NU VREAU SA FIU GROPAR
Nu vreau sa fiu groparul unui neam Nu vreau sa fiu călăul unei ţări Nu vreau să stau şi să privesc pe geam Cum suntem spulberaţi în patru zări.
Nu vreau sa tac, s-aştept şi să înghit Vânzări batjocoriri şi nesimţire Nu vreau să mai ascult stereotip Poveşti despre promisa fericire.
M-am săturat să tac şi să privesc Călcâiul ce striveşte un gândac Am glas să ţip şi să mă răzvrătesc Am glas ca să vorbesc şi nu să tac.
Nu vreau să mă complic din plictiseală Dar nici să fiu complice unor hoţi Tăcerea ce ucide ca o boală Ne face hoţi şi criminali pe toţi.
Nu vreau să lâncezesc o viaţă iar Să mă cuprindă lenea ca o moarte Dacă va trebui să mor, atunci măcar Să mor strigându-mi dorul de dreptate.
Nu vreau să tac, nu vreau să stau şi nici Să mai aştept umil cu mâna-ntinsă Să vină vreun „0 seven agarici” S-aprindă iar o candelă nestinsă.
M-am săturat să strâng şi să tot tac Nevoile, şi grijile şi dorul Să fierb ca ciorba-n oală sub capac La foc arzând cu încetinitorul.
Nu vreau, nu pot să mai suport Atâta delăsare criminală A celor ce vor tot, fără efort. Nu vreau să mai bolborosesc în oală.
Nu vreau să fiu părtaş al celor care Îmi vând pământul şi mă vând pe mine De astăzi mă ridic iar în picioare Nu vreau să mai accept mersul pe vine.
Priviţi-mă, la cât arăt de mic, Eu mă aşez cu mult deasupra voastră Căci eu de astăzi, iată, mă ridic Şi nu mai stau pasiv lângă fereastră.
Căci nu mai vreau şi n-am să mai accept Să fiu călău, secure şi gropar
Cât îmi va bate inima în piept Voi fi copac semeţ, protestatar.
Sursa: Legalitatea înainte de toate
