distructive), apoi analizeaza criza si prezinta publicului solutia, care consta dintr-un si mai mare control central pentru combaterea crizei. Publicul este hipnotizat sa ceara solutia prezentata; iar daca publicul nu o cere, mass-media, aservita conspiratiei, pretinde ca publicul o cere. Fiecare cititor, care stie ca el personal n-a cerut-o, îsi imagineaza ca altii au cerut-o.

Toti cei care au contribuit la îndobitocirea natiunii americane au cazut de acord ca aceasta este îndobitocita. Acum tot ei vin cu solutia: prelungirea anului scolar si eliminarea vacantelor, prelungirea orelor de clasa astfel încât copiii sa nu-si mai vada parintii aproape deloc.

Profesorii s-au consolidat prin sistemul de “tenure” (numire definitiva pe post) astfel încât acum pot face tot ce vor nestingheriti: profesorii primesc salarii exorbitante comparativ cu volumul de munca pe care il depun; nu mai predau, lasând aceasta treaba în grija studentilor post-universitari; modifica programa analitica dupa interesele lor personale; îi pedepsesc pe cei care predau bine, ca sa-i faca sa dispara si sa nu se vada diferenta; îsi dedica timpul unor cercetari înguste care sa le sporeasca numarul de titluri publicate; inventeaza si folosesc un jargon artificial care sa ascunda vidul si ineptia scrierilor lor; au monopolizat revistele de specialitate si produc tone de publicatii inutile si inepte, cu singurul scop de a-si lungi lista de lucrari publicate; au creat un sistem de cenzura care nu permite nimanui sa-i critice; în literatura si arte au creat analfabetism si lipsa de cultura; în sociologie au creat o pseudo-stiinta vecina cu magia; în stiintele exacte se ocupa doar de propriul lor interes imediat; în pedagogie promoveaza mediocritatea, devastând astfel întregul sistem de scolarizare; au reusit astfel sa desfigureze întreaga civilizatie.

*

*       *

Au trecut mai bine de doi ani de când presedintele Statelor Unite, Bill Clinton, a fost inaugurat festiv la Casa Alba. Ce a realizat însa în acest rastimp?

Iata cum arata America astazi, asa cum este descrisa prin cuvintele istoricului Ralph Epperson: “ziarele sunt pline în zilele noastre de stiri despre cresterea exploziva a numarului de divorturi; despre maltratarea crescânda a copiilor de catre unii parinti; despre numarul tot mai mare de violuri; despre cresterea continua a numarului celor care citesc materiale pornografice; despre cresterea continua a tâlhariei; despre cereri care solicita sa se instituie un guvern mondial; despre insistenta tot mai mare de a se urmari sa se darâme granitele nationale; despre tot mai multe biserici crestine închise pentru ca nu vor sa se supuna cenzurii guvernului. Dar oare de unde vin toate acestea? De ce toata mostenirea trecutului, granitele nationale, dreptul de a avea o religie liber aleasa, dreptul la avere personala si alte drepturi sunt asa de acerb atacate? Oare exista persoane si organizatii secrete care doresc sa schimbe ordinea de baza a lucrurilor? (“The New World Order – Noua Ordine Mondiala”, Introducere).

Redam in continuare un fragment dintr-o scrisoare scrisa de Craciun în anul 1993 de catre un american, prietenilor lui din România: “Recent s-a întors un cunoscut dintr-o excursie tur în Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria si Turcia. România i-a facut însa cea mai deplorabila impresie. Mizerie neagra, delasare, coruptie, o tara complet devastata economic si moral, prada speculantilor politici si financiari. Greu de spus cât va dura situatia actuala cu toate efectele ei, nu numai asupra economiei (care se simte cel mai acut), dar mai ales asupra conditiei morale a tineretului. S-ar parea ca toate scursorile, putrefactiile si viciile din vest (si multitudinea lor e impresionanta) – variate si raspândite în toate straturile sociale de la omul de rând pâna la cel care dicteaza soarta tarii si în ultima instanta poate chiar a lumii) – si-au gasit deja locul de “cinste” în noua societate româneasca.

Vestile pe care le-am primit sunt deprimante si ne dor. Am dori sa va spunem un cuvânt de încurajare, dar din pacate viitorul ni se pare sumbru, fara solutie nu numai pentru România ci pentru întreaga omenire. In ultimii 10-15 ani ne-am straduit sa ridicam valul care acopera lupta politica din culise si pe masura ce adunam date, urâciunea ce s-a dezvaluit era din ce în ce mai surprinzatoare si de necrezut… marea majoritate a oamenilor sunt obsesiv preocupati de necazurile lor personale într-o economie falimentara si într-o societate terorizata de o violenta exploziva alimentata de o mass-media si legislatii strâmbe; ei nu au timp si interes pentru viata politica si, ce este mai tragic, au fost si sunt permanent conditionati de francmasoni sa creada tot ce scrie în ziare. Si ziarele mint. Ziaristii de aici sunt practic niste prostituati în meseria lor, fiind platiti extrem de bine (peste un milion de dolari pe an!); ei nu îsi risca aproape niciodata viitorul financiar pentru echitate sociala, dreptate si adevar, ci asculta slugarnic de poruncile celor care tin haturile. Iar cei care tin haturile sunt francmasonii, care fac parte din consortiul international al bancilor, care au decis crearea Fondului Monetar International si a Natiunilor Unite si care împing lucrurile cu determinare spre un guvern mondial, ce va pune capat tuturor libertatilor individuale. In momentul în care acest vis (sau mai bine zis acest cosmar) se va împlini, omenirea va intra în cea mai neagra epoca din care, daca va fi în stare sa iasa, o va face cu sacrificii omenesti si materiale imense. Traim apogeul unei conspiratii francmasonice diavolesti, care a început cu secole în urma si numai la sfârsitul secolului trecut au început sa se concretizeze evenimentele conform planului lor.

In 1913, dupa câteva încercari nereusite, bunicul lui David Rockefeller a izbutit sa introduca o lege conform careia Congresul, contrar Constitutiei, cedeaza dreptul de a crea banii pentru gospodarirea natiunii unui grup de banci caruia îi da numele de Federal Reserve Bank: “Federal” ca sa dea iluzia ca este vorba de o institutie guvernamentala si nu privata. Când Congresul decide ca are nevoie de bani pentru orice actiune (drumuri, poduri, aparare, etc.), în loc sa creeze bonuri care sa le puna în vânzare, se adreseaza acestei adunaturi de banditi internationali, toti francmasoni, care creeaza banii din vânt si cu dobânda! Ca un exemplu ultrasimplificat, Congresul cere spre exemplu 1000 de dolari, banca îi livreaza cu 10 la suta dobânda, ceea ce înseamna ca Congresul dintr-un fond de 1000 de dolari trebuie sa restituie bancii 1100 de dolari. Suta de dolari dobânda trebuie platita si din nou Congresul se adreseaza bancii pentru un împrumut, ca sa aiba cu ce plati dobânda veche. Din 1913 pâna acum datoria guvernului american catre acesti bancheri s-a ridicat la aproape patru trilioane de dolari, la care se adauga datoriile individuale ale cetatenilor care fac împrumuturi pentru case, masini, etc; si astfel, toate bancile sunt afiliate la aceasta banca centrala. Se estimeaza ca datoria totala este între 12-16 trilioane de dolari, o suma care depaseste de câteva ori toti dolarii care exista în circulatie în toata lumea. Optzeci la suta din taxele pe care le platim se duc deci în buzunarele bancilor internationale pentru plata dobânzii anuale. Tara este falita, politicienii, majoritatea francmasoni, sunt alesi dupa gradul de servilism, cine ridica capul este discreditat de catre mass-media cu un sistem infailibil: ti se pune o eticheta de rasist, alb extremist, separatist si, daca doreste sa te distruga total, atunci esti declarat antisemit. Un fapt ciudat: bancile care participa la acest Federal System sunt aceleasi care au finantat revolutia bolsevica; numai doua dintre ele sunt în Statele Unite, restul sunt în Europa. Un ultim amanunt: toate legile votate de catre Congres pot fi atacate juridic daca exista motive ca sa fie considerate neconstitutionale. Pentru sistemul bancar centralizat, Congresul a votat o lege speciala, prin care se face ilegala orice fel de actiune judiciara îndreptata împotriva lui. Si în plus nimeni, nici Congresul, nici Presedintele, nu are dreptul sa cerceteze legislatia bancara si nici manevrele bancilor în bursa internationala. Câti stiu faptele acestea? Un numar uluitor de mic. Cei care cauta sa dezvaluie cu curaj complotul francmasonic mondial sunt aruncati în puscarie, asasinati, distrusi financiar. Acest lucru se întâmpla si în Europa. Toate guvernele vestice au grave probleme financiare – si asta din cauza ca au adoptat acelasi sistem bancar. Care este rezultatul acestui control total asupra guvernelor? Acum câtiva ani, un senator a declarat ca nu Uniunea Sovietica este cea care raspândeste comunismul în lume, ci guvernul american. Si este perfect adevarat. Inca de pe vremea celui de-al doilea razboi mondial, regimul sovietic a fost favorizat de catre toate administratiile americane. Roosevelt, pe motiv ca o ajuta economic, i-a trimis Uniunii Sovietice o presa si hârtie pentru a tipari dolari, ceea ce a avut drept rezultat un influx masiv de spioni. Truman l-a ajutat pe Mao Tse Tung sa preia puterea în China, pe continentul Asiei. China nationalista a fost data afara din Natiunile Unite si înlocuita cu China comunista de catre presedintele asa-zis “conservator” Nixon. Eisenhower a furnizat alimente pentru armata sovietica când a “eliberat” Cehoslovacia. Carta Natiunilor Unite a fost scrisa de o banda de comunisti din Statele Unite, între care Dexter White si Alger Hiss. Primul s-a “sinucis” când au început investigatiile cu privire la activitatea lui subterana – ca sa nu poata dezvalui numele altor tradatori -, iar cel de-al doilea a fost bagat în puscarie, pe timp de 20 de ani pentru spionaj în favoarea Uniunii Sovietice. Douazeci de mii de soldati americani, care au fost luati prizonieri de catre armatele sovietice în timpul celui de-al doilea razboi mondial, nu s-au mai întors; toate administratiile au cunoscut acest fapt si singurul efort pe care l-au depus cu îndârjire a fost sa acopere adevarul de ochii lumii. Murdaria a iesit la iveala anul trecut. Mare zarva? Nicidecum! Majoritatea ziarelor n-au pomenit un cuvânt, iar Congresul a luat nota în tacere. Reactia celor din public, care au aflat, a fost de genul: “Ce poti sa mai faci dupa atâta vreme; si-asa au murit desigur cu totii!” Dar, acelasi lucru s-a petrecut recent si cu prizonerii americani din Vietnam si Coreea. Efortul administratiei actuale cât si al celor precedente a fost sa musamalizeze o realitate care, din partea unei natiuni demne ar cere imediat o actiune drastica. Documentele au fost tinute secret si când familiile celor interesati au facut suficienta presiune, presedintele-marioneta pe care il avem azi a promis ca va da ordin sa devina accesibile publicului toate datele; iar în ziua urmatoare guvernul a distrus toate documentele din Bangkok, cele pe care promisese cu o zi înainte ca le va face accesibile.

Dar iata si alte câteva “detalii” ale actiunilor monstruoase ale Francmasoneriei, in Statele Unite, in diverse domenii ale vietii:

Religia: Crestinismul este sub atac atât din afara cât si dinauntru. Religia este scoasa oficial din toate scolile de stat si cine îndrazneste sa pomeneasca cuvântul Dumnezeu sau, si mai rau, Isus, este dat afara din învatamântul public. In schimb biblia satanica si doctrina francmasonica au o mare greutate în programul academic. Nu exista fonduri pentru repararea bisericilor, iar când ajung în înaintata stare de decadere, intervine mâna binefacatoare a guvernului care zice: va dau banii dar restaurarea va avea loc dupa planurile si ideile noastre. Drept urmare, decoratiunile interioare, cele mai bune productii a secole de civilizatie si cultura, sunt înlocuite cu monstruozitati moderniste iar crucea cu rastignirea este înlocuita cu o cruce simpla, ceea ce face ca în mintea celor tineri crucea sa fie asociata cu o mitologie si cu o simbolistica situata pe acelasi plan de importanta ca toate mitologiile pagâne cu semnele lor geometrice. Oficierile au suferit schimbari pe care preotii ramasi pe pozitii crestine le considera blasfemii. Dar ordinele vin “de sus”. Asa cum au fost înlocuiti politicienii demni si cinstiti cu niste zdrente mizerabile, tot asa au fost înlocuiti cardinalii si episcopii, demni de aceste nume, cu slugi ale “Noii Ordini Mondiale”. Si pentru ca omenirea sa afle ca este pe pragul unei noi ere, Bush, urmas demn al lui Stalin si Hitler, a distrus leaganul civilizatiei occidentale într-un razboi nedrept si monstruos. Trei sute de mii de irakieni au fost omorâti. Pentru prima data în istoria razboaielor armata care s-a predat a fost macelarita, americanii au îngropat de vii soldatii din transee, au utilizat obuze anti-tanc facute din uraniu “neradioactiv”, care de fapt este radioactiv si ca urmare o buna parte din Irak va fi de nelocuit timp de secole. Iar Sadam a fost mintit de catre Bush ca Statele Unite vor considera conflictul lui în Kuweit ca o problema locala între arabi si nu se vor amesteca. Este demn de retinut ca Kuweit-ul a facut parte din Persia pâna în 1926, când Marea Britanie a rupt zona cea mai bogata în petrol, a declarat-o tara independenta, si a instalat un guvern marioneta. Ca tonaj, bombele aruncate asupra Irakului le-au depasit pe cele care au distrus Germania în ultimul razboi mondial.

In fiecare an, aproximativ doua milioane de copii dispar; marea majoritate sunt furati de catre parintii divortati, nemultumiti de deciziile legale, o parte sunt furati cu scopul de a stoarce bani, dar ramân aproximativ 100.000 a caror urma nu se mai gaseste în veci. Exista însa serioase indicatii ca ei sunt folositi în sacrificii satanice în care sunt implicate personalitati de vaza din lumea financiara si politica, motiv pentru care toate investigatiile care converg spre aceasta concluzie sunt oprite uneori în mod violent. In Nebraska începuse un scandal care ameninta sa ia proportii uriase, în care s-a dezvaluit cum alesii poporului si ai finantelor au racolat copii ca sa distribuie droguri, si sa participe la tot felul de orgii sexuale de neimaginat; unii au fost vânduti în alte tari. Ziarele au luat o pozitie conciliatoare, defaimând martorii; si totul s-a oprit, spre oroarea cetatenilor, când anchetatorul a fost asasinat. In mod misterios aproape, 15 martori de baza pentru acuzare au murit în circumstante ciudate, iar toti ceilalti s-au retras în tacere, terorizati.

Familia: Ca si religia, unitatea familiei este sub un masiv atac. Educatia din scoli tinde sa slabeasca legaturile între parinti si copii. Pentru prima data în istoria omenirii, un tribunal (american) a separat un copil de parinti la cererea lui. In filme, relatiile dintre parinti si copii sunt nenaturale, întotdeauna încordate, iar copilul crescut pe maidan în crima si droguri, este totdeauna aratat ca dovedeste mai multa întelepciune si întelegere decât tatal lui, ramas închistat în dogme prafuite. Filmele, ca si stirile, abunda în relatii sexuale între parinti si copii. Psihologia noii ere francmasonice e capabila sa induca o realitate virtuala în capul nenorocitilor care intra pe mâna psihologilor. Drept urmare, un mare numar de familii au fost dezintegrate. Fete, deja la o vârsta matura, unele maritate, au fost hipnotizate si facute sa creada ca retraiesc momente din tineretea lor frageda, când tatal lor le-a admonestat sexual. S-a dezlantuit un val de procese în care o alta tagma infecta din tara asta (America), avocatii, au fost beneficiarii principali. “Amintirile” au fost, evident, scoase la iveala cu metode psihologice noi, care pot, în mâinile unuia priceput, sa induca orice fel de retrairi. Metoda a fost aplicata cu mult succes si cu mare vâlva pentru discreditarea bisericii catolice. O multime de preoti au fost acuzati de relatii sexuale cu fetite si baietei. Daca acuzele sunt întotdeauna întemeiate sau nu este greu de stiut, în minciuna groasa în care traim. Un lucru e clar: publicitatea asta este foarte daunatoare: o gramada de credinciosi se dezlipesc de biserica, iar pe frontul economic costul proceselor este exorbitant. O ora de consultatii avocatesti depaseste $600, iar daunele cerute de partea vatamata sunt de ordinul milioanelor. Bisericile nu sunt subventionate de stat si procesele sunt o masura eficace de lichidare a lor.

Economia: Se poate rezuma într-o fraza: acum 20 de ani americanii cheltuiau în jur de 12-13 dolari pe saptamâna pentru mâncare; acum cheltuie aproape 200 dolari (un kilogram de carne se ridica la 20-30 dolari si când o pregatesti se reduce la jumatate cantitativ. Bietelor animale, înainte de a fi macelarite, li se da o doza masiva de steroizi, ca sa retina în organism apa).

Educatia: A fost atât de eficient degradata, încât la aproape toate concursurile internationale, studentii si elevii americani se califica pe ultimele locuri. Violenta în clase a atins culmi greu de imaginat, profesoarele sunt violate, profesorii batuti sau împuscati de elevii nemultumiti, utilizarea stupefiantelor e în floare, iar orgiile au loc uneori în incinta scolii. Subiectul acesta ar merita mai mult spatiu, caci educatia este elementul crucial care transforma oamenii din fiinte capabile sa gândeasca constructiv si independent într-o turma informa usor de manipulat de catre francmasoni.

Toate acestea nu reprezinta preocuparea zilnica a omului de rând. Lumea însa este complet oarba, ziarele sunt mute asupra acestor aspecte si numai daca ai norocul sa dai peste o publicatie curajoasa ai sansa sa afli ce se întâmpla în lume cu adevarat. Din nefericire, faptele relatate aici sunt adevarate si amplu documentate. Ele reprezinta mediul social în care ne vom petrece de acum încolo zilele. Deja, francmasonii au început sa testeze conditionarea publicului. Dezastrul din Waco, în Texas, a fost acoperit si dezinformarea practicata de catre guvern si mass-media a batut toate recordurile anterioare. Exista un documentar video, care arata cum tancurile au aprins cu aruncatoare de flacari cladirea în care au fost arsi de vii de catre agentii guvernului 86 de persoane, dintre care 17 copii. Orice fel de investigatie a fost “cocolosita” de guvern.

Intre timp civilii continua sa piara de gloante, foame si frig în Sarajevo, soldatii americani impun cu forta razboiul civil si foametea în Somalia, iar presedintele Bill Clinton se mândreste cu cea mai mare realizare a sa din acest rastimp de mai bine de doi ani de zile: a reusit sa impuna homosexualitatea în armata americana.

Ce fel de om este Bill Clinton? Si ce fel de om este Hillary Clinton care, ca si tovarasa Elena Ceausescu, împartaseste puterea si domnia sa cu sotul ei dar, tot ca si tovarasa Elena Ceausescu, este mai apriga decât sotul ei si n-a avut nevoie sa fie “aleasa de popor” ca sa puna mâna pe putere – ce fel de persoana este ea? S-au cunoscut la Facultatea de Drept la Yale, unde Bill era cunoscut ca fiind de “extrema stânga”, iar Hillary era “comunista clasei”. Ziarul The New Public ne povesteste ca mama lui Bill Clinton fusese cândva infirmiera anestezista la spital, cu care ocazie a lasat doi pacienti sa moara, pentru ca nu s-a putut întrerupe din manicura pe care si-o facea. A fost acuzata de “neglijenta criminala”, dar afacerea a fost repede musamalizata de mâini nevazute; trupul de care par a fi legate acele mâini a fost însa de curând promovat de catre Bill Clinton, care înainte de a deveni presedinte fusese guvernatorul statului Arkansas. Alt ziar, Washington Times, atrage atentia ca parintii lui Bill Clinton erau necasatoriti când s-a nascut actualul presedinte al Statelor Unite. Ca sa dreaga lucrurile, actualul presedinte a adus si el pe lume o serie de copii nelegitimi albi si mulatri, care toti seamana leit cu taticul lor. Un senator, guvernator temporar al statului Arkansas, în timpul lunilor de tranzitie de la alegere la inaugurarea lui Clinton ca presedinte, care tinea sa dea publicitatii fotografiile si adresele acestor copii, a avut un necaz cu arestarea unui fiu si atunci a avut loc urmatorul troc: fiul senatorului a fost pus în libertate si fotografiile si adresele copilasilor au fost date uitarii… Tot Washington Post aminteste despre Roger, fratele presedintelui, condamnat pentru trafic cu cocaina, despre sora lui, condamnata pentru jaf si despre ceilalti frati, pe care presedintele nici nu vrea sa ii recunoasca… (dupa The Ron Paul Newsletter, 20 octombrie, 1993).

Dar nimeni nu e de vina pentru ce fac rudele lui. Omul e responsabil numai pentru faptele sale. Care sunt faptele francmasonului Bill Clinton? Care sunt gândurile lui o stim: consilierul lui economic (post cheie în administratia lui) era Laura Tyson, fosta profesoara la Universitatea din California (Berkeley), care preamareste în cartea ei felul în care a fost aplicata economia stalinista sub Ceausescu în România. Ce a realizat Ceusescu în România doreste Bill Clinton sa realizeze în Statele Unite ale Americii.

Francmasonul Gorbaciov a declarat, scrie The Globe and Mail (1 decembrie 1989, dupa The Fatima Crusander, primavara 1993), ca: “Indusi în eroare sunt cei din occident, care insista sa creada ca ce vedem acum cu ochii este prabusirea socialismului, sfârsitul sistemului socialist. Dimpotriva, asta înseamna ca procesul socialismului… îsi va continua avansul în întreaga lume sub mai multe forme ascunse”. Dar, americanii “nu vor accepta niciodata cu buna stiinta socialismul”, scrie Norman Thomas, candidatul partidului Socialist American timp de 20 de ani la presedintie; “sub eticheta de libera-lism, americanii vor accepta fiecare particica a programului socialist pâna când, într-o buna zi, America va fi o tara socialista fara sa-si dea seama cum” (Ann Wilson: “Bill Clinton, Friend or Foe? – Bill Clinton, prieten sau dusman?”, p.iv. De aici înainte aceasta sursa va fi abreviata AW). Inca de pe vremea când poporul american credea ca se lupta împotriva comunismului, înca de “sub administratiile lui Roosevelt, Truman, Eisenhower si Kennedy, ideologia (guvernului american) a fost constanta: cea mai buna metoda de lupta împotriva comunismului este instalarea unui guvern mondial socialist condus de experti francmasoni ca si ei. Rezultatul este proliferarea structurii statale, pierderea treptata a suveranitatii nationale sub stapânirea Natiunilor Unite si continua capitulare în fata agresiunii comuniste” (Edith Kermit Roosevelt în Indianapolis News, 3 decembrie 1961, dupa AW, p.v). La contopirea lumii libere cu tarile socialiste, într-o lume comunista globala, s-a lucrat cu diabolica rabdare de catre francmasoni de zeci de ani. Inca în 1953, presedintele fundatiei Ford, H. Rowan Gaither, a dezvaluit ca ordinele pe care le primeste el de la Casa Alba sunt ca “sa foloseasca banii fundatiei de asa maniera încât sa schimbe felul de viata al poporului american astfel încât toti sa fie cu usurinta contopiti cu Uniunea Sovietica” (American Opinion din Ianuarie 1977, dupa AW, p. VI). Si nimeni nu e mai potrivit decât presedintele francmason Bill Clinton pentru a asigura triumful comunismului în întreaga lume

sursa de deveghepatriei

Asalt nemaivazut impotriva LIBERTATII

Václav Klaus: “Acest asalt uimitor al celor care nu cred în libertăţile umane şi în piaţă (şi niciodată nu au crezut), liberalii şi democraţii din Europa, este nemaivăzut”

Prefaţa preşedintelui la cartea în limba franceză „Sauver les démocraties en Europe“

Despre Europa, despre modelul său economic şi social, precum şi despre modelul său de integrare se vorbeşte şi se scrie de o lungă perioadă de timp, aproape neîntrerupt în ultimele două decenii care au trecut de la căderea comunismului. Pentru noi, cei din această parte foarte expusă a Europei, și care avem o anumită percepţie, a sosit acest moment de deschidere, posibilitatea de a participa activ la evoluţiile europene, nu doar să rămânem spectatori pasivi pe după cortina de fier. Această “privire”, cu toate acestea, a avut efect. Anii trăiţi sub comunism, pentru noi – poate ironic – au fost complet pierduţi. Nu am avut multe realizări, dar în schimb am înţeles multe lucruri.

Noi înţelegem ce înseamnă lipsa de libertate, şi pentru că am rămas cu această sensibilitate până acum, suntem hipersensibili la orice simptome care sugerează ameninţări incipiente la adresa libertăţii. Noi vedem iraţionalitatea tuturor încercărilor de a dirija procesele economice ale statului. Chiar şi procesul de integrare europeană l-am urmărit cu mare atenţie. Am văzut aspectele sale pozitive şi prin urmare am aderat la el după căderea comunismului, am vrut să participăm, dar am văzut şi latura sa problematică. Am observat că spaţiul de deasupra statului este în mod inevitabil periculos pentru cetăţeni, cu toate acestea extrem de tentant pentru politicieni – dar nimic nu poate completa vidul irecuperabil de legitimitate. Este tulburător şi ne nelinişteşte, şi prin urmare nu trebuie subestimată problema care este numită în Europa de astăzi – oarecum eufemistic – deficit democratic. Vedem acest lucru ca pe o problemă extrem de gravă.

Comunismul ne-a a predat definitiv lecţia eşecului integral, evident, al statului, credem deasemenea în piaţă mai mult decât se obişnuieşte în Europa de Vest, şi ne deprimă modelul economico-social paternalist, neproductiv, care domină Europa de astăzi. Reglementarea taxelor, controlul, managementul, organizarea vieţii economice pe verticală în Europa de astăzi este cu mult dincolo de orice aranjament economic raţional. Gradul de intervenţie a statului în economie este într-adevăr în prezent în UE foarte diferit de comunismul agresiv incipient, dar nu atât de diferit de faza sa finală, deja considerabil “mai moale”.

Consecinţa acestui fapt este actuala criză europeană, care, desigur, nu este “doar” bine vizibila din exterior criză a datoriilor din zona euro sau problemele unora dintre statele membre, mai slabe din punct de vedere economic şi mai puţin responsabile fiscal, ci este o criză a paradigmei europene, atât în planul modelului integrării europene, cât şi în planul acordurilor economice şi sociale europene. Probabil că știți, acest „défi“ trebuie acceptat și trebuie încercată rezolvarea sa, sau el va permanentiza criza europeană.

Aceste teme le-am susţinut în multe discursuri şi le-am scris în mai multe texte, dar simt că sunt prea puţin cunoscute convingerile mele reale. Ele sunt adesea scoase din context şi interpretate greşit în mod vădit deliberat, în multe cazuri caricaturizate şi demonizate. În multe ţări, dar probabil cel mai mult în Franţa. Prin urmare, mă bucur foarte mult că în această carte au fost selectate texte ale mele din ultimii ani, ceea ce permite prezentarea opiniilor mele în sens larg şi cuprinzător, şi aceasta sper că îi va ajuta pe cei care o vor citi şi care sunt interesaţi de opiniile şi atitudinile mele reale, pentru a le înţelege.

Ştiu că ideile – indiferent cât de bine articulate ar fi – nu pot schimba politica, deoarece aceasta se bazează pe ceva complet diferit, dar acum am – şi o subliniez cu foarte mare greutate – un ajutor important. Acest ajutor este situaţia reală din Europa, a cărei gravitate nu mai poate fi ascunsă ori să se încerce zugrăvirea ei în roz, deoarece este destul de evidentă. Nu pot spune acum că totul este bine şi că este posibil să se meargă pe acelaşi drum ca şi înainte. Ar fi o atitudine complet cinică, care ar putea fi foarte dificil de apărat şi de prezentat publicului.

Nu este pentru mine niciun câştig  şi nicio satisfacţie să pot spune: criticile mele de-abia acum sunt la modă şi legitime. Aceasta mă face să privesc înainte și să nu mă mulțumesc doar cu atât. Nu sunt un observator independent de pe un continent diferit de Europa sau de pe altă planetă. Sunt un rezident al continentului, este casa familiei mele, aici locuiesc fiii şi nepoţii mei, îmi plac mulţi oameni care locuiesc aici, sunt interesat în dezvoltarea pozitivă a Europei, aşa că sunt frustrat că politicienii europeni de astăzi nu iau situaţia în serios. Eu încă mai cred că este suficient să se facă  doar intervenţii minore, cosmetice, încă mai cred (sau mă prefac) că nu suntem la o răscruce majoră, în care trebuie luate decizii cruciale.

Am sfârşit prin a realiza în mod clar că această situație nu poate continua. Totuşi, nu poate fi spus acest lucru privitor la una sau alta din concluziile summit-ului european încheiat de mai bine de o săptămână. Deasemenea, nici privitor la măcar o singură decizie (sau măsură), este necesară o soluţie sistemică. Se presupune că politica se va întoarce în Europa, şi când spun înapoi în Europa, nu cred că se va duce la Bruxelles. Acolo nu va veni politica (nu mă refer la politicianisme sau la lobby-urile grupurilor de interese), pentru că nu există. Politica poate fi numai acolo unde este democraţie, iar aceasta este la nivelul statului. La nivel continental nu există politică. Nici un popor european – ca o condiţie prealabilă pentru democraţie şi politică – nu poate exista. Politică, raportată la ansamblul european, o pot face numai politicienii din diverse ţări europene, în plus faţă de politica internă.

Nenorocul evoluţiei europene din ultimele decenii, mai ales din era Jacques Delors, este faptul că etern-umana – şi foarte politica – relaţie dintre plan (reglementările statale) şi managementul pieţei a fost pur și simplu anulată. Privit ca ceva malefic la nivelul UE, statul-naţiune a ajuns pe cale de dispariţie şi astfel eterna întrebare pare a să-și fi aflat răspunsul – ce altă entitate va prelua conducerea (controlul), una care ar trebui să evite dilemă plan-piață. În cazul Comisiei Europene (şi al altor instituţii ale UE), așa ceva nu s-a întâmplat. Acest asalt uimitor al celor care nu cred în libertăţile umane şi în piaţă (şi niciodată nu au crezut), liberalii şi democraţii din Europa, este nemaivăzut, din păcate. Prin urmare, persoanele de tipul Jacques Delors, Romano Prodi, José Manuel Barroso au reuşit. Acum este, probabil, o oportunitate unică de a recupera.

Deja, preţul (costul) organizării sistemice de azi a Europei este imens, şi el nu va creşte liniar, ci exponențial. Jean-Claude Trichet a declarat recent că nu va exista pe parcursul următorului deceniu inflaţie în Europa. Această afirmaţie este o declaraţie fermecătoare, corectă politic, declaraţia incorectă politic ar fi – ceea ce este acelaşi lucru – că timp de un deceniu în Europa nu va fi creştere economică, acesta va fi un deceniu de stagnare. Acesta este preţul experimentelor neliberale asupra Europei, respectiv al politicienilor europeni neliberali care au ocupat instituţiile europene.

Din nou, experienţa mea cu transformarea ţării de la comunism la democraţie politică şi economie de piaţă, doar întăreşte faptul că schimbarea necesară şi urgentă poate veni în Europa, fie printr-o “schimbare politică”, sau prin ceva care va fi spontan şi în mod inevitabil conflictual şi haotic. Costul acestei de-a doua opţiuni ar fi, evident, mult mai mare. Îşi dau seama de aceasta politicienii europeni ?

Ieşirea din criza europeană actuală trece doar prin restaurarea libertăţilor civile şi economice, în ciuda restricţiilor poverii de nesuportat a statului bunăstării şi a poverii la fel de greu de suportat a economiei ecologizate (vârful căreia este lupta împotriva emisiilor de CO2 – cum am arătat în cartea mea Planète bleue en péril vert: IREF, Aix-en-Provence, 2009), prin promovarea liberalizării economice, a dereglementării şi a desubvenţionării.

Noi ne amintim toţi (sau cel puţin ar trebui să ne amintim) faptul că această parte a Europei, care a fost supusă unui control centralizat şi unei planificări asociate cu lipsa de libertate a omului – a fost ineficientă, dar cea de-a doua parte, cea liberă, aceea a fost mult mai bună. La momentul în care UE a început să se schimbe într-un proiect centralizator şi într-un domeniu de aplicare al experimentelor de inginerie socială, totul s-a oprit. Nimic din toate acestea nu mai există.

Marele istoric britanic Arnold Toynbee a scris că sinuciderea civilizaţiei este atunci când oamenii nu mai răspund inovator provocărilor cu care se confruntă. Suntem exact în această situaţie.

Václav Klaus http://www.klaus.cz/clanky/3041

>> Václav Klaus: Ameninţări la adresa libertăţii în secolul 21 >> Rainer Zitelmann: Václav Klaus despre ameninţările la adresa libertăţii >> Václav Klaus: Libertate pentru europeni

Sursa: Prioritate de dreapta

Secretul cărnii injectate

Secretul cărnii injectate: 600 g devin brusc 1 kg în galantar

Producătorii “dopează” carnea în primul rând ca să  reţină apa, ceea ce le creşte profiturile cu 40% dintr-un foc. Găselniţa  a fost, până acum, total necunoscută consumatorilor.
În  România, poţi număra pe degete firmele care scot pe piaţă produse din  carne neinjectată. Acestea sunt cu 20% mai scumpe, dar diferenţa pentru  sănătate este mult mai mare.
Însă şi la raioanele de delicatese există capcane, unele produse  etichetate “tradiţional” fiind pline de E-uri. “Industria cărnii s-a  denaturat atât de mult încât e nenorocire. 99% din carne este  injectată”, susţine Radu Furdui, managerul firmei Lorialba, producătorul  mărcii Alpin, una dintre cele câteva firme producătoare de mezeluri  neinjectate.  Carnea se injectează cu apă, sare şi polifosfaţi doar pentru profit.

“Injectarea  înseamnă creşterea în volum a produsului, pentru a eficientiza costul.  De exemplu, ca să produci un kilogram de preparat tradiţional neinjectat  foloseşti 1,4 kg de carne, în timp ce pentru un kilogram din acelaşi  produs injectat se folosesc doar 600 g de carne. Cărnii îi creşte  volumul şi randamentul, deoarece se introduc aditivi care reţin apa.  Totul se face pentru câştig. Astfel, dacă un kilogram de carne macră  costă 12 lei, câştigul minim prin injectare, este de 30%. Cei care oferă  produse netratate chimic sunt acuzaţi că ar fi scumpi”, a mai declarat  directorul de la Lorialba.

Produsele neinjectate sunt, la galantare, cu aproximativ 20% mai  scumpe decât cele convenţionale, însă calitatea lor este net favorabilă.   Specialiştii atrag atenţia că injectarea mai atrage cu sine o mare păcăleală: carnea tratată chimic nu este la fel de săţioasă.  Studii independente au arătat că 100 de grame de produs de carne  neinjectată te satură la fel ca şi 800 de grame de carne injectată cu  saramura chimizată. 

“Injectarea se face cu tot felul de aditivi care determină carnea să reţină apa. Totul se face pentru câştig.“ RADU FURDUI, director Lorialba, producător mezeluri

Carnea injectată, cel mai bine păstrat secret din industrie. Câtă pastramă dopată cu seringa mâncăm fără să ştim

Mulţi evită salamurile, ca să scape de E-uri, dar în  produsele premium apa, sarea şi polifosfaţii sunt introduşi pe scară  largă prin tehnica numită “injectare”. După dopajul cu acul şi seringa,  carnea rezistă în galantare şi trei săptămâni.

Informaţiile  despre carnea injectată sunt încă vagi şi puţin vehiculate în România.  Un scandal mare a izbucnit în Marea Britanie în urmă cu patru ani, când  marile lanţuri de supermarket-uri au fost obligate să precizeze  sortimentele care erau injectate.

La noi, declicul n-a sosit,  fiecare român îngurgitând anual 10 kg de semipreparate, în medie, fără  să aibă în vedere câtă carne este “dopată” cu seringa.

Acele cu apă, sare şi polifosfaţi

Injectarea  cărnii în România e practicată pe scară largă, devenind uzuală. Cei  care nu o fac au transformat subiectul în marketing, precizând pe  ambalaje că marfa lor nu e injectată, dar cazurile sunt rarisime. În  şcolile de profil alimentar, elevii învaţă tehnicile injectării ca  lecţie obligatorie.

Pastrama şi muşchiul sunt roz, suculente şi  proaspete în galantar. Explicaţia e simplă: sunt injectate cu apă, sare  şi conservanţi pentru un aspect cât mai lucios şi pentru a-şi păstra  culoarea chiar şi-o lună.

“Practic cumpărăm numai jumătate din  cantitatea de carne pe care o plătim, restul e substanţa cu care a fost  injectată: apă, sare, coloranţi chimici”, explică dr. Gheorghe  Mencinicopschi, directorul Insitutului de Cercetari Alimentare din  Bucureşti.

Fie că e vorba de bacon, pastramă, pulpe de pui, piept  dezosat sau carne macră de porc ori vită, odată ce e industrializată,  trece prin procesul de injectare.

La fabricile de procesare a  cărnii, se injectează mai ales costiţa şi pulpa. Bucăţile de carne sunt  trecute printr-o maşinărie cu zeci de ace prin care curge melanjul  chimic sărat.

“Rolul injectării este pentru a matura carnea cât  mai repede, în 24 de ore ea să fie gata, bună pentru preparate sau ca  materie primă pentru comerţ”, explică într-un filmuleţ postat pe  Youtube, maistrul instructor Sabou Gheorghe, de la Colegiul Tehnic  Transilvania. Injectarea conservă preparatul dar bagă chimicale în organism Considerate  produse “premium”, pastrama, muşchiul sau cotletul, sunt injectate cu  saramură şi fosfaţi, compuşii care reţin cea mai multă apă. Vidarea  maschează faptul că produsul e de fapt umplut cu apă.

“Denumirea  tehnică este de saramură. În realitate nu este vorba numai de apă cu  sare. Avem apă, avem sare, apoi polifosfaţi, caragenan, coloranţi, de  obicei roşu carmin, şi nitriţi”, explică dr. Mencinicopschi.

Polifosfaţii  şi caragenanul reţin apa în carne, o fac asftel să crească în greutate.  Nitriţii sunt coloranţi indirecţi care au rol de conservare. Ei fixează  mioglobina şi păstrează culoarea cărămizie a cărnii o perioadă mult mai  mare de timp.

“Carnea obişnuită, neinjectată, îşi păstrează  culoarea două-trei zile. Cea injectată  rezistă şi arată proaspăt şi  trei săptămâni, chiar mai mult”, mai spune specialistul în nutriţie.  Roşul carmin este extras dintr-o insectă, iar în timpul procesului  tehnologic se foloseşte aluminiu, substanţă care, într-un aport crescut  în organism, favorizează apariţia Bolii Alzheimer. Mâncăm kilograme de sare fără să ştim

Statistic,  românii consumă anual aproape 10 de kilograme de mezeluri şi nu se uită  ce pun în farfurie. Nu citesc etichetele care, conform legislaţiei,  avertizează că sunt pline de săruri.

“Mezelurile şi sănătatea nu  au nimic în comun. Copiii nu ar trebui să le consume deloc”, spune  Gheorghe Mencinicopschi. Specialistul adaugă: “Problema cu carnea din  comerţ nu este numai că practic cumpărăm doar jumătate carne şi restul  apă şi substanţe, dar aducem organismului sare din surse pe care nu le  ştim. În România în loc să se consume 5-6 grame de sare zilnic, oamenii  au un aport care ajunge la 14–15 grame, chiar 20 pe zi. Este vorba exact  de această sare ascunsă prin injectarea cărnii. Nitriţii şi  polifosfaţii sunt de fapt sodiu, astfel că atunci când consumăm carne  din comerţ avem un aport foarte mare de sodiu, care este contraindicat. E  contraindicat pe de o parte celor cu boli hepato-renale sau  cardiacilor. Polifosfaţii din saramura cu care se injectează carnea  dezechilibrează balanţa fosfor–calciu din organism, calciul nu se mai  fixează în oase, apar probleme de fragilitate osoasă până la  osteorporoză”.