Tag Archives: FMI

“Libertatea” adusă de sistemul american îți oferă doar două opțiuni: să te integrezi sau să mori

Acum nu doar că am ajuns să serbăm Halloween și Valentine’s Day. Deși un bun exemplu al modului în care românii au îmbrățișat, fără rezerve, societatea de consum americană, cele două motive de distracție (sic!) sînt doar consecința minoră a adevăratei probleme.

Astfel, deși se laudă cu mii de ani de istorie și tradiție, românii s-au predat necondiționat globalizării culturale, acceptă fără să crîcnească să le fie ștearsă identitatea națională.

Mai ales că americanismul care ne-a invadat nu a venit doar cu Halloween și Valentine’s Day. Societatea americană a venit cu rele mult mai mari, cu tare sociale precum bigotismul și McCarthyismul anilor ‘50, cu tirania majorității a lui Alexis de Tocqueville.

În aceste zile putem vedea definitivarea transformării la care a fost supusă, încet dar sigur, societatea românească. Implementarea modelului politic american, cu două mari partide, care să se succeadă alternativ la putere, dar care să reprezinte doar două fețe ale aceleiași monede, se petrece chiar în timpul în care sînt scrise aceste rînduri.

Cine îndrăznește fie și măcar să ridice glasul împotriva valorilor general acceptate, în cunoștință de cauză sau nu, de către majoritate, este repede hulit și redus la tăcere. Cine vorbește împotriva sistemului impus deja de cei ce iau cu adevărat deciziile este repede exclus, marginalizat de către concetățenii săi, devine un paria al societății.

Cine critică Uniunea Europeană, SUA, FMI, consumerismul dus la extrem, mizeria morală în care a ajuns să se zbată societatea românească, de la cel mai umil reprezentant al său, pînă la factorii de conducere, precum și superficialitatea și lipsa de scrupule a corporațiilor, este repede catalogat ca fiind extremist și se aruncă în el cu pietre.

Așa că cei care visau, acum două zeci de ani, la libertate, fast-food și blue-jeanși, sînt puși acum în fața faptului împlinit de a nu mai avea posibilitatea de a alege. Ei nu mai pot să decidă nimic în plan politic, dar nici social sau cultural.

“Libertatea” adusă de sistemul american îți oferă doar două opțiuni: să te integrezi sau să mori.
În Europa, cu atît mai mult, globalizarea se întinde ca un adevărat flagel, ținînd cont de faptul că Uniunea Europeană nu este altceva decît vehiculul politic folosit de interesele obscure ale celor ce vor să stăpînească lumea.

Totuși, în România fenomenul parcă a îmbrăcat forme mai grotești decît în alte țări, propaganda pro-globalizare fiind una de-a dreptul sufocantă, întreținută din toate părțile, de autorități, de clasa politică, de mass media, de lideri de opinie și, în general, de toate figurile mai mult sau mai puțin publice.

În țara noastră s-a ajuns ca un individ care vorbea în numele culturii române să spună că Poetul Național este cadavrul de care trebuie să scăpăm din debara, pentru a ne putea integra în structurile europene. Pentru atitudinea sa anti-națională, a și fost, se înțelege, decorat, chiar de Președintele țării.

În România are loc un atac furibund, susținut și concertat împotriva a tot ceea înseamnă valoare națională, a tot ce reprezintă tradiție și românism. Eminescu este desființat zi de zi, Caragiale este denigrat și jignit în fel și chip, Creangă a fost deja scos din programa școlară, pe motiv că este prea greoi pentru tinerele vlăstare.

Se renunță la tradiții seculare în decursul a cîțiva ani, producătorii și populația sînt forțați să renunțe la produsele tradiționale românești, se mutilează folclorul, se ard etape în dezvoltarea normală a unui popor, totul în numele trecerii cît mai grabnice și mai cuprinzătoare la ”valorile” globalizării, la cultura corporatistă și la consumerismul atroce.

Totul pentru că ”așa trebuie”, pentru că ”așa ni s-a cerut”, pentru ”că așa este bine”, pentru ca ”să fim și noi moderni”.

De teamă că nu sînt destul de ”moderni” sau de occidentali, multora a ajuns să le fie rușine cu originea lor est-europeană, cu țara în care s-au născut. Mai nou, un partid politic propune chiar modificarea orei oficiale a Bucureștiului, în speranța că poate așa păcălește așezarea geografică a țării și o trage, măcar la nivel de impresie, mai în vest, mai aproape de meridianul Londrei.

Se înghit nemestecate toate aberațiile debitate de unii și de alții, doar pentru că vin sau se spune că vin dinspre Uniunea Europeană (UE). Se renunță complet la filtrul propriei identități naționale, al propriei gîndiri și al propriilor interese, doar pentru a îndeplini cît mai repede și mai bine cerințele UE.

Se distruge literalmente fizic această țară, dar și economic, administrativ și social, doar pentru a ieși primii în fața liniei și a da mîndri raportul că am îndeplinit cu ardoare ordinele corporațiilor.

În timp ce alte țări învecinate nouă se străduiesc, cu mai mult sau mai puțin succes, să își păstreze identitatea națională și să își apere interesele în fața tăvălugului corporatist, la noi, cei mai săraci din Europa, se dă liber la vînzarea pămîntului agricol către străini și se bate zi-lumină apa în piuă despre tot felul de uniuni: uniunea bancară, uniunea monetară, uniunea vamală, uniunea politică și alte uniuni mai mari sau mai mici.

O slugărnicie maladivă în fața Vestului cel pricopsit îi împinge de la spate pe români să își dea singuri foc la căciulă, fie că sînt factori de decizie sau simpli plătitori de taxe și impozite.

Nu se dau în spate de la nici o ticăloșie sau monstruozitate, dacă este făcută în numele Uniunii Europene și a globalizării. Apărătorii valorilor naționale sînt etichetați ca fiind naționaliști, extremiști, xenofobi, în timp ce trădătorii de țară sînt noii eroi ai societății de consum, prezentați în toată splendoarea lor în toate ziarele și la toate televiziunile.

Lăutarii din mass media sînt obaznici și violenți, ridicînd ode fierbinți de preaslăvire a Uniunii Europene, precum și a tuturor birocraților corupți ai UE ce impun în mod unilateral și samavolnic interesele marilor corporații pe Bătrînul Continent.

Clasa politică autohtonă se dă de ceasul morții să pună în aplicare, prin intermediul instituțiilor Statului, pe care le controlează, pînă și ultimul moft al Uniunii, iar populația nu are voie nici să comenteze, nici să pună întrebări, cu atît mai puțin să își exprime punctele de vedere în mod democratic, prin referendumuri de interes național, pentru că așa vin directivele europene.

Ce vine dinspre UE este automat și necondiționat literă de lege, directivele și viziunile Uniunii fiind băgate neîntîrziat pe gîtul cetățenilor de către politicienii locali.

Mai nou, relativismul cultural impus de UE a proclamat Femeia cu Barbă ca fiind Regină a Europei, iar un politician român s-a și grăbit să invite arătarea la București, chiar de a doua zi după finala Eurovision.

sursa

https://www.facebook.com/pages/Noua-Ordine-Mondială/

România, o țară de vânzare

România, o țară de vânzare la preț redus
România, o țară de vânzare la preț redus
Pentru a marca vizita directoarei FMI la București, versiunea în limba franceza a revistei online Slate a publicat o analiză a măsurilor impuse României de creditorii internaționali în ultimii ani și a efectelor acestora. Articolul ’’România, o țară în lichidare de stoc’’, a fost scris de jurnalista Marianne Rigaux și îl prezentăm integral mai jos.
”Poștă, transport feroviar și aerian, energie, sănătate: România vinde la reducere în toate sectoarele. Reduceri impuse de Fondul Monetar Internațional pentru a raționaliza economia țării. ’’În curând nu va mai fi mare lucru românesc în România’’, se glumește amar la București.
Țara este de vânzare, cel puțin vreo zece societăți publice, cu scopul de a șterge datoriile. În 2009, lovită de criză, România a împrumutat 20 de miliarde de euro de la FMI, de la Bruxelles și de la Banca Mondială, pentru a nu se prăbuși. Creșterea economica s-a redus cu 8,5%, iar deficitul bugetar a culminat cu 7,2% din PIB.
Economia românească se comportase bine cu câțiva ani înainte, cu o creștere anuală medie de 6,3% între 2002 și 2008. România și-a pregătit intrarea în UE (devenită efectivă în 2007), iar toți indicatorii erau pe verde. Pe 1 iulie 2010, președintele de centru-dreapta Traian Băsescu a fot obligat să reduca salariile funcționarilor cu 25% și pensiile cu 15%. TVA-ul a ajuns de la 19% la 24%. În jur de 200.000 de funcționari au fost concediați în următorii doi ani. O adevărată terapie de șoc cerută în schimbul celor 20 de miliarde de euro împrumutate.
Pe lângă această politica de austeritate care durează de trei ani, troica a impus statului să privatizeze întreprinderile sale pentru a atrage capital și a retabiliza societățile. ’’Ineficient’’, cosideră economistul român Ilie Șerbănescu. ’’Sunt lichidări mascate. Vindem la preț redus întreprinderi deficitare sub presiunea FMI.’’
Astfel, compania publică de transport feroviar de marfă CFR Marfă a fost cumpărată de Grup Feroviar Roman (GFR) pentru 202 milioane de euro. Valoarea estimată, în urmă cu șase ani, a CFR Marfă era de 2 miliarde de euro. În sectorul transportului aerian, trei societăți publice îndatorate sau în declin (IAR Ghimbav, Avioane Craiova și Romaero Băneasa) figurează și ele pe lista tranzacțiilor. Guvernul român va vinde de asemenea un sfert din cele 96% deținute la compania națională Tarom, membră a Sky Team.
Gaz, avioane și centrale nucleare de vânzare
În domeniul energiei, guvernul a scos pe bursă pachete de 10-15% din acțiunile deținute de stat. Aceste privatizări parțiale privesc Transgaz (transportatorul de gaz), Romgaz (producătorul de gaz) și Hidroelectrica (producător de energie hidro). Guvernul a scos de asemenea la vânzare si 10% din acțiunile Nuclearelectrica, compania care gestionează singura centrală nucleară a țării. Este interesată o companie din China.
Deținută de stat în proportie de 75%, Poșta nu a găsit pentru moment un cumpărător. Prin urmare, societatea a acumulat pierderi de 120 de milioane de euro în ultimii patru ani. Pentru a o face mai atractivă, 3.650 de salariați, adică 11% din angajați, vor fi concediați.
Luând în calcul toate privatizările, sindicatele estimează ca vor fi concediați 17.000 de angajați, pe termen scurt. Lovită deja de măsurile de reducere a salariilor, populația plătește și facturi mai mari la gaze și electricitate. România s-a angajat să liberalizeze gradual aceste două piețe, pentru a se conforma tot instituțiilor financiare internaționale. O aliniere a prețurilor inevitabilă după intrarea în UE. ’’Veche moștenire a comunismului, gazul și electricitatea erau încă vândute sub prețul lor de producție’’, spue Sandrine Levasseur, care urmărește țările Europei de Est în cadrul Observatorului Francez al Situațiilor Economice.
Toate aceste schimbări i-au facut pe români să iasă în stradă, în ianuarie 2012. Picătura care a umplut paharul, proiectul guvernului de a privatiza o parte a sistemului de sănătate, aducând patru asiguratori suplimentari pe piață. Iar aceasta însemna reducerea acoperirii sistemului public de sănătate.
Privatizările au o presă proastă în România. După căderea regimului comuist al lui Nicolae Ceaușescu în 1989, de privatizări au profitat câțiva oameni de afaceri corupți care s-au îmbogățit de pe urma tranziției din anii 1990. Lipsa transparenței tranzactiilor este arătată cu degetul și astăzi. O opacitate care îi face pe investitori foarte timorați.
Achitarea în decembrie a fostului premier Adrian Năstase este o dovadă în plus a incapacității statului român de a pedepsi corupții plasați în funcții înalte. Adrian Năstase a fost condamnat în iunie 2012 la doi ani de închisoare cu executare pentru că a deturnat mai multe milioane de euro, acordând contracte de construcție a autostrăzilor fără licitație.
Românii așteaptă cu nerăbdare revenirea creșterii economice
Românii își amintesc și de povestea rocambolescă din jurul uzinei de produse chimice Oltchim. Scoasă la vânzare în vara trecută, la cererea FMI, și oferită unui om politic și magnat media pentru 45 de milioane de euro, compania a ajuns în cele din urmă în lichidare, pentru că investitorul nu avea cu ce să plătească…
’’Deschiderea către capital are o latură violentă pentru fostele țări comuniste. Cehia a vândut întreprinderile investitorilor străini la sfârșitul anilor 1990 și a obținut creștere economică în câțiva ani’’, spune Sandrine Levasseur. Brutal, dar eficace.
Modificarea majorității politice în România nu a pus sub semnul întrebării angajamentele față de creditorii externi, pentru că guvernul are interesul de a debloca și alte ajutoare. După împrumutul din 2009, guvernul a semnat un al doilea acord de tip preventiv in 2011, un împrumut de 5 miliarde de euro utilizabil în caz de urgență.
Urmările nu se văd încă în viața de zi cu zi, dar România scoate treptat capul la suprafață. ’’Economia este stabilizată, chiar dacă creșterea este redusă și trebuie să fim atenți pentru ca situația să nu se deterioreze din nou’’, spune Nemat Shafik, prim adjunct al directorului FMI. Estimările indică 1,6% creștere pentru 2013, după 0,9% în 2012 și 2,2% în 2011. Este bine, dar nu extraordinar, nuanțează economistul Ilie Șerbănescu: ’’România este o țară emergentă, are nevoie de cel puțin 5-6% creștere pentru ca efectele să se vadă și în salarii.’’
FMI, mulțumit de România
Christine Lagarde se va afla la București pe 15 si 16 iulie, pentru prima sa vizita aici ca directoare a FMI. Jurnalistul Moise Guran nu vede cu ochi buni această vizită. ’’Ne vom felicita reciproc și vom mulțumi FMI pentru că ne-a oferit o centură de siguranță. Dar să fim cinstiți: România a pierdut patru ani. Un acord cu FMI este în realitate un blocaj. O perioadă în care guvernul nu a făcut decât să execute deciziile luate de câțiva contabili obtuzi’’, scrie el pe blogul personal.
Este încă devreme pentru a spune că FMI a reușit în România. În orice caz, instituția financiară ar avea nevoie de un succes, după greșelile (recunoscute) ale acțiunii sale în Grecia. Cât privește guvernul român, el speră să fie felicitat pentru eforturile depuse în vederea obținerii unei noi tranșe pentru 2013-2015. Pentru aceasta va trebui să continue să vândă țara.”

GRECIA: Guvernul închide televiziunea publică ERT

GRECIA: Guvernul închide televiziunea publică ERT. Sindicat: “Este ilegal. Seamănă mai mult cu guvernarea lui Ceauşescu decât cu o democraţie”

 

 

Această măsură a generat o ruptură în cadrul coaliţiei guvernamentale conduse de premierul conservator Antonis Samaras: două dintre partidele de coaliţie au dezaprobat închiderea şi au anunţat că nu vor vota această măsură când decretul va fi prezentat Parlamentului pentru validare.

Decizia a fost anunţată în cursul după-amiezii de purtătorul de cuvânt al Guvernului, Simos Kedikoglou. “Difuzarea ERT se va opri la încheierea programelor de seară”, a declarat purtătorul de cuvânt.

ERT constituie “un caz excepţional de lipsă de transparenţă şi cheltuieli incredibile. Iar toate acestea se încheie acum”, a afirmat purtătorul de cuvânt.

El a asigurat că acest serviciu public, în care grevele s-au multiplicat în ultimele luni ca opoziţie faţă de planurile de restructurare, se va redeschide sub o altă formă, cu un număr redus de salariaţi.

Toţi salariaţii actuali ai ERT, în număr de 2.656, vor primi o compensaţie şi vor fi autorizaţi să ceară din nou un loc de muncă în noua structură, a declarat el.

Această măsură radicală şi fără precedent a fost anunţată fără preaviz, în momentul în care reprezentanţii creditorilor Greciei (UE-BCE-FMI) sunt la Atena.

ERT aparţine unor organisme de stat multiple, care urmează să fie restructurate sau să fuzioneze în virtutea protocolului semnat între Grecia şi creditorii săi.

Reacţiile sindicale şi politice sunt foarte vehemente.

“ERT aparţine poporului grec (…) este singurul organism independent şi singura voce publică, ce trebuie să rămână în domeniul public (…) condamnăm această decizie bruscă”, a declarat într-un comunicat sindicatul GSEE.

“Este un şoc total”, a comentat pentru AFP un jurnalist din redacţie, Pantelis Gonos. “Guvernul, fără consultări sau discuţii, a şocat pe toată lumea anunţând suspendarea televiziunii la miezul nopţii”, a declarat el.

La scurt timp după anunţul Guvernului, mii de persoane s-au îndreptat spre clădirea principală a ERT la periferia de nord a Atenei, pentru a-şi manifesta susţinerea faţă de televiziunea publică. Aproximativ 500 de persoane s-au reunit în faţa clădirii ERT din Salonic, în nordul Greciei.

Sindicatul jurnaliştilor, Poesy, a făcut apel la o grevă imediată de susţinere în mediul privat. “Guvernul este hotărât să sacrifice televiziunea publică şi radioul” pentru a-şi mulţumi creditorii, a deplâns sindicatul.

Posturile radio-televiziunii publice ERT au încetat să mai emită marţi la scurt timp după ora 23.00 (23.00 ora României), sediul principal situat pe un munte în apropiere de Atena fiind neutralizat de poliţie, potrivit unei surse sindicale, relatează AFP.

“Este ilegal. Guvernul a oprit principalul post de emisie. Seamănă mai mult cu guvernarea lui Ceauşescu decât cu o democraţie”, a declarat pentru AFP preşedintele principalului sindicat al salariaţilor televiziunii, Panayotis Kalfayanis.

Ministerul de Finanţe a publicat un comunicat în care anunţa că ERT ca entitate nu mai există.

Cei doi parteneri ai Noii Democraţii (ND), formaţiunea premierului conservator Samaras, din cadrul Guvernului şi-au exprimat ferm opoziţia faţă de închiderea ERT.

“Nu suntem deloc de acord cu decizia şi gestionarea de către Guvern a acestui caz”, a declarat Pasok (socialist).

“Ne reiterăm opoziţia fermă faţă de închiderea ERT”, a declarat şi Stânga democratică (Dimar).

“Este o lovitură de stat”, le-a spus jurnaliştilor Alexis Tsipras, liderul principalului partid de opoziţie Syriza (stânga radicală), venit în grabă la sediul ERT.

Pasok şi Dimar au anunţat că nu vor vota pentru decretul Guvernului când acesta va fi prezentat în Parlament pentru validare, după intrarea sa în aplicare.

Uniunea Europeană de radio-televiziune (UER) i-a cerut lui Samaras să anuleze decizia de închidere a ERT, într-un comunicat publicat la Geneva.

de Iuliana Enache

sursa articol

http://www.mediafax.ro/cultura-media/grecia-guvernul-inchide-televiziunea-publica-ert-sindicat-este-ilegal-seamana-mai-mult-cu-guvernarea-lui-ceausescu-decat-cu-o-democratie-10958087

Cruntul adevar România in faliment

FMI: România in faliment

romania-faliment.jpg

Nici o reacție a guvernului! Ponta e nebun?

Acordul cu FMI se termina pe 30 iunie. Iar FMI a anunțat oficial alaltăieri seara, ca NU mai are ce discuta cu România: http://www.digi24.ro/stire/Delegatia-FMI-nu-mai-vine-in-România_108332.

Deci banii de pensii s-au dus. Salariile bugetarilor s-au dus. S-au dus si ajutoarele sociale. S-a dus tot statul român.

De ce taci, Ponta?

Falimentul Statului: mizerie, foame, frig, sinucideri.

Ca in Grecia! Datoriile României depășesc 110 miliarde de euro. De 10 ori mai mult decât datoriile din vremea lui Ceaușescu.

Va amintiți mizeria de atunci, mormanele de gunoaie de pe străzi, foamea din magazine, frigul din case? Va amintiți Bucureștiul in întuneric, ca nu mai erau bani de curent? Va amintiți lămpile cu gaz?

Ei bine, acum va fi de 10 ori mai greu.

12 milioane de români trăiesc din banii Statului.

Guvernul are doar doua soluții:

  1. Sa împrumute bani cu dobânzi imense pe termen scurt. Dar n-are de unde: ca in clipa asta si Franța împrumuta, si SUA, si Germania, si toata lumea. E foame de bani. Iar la dobânzi de peste 6%, România nu va mai putea sa plătească nici măcar dobânda, de achitarea împrumutului nici vorba. Deci intra in incapacitate de plata pana la sfârșitul anului 2013.
  2. Sa tipărească lei fara acoperire si sa plătească pensiile si salariile cu hârtii colorate: deci preturile vor exploda; deci lumea va muri de foame; deci vor începe luptele de strada.

D-aia tace Ponta: ca e cu spatele la zid. Oricine a condus o firma știe ca, daca ajungi sa te împrumuți la bănci ca sa plătești salariile, ești mort. Ești in faliment.

Exact asta face România din 2009. Atunci a început cu adevarat falimentul: dar politicienii au ascuns gunoiul sub preș.

Acum da pe-afara.

Cine e de vina?

  • Politrucii încearcă sa dea vina pe FMI: e o minciuna!

    FMI doar le-a dat banii: dar ei au decis cum sa-i toace. Cu 100 de miliarde de euro, si Băsescu si USL puteau sa reformeze toata economia de stat. Puteau sa dea afara toți minerii, ceferiștii, funcționarii etc., care stau degeaba. Si sa le dea compensații de șomaj, ca sa pornească firme. Puteau sa ușureze viața firmelor, prin scăderea taxelor. Cine i-a oprit, FMI? Nici vorba! A fost alegerea lor. Au cheltuit pe pensii si salarii, ca sa aibă pace sociala: ca sa poată fura in liniște.

    Ei, o sa va iasă liniștea pe nas!

  • Politrucii încearcă sa dea vina si pe poporul român: cică “toți suntem vinovați”. Alta minciuna!

    Poporul român da, e vinovat ca v-a lăsat sa furați 23 de ani. Trebuia sa va taie capul din 1989. E vinovat de lene, de prostie, de lașitate.

Dar NU e vinovat de subminarea economiei naționale! Ca nu poporul a semnat contractele de împrumut. Nu poporul a votat niște bugete de stat aberante, cu cheltuieli uriașe. Nu poporul a luat spăgile din privatizări. Nu poporul a mărit taxele. Nu poporul a gonit firmele din România si a lăsat oamenii in șomaj. Nu poporul a vrut sa plece din tara si sa stearga babele la cur in Italia.

Ci voi: guvernele si parlamentele din ultimii 23 de ani. Voi, activiștii de partid. Comuniștii. Adică maxim 10.000 de jigodii.

Voi ați avut drept de semnătura pe actele oficiale. Numele vostru e scris acolo, nu al nostru. Voi v-ați trădat tara! Voi ați distrus România. Ați ridicat mana sa votați contra tarii?

Mana aia o sa v-o tăiem!

By Mihai Giurgea

sursa articol

http://capitalismpepaine.ro/2013/06/05/fmi-romania-in-faliment/

 

Datoria externă a României

Datoria externă a României se apropie de pragul psihologic de 100 miliarde euro, după ce dispăruse din scripte în primăvara lui 1989. Să vedem care au fost evoluţiile din ultimii ani ce ne-au adus aici şi cum se prezintă situaţia sumelor pe care statul român le are de returnat.

Datoria externă pe termen mediu şi lung s-a dublat în perioada crizei

Suma totală pe care România o datorează (termen scurt + mediu şi lung) se ridica, la 01 august 2011, la 96,1 miliarde euro.

Din aceşti bani, ceva mai mult de o cincime reprezentau datorii pe termen scurt iar aproape patru cincimi obligaţii de plată asumate pe termen mediu şi lung (datoria externă propriu-zisă, în accepţiunea obişnuită).

Datoria externă pe termen mediu şi lung ( adică cea cu scadenţa la mai mult de un an)s-a dublat în perioada crizei economice mondiale: a urcat de la 38,7 miliarde euro în 2007, la 75,8 miliarde euro la finele primelor şapte luni din acest an (vezi tabelul de mai jos).

Oficial, ne merge bine

Cu toate acestea, deşi datele pe ultimii trei ani ne plasează în fruntea creşterilor europene (dar trebuie ţinut cont de baza relativ joasă de plecare), rata de creştere a datoriei s-a diminuat semnificativ pe parcurs, tendinţa fiind de stabilizare a valorii relativ la Produsul Intern Brut undeva sub 40% din PIB.

Datoria externă pe termen scurt (DETS) a traversat recent pragul de 20 miliarde euro, pe fondul unui ritm de creştere de 12% faţă de 31 decembrie 2010, creştere de trei ori mai rapidă faţă de cea a DETML (cea pe termen mediu şi lung).

Cu toate acestea, rezerva valutară a României ne menţine într-o poziţie relativ sigură, într-un raport de circa 1,8 la 1 faţă de DETS ( limita tehnică de îngrijorare este 1 la 1).

Rata serviciului DETML (raport între serviciul datoriei externe pe termen mediu şi lung şi exportul de bunuri şi servicii) a fost semnificativ mai scăzută în primele şapte luni ale acestui an comparativ cu anul trecut, respectiv 22,7% faţă de 33,3%.

Paradoxul din scriptele agenţiilor de rating: datorie mare per total, dar moderată pe zona guvernamentală

Comunicatul prin care Standard&Poor’s ne menţinea recent sub limita de investment grade cu perspectivă stabilă făcea trimitere simultan la “nivelul moderat al datoriei guvernamentale” şi la “nivelul mare al datoriei externe”.

Datoria guvernamentală se situează la aproximativ 47 de miliarde euro, adică aproximativ 37% din PIB, mult sub limita de 60% impusă de criteriile de la Maastricht.Restul datoriei (sectorul neguvernamental) vine din zona privată şi e format din creditele care nu sunt luate de guvern şi nu sunt garantate de stat.

Îndatorarea puternică a sectorului neguvernamental în perioada 2006 – 2008, urmată de o frânare bruscă a intrărilor de capital a generat instabilitate financiară în mai multe ţări din regiune, inclusiv pentru România. Practic, am fost nevoiţi să dublăm datoria publică (18% din PIB în 2008), pentru a asigura stabilitatea financiară şi a evita atacurile speculative.

În acest scop, România a finalizat acordul de împrumut în valoare de circa 20 miliarde de euro cu FMI, UE şi mai multe instituţii financiare internaţionale şi a apelat la un acord de tip preventiv pentru alte 5 miliarde euro, care nu vor fi traşi decât dacă vor apărea situaţii speciale.

(Citeşte şi: “Datoria externă: Cine şi cât datoreză, care şi când plăteşte”)

Acest acord, aflat în derulare cu FMI şi încheiat pentru doi ani, are o valoare de circa 3,5 miliarde de euro la cursul actual (300% din cota ţării la Fond). La el se adaugă un sprijin preventiv al UE de 1,4 miliarde euro, şi încă 400 milioane euro de la Banca Mondială.

Gestiunea împrumuturilor se află într-un moment de răscruce

Cât priveşte îmbunătăţirea structurii pe maturităţi a banilor luaţi cu împrumut, Guvernul a demarat în iulie anul trecut un program de împrumuturi pe termen mediu de pe piaţa externă (Medium Term Notes), cu o valoare de 7 miliarde de euro.

Motivaţia este că, în 2010, 38% din datoria României avea scadenţa pe termen scurt, iar obligaţiile de plată asumate în valută reprezentau 52% din total. Astfel, România ocupa prima poziţie în UE după ponderea datoriei pe termen scurt şi a doua după ponderea datoriei pe termen lung cu rată fixă (51,4%, cel mai mic nivel din UE cu excepţia Estoniei).

Rostogolirea datoriilor” (contractarea de noi credite pentru achitarea celor vechi) presupune tragerea din piaţa de capital a peste 6 miliarde de euro, aproximativ 5% din PIB. Pentru comparaţie, precizăm că această sumă este aproape egală cu cea din anul de criză 2009, dar semnificativ mai mare faţă de anul trecut, când sumele împrumutate s-au ridicat la circa 3% din PIB.

În anul economic de vârf pentru România, 2008, valoarea totală a banilor împrumutaţi se ridicase la doar 1,8 miliarde euro.

Obţinerea unor dobânzi cît mai favorabile la emisiunile pe termen mediu şi lung ne este cerută şi prin criteriile de stabilitate. Respectiv, ar trebui să fie cu cel mult 2%peste media ratelor dobânzilor nominale pe termen lung ale celor mai performante trei state membre UE.

Ce ne aşteaptă: 2015 – vârful de plată al împrumutului de la FMI. Dobânzile

Din 2012, vom trece la rambursarea ratelor de capital aferente programului de 20 miliarde euro, pe lângă plata, aflată deja în curs, de dobânzi şi comisioane. Sumele sunt modice la scară statală, de ordinul a 173 milioane euro către FMI şi 148 milioane euro către UE.

În 2013 şi 2014, serviciul datoriei publice către creditorii externi va creşte la câte 1,2 miliarde de euro, pentru ca 2015 să aducă un vârf de plată, cifrat la 1,8 miliarde euro, echivalent cu 1,5% din PIB-ul actual. Ceea ce nu e puţin dar se înscrie în limite rezonabile.

Încă un element care nu poate fi scăpat din calcul: creşterea spectaculoasă a soldului depozitelor constituite de non-rezidenţi, sold plecat de la mai puţin de un miliard de euro în 2006. Stabilitatea cursului de schimb şi dobânzile semnificativ mai ridicate decât în zona euro au stimulat plasamentele în lei.

Pragurile acestor plasamente, de 3, 5 şi 7 miliarde euro,  au fost trecute consecutiv în 2007, 2008 şi 2009. În prezent, ne aflăm la 8,6 miliarde euro obligaţii de plată asumate faţă de depunători externi, obligaţii echivalente cu orice altă datorie contractată de guvern sau datorie comercială a firmelor.

De Marin Pana

sursa articol

http://cursdeguvernare.ro/datoria-externa-a-romaniei-situatia-la-zi-oficial-ne-merge-bine-unde-ne-asteapta-varful-de-plata.html

 

Dominique Strauss-Kahn, a fost acuzat şi arestat în SUA pentru agresiune sexuală după ce acesta a descoperit că tot aurul depozitat în US Bullion Depository, sau Fort Knox, “lipseşte sau/şi nu a fost inventariat”.

Strauss-Khan  riscă ani grei  de puşcărie

Un raport emis către prim-ministrul Rusiei, Vladimir  Putin, de către Serviciul Federal de Securitate (FSB),  susţine că  fostul şef al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Dominique  Strauss-Kahn, a fost acuzat şi arestat în SUA pentru agresiune sexuală  după ce acesta a descoperit că tot aurul depozitat în US Bullion  Depository, sau Fort Knox, “lipseşte sau/şi nu a fost inventariat”.

De asemenea, în mod cel puţin ciudat, şi un apropiat al  acestuia, un bancher egiptean, căruia DSK îi împărtăşise această  descoperire, a fost reţinut pentru aceleaşi acuzaţii ca şi şeful FMI.

Potrivit  acestui raport secret al FSB, Strauss-Kahn a devenit “din ce în ce mai  îngrijorat”, la începutul acestei luni, după ce Statele Unite au început  “să tragă de timp” în legătură cu promisiunea de a livra către FMI  191,3 tone de aur (acord din Al Doilea Amendament semnat de către  Comitetul executiv în aprilie 1978) care urmau să fie vândute pentru a  finanţa ceea ce se numeşte DST (drepturi speciale de tragere), conceput  ca înlocuitor al standardului aurului, potrivit The European Union Times

Potrivit  raportului FSB, Strauss-Kahn şi-a exprimat la acea vreme îngrijorările  faţă de oficialii guvernamentali americani apropiaţi de preşedintele  Obama. Se pare că surse din CIA (Central Intelligence Agency) i-ar fi  furnizat şefului FMI dovezi certe că tot aurul deţinut de SUA “a  dispărut”.

După ce a primit aceste informaţii din partea CIA, DSK a  făcut imediat aranjamente să părăsească SUA, cu destinaţia Paris, însă a  fost anunţat de către agenţii care lucrează pentru Direcţia Generală  pentru Securitate Externă din Franţa (DGSE) că autorităţile americane  vor să îl captureze, aşa că a fugit la aeroportul JFK din New York.  Fostul şef FMI a urmat sfaturile agenţii de la DGSE de a-şi lăsa  telefonul mobil la hotel, pentru ca poliţia SUA să nu-i poată afla  locaţia exactă.

Ajuns în siguranţă în avionul Air France cu  destinaţia Paris, Strauss-Kahn a făcut greşeala fatală de a suna la  hotel şi de a le cere angajaţilor să îi trimită telefonul mobil, pe care  îl lăsase în cameră, la reşedinţa sa din Franţa. Astfel, agenţii  americani i-au dat de urmă şi l-au putut aresta.

Cu două săptămâni  înainte de arestarea sa, Strauss-Kahn i-a împărtăşit bunului său  prieten, un bancher egiptean, Mahmoud Abdel Salam Omar, dovezile pe care  le are de la CIA privind aurul din SUA.

Omar, asemenea prietenului său,  a fost arestat în 30 mai 2011, aducându-i-se acuzaţia de agresiune  sexuală împotriva unei angajate a unui hotel de lux, o acuzaţie  clasificată de FSB drept “dincolo de imaginaţie”, având în vedere faptul  că Omar are vârsta de 74 ani şi este un musulman foarte credincios.

După  ce Putin a citit acest raport al FSB, a ordonat ca acesta să fie postat  pe site-ul Kremlin-ului devenind astfel primul lider mondial care  susţine faptul că şeful FMI este o victimă a conspiraţiei Statelor  Unite.

“Este dificil pentru mine să evaluez motivele politice  ascunse dar nu cred că situaţia iniţială prezentată este cea adevărată.  Ceva nu sună bine”, a declarat Vladimir Putin, potrivit New York Post.

Interesant  de remarcat cu privire la toate aceste evenimente este faptul că unul  dintre primii membri ai Congresului Statelor Unite, candidat  prezidenţial în 2012, Ron Paul şi-a exprimat cu mult timp în urmă  convingerea că guvernul american a minţit cu privire la rezervele sale  de aur depozitate la Fort Knox.

Parlamentarul Ron devenise atât de  îngrijorat de faptul că Rezerva Federală şi Guvernul SUA ascund  adevărul despre rezervele de aur, încât a prezentat un proiect de lege  la sfârşitul anului 2010, pentru a forţa întocmirea unui bilanţ, însă a  fost ulterior învins de către forţele regimului Obama.

Când a fost  întrebat de reporteri dacă este de părere că nu a existat niciodată aur  în Fort Knox sau în Rezerva Federală, congresmanul Paul a dat o replică  incredibilă: “cred că acesta este o posibilitate”.

O altă  înformaţie interesantă este cererea lui Ron Paul, cu trei zile înainte  de arestarea lui Strauss-Kahn, către SUA de a vinde toate rezervele de  aur, declarând: “Având în vedere preţul mare care e acum, şi problema  datoriilor colosale de acum, în toate sensurile, vindeţi tot”.

“În  octombrie 2009, China a primit un transport de lingouri de aur. Aurul  este în mod regulat schimbat între ţări pentru a plăti datoriile şi a  stabili echilibrul comerţului. Mare parte a aurului este stocate în  tezaur sub supravegherea unei organizaţii speciale cu sediul în Londra,  London Bullion Market Association (sau LMBA). După ce s-a efectuat  tranzacţia, China a cerut să se facă nişte teste speciale pentru a  demonstra puritatea aurului şi greutatea lingourilor

Funcţionarii  au fost şocaţi să afle, după efectuarea analizelor, că lingourile erau  false. Ele conţineau tungsten şi doar un strat de aur adevărat. Mai mult  de atât, aceste lingouri de aur, care conţin numere de serie pentru  urmărire, proveneau din SUA şi au fost stocate în Fort Knox ani de zile.  A fost raportată existenţa a 5.600 – 5.700 de lingouri, a câte 11,34  kilograme”, scria publicaţia ViewZone.Com în 2009.

Din  ultimele informaţii din SUA reiese că Strauss-Kahn nu are de gând să  renunţe la acest “război”  şi şi-a angajat o echipă formată din foşti  spioni ai CIA, detectivi particulari şi consilieri mass-media pentru a-l  proteja.